Oliver e un sarpe serios pe care nimeni nu-l ia in serios. Locuieste undeva pe la Padurea Verde ceea ce e un mare inconvenient, el fiind complet portocaliu. Mai mult, e inzestrat cu niste clopotei in coada ce-l fac incapabil sa se furiseze. Ca si cand n-ar fi de-ajuns mai sufera si de strabism. Din aceste motive e mai tot timpul mort de foame. Ceilalti serpi il cam iau peste picior pe Oliver, vazand in el pe fraierul serpariei, dar bietul de el e doar putin diferit iar asta-l face sa fie deprimat. Ar vrea ca macar o data sa le arate celorlalti serpi ce-i poate pielea, ca si el poate fi tot atat de aprig si viclean ca dansii. Dar timpul trece.
L-am facut pe Oliver intr-un atelier de-al Liei Radoi, mare mestera in pufosenii, care impreuna cu Ami Axentie (psiholog) si echipa de la Asociatia Pro Psiho au invitat lumea in Altclub la o sedinta de descoperit “monstrii interiori”. Colaborarea lor era parte dintr-o campanie numita CUI SPUI?, de constientizare sau promovare a importantei sanatatii mintale si a proiectului APT - acompaniament psihoterapeutic. Intr-o atmosfera destinsa, fiecare participant a fost indemnat sa smulga din el o temere, o nemultumire, o ciudatenie personala sau ceva asemanator si sa-i dea un chip pe hartie, cateva insusiri si-o poveste din care apoi sub indrumarea Liei sa rezulte un personaj simpatic (oarecum) sau macar caraghios.
Pe mine, dupa o prima cafea bauta la locul faptei, imaginatia nu m-a dus mai departe de un biet sarpe portocaliu, felul meu de a lua peste picior una din fobiile personale. Altii au fost mai curajosi in scotocit interioarele, aducand la lumina lucruri neasteptate care sincer nu ma gandeam cum ar putea imbraca o forma pufoasa. Trei ore mai tarziu insa… eram lamurit. Toti participantii aveau cate-o figurina realizata de propriile maini si dupa sfaturile Liei, insa, poate, mai important, petrecusera cateva ore mesterind la propriul interior, intr-un mediu bazat pe incredere si solidaritate.
