Aseara a fost 11even Timisoara, un eveniment de tip motivational-inspirational destul de relaxat care s-a desfasurat in atmosfera lipsita de formalism a LifePub-ului. N-am stat sa numar dar apreciez vizual undeva la vreo 100 de oameni cu tot cu cei 11 speakeri invitati sa ne povesteasca in cateva minute de ce vietile lor sunt interesante sau ne pot inspira. Asa cum banuiam, nu toate vietile lor au fost interesante sau capabile sa inspire ceva mai mult decat obisnuitele "lupta, rezista, nu te da batut, indrazneste sa schimbi ceva" dar cativa dintre musafiri au reusit cumva sa se descrie intr-un mod placut si interesant ori sa inspire niste reflectii noi in mintea auditoriului. Ori asa mi s-a parut.
Peter Barta de la Fundatia Post-Privatizare e un om care a invins cancerul. Asta e cel putin o lupta care odata castigata te transforma complet. Mi-a placut increderea pe care o are in sine, ceva de genul “nimic nu ma mai poate invinge” omul fiind gata sa-si asume riscuri stiind ca totul depinde numai de el. A lucrat si la Consiliul Europei si la Smurd, a cochetat si cu antreprenoriatul, castigand sau falimentand, dar nimic nu l-a demoralizat. Un bun exemplu, zic. Samuel Becket are o vorba: “Ever tried. Ever failed. No matter. Try Again. Fail again. Fail better.”
Bogdan Vaida de la castigatimp.ro a vorbit despre sine la persoana a 3-a, ca despre un amic extraordinar care a reusit sa-si faca tot ce si-a propus. Cele noua cuvinte care i-au schimbat viata au fost Trateaza-ti fiecare problema ca pe un hobby. Nu zic ca e rau s-o faci dar cum tratezi cancerul?
Daniela Tuleu de la TVR a organizat Documfest, printre altele, si ne-a vorbit despre succesuri, esecuri si cum treci peste ele. A avut emotii iar eu nu mai tin minte cum... dar ideea era ca exista viata si dupa ‘infarcturi profesionale’.
Cel mai gustat speaker al serii (pana la Chester Williams) a fost Lucian Valeriu, om liber care a vorbit liber pentru ca dupa spusele sale “a trait si a vazut multe la viata lui”. Discursul lui a mers pe ideea de incertitudine... si asumarea ei. Cea mai apreciata anecdota a sa a fost din lumea presei cand, boboc fiind, s-a lovit de cruda realitate: "În inocenţa mea, vroiam să scriu pe cultură. Şeful meu mi-a spus : bă, ăsta-i hobby!" Tot din experienta de jurnalist ne-a marturisit ca a descoperit ca-i place sa scrie in perfuzii (facute cadou de o echipa de traficanti de masini furate) dar ca ghipsul nu e o scuza pentru a nu face munca de documentare. Halucinant si amuzant deodata.
Maria Radu e o doamna manager de la DHL Express care si-a pus in balanta viata personala si cariera de business. Amandoua atarnau ingreunate cu o doza mare de neprevazut dar pe mine ce m-a intrigat a fost accederea ei nesperata la inceputul carierei intr-o multinationala fara sa stie vreo limba straina... Ma intreb ce lectie pot tinerii studenti sa ia de-aici cand sunt 500 pentru un post de assistant manager?
Pe Calin Iepure l-am cunoscut cand modera PRbeta 2.0. Omul e slefuit in bancile Toastmasters deci se descurca binisor cu speakuitul in public. Reuseste sa spuna chestii foarte adevarate in fraze foarte simple, vorba cuiva. Indemnul sau “Indrazneste” suna aproape ca o chemare la lupta iar dupa prezentare chiar as fi indraznit sa merg la baie in timpul altui discurs. Am fost inspirat sa astept pauza caci m-am intalnit cu Calin si-am reusit sa ne cunoastem mai bine in ‘camera barbatilor’. Eu l-am felicitat pentru energie iar el mi-a spus ca s-a temperat la jumatate din capacitati.
Alina Burgoci e o dna care a vizitat Nepalul petrecand cam o luna intr-o manastire buddhista in compania unui maestru iluminat. De la ea am retinut ca “budhismul nu e o religie ci un mod de viata” si ca tara aia e cam ca Romania la infrastructura doar cu oameni mai zen. Oare practica couchsurfing-ul?
Valentin Avramoni e tot un tip de calator prin lume care ne-a demonstrat beneficiile programului de work&travel in studentie. Omul a fost in State, Noua Zeelenda si in cateva tari exotice (inclusiv Vietnam) iar ceea ce pot eu concluziona e ca mi-am ratat studentia cu cativa ani...
Catalin Vasii a ascuns sub titlul “Cele 95 de teze ale lui Courage the Cowardly Dog” o prelegere despre curaj. Initial argumentatia lui a parut confuza, pornind de la Hamlet, trecand prin iconografia crestina, arte vizuale, jocul de go si Borges, dar ca un matematician ce este a scos-o la final concluzionand ca prima forma de curaj e aceea de a-ti pune intrebari, de a contesta.
Cel mai asteptat speaker a fost fara indoiala antrenorul echipei de rugby RCM Timisoara, Chester Williams, omul a carui poveste de viata ar parea imposibila daca el n-ar fi marturia propriei sale existente. Nascut in Africa de Sud, copilarind in vremea apartheidului, Chester se indreapta spre rugby pentru a scapa de saracie ajungand astfel erou national. In 1995 a castigat Cupa Mondiala, l-a cunoscut pe Nelson Mandela iar azi e o inspiratie pentru sportivii antrenati de el. Discursul sau e disponibil pe tion in intregime. Chestie inedita, tot el ne-a oferit o traducere a cuvantului african ubuntu.
Cristian Onetiu, om de afaceri timisorean cotat in Forbes500 Romania a discutat despre “Bucuria ca alegere.” Potrivit lui drumul incepe cu o singura mare decizie si apoi continua cu toate acele mici alegeri pe care le faci ca sa te mentii pe el. Inspirat din filmul The Bucket List Onetiu ne-a reamintit ca nu conteaza doar ca “tu sa gasesti bucurie in viata ta ci si ca viata ta sa fi produs bucurii altora.”
Oana Barbu a incheiat speechurile cu o fabula interesanta despre propria sa familie. Cheia era evidenta abia la final: “inspiratia nu vine din tine ci din ceilalti" via relatii familiale, sociale, networking sau ce vreti voi. Eu as adauga ca vine SI din ceilalti nu doar din tine caci altfel ce ne facem cu marii scriitori care in a lor mizantropie se inchideau cu lunile in case nascocind capodoperele literare ce le studiem acum.
Evenimentul 11even a mai cuprins si o portie de art and start-up, cu Giorgiana Epure si-al ei proiect, GioStudio, care nu se vrea doar inca un hand-made facut cu daruire ci cauta sa impuna un brand extins si la altceva decat bijuterii, plus fetele de la buticul Tourmaline, Denisa si Ioana, care picteaza in culori tot ce-ti poate trece prin cap.
O expozitie foto a lui Alecu Grigore a ocazionat unul din cele mai placute speech-uri de aseara insa, din nefericire, vorbitorul fiind un prieten de-al artistului, nu i-am retinut numele. Asociatia Little People (un ong cu implicare in ingrijirea copiilor bolnavi de cancer) si-a prezentat putin activitatea, timi-clujeanca Raluca Moisi a dat din casa, cum s-ar spune, facandu-ne partasi la profunda schimbare din viata ei de acum 2-3 ani cand nimeni nu auzise inca de @ralucamoisi iar seara s-a sfarsit cu o promisa degustare de vin alb... cam nesatisfacator, ca sa fiu bland. Dar, lucru imbucurator, a existat o tombola iar marele premiu - 7zile in Tenerife - nu l-am castigat eu (probabil as fi fost mituit sau linsat la masa) ci deea. Bravo ei.