27 ianuarie 2010

Aeroport


Dragilor, mergeti la Aeroport! Nu la ala de va duce in tari straine, ci la asta care se joaca la Teatrul National Timisoara. Aseara am fost si eu sa vad spectacolul asta si sa testez cu ochi mei noua Sala Studio 5, aflata sus la cucurigu tocmai la etajul cinci din cladirea Operei/Teatrelor Timisorene. Concluzie: e o sala micuta de vreo 50 de locuri, intima, numai potrivita pentr o piesa cu 2 personaje. Si urcand pana sus pe scari ai ocazia sa admiri pe pereti afisele multora din spectacolele jucate la TNT, sa zambesti, sa devii nostalgic, sa nasti curiozitati (oare asta cum o fi), sa intri in starea potrivita, pentru ca numarul redus de spectatori impune si o liniste initiatica, voci soptite stanjenit sau ganduri razlete. Piesa insa pune capat oricaror digresiuni intrucat odata ce luminile s-au stins esti captivat de spectacolul audio+video+uman.

Aeroport-ul lui Stefan Caraman pus in scena de Ion-Ardeal Ieremia e o poveste cu 2 personaje (jucate de Alina Reus si Romeo Ioan) setata intr-un cadru lipsit de identitate, o sala de asteptare dintr-un aeroport - formal localizat in Praga, dar care poate fi oriunde - unde un barbat si o femeie se nimeresc sa petreaca o ora unul in proximitatea celuilalt. Spicuim din caietul program: "Povestea e simplă: el, un scriitor blazat, cu o istorie de iubiri mai mult sau mai puţin patetice, mai mult sau mai puţin puse sub semnul alienării, captiv de bunăvoie într-o căsnicie în care relaţia de bază este ura civilizată. Ea e tânără, inteligentă, sclipitoare, dar, în egală măsură, nesigură, prinsă într-o relaţie inconfortabilă, victimă a propriilor alegeri. Sunt doi străini – bărbat şi femeie – care, într-un moment de tranzit, la propriu, intră, aproape întâmplător, unul în viaţa celuilalt. Interferenţa meteorică a existenţelor acestora devine o oglindă care, deformând, spune adevărul."



Rudi, barbatul, si Sorana, femeia, sunt genul de oameni care nu pot ignora ce se petrece in jurul lor. Asa ca inca de la inceput se sicaneaza unul pe celalalt prin telefoanele familiale pe care sunt "obligati" sa si le asculte unul altuia, astfel formandu-si fiecare niste prime impresii despre vecinul sau. Dupa cum e si normal, in continuare vor incerca sa-si testeze intuitia reciproc dezvaluind cat de mult au inteles din viata celuilalt. Evident ca fiecare se inseala intr-o mai mica sau mai mare masura, dar Rudi avand avantajul maturitatii (41 de ani), talent creativ si cunostinte de psihologie umana ii face la propriu "creierii varza" fetei. Sorana (24 de ani), care-si alinta barbatelul lasat la Constanta cu apelativul "pui mic" starnind  freamate-n sala, pe langa ca e frumoasa foc e si plina de viata si foarte naiva. Usor de intuit ca incepe sa-l placa pe cinicul Rudi care trateaza femeile condescent, arogant si cu sinceritate autodeclarata iar scriitorul nu e nici el de piatra, vazand in fata asta o noua/prima iubire. Apare intrebarea: ar trebui sa consume momentul?

Jocul e asa un du-te-vino, o lupta a orgoliilor, un dialog de tip "atac si aparare" cu replici savuroase, istete si uneori fara perdea. Amandoi actorii au facut un joc admirabil si chiar m-au binedispus cu mica aventura a personajelor intrupate. Si chiar daca tine doar o ora piesa e o poveste de iubire, asa la repezeala, in stilul asta contemporan impus de secolul vitezei. Numai buna de recomandat celor care au vazut filmul Up In The Air.

photo source.

3 comentarii:

  1. Într-adevăr , piesa este excepţională . Eu am vazut-o luna trecută şi am rămas placut surprinsă de cum au jucat actorii şi cât de bine au ştiut să ilustreze două tipologii .
    Pe cât de frumoasă piesa pe atât de tristă a fost pentru mine când am realizat că mă regăsesc în totalitate într-unul din cele două roluri .

    RăspundețiȘtergere
  2. salut
    sunt stefan caraman, autorul piese; multumesc pentru post; si eu cred ca a iesit un spectacol bun
    daca ne ajuta Dumnezeu, vedem si partea a II-a (pentru ca exista una)
    s

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari si spor la munca dle Stefan... Nu stiu ce sa zic de partea a 2-a eu am fost impacat cu gandul ca cei doi se despart si-si cotinua vietile. Sunt insa curios cum ati decis sa continuati povestea. Oare la exact un an dupa prima intalnire?

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?