29 decembrie 2010

Crimele Revolutiei de G. Cartianu

E destul să vezi mulţimea de oameni venită la lansarea cărţii lui Grigore Cartianu, ca să înţelegi cât de adâncă e trauma care blochează societatea română de 20 de ani". Andrei Ujica, regizor Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, Videograme dintr-o revolutie.

In mod evident e vorba de o trauma. Nu e vorba de vreo nostalgie decembrista fata de evenimentul la care ne-am raportat in ultimii 21 de ani cand am analizat schimbarea paradigmei unei societati, ci e chiar o rana (nevindecata pentru unii,  cicatrice dureroasa pentru altii). Mentalul colectiv e inca destul de confuz cu privire la evenimentele de atunci si oricat ne-am dori sa scapam odata de sechele si sa avem claritate, raspunsurile nu vor sa vina. E ilar ca dupa atatia ani nimeni nu poate spune ca s-a lamurit daca "a fost sau n-a fost". Sau ce-a fost. E prea devreme? Trebuie sa mai asteptam incat 10-15 ani, sa moara generatia de "emanati" ai '89 ca sa putem vorbi fara rezerve, asa cum se vorbeste despre crimele nazismului, despre gulagul sovietic, despre loviturile de stat ale CIA din America Latina. Ca sa putem urmari documentare despre Revolutie cu inima impacata si cu detasare?

Am luat cartea lui Cartianu din curiozitate si oarecum din dorinta de a trece retrospectiv prin niste evenimente pe care le-am trait pe viu dar le-am inregistrat cu mintea cruda a copilului de 10 ani. Toate amintirile mele de atunci sunt strans legate de zilele fierbinti in care m-a dus taica-miu in p-ta Operei, de noptile cand am dormit pe jos in casa pentru ca se auzeau focuri de arma afara, de peisajul de razboi de pe Cal. Martirilor si de imaginile oribile cu raniti si morti date ulterior la TV. Si bineinteles, de Televiziune. Crimele Revolutiei pune la dispozitia cititorului o parte din transcrierile discursurilor de atunci, bucati de interviuri si marturii oculare, adaugand o analiza cronologica a fiecarui moment esential de dupa fuga lui Ceausescu din 22 decembrie. Imaginea care se contureaza e una destul de plauzibila si poate fi edificatoare daca iti dorecti un raspuns pentru intrebarea de ce ne merge asa de bine acum... Am fost luati de prosti.

Cred ca cel mai puternic punct in demonstratia lui Cartianu e necesitatea unui raspuns clar la problema victimelor Revolutiei: din 1116 decedati, 957 au cazut dupa fuga dictatorului. Te face sa te intrebi singur: daca Ceausescu a fugit si aproape imediat a cazut in mainile armatei, fiind apoi judecat sumar si executat de Craciun, de ce au murit atatia oameni. Cine i-a omorat? Teroristii aia fictivi? Militia si securitatea ai caror sefi supremi s-au dat imediat de partea revolutionarilor (si a armatei) odata ce dictatorul fugise, dand ordine pentru dezarmarea cadrelor? "Uslasii" (fortele de lupta anti-terorista) care erau plimbati de colo-colo si-mpuscati ca la tir. De ce n-a incetat violenta si s-a intoxicat atat de insistent opinia publica de niste papagali vorbitori care pusesera mana pe singurul canal de comunicare national. Mie mi s-a raspuns destul de multumitor la multe intrebari si cred ca m-am mai luminat un pic la cap.. Una din cele mai puternice surprize a fost cand am aflat ca la Sibiu au murit mai multi oameni decat la Timisoara.. iar asta dupa ce Ceausescu fugise.. S-ar fi putut evita.

In fine, intr-o propozitie, cartea explica cum Revolutia s-a terminat in 22 decembrie si cum a inceput contrarevolutia, puciul militar, lovitura de palat sau cum vreti s-o numiti, care a validat apoi urcarea la putere a catorva personaje foarte dubioase imbracate in mantia (rosie) a providentei (Iliescu, Brucan, P. Roman, Voican Voiculescu, etc). Si poporul i-a salutat, ca decat Ceausescu... oricare era mai bun. Acum, fiecare crede ce doreste, eu nu pretind c-o fi exact adevarul gol-golut dar, cand o citesti cu ochii tai, parca lucrurile chiar au un anume sens...Aveam nevoie de ea. Plus ca e si intr-un ritm alert, aproape ca un film pe muchie de cutit, cu multe detalii si suficient de bine documentata... Drept e ca sunt si niste speculatii pe alocuri, insa lipsa probelor nu infirma nici nu confirma. Dar, cum viata ne invata, uneori realitatea bate si cel mai senzational film cand e vorba de conexiuni. Apropo, cartea precedenta (Sfarsitul Ceausestilor) e deja "confiscata" de Radu Gabrea. Asa ca nici la anu nu scapam de Ceausescu.

28 decembrie 2010

Displaced

Prezentul imi scapa puterii de intelegere, trecutul e bun de ingropat, viitorul e doar o miasma nedeslusita... ce naiba-i de facut...
Nu glumesc, sentimentul de instrainat e tot mai puternic. Pur si simplu nu ma recunsoc in cei de langa mine, e ca si cum o mare parte din "mine" e din alta dimensiune. Nu e ceva de care sa fiu mandru, chiar sunt din cale-afara de enervat. Comunicarea nu va fi o problema dar simt ca intodeauna va fi ceva ce ne va desparti... si nu e vorba daca eu sunt ok, sau tu esti ok, ci daca unul sau celalat ar fi in stare sa recunoasca cand celalalt e complet neok.. fara intrebari test. Asta ma ingrijoreaza...

27 decembrie 2010

Fotozapada

Fotozapada e zapada aia care sta foarte misto ca sa o pozezi, nu face figuri, nu iese din poza si in general oriunde ai intalni-o, arata bine. Azi a fost prezenta in Timisoara: in P-ta Operei, Libertatii, Parcul Central, Parcul Copiilor, Parcul Rozelor si, mai ales, pe strazi. Am fost pe faza.











Mie unul chiar imi plac cum or iesit din sapuniera mea de 3.2 mp... chit ca unele arata de parca ar fi trecut prin fotoshop.. le-am mai crop-uit io un picut ca sa placa ochiului, da in principal zapada o fost de vina. Si lumina ciudata. Am facut vreo 130 dar restu' sunt pe facebook.

26 decembrie 2010

Inteleg si doresc sa merg mai departe

Ce misto ar fi daca orice noua relatie ar incepe cu cate un avertisment privind continutul. Sa stie fiecare la ce se asteapta celalalt, sa existe consens si acceptare explicita. S-ar evita din start viitoarele abuzuri de alcoale si obscenitati.

Si ce misto ar fi daca chiar am acorda importanta cuvenita acestor avertismente.
Ce misto ar fi daca fantomele trecutului ar inceta sa-mi sara in intampinare din diverse colturi si retele sociale...sau macar... daca le-as putea evita.
Si ce bine ar fi sa ai doar cativa prieteni in jurul tau, dar care sa aibe nevoie de tine.

Si ce cool ar fi sa existe un Mos Craciun. Unul mare si rosu la care sa te duci ca la spovedit, sa-i spui "Mosule, n-am fost cuminte anul asta.. nici anul trecut, nu mai sunt cuminte de multa vreme dar nu sunt un om rau, adica am si eu scaparile mele, sunt si eu defect in anumite privinte... asta e, ma straduiesc, dar nimic nu iese cum mi-as dori. Nu vreau nimic de la tine, cadouri sau alte prostii... zic doar sa nu ma uiti. Si, vezi tu, daca mai sunt ca mine, zi-le ca nu sunt singuri... ori ceva de genu'. Stii tu." Iar el sa-ti raspunda: "Ma, io lucrez doar seara asta, dar mai incearca tu si maine."

Si ce misto ar fi daca in clipa noptii ai primi un screen cu doua optiuni: 1. Exit without saving 2. Would you like to know more?

Am gustat Kopi Luwak

Inca de la deschiderea Mokum Cafe Tomi si Oana m-au "amenintat" ca or sa faca degustare de Kopi Luwak, cea mai smechera, scumpa, exclusivista, exotica sau cum vreti voi cafea de pe Pamant (bine, teoretic, ar mai fi una si mai scumpa insa mai rara si nu asa renumita) iar ideea m-a tentat dar m-a si pus un pic pe ganduri, caci aveam niste habar despre motivul pentru care cafeaua asta e asa cum e. E, cum ar veni, la gura a doua. Mai intai o rontaie un pic zibeta de palmier (sau luwak-ul, un animal indonezian de zici ca-i combinatie dintre pisica si mangusta) si, intrucat boaba de cafea e mai capoasa ea, trece intreaga prin stomacul animalului. Oamenii din Sumatra o cauta printre excremente si o spala, o usca, o prajesc si da, fac cafea din ea. Obiceiul nu e unul excentric ci a aparut din necesitate: populatia indigena nu avea voie sa-si puna boabe deoparte si numai asa isi putea permite cafeaua acum 200 de ani. Gustul deosebit al cafelei astfel preparate a prins foarte repede la proprietarii de plantatii si datorita raritatii ei a ajuns foarte scumpa in lumea occidentala inca din colonialism.

Tomi a deschis un sac dinasta de kopi luwak saptamana trecuta, joi seara, si 8 norocosi au fost grupul de test la degustare. Dupa ritualul necesar (privit, pipait, adulmecat si macinat boabele) ne-o pregatit la french-press licoarea asteptata si ne-am servit. Cu apa, ca sa neutralizam aromele reziduale de prin guri. Acum, cat e fierbinte nu are cine stie ce efect, gustul oricum nu e de cafea pe care-o stiu. E diferita. Doar ca are un aftertaste pronuntat. Si e mai aromata. Iti ramane multa vreme in gura si o poti savura cum se cuvine. Iar pe masura ce se raceste senzatia e ca ai manca niste ciocolata neagra sau cacao, dar fara gust amar. Destul de interesanta zic.. nu ceva de baut la primul ceas al zilei insa in mod sigur ceva de savurat intr-o seara speciala.. Pica bine, ca nu e deloc acida si are continut redus de cofeina.. multumita sistemului digestiv al zibetei aleia. Probabil curand se va gasi in meniul Mokum, pentru curiosi... sau excentrici. Se vor gasi cativa, zic.

25 decembrie 2010

Muzica noua de Craciun

Am satisfactia sa descopar muzica misto aproape zilnic iar acum, daca tot e sezon, am zis sa caut altfel de cantece de Craciun. Pe gustul meu si fara urme de ler.. Daca anul trecut stabileam trendul la 3 piese zic sa-l mentin si acum cu inca trei:

The Killers - Boots.
Cu precizie de ceasornic "criminalii" lanseaza de 5 ani in fiecare decembrie un cantec de Craciun. Ca o fi chestie de marketing, ca e pofta artistica de moment, ca le-o fi dor de zapada acolo in Vegas, n-are importanta.



Coldplay - Christmas Lights



Annie Lennox - God Rest Ye Merry Gentlemen
Surpriza cea mai misto e ca Annie Lennox a lansat un intreg album de covers de Craciun - A Christmas Cornucopia - si ascultandu-l de cateva ori cred ca e ceva intr-adevar original. Foarte multumit la capitolul asta. Iar art-work-ul din clip e uimitor.

24 decembrie 2010

Sa am o noapte linistita

E tot ce-mi doresc. Nu ca celelalte de pana acum ar fi fost nelinistite, doar ca dorinta mea din seara asta nu difera cu nimic de oricare alta noapte. Nu vreau cadouri si nu voi face cadouri pentru ca n-am cumparat nimic, nimanui. N-am stiut ce, n-am avut tragere si mi s-a parut o tampenie s-o fac daca nu ma pot implica. Ma simt impacat cu asta pentru ca in tot restul anului cand am vrut sa ofer cuiva ceva nu m-am codit. Cand mi-a venit o idee misto am aplicat-o pentru ca imi place sa ofer cadouri chiar mai mult decat sa primesc... nu stiu sa primesc. Deci nu sunt eu mosul de asteptat zilele astea..

Stiu ca er trebui sa "pun o fata vesela" si sa fiu recunoscator pentru ce am (mama in bucatarie, tata pe covor, la televizor, mai mult de-atata ce-ar putea sa fie). Aleg insa sa fiu nemultumit de ce nu (mai) am si aici in primul rand e vorba de cainele meu care zace in curte sub 1 metru de pamant. A murit exact de-o luna si nici nu pot exprima in cuvinte ce regrete am. Apoi sunt nemultumit ca iar am uitat sa-mi iau o sticla de tequila doar pentru mine. Nush cum dracu tot reusesc sa-mi ignor cele mai marunte placeri.. Nici brad n-am si asta numai pentru ca n-am vrut sa le dau speculantilor niste sume care mi s-au parut jignitoare... Dar nu-i simt lipsa prea tare, doar maica-mia e mai vexata ca n-am luat din timp sa aibe si ea miros alpin in casa.. ii trece.
 
Macar e bine ca-mi amintesc (ca-n fiecare an) ca trebuie sa-i ascult pe Cyndi Lauper si The Hives duelandu-se in colindul lor mistocar:

So whatever you say, it’s all fine by me
Who the f@#k anyway wants a Christmas tree
Cause the snow keeps on fallin
Even though we were bad.

aici s-ar putea sa ploua...
Craciun fericit celor care oricum sunt fericiti... ceilalti, nush, faceti si voi ce puteti... beti ceva, dormiti undeva, iubiti pe cineva...

23 decembrie 2010

(And how I love) Your Four Limbs

Muzica de "zbarlit" perii membrelor dumneavoastra. O vreme n-o sa mi-l mai pot scoate din cap. Kurran And The Wolfnotes sunt o trupa de folkisti britanici dar piesa asta are o gramada de influente, o sa vedeti. E geniala.



Where did you get those hands?
I want a pair that only I command
Where did you get those feet?
Stumble drunk and walk all over me.

Where did you get those teeth?
Where did you get the energy to squeeze the best of me?
So delicately right between your knees.

And did you feel the burn, did you baby?
Did you feel the burn as you take your time?
As it turns to dust in the blink of an eye. (x2)

Where did you get those eyes?
Cause they're the ones that are keeping me alive.
Where did you get those ears?
Cause i'm dying to hear, i'm dying to hear their hiss
Where did you get those lips?
I need a set that I can set for words to grip.
Where did you get those knees?
That hit the floor and bring out the best in me

And did you feel the burn, did you baby?
Did you feel the burn as you take your time?
As it turns to dust in the blink of an eye (x2)

And how I long for your four limbs
and long to sleep amongst their bends
And how I'd love to assist the burning the rushes to your hips (x4)

And did you feel the burn, did you baby?
Did you feel the burn as you take your time?
As it turns to dust in the blink of an eye.

Internetul ne face superficiali


Citeam deunazi un articol despre Nicholas Carr si ultima sa carte The Shallows (Superficialii) care sustine ca felul in care Internetul ne influenteaza viata poate deveni periculos pentru modul in care functioneaza creierul nostru. Cei care-si petrec mare parte din zi "conectati", care lucreaza la birou, verifica mail-uri, conturi de facebook, twitter, blogguri etc - intre care ma numar si eu - sunt permanent bombardati cu tone de informatii si tind sa nu prea rumege asupra lor. Faptul ca avem acces facil la orice informatie din orice domeniu ne face sa nu mai gasim o utilitate in memoria de lunga durata, in reflectie si gandire profunda, intrucat suntem tentati sa consumam rapid si sa pastram doar indicatia locului unde sa cautam mai tarziu. Chestia asta ar produce modificari in structura cortexului, in felul in care se creeaza legaturile sinaptice si procesam informatia. Pot spune ca simt pe propria piele efectul avalansei de informatii la care sunt supus, o reducere a capacitatii de atentie datorata, in primul rand, facilitatii de conectare la retea (verific constant mail-ul sau twitter-ul de parca ar depinde viata mea de asta) apoi o usoara predispozitie la plictiseala cauzata de "normalitatea cotidiana" si chiar o obisnuinta in a "uita" lucruri, deja sacaitoare.

Asaltul constant pe diferite canale m-a facut sa fiu ceva mai superficial si asta am observat si la alti "creatori" de continut online. E ca si cum am trece cu vederea peste ce inseamna gandire in profunzime si ne-am transforma in simpli robotei ce partajeaza biti de informatii nemestecate. "The richness of our thoughts, our memories and even our personalities hinges on our ability to focus the mind and sustain concentration. Only when we pay deep attention to a new piece of information are we able to associate it meaningfully and systematically with knowledge already well established in memory," scrie castigatorul premiului Nobel, neurologul Eric Kandel. Prin urmare constantele distrageri si intreruperi nu ne ajuta deloc cand e vorba de a fi creativi. Unele din cele mai dragi si fascinante activitati umane este aceea de a contempla, de a aprofunda, de a aranja in memorie bucatele de informatie, de a le structura si emite rationamente corecte... Modul in care internetul ajunge sa ne influenteze viata nu ne ajuta deloc in aceasta directie. Asta nu inseamna ca e ceva rau sau inutil, ci ca e necesara constientizarea folosirii cat mai dese a butonului de disconnect.

Revin din nou la mine ca sunt cel mai bun cobai: pana sa ma apuc sa scriu acest articol pe care il aveam in cap pe drumul spre casa mi-a luat aproape o ora ca sa renunt le distragerea atentiei de catre canalele adictive internetului. Descopar ca am nevoie aproape constant de o "rupere" a conexiunii doar pentru a gandi clar niste chestii. Cati dintre noi nu inchidem mess-ul, twitter-ul si alte programe de alerta atunci cand vrem intr-adevar sa gandim. Mie unul mi s-a redus constant inspiratia si abilitatea de a reflecta constient la felurite probleme, iar singurul moment de relativa "solitudine" e seara cand ma pun in pat si inchid ochii. Atunci mi se aranjeaza cele mai bune ganduri si vad, cum ar veni, "tridimensional" ideea finala. E un lucru trist. Poate ca Nicholas Carr asta e un alarmist si se va insela (desi nu cred asta) insa nimeni nu poate ignora o logica simpla: internetul e atat de adanc infipt in activitatea zilnica a multora dintre noi incat efectele lui trebuie sa fie reale. O analogie simpla, care nu-mi apartine, am gasit-o in DecatoRevista#4, unde autorul (cred ca Cristi Lupsa) aprecia efectul pe care l-a produs introducerea ceasului asupra felului cum percepem timpul sau al hartilor asupra felului in care percepem spatiul.

Una din chestiile remarcabile la creier e abilitatea de a se adapta la mediul inconjurator in functie de factorii ce-l influenteaza. Accesul facil la orice informatie poate semnaliza o relaxare a neuronilor responsabili cu stocat "lectii de supravietuire" sau, mai rau, realizat conexiuni revelatoare. Cine poate sa spuna ca daca acum pot gasi pe internet cum sa-mi leg sireturile sau cum sa confectionez o pluta aceste informatii nu vor disparea din memoria de scurta durata imediat ce nu voi mai avea nevoie de ele. Intr-o imagine mai plastica am putea spune ca excesul de internet ne goleste de informatie hard pentru a ne pregati tehnic sa absorbim multe informatii soft ... ca un buffer. Dar nu cred ca internetul ne prosteste propriu-zis. Exista domenii de activitate unde omul exceleaza tocmai datorita acestei conectivitati permanente sau modului in care procesam tone de informatii. Poate ca intensificarea uzului mediei digitale imbunatateste inteligenta vizuala, poate ca multitasking-ul e strans legat de atentia distributiva, dar tot cercetatorii spun ca multitasker-ii sunt mai susceptibili de a fi distrasi si deci mai putin eficienti in final, ori ca internetul ne disipa atentia cu efectul sau de "refresh". "What we seem to be sacrificing in all our surfing and searching is our capacity to engage in the quieter, attentive modes of thought that underpin contemplation, reflection and introspection. The Web never encourages us to slow down. It keeps us in a state of perpetual mental locomotion. ... that has been accompanied by "new weaknesses in higher-order cognitive processes," including "abstract vocabulary, mindfulness, reflection, inductive problem solving, critical thinking, and imagination." We're becoming, in a word, shallower." (sursa)

Pe vremea cand imi luam informatiile din carti sau reviste manifestam o anume disciplina mentala: citeam cuvant cu cuvant, zaboveam asupra unor sensuri, finalizam paragrafe sau pagini si ma intorceam asupra unor locuri unde manifestasem pierdere de concetrare. Cand citesc pe internet, pe langa ca sunt foarte distras de orice link, imagine, zgomot etc, mai sunt si superficial, scanez texte, pagini, asimilez oarecum planul general si tag-urile (etichetele atribuite mental) care-mi organizeaza intr-un anume fel informatiile in cap. De asta cea mai des folosita expresie a ajuns sa fie "parca am citit asta undeva... dar spune". Exact aceasta disciplina mentala simt ca mi-o pierd fiindu-mi mult mai greu sa reproduc niste idei de pe net decat daca sa povestesc continutul unui roman. Bine, conteaza si autorul 'creatiei', dar esential e felul in care am asimilat. Iar pestea toate e dorinta de a impartasi. Deci inteleg ca asta e sensul www-ului, dar de o vreme incoace ne impartasim unii altora cu atata darnicie de zici ca toata ziua e sarbatoare. Chiar si cand te pui sa citesti un roman de hartie abia rezisti imboldului sa te pui la comp si sa-ti bagi un status "cult", sa transmiti cuiva, oricui, internetului nush ce paragraf senzational, o nebunie. Valabil pentru orice activitate mentala dealtfel. Impresia e ca aproape orice te "emotioneaza" prin noutate, iti excita un picut neuronii, trebuie neaparat transmis cu entuziasm ca sa traiasca tot internetul un orgasm colectiv. Iar asta e superficialitate oameni buni, ca nu mai apuci sa contemplezi in primul rand propria ta excitatie mentala si sa parcurgi drumul catre o posibila iluminare spirituala. Nenumaratii pasi in evolutia noastra au fost facuti tocmai de acei oameni cufundati vreme indelungata in aprofundarea unor concepte uzandu-si rabdator ratiunea.

22 decembrie 2010

Dar din Dar

Weekend-ul care-a trecut a fost tare aglomerat. Asa cum anuntasem dinainte urma sa fiu implicat alaturi de alti bloggeri timisoreni in campania Dar din Dar initiata de Porsche Timisoara si sustinuta de studentii Oanei Barbu, Osut si prietenii din online care ne-au promovat si incurajat (se stiu ei :)). Urma sa le ducem cadouri unor copii mai nevoiasi adapostiti in cateva centre din jurul Timisoarei, asa numitele 'cazuri sociale'. Prin urmare in 3 zile 3 Mosi urmau sa poposeasca la Resita, Arad, Oradea si Timisoara cu sacul plin de dulciuri, haine, jucarii si ce s-o mai strans prin grija studentilor de la Publicitate anu 1 ai UVT si a oamenilor cu simt donator. Acum, drept sa spun, noi am avut ambitii mari dar n-am reusit decat vreo 85% din ele sa le realizam, ca vremea ne-o cam pus piedica cu zapada si ger.

Vineri dimineata am pornit in echipaj complet: 3 Mosi (Dan, Dani si cu mine) + o Craciunita si un ren cules de cu seara (whocoulddizbe), imbarcati intr-o sanie motorizata pusa la dispozitie de Skoda si cu portbagaju plin de cioco si motunache. Sofer desemnat...aaa.. io. Ca no, eram cel mai odihnit. Hai, zic. Dupa ce mi-am facut instructajul din mers si m-am familiarizat cu tot bagajul tehnic din Skoda Octavia Combi 2010 4x4 (senzor lumina, senzor parbriz, senzor centura, ABS, ESP, CTC, MP3, LOL), mi-am pus muzica zen si am plecat spre Resita. Drum fain ma, soare frumos, ger ignorat prin virtutea celor 24 de grade care-mi incalzeau funduletul din scaunul soferului, sosea curatica, am ajuns fara probleme la Resita. Ne-am imbracat hainele alb-rosii, ne-am pus caciulile si barbile, apoi am hotarat sa nu confuzam copchii cu 3 barbosi si mai bine avem un singur Mos (Dan) si niste ajutoare (Dani si cu mine), Craciunita si renul cu zurgalai. Cei 22 de copii ne-au asteptat nerabdatori in banci, ne-au colindat, spus poezii si apoi pe rand au venit la Mos sa dea socoteala pentru cumintenia de peste an. Buun.


De la Resita ne-am dus la Dognecea. Asta e o localitate tare misto, la vreo 10 km de Bocsa, unde urci printr-o padure plina de serpentine si dai de un lac! Acum lacul era patinoar, drept ii, dar vara cred ca e un loc tare frumos. Un colt de rai unde nici semnalul telefonic nu te deranjeaza. Drumul ala cred ca o fost cel mai placut facut de mine ca sofer, inzapezit, marginit de copaci care se bolteau asa plini de zapada ca-ti mascau cerul, ce mai, un loc perfect de testat 'integrala' Skodei si chiar m-am usurat ca n-am derapat nici o secunda. Nu era masina mea dar m-ar fi intepat inima s-o cojesc vreun pic. Am ajuns aproape pe intuneric la copii, care ne asteptau deja de ceasuri bune impreuna cu doamna primar. Primirea a fost una traditionala cu mamaliga, branza si carnati de casa :)). Dar asta numai dupa ce ne-am facut treaba pentru care veniseram, adica de impartit cadouri la vreo 15 copii. Drumul de intoarcere a fost un chin pentru ca pana la Timisoara s-a lasat o ceata densa de nu vedeai la 15 metri si se circula ingrozitor. Cred ca am facut 60 de km in 2 ore.

Sambata a fost o zi nepotrivita pentru deplasari dar noi increzatori in Skoda noastra am plecat la drum. De data asta Mosul fiind eu am luat numai Craciunita cu mine, ca ajutoarele aveau alte angajamente iar renul era gripat. Problemele s-au ivit inca de la iesirea din Timisoara.. drumurile nu erau curatate de zapada, ningea puternic si se circula infernal. Prima oprire am facut-o dupa Arad, la Santana, si dupa ce am cautat un sfert de ora centrul de copii ne-am impotmolit intr-un sant de pe marginea ulitei. Timp pierdut, apeluri de ajutor, cu chiu cu vai am reusit sa scoatem masina incarcata ajutati de soferul de la centru, care ne-o tras. Am vizitat doua case de copii, fiecare cu cate 15 suflete, si i-am procopsit pe toti cu daruri. La iesirea din Santana o groapa nesimtita s-a pus in calea Skodei iar aceasta, surprinsa, a luat-o in plin cu roata ei de iarna, ca doar nu putea sa faca manevre evazive si sa zboare-n brusturi. Asa ca... ne-am desumflat de la o pana, iar Mosul si Craciunita au schimbat roti intr-o benzinarie la iesirea din Arad. Nu se mai punea problema sa facem inca 300 de km in aceeasi zi asa incat copiii de la Oradea or sa-si primeasca darurile prin posta.


Duminica am fost din nou in efectiv complet, si chiar mai mult de-atat, intrucat am mers sa colindam acelasi centru la care am fost anul trecut - Centrul de Readaptare si Reabilitare Psihosociala. Ne-au insotit si alti blogari timisoreni (Tomata, Sirg, Crinutza, Horia, Oana si studenti de-ai ei) care au ajutat la descarcat gramada de jucarii, haine si dulciuri adunata in saptamana precedenta. Mos Dani si-a pus acum barba si zau de nu arata ca mosul din reclame (calm, voinic) dar fara pantaloni. Copiii au parut foarte entuziasmati de venirea lui, dar si un pic intimidati. Multi dintre ei sunt insa cu probleme serioase de adaptare sociala si simplul fapt ca au invatat poezii si au stat cuminti e o realizare. Dupa povestile din interior pe care le-am ascultat la fiecare centru imaginea pe care ti-o formezi e mai buna decat aia "senzationala". Exista destul de multi oameni de bine si persoane implicate in ajutarea copiilor cu probleme dar sincer acum, ce metode de succes exista pentru a-i sterge unei fetite amintirea mamei ucise de tata sau pentru a-i invata ca libertatea nu inseamna dormitul in canal. Problema reala e ca acestora le lipseste educatia aia de baza cu cei 7 ani de-acasa si doza de raspundere sociala care te invata mai incolo sa te descurci oarecum normal si singur.. adica sa intri in sistem, sa te adaptezi cerintelor sale si sa supravietuiesti cat mai "curat", fizic si sufleteste.
 Mai multe poze in cartea cu poze, normal.

Christmas Troll

Ascultand la lucru piesa originala am simtit deodata cum ma chinuie inspiratia si-mi fileaza o lampa.Asa ca mi-am dat: (tre' sa ascultati cantecul ca sa prindeti ritmul mai bine)

Deck the halls with pics of Eddy,
Tro-lo-lo-lo-lo, lo-lo-lo-lo
'Tis the season to be lolly,
Tro-lo-lo-lo-lo, lo-lo-lo-lo.
Fill the twitwall, drown the whaley,
Tro-lo-lo, tro-lo-lo, lo-lo-lo,
Troll the ancient Christmas story,
Tro-lo-lo-lo-lo, lo-lo-lo-lo.

See the growing crowd before us,
Tro-lo-lo-lo-lo, lo-lo-lo-lo,
Strike a Like and join the chorus.
Tro-lo-lo-lo-lo, lo-lo-lo-lo.
Follow us in losing measure,
Tro-lo-lo, tro-lo-lo, lo-lo-lo,
While we sing this guilty pleasure,
Tro-lo-lo-lo-lo, lo-lo-lo-lo.

Fast away the last year gadgets,
Tro-lo-lo-lo-lo, lo-lo-lo-lo,
Hail the new tech, pads and tablets,
Tro-lo-lo-lo-lo, lo-lo-lo-lo.
Laughing, grinning, all together,
Tro-lo-lo, tro-lo-lo, lo-lo-lo,
Heedless of the New Web Order,
Tro-lo-lo-lo-lo, lo-lo-lo-lo.

sustinut cu mandrie de Fundatia "Eu am facut asta!" pentru Voi.

20 decembrie 2010

A rush of cold air to my head

Imi amintesc prima seara cand a nins zdravan in oras de parca ar fi fost ieri. I-am trimis un mesaj provocator, o invitatie la bataie cu zapada, un motiv care sa mi-o scoata-n cale. A refuzat, asa cum doar ea stia s-o faca, iar eu n-am insistat, asa cum numai eu stiam s-o fac... M-am dus in schimb sa ma plimb o vreme si nu m-am oprit decat cand am vazut primul om de zapada. Parea abandonat. O jucarie rece de care o banda de copii s-a dispensat... Ne-am privit un timp, eu si omul ala singur...si intr-un final am intins mana si am inceput sa scobesc locul unde teoretic ar fi fost pieptul sau.. nush ce mi-a venit. In fine, cand gaura a fost suficient de adanca am cautat o piatra pe masura si-am ascuns-o acolo, apoi am astupat gaura si-am plecat. Mi-am imaginat ceva mai tarziu ca, daca printr-o ciudatenie a naturii, va da peste el o caldura brusca topindu-l, macar un semn al prezentei sale va ramane. Imi amintesc si acum cat de rece era zapada din care era alcatuit omul ala. Mi-a inghetat mana instant... Si, ceva ciudat, imi placea senzatia. Era oarecum dureroasa... dar exista si dureri placute. Dureri necesare. Am plecat la fel de ingandurat de-acolo, m-am dus la masina si-am pornit motorul. N-aveam de gand sa merg undeva anume ci doar sa conduc aiurea.. Ningea. Am deschis geamul de la sofer si-am lasat aerul rece sa ma invaluie, fulgii sa ma intepe in fata... Eram intr-un viscol cu motor. Fulgii mi se lipeau de pleoape, imi intrau in ochi, ma intepau iar eu nu inchideam geamul...Alunecam in noapte. Peisajul de afara era uimitor. Stele firave de gheata dansau in fata parbrizului masinii ce gonea in intuneric iar in spatele parbrizului, eram eu, meditand la cat de multa raceala as putea suporta pana sa-mi dau seama cat sunt de viu.

3 ani de Tm99Blog

Aseara multi bloggeri timisoreni (nu toti desigur) ne-am intalnit si ne-am sarbatorit la al 35-lea blogmeet organizat sub umbrela Tm99Blog, numele nostru de gasca sub care ne adunam lunar la povesti din blogosfera si nu doar... Atmosfera a fost festiva din motivul anuntat deja 'oficial' - 3 ani de la prima intalnire - asa ca ne-am intalnit cu oameni vechi (Oana), oameni rari (Radu, Dojo) si oameni noi (Anca, adizzy), cu musafiri(Sebi) si adoptati(Crivăţ), intr-un cuvant, cu oameni faini cu pofta de bere si vorba buna. A iesit bine chit ca Beer and Bricks-ul in care ne-a adunat s-a pastrat racoros toata seara (probabil ca sa fie berea proaspata) asa ca a trebuit sa recurgem la felurite spirtoase de prin meniu ca sa ne incalzim sangele. Tequila a avut un metru de succes. Vinul fiert a curs binisor. Conversatiile n-au lancezit nici ele ba chiar au devenit zgomotoase. Mi-am umplut tolba cu niste bancuri, am aflat adevarul despre filmarile la Ghost Rider 2 chiar de la un hunedorean, am facut planuri de Amsterdam cu un tovaras, am fost colindati de o trupa de Mos Craciuni si am mancat tortul oferit de Ottima Pan. Bun tort, cu crusta de martipan si acoperit de pozele noastre ce invitau sa ne scoatem ochii si sa ne mancam intre noi in safe mode. Ca fapt inedit a fost o incercare de trolling dar trupa de anonymus a fost absorbita de buna noastra dispozitie.




Poze multe la Dan. Si la Tomata.

17 decembrie 2010

Nothing to Fear

Interesanta animatie.. very oldschool. Mi-a placut starea oferita.

16 decembrie 2010

Teoria sarutului


- Stiai ca la fel ca fulgii de nea sau ca amprentele digitale, nu exista doua persoane care saruta la fel in lume.
- Nu stiam, dar face sens.
- N-am reflectat niciodata prea atent la asta. Adica am remarcat ca fiecare tipa avea un fel anume in care ma pupa.. si cred ca si eu o pupam pe fiecare in alt mod, dar nu m-am oprit nici un moment ca sa admir, asa, "unicitatea filozofica" a actului...
- Da, intr-adevar... data viitoare ar trebui s-o faci, da-l dracu de moment...
- Ma, nu fi rea, teoretizam si eu.
- Asa, vezi sa nu ramai cu teoria.
- Eh, nu inseamna ca n-o sa ma mai rasfat de-acum incolo. Era doar o chestie ce merita constientizata.
- Care anume?
- Sarutul a doi oameni. Ca fiecare din ei saruta intr-un mod diferit si, in consecinta, fiecare sarut e unul diferit.
- Asa-i. Dar de ce ar avea asta mai multa importanta decat, sa spunem, o strangere de mana..
- Ok, pe langa ca intrebarea e ilara, exista si un viciu de valabilitate.
- Care-i?
- Eu nu strang mana unei femei...asa incat nu poti...
- Nici nu le prea saruti in ultima vreme...
- Stii, nu-mi dau seama daca acum esti subtila sau foarte directa. Te voi ignora. Dar ca sa ma intorc la idee: sarutul nu e tot atat de banal ca o strangere de mana. Vorbesc de sarutul ala intim nu de ala tip salut. Implicare, nu rutina. Intelegi?
- Bineinteles.
- Ok. Asa ca, fiind vorba de implicare, fiecare sarut uneste doua acte de vointa, doua miscari constiente, mai mult sau mai putin experte ce-i drept, dar oricum, teoretic, fiecare isi da silinta sa patrunda momentul.
- Sau sa-l confiste pentru amintiri la bere.
- Sau. Dar sa nu judecam. Prin urmare, vointa dublata de pasiune, ca fara pasiune ramanem cu rutina si atat, si influentata de un cumul de factori externi, fac ca fiecare alipire de buze sa fie diferita. De exemplu: uneori inclini capul spre dreapta, alteori spre stanga, in functie de pozitie. Uneori incepi cu buza de jos, alteori cu un colt al gurii. Uneori musti agresiv, alteori lingi tandru. Daca esti nerabdator strivesti buzele energic sau le inspiri, de parca a-i vrea sa tragi afara orice farama de viata din ele. Daca-ti place sa fii meticulos le adulmeci, le mangai, le dai tarcoale tacticos pana ce le-nebunesti. Uneori apuci intreaga gura, ca un infometat, fortand dintii in ciocniri macabre, starnind lupte fratricide intre cele doua limbi, navalind cu toate sentimentele cu care Eros te-a-narmat. Alterori te lasi rontait cu aceeasi abnegatie. Uneori pleoscaiesti ca un copil scapat la balta iar alteori esti mai silentios decat Mos Craciun...
- Sincer, imi place subiectul si felul in care te invarti in jurul lui, dar nu inteleg unde intentionezi sa ajungi.
- Bai, uneori calatoria e mai importanta decat destinatia!
- Uneori da, alteori face diferenta dintre o excursie reusita si una esuata.
- Exact. Aici vroiam sa ajung. Diferenta.
- Poftim?
- Intodeauna auzi pe cate cineva spunand ca partenerul actual nu saruta ca cel dinainte. Sau care-si selecteaza viitoarea iubita dupa cat de aproape e in a-i oferi senzatii din epoca fostei. Ceea ce-i trist si total inutil. Unicitatea fiecarui sarut descalifica orice asemenea tentativa. Si nu e ceva rau in asta, e o ocazie extraordinara de a experimenta ceva misto iar si iar, fara teama de rutina... normal, atata vreme cat mintea ti-e acolo unde trebuie!
- Ei, daca o pui in felul asta, toata treaba asta are ceva sens.
- Intocmai! Nici nu stii ce semnificatie are revelatia asta pentru mine...
- ... auzi, cum te saruta fosta?!

photo source

14 decembrie 2010

11 decembrie 2010

Opening Day

We are proud to announce that our tiny awesome coffee shop will open this Saturday at 12:00’o clock.
We invite all of you to spend a pleasant time and to enjoy our unique coffee.
see you there…
Mokum Cafe

10 decembrie 2010

Bula misoginului (16)

"Nu se ştie îndeajuns cât riscă o femeie culcându-se mai întâi cu un imbecil."
Collete

08 decembrie 2010

The Borgias

Daca va lipseste The Tudors... nu mai e mult si incepe The Borgias. Alta tara, alta familie istorica puternica si sangeroasa, alta distractie. Jeremy Irons e Rodrigo Borgia iar Neil Jordan e cel din spatele seriei care debuteaza in 2011 pe Showtime (si torrentii din apropierea voastra). Pana atunci cred ca am o carte prin dulap, Crimele Familiei Borgia. Dormeam cu ea pe noptiera in vacanta... fabuloasa. As putea s-o caut..




07 decembrie 2010

Thought of you

O melodie parca prea trista pentru asa o animatie faina. Dar, cum am zis io intotdeauna, sunt unii care gasesc inspiratie tocmai intr-un oftat.





Woke up and wished that I was dead
With an aching in my head
I lay motionless in bed
I thought of you and where you'd gone
and let the world spin madly on


Everything that I said I'd do
Like make the world brand new
And take the time for you
I just got lost and slept right through the dawn
And the world spins madly on


I let the day go by
I always say goodbye
I watch the stars from my window sill
The whole world is moving and I'm standing still


Woke up and wished that I was dead
With an aching in my head
I lay motionless in bed
The night is here and the day is gone
And the world spins madly on


I thought of you and where you'd gone
And the world spins madly on.

TEDx la Timisoara

Se pare ca faimoasele conferinte TED au aterizat si la Timisoara. Marti si miercuri se va desfasura un eveniment TEDx dedicat femeilor, doamnelor, fetelor si care, prin urmare, ar putea interesa doua treimi din cititorii blogului asta. Conferinta consta intr-o sesiune de speech-uri ale "personalitatilor feminine locale" plus transmisia live a eventului TED Women Conference de la Washington.

De partea noastra au fost confirmate urmatoarele vorbitoare:
Laila Onu, General Manager Fundatia "Pentru Voi"
Angela Gherman, Motivational Speaker
Mariana Gavrilescu, Student
Liliana Cismariu, Psiholog
Manuela Strinu, Editor

De partea Wahingtonului: Fondatorul CNN-ului, COO-ul Facebook-ului, Presedinta Liberiei, o doamna supranumita "Oprah a Chinei" si multe alte somitati internationale, exemple de femei puternice care au influentat intr-un fel sau altul lumea in care traiesc. Speech-urile lor vor fi transmise in direct incepand cu ora 21 pana dimineata.

Intrarea la conferinta costa 20 de lei iar eu am ocazia sa fiu gentleman desavarsit invitand o d-na sau o d-ra la eveniment gratie invitatiei pe care mi-au oferit-o organizatorii ca s-o fac cadou. Asadar cine doreste, sa pofteasca a spune aici. Prin puterea mea voi face sa-i apara numele la poarta si astfel intrarea ii va fi deschisa. Ceilalti doritori ar fi bine sa anunte din timp organizatorii (contact@tedxtimisoara.com) sa le tina loc. Intrarea e maine dupa 18. Locatia si programul se vor comunica persoanelor inscrise.

06 decembrie 2010

Tron Legacy OST = Awesome

Un film cu o asemenea coloana sonora pur si simplu nu poate rata! Daft Punk sunt zeii muzicii electronice.


05 decembrie 2010

O sa fiu Mos Craciun

Cand m-a abordat Cristina cu planul ei si cu entuziasmul care o invaluie de fiecare data cand pune la cale un proiect care-i place...io n-am stat mult pe ganduri si am zis simplu "Ma bag!". Faptul ca e o campanie initiata de Porsche Timisoara, ca se vor duce cadouri unor copii mai putin fericiti decat am fost eu la varsta lor, ca reprezinta proverbiala "fapta buna" pe care suntem indemnati s-o facem de sarbatori, ca asa e bine, au contat mai putin decat mentiunea ca Eu o sa ma imbrac in Mos Craciun! Mi-am zis ca macar o data in viata orice om, daca i se ofera ocazia sa faca pe Mos Craciun..tre sa accepte, indiferent de varsta, sex sau credinta. E ca si cum ai juca un rol care, cu un minim efort, aduce un dram de bucurie altcuiva. Atat. Nu e vorba de a intretine mitul Mosului, e vorba ca cineva sa fie dispus sa imbrace un costum ca sa il bucure pe altul.

Proiectul "Dar din Dar se face!" e mai larg decat las eu sa se intrevada, vom fi 3 Mosi Craciuni (eu, Dan, si Dani Sima) care vom vizita niste case de copii din Arad, Oradea, Reşiţa, Caransebeş, Lugoj şi Timişoara si le vom duce cadouri. Vom fi motorizati de Porsche Timisoara care ne pun la dispozitie o sanie  Skoda ca sa duca Mosii plini cu daruri prin nametii sfarsitului de an. Sprijin tehnic ne ofera si studentii de la UVT (bobocii de la Publicitate pastoriti de dna profa Oana Barbu) care incepand de maine vor aduna haine, carti si jucarii pentru copii orfani sau abandonati. Daca doriti sa ajutati donand vreun obiect ei va asteapta la etajul 1 al Universitatii de Vest pana in 15 decembrie, in timpul saptamanii intre orele 10-18.

Partea fun e ca si anul acesta vom merge cu colinda. La ultima oprire, in Timisoara, o sa colindam ca anul trecut! Deci, dragi bloggeri, nu va sfiiti si invatati o colinda. Preferabil una de Hrusca sa ne umplem de ler pana la Revel. Bine, hai pa! Vorbim!

04 decembrie 2010

Coffee for enthusiasts

Ziceam acum cateva zile ca nu mai dureaza mult... fara sa precizez exact la ce ma refeream. Ei bine nu mai pot sa tin si imi dau drumu la gura ca e musai ca in zilele urmatoare sa se deschida. Inca nu stiu care va fi data exacta pentru ca, asa cum e de asteptat, un proiect indie e supus din start unei anumite incertitudini... Intotdeauna cand spui ca gata, esti pregatit, imediat te trezesti ca mai vrei sa bibilesti ceva.. ori ca ai uitat sa termini altceva. In fine, ideea de baza ar fi ca in Unirii (Str. Eugeniu de Savoya) se deschide o cafenea interesanta din doua motive: e destinata celor grabiti si amatori de "o cafa la pachet", una la mana, si doi, e pentru entuziasti.. ori dependenti de arome exotice. Locul se cheama Mokum Cafe, l-ati ochit probabil dupa anuntul ala sugubat din vitrina care mentiona ca se lucreaza la ceva awesome, si isi doreste sa intre pe furis in sufletul cafegiilor timisoreni. Ca mirosul de cafea proaspata.

Iar in ce priveste cafa, ea vine in sortimente de genul: Cafe de Colombia, Colombia Decaf, Ethiopia, Kenya Summer, Guatemala Antigua, Legend of Yemen iar daca suntem cuminti poate se baga si exclusivista Kopi Luwak, ca s-o mirosim si noi ca probabil costa cat o rata la Dacia Duster :)). Ori poate Tomi se indura si face niste degustari speciale acolo. (Tomi fiind sefu' care impreuna cu sotia, Oana, o sa fie gazde, barmani, ghizi si ce se mai cere acolo). Anyway, motivul pentru care m-am ambalat asa e o reactie de simpatie la initiativa lor, de a face ce le place si anume sa aibe o mica cafenea. Lucru pe care cred ca-l visam cu totii...(Bine ca eu visez si la o librarie a mea langa cafeneaua mea si probabil intre ele o shaormarie tot a mea!). Ei bine, visul lor a prins contur si cred ca in cateva zile o sa-mi beau cafa la dansii discutand despre filme si tabieturi aromate. Adica sa vad cu ochii mei metode diferite de preparat cafeaua si sa simt diferenta intre o cafea facuta la French Press si una cu Air Pump. Dar asta dupa ce ma satur de esspresso-ul facut la un aparat clasic! Si prin clasic ma refer la "cu experienta de zeci de ani de functionare"!

03 decembrie 2010

Piese noi din vremuri vechi

In ultima luna din 2010 Teatrul National timisorean lanseaza doua premiere surpriza: Cenusareasa dupa Charles Perrault si Iulius Caesar dupa William Shakespeare. 

Prima e o adaptare pusa in scena de Mirela Puia dupa basmul celebru al francezului si un cadou de Sf Nicolae pentru timisoreni. Echipa numeroasa de actori: Mălina Manovici, Irene Flamann Catalina, Dana Bostan,
Mirela Puia, Iuliana Crăescu, Cristian Szekeres, Roberta Popa Ionescu, Adrian Jivan, Paula Maria Frunzetti, Bogdan Spiridon, Ana-Maria Pandele si Sabina Bijan e un indiciu pentru un spectacol amplu. Sambata, 4 decembrie, de la ora 19, in Sala Mare a TNT are loc premiera spectacolului, urmatoarele reprezentatii fiind programate luni, 6 decembrie, ora 12, si miercuri, 8 decembrie, la ora 12.

Tragedia lui Shakespeare e montata de Alexandru Hausvater in traducere de Stefan Peca si ma gandesc ca nu e ceva obisnuit. Am mai vazut Poveste de iarna in aceeasi formula (Shakespeare by Hausvater) si a fost o imensa surpriza. Si deasemeni placuta. (spectatorii erau in mijlocul salii iar scena ii inconjura). Sunt foarte curios acum ce ni se pune la cale. Ion Rizea, Răzvan Mazilu, Matei Chioariu, Doru Iosif, Colin Buzoianu, Ana-Maria Cojocaru, Alina Reus, Cătălin Ursu, Victor Manovici, Călin Stanciu Jr., Andrea Tokai, Romeo Ioan, Benone Viziteu, Ioan Strugari, Laura Avarvari, Luminiţa Tulgara, Valentin Ivanciuc şi Dana Bostan sunt cei ce vor spune povestea primului Cezar al Romei. In 15, 16 si 20 decembrie de la ora 19 la Sala 2.

02 decembrie 2010

Bang bang, I shot you down

E misto sa te joci de-a razboiul. Nu prea inteleg de ce, care e mecanismul care provoaca distractia, dar stiu ca atunci cand e vorba de jocuri cu "arme" multi suntem in prima linie. O curiozitate ciudata. Nu e ca si cand cineva ar "inventa" un anume joc si ne-ar corupe sa-l jucam. Poate e natura noastra.. sa ridicam piatra de jos si in gluma sau in serios sa ne afisam superioritatea "combativa" fata de ala de langa noi. Daca n-aveam jocuri video aveam pistoale cu capse. In lipsa lor ne confectionam tuburi cu cornete. In lipsa alora ne construiam prastii si ne spargeam capetele.. Cert e ca in copilaria, cand se pun primele straturi ale viitoarei noastre personalitati, facem o gramada de chesii pentru care nu cautam explicatii. Nici macar nu ne gandim daca avem sau nu nevoie de ele. Le facem fie ca suntem influentati de ceva fie ca ne sacaie curiozitatea. Mediul din jur, anturajul, bagajul cultural asimilat pot juca un rol... Firea individului un altul.. Cand eram pustan "exilat" in vacanta la bunici din plictiseala mi-am construit un arc.. nu mi-a aratat nimeni cum, nu mi-a spus nimeni ca ar fi misto sa-mi fac un arc.. nu eram la varsta aia in care devoram cartile de Karl May. Dar mi-am facut arc. Si trageam la tinta cu el.. destul de anemic insa. Tot atunci m-am batut cu pietre cu un prieten. Prieten, nu dusman. Aruncam fiecare cate una dupa movila unde se ascundea celalalt. Capul meu s-a spart primul... Cand ma duc in padure primul lucru care-mi vine in minte e ca am nevoie de un par. Un bat, confectionat si manuit ca pe o sabie cu care decapitez ierburi prea inalte, frunze, flori. N-am iluzii de super-erou, sunt doar niste miscari instinctuale cu care ma simt foarte confortabil si, bineinteles, o eliberare de violenta in mod (oximoronic) pasnic.

 -fog of war-

Dar iubesc jocurile confruntationale, PvP sau in echipa, si n-am pretentia de a le castiga si pe cele deja ratate. Adica stiu si sa pierd. Apreciez jocul nu rezultatul, chiar daca rezultatul ma bucura in plus cand e favorabil mie. Si apreciez mai mult jocurile care implica fizicul dincolo de click-uitul unui buton, chiar daca grafica e mai putin spectaculoasa. Astfel ca ideea de a-mi testa aptitudinile intr-un joc nou, cu laseri, frate!, imi pare acum cea mai buna idee de blogmeet de anul asta, pentru ca m-am simtit misto si eu si cei 23 de 'soldatei' prezenti in Arena LaserLand din Iulius Mall. Joaca de-a razboiul ne-a pus sangele in miscare si a scos untul din cativa dintre noi.. (lol, poate numa din mine ca am avut febra musculara 2 zile).. anyway, ideea e ca, pentru "eliberat niste aburi", pusca cu laser(point) e o alternativa decenta fratilor mai mari numiti paintball sau airsoft. Si mai domneasca, ceva mai ieftina si nu asa de realista astfel incat pot sa joace si fetele :)) Care fete au jucat teribil de bine: la mine in echipa au fost de baza - adica au protejat baza - iar in echipa dusmana au fost...cei mai mari dusmani. Misunau peste tot. Odata am fost chiar nevoit sa recurg la baioneta si doar vesta protectiva a salvat-o pe Ily de la o toracotomie cu laser recreational.

Despre reguli si rezultate se stie de la ceilalti participanti (Dan, Adi, Cristina, Tomata, Serginho). Nu mai amintesc inca o data ca, desi am inceput increzatori si am dovedit o creativitate exemplara, castigand prima infruntare si unii arogandu-si caracterizari de tipul "elite of the elite", am esuat lamentabil in aplicarea tacticilor stabilite iar echipa adversa ne-a ucis realmente la scor. (oricum au trisat undeva, la scor, la senzori, nu se poate ca, individual, noi sa fi jucat asa de bine si totusi echipa sa piarda.. arbitrii sunt de vina!!). Creatzo, ca de la capitan la capitan, vezi ca ti-am aruncat manusa pe geam! Vrem revansa!!

Ps: Ca fapt divers, soldatii au fost blogarii TM99Blog iar evenimentul a fost a #34-a intalnire a lor. Dar cine mai numara...Pozele