Ultimul post

pe anul asta. Maine dimineata la 6 plec spre Straja intr-o alta calatorie. Ultima pe anul asta, si singura cu un scop precis: Revelion Alb. Adica cu zapada. Weather report: 106 cm de zapada pe partie iar la noapte va ninge!!!! Asa ca maine 20 de petrecareti vor pleca din TM spre munte incarcati mai ceva ca Mos Craciun. O cabana goala ne asteapta si noi abia asteptam s-o vedem. Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez La multi ani si sa aveti zapada si aici in oras. Ne auzim in 2008.

So...I set the fire to the 3rd bar

and I went home. Intr-o zi va fi mai mult decat un vis. Nu stiu de ce...mi-e greu sa raspund. La fel de greu cum imi e sa descriu ce simt cand ascult piesa asta...Nu stiu, n-am nici o idee... Desertaciune? Resemnare? Dezolare? Disperare? ...A big WTF? Uff...obsesiile sunt periculoase, muzicale sau de alta natura. Ma bucur ca mi le pot controla...inca! Fara alte elucubratii , inapoi la Snow Patrol - Set the fire to the third bar. Play!

Daruri gatite

sau leapsa cu cele mai faine cadouri primita de la Ice. Din nou trebuie sa scotocesc prin sertarele memoriei back to childhood si sa dau la o parte camasile, tricourile si ciorapii primiti ca sa-mi amintesc ceva deosebit. Cred ca cel mai socant cadou a fost cand am primit de la parinti, copil fiind, 2 saci cu carti de la anticariat, numai J Verne si Dumas, Hugo, Stendhal, Dickens etc. Mi-au ocupat timpul liber vreo cativa ani :)). Un alta cadou surprinzator am primit de la un client in timp ce eram de servici. La plecare, tipul, un coreean ce lucra pt Siemens, mi-a lasat un suvenir o masca de cativa cm legata cu snur, un fel de talisman norocos ce se poarta la gat. Ce sa zic, am ramas masca :)). Chiar nu ma asteptam. O fi vreun obicei de-al lor.

In rest nu mai stiu...eu mai mult fac cadouri. Poate o sa scriu o leapsa despre cele mai faine cadouri facute :). Mai departe o dau lui Nopol, Julie si Yogi.

Si-am plecat sa colindam!!!

Cine nu a fost niciodata la colindat sa nu citeasca asta. Nu va intelege. Nu vorbesc de magia sarbatorilor de iarna sau de alte bla bla-uri. Vorbesc de obiceiul de a merge la cineva acasa, in persoana, si a-i ura "Craciun fericit" sau "La Multi ani". Aseara a fost Ajunul si nu mai pridideam cu cititul si trimisul SMS-urilor de ocazie. Acum o vreme, Inaintea Erei Digitale, cand eram un pusti, mergeam la colindat. Era felul de atunci de a spune Craciun Fericit. Normal ca era si un scop material in asta: obtinerea de bani, prajituri si alte dulciuri. Insa nu asta era ideea. Evenimentul in sine era ceva deosebit. Era o bucurie sincera sa mergi pe la straini sa-i colinzi, sa-i vezi ca se bucura, sa simti emotia si jena atunci cand te incurcai in versuri. Erai cu prietenii, inotai in zapada, alergai de la un bloc la altul. Era magnific de-a dreptul! De ce nu mai e asa de frumos acum? Pentru ca am crescut si ne-am maturizat. Nu mai suntem copii. Bullshit! Suntem comozi! Trimitem e-card-uri si SMS-uri funny si pretindem ca ne pasa! Modalitati alternative de comunicare. Mai degraba "modalitati triste de instrainare" :(. Am decis sa lupt impotriva lor(!) De doi ani, impreuna cu prietenii care suntem de Craciun in oras mergem la colindat. Ne adunam toti, invatam o colinda(atat putem :) si mergem pe rand la familia fiecaruia dintre noi. Nu cerem bani (nici nu primim de altfel) dar nu refuzam un pahar de vin sau o farfurie de sarmale or carnati. Asa se pastreaza traditia si ne bucuram de viata. Introducem o atmosfera prieteneasca intr-o sarbatoare familiala. Si mai uitam de necazurile pe care toti le avem. Macar o seara pe an.

Craciunul

De la amicul meu Luci am primit povestea Craciunului in viziunea poetului Max Jacob asa cum a talmacit-o dl. Serban Foarta. V-o impartasesc si voua :

Vin de departe, osteniţi, o jună
cu sarcină cam într-a noua lună,
călare pe un blând asin, cu cruce
pe greabănul lui sur, pe care-l duce,
de hăţuri, un bărbat cu barbă.
Ea e o tânără din lumea bună,
în vreme ce bărbatul ei cu barbă
e lucrător cu braţele: el îi
simplu dulgher, nu fără, însă, căpătâi.
Calea deschisă li-i de îngeri, ce întreabă,
din om în om, de un sălaş. Li se răspunde
cu Domnilor, vedeţi-vă de treabă!
Iar ei constată că de unde
nu e, nici Dumnezeu nu cere.
– Dacă e scris ca naşterea să aibă
loc într-un grajd ca ăsta, cu plăcere;
le-aştern un braţ de paie şi-amândoi
au un’ să doarmă, printre miei şi boi.
Trimit şi după moaşă?
– Ce te bagi?
O să-l moşească Sfântul Duh, printr-o minune!
Fă rost de trei odăi, că Regii-Magi
fi-vor curând aici, şi pune
să li se dea, pentru păstori, la butii cep;
şi-aduceţi vâsc, până nu-ncep
durerile, şi cimişir, că e de bun
augur! Aceasta-i seara de Crăciun.
Craciun Fericit!!!!

Pazea ca vine Mosu!

Libertate...si atat

Asta e tot ce am obtinut in 20 decembrie la Timisoara. Acum 18 ani eram primul oras liber din tara asta. A fost o revolutie atunci dar egalitatea nici pana acum nu a fost implementata. Iar fraternitatea? Ma faceti sa rad. Spiritul national e mai mort decat inainte de formarea statului national. Am vazut asta la Alba Iulia. Deci ramanem cu libertatea care, sincer, nu ne tine de foame. Insa ne da speranta ca poate, poate... Deci 18 ani spuneti. Mda, majoratul revolutiei, parca asa spun astia la tv. Mai degraba parastas, ca in fiecare an o ingroapa cate unii. Probabil aceeasi care o numesc lovitura de stat. Poate la voi la Bucuresti a fost ca numa niste tampiti ar organiza una la Timisoara. In esenta o lovitura de stat merge direct la inima, la Palat, la conducere, o da jos prin forta si se instaleaza in locul ei. Si cel mai important: nu-i pasa de popor. Poporul e pus in fata faptului implinit. Aici lumea s-a saturat de un mod de viata si la schimbat. Pana sa afle Bucurestiu treaba era facuta deja. Ca altii au profitat de asta si au ajuns unde au ajuns n-are a face. Nu ma va convinge nimeni ca eu cand strigam "Jos Ceausescu" in fata Operei participam la o "Lovitura". Istoria sa judece asta, dar inca e prea devreme s-o faca. Dar nu vreau sa polemizez pe chestia asta ci doar sa reflectez la niste amintiri. Mi-e ciuda ca nu mai am o memorie limpede a evenimentelor de atunci. Nu multora le este dat in viata sa traiasca pe viu adevarate "cotituri ale istoriei", iar frustrarea mea se naste cand vad cum mocirla "majorarii" acopera niste lucruri esentiale. Nu voi uita seara de 16 cand am vazut prima data un elicopter militar. Deasupra mea si a prietenilor mei. In intuneric abia il distingeai, dar era acolo. Aveam 10 ani si eram incantat de zgomotul sau. Iar in 17 m-am dus in Operei cu tata sa vad ce se intampla. Multa lume era acolo. Si foarte frig. Ma bucur ca am plecat, pentru ca jumatate de ora mai tarziu se tragea. Urmatoarele zile am stat pe burta in casa. Locuiam la parter, in Girocului. Era ireal ce se intampla. Nu-mi era frica, eram chiar bucuros ca traiesc asa ceva. Eram in Timisoara traind istoria, nu citind-o din ziare. Toate neamurile erau in Moldova si eu urma sa le povestesc Revolutia. Dimineata am fost pe strada. Camp de lupta, baricade, vitrine sparte, magazine arse, stiti voi. Apoi Balconul declara: "Suntem Oras Liber!" in vreme ce la Bucuresti "Cenusa" isi stingea focurile flamande. Apoi s-a trezit si el si a facut Istoria. Acea istorie despre care scrie cateva randuri in cartile de liceu. Asa ca unui tanar care isi serbeaza majoratul in Decembrie pot sa-i spun "Esti liber, zi mersi! Poate vom fi si egali, dar sper sa ramanem frati."

Out of work

Azi e ultima zi de lucru pentru mine. In 2007 bineinteles. De maine intru oficial in concediu. O binecuvantare nu altceva, intrucat de 5 ani de zile nu am mai avut doua saptamani de concediu in Decembrie. Mai ca-mi da o lacrima. E adevarat ca nu am lucrat niciodata de revel dar am fost la job in 30 sau in 2, iar in doua situatii am petrecut Ajunul Craciunului singur, doar cu niste colindatori rataciti. Acum insa, de maine si pan la Sf Ion nu mai dau pe la job. S-a sfarsit cu amabilitatile. "Buna ziua", "bine ati venit", "cum ati dormit" toate cu zambetul pe buze sa le spuna altcineva. Eu sunt LIBER! ....sau sunt oare? E drept ca nu ma voi mai trezi dimineata la 6.30 dar oare ziua imi va fi mai putin plina? De taiat porc nu tai. Asta e bine, o grija mai putin. Dar trebuie sa ma ocup de decorat. Eu!!?? Mai bine tai un porc sau doi. Nu, glumeam! Ce naiba...cate beculete poti pune pe o casa? Oricate, ar zice unii. Bradul! Bine ca l-am luat deja, sa nu ma car cu el prin 24. Ma mai gandesc ce pun pe el: de mancat sau de baut? Stai ca astea se pun pe masa. Si in brad ce pun? Tot ce pun si pe casa? Beculete?! La naiba! In fine sa revenim la de-ale gurii...hmm tot eu tre sa umblu prin Billa/Real/Metro. Si o sa ma izbesc de cosurile altor mii de timisoreni in "concediu" ca si mine. Sau mai rau...pensionari! In fine sa zicem ca le dau de cap si pe astea. Ce urmeaza? Daa...cadourile. Maica-mia mi l-a dat din 17 ca sa fie sigura ca am timp de gandire :)) Deci alte magazine de cutreierat. Se pare ca va fi o saptamana aglomerata. Cum ramane cu concediul? Lasa ca ma odihnesc de Craciun. La masa familiala. Cu friptane, sarmale, prajituri si cozonaci, vin, tuica, bere, colebil, spital. Razbunarea porcului! Si de Rev episodul 2, dar in ordine inversa, ca te-ai ars odata. Incepi direct cu bautura si ... termini pe afara prin zapada cantand "La multi ani". C-asai romanu'!
PS: cred ca maine ma scol tot la 6.30 si ma duc la lucru. Ma duc sa repet: "buna diminea", "bine ati venit"......

Foamy says...

Daca n-ati intrat in febra Craciunului poate va ajuta Foamy. E o veverita foarte desteapta si foarta suparata care are o gramada de spus cu privire la tot ce misca. Si nu o spune frumos :)) In special nu-i suporta pe cei care vor sa distruga spiritul Craciunului: "how can you not love a fat guy who gives away free stuff". Il puteti asculta aici .

Ziua ideala a unui barbat

Ca sa fiu mai bine inteles declam: "cele de mai jos sunt scrise cu iz de satira si au un singur scop de a provoca un zambet pe fata cititorului". In plus, nici nu pretind ca as fi eu autorul lor :), ci doar ca le-am gasit pe undeva(aici trebuia sa fie un link da nu mi-l amintesc). De asemenea, negam orice asemanare cu persoane reale: asa ceva exista doar in filme :))

06:00 Trezirea.

06:15 Sex oral.

06:30 O lunga distractie satisfacatoare in wc cu ziarul sportiv

07:00 Micul dejun: Snitel parizian si oua, cafea si toast, pregatite si servite de slugi goale si blonde.

07:30 Soseste limuzina.

07:45 Cateva pahare de whiskey in drum spre aeroport.

09:15 Zborul in avionul particular.

09:30 Limuzina cu sofer pana la clubul de golf (sex oral pe timpul calatoriei).

09:45 Golf.

11:45 Pranz: fast food, 3 beri, sticla Dom Perignon.

12:15 Fumatul trabucului.

12:30 Golf.

14:15 Limuzina inapoi pana la aeroport (cateva pahare de whiskey).

14:15 Zborul spre Monte Carlo.

15:30 Plecarea la pescuit. Toate fetele de companie sunt goale.

17:00 Zborul acasa.

18:45 Relaxare la wc, dus, barbierit.

19:00 Stiri: Michael Jackson asasinat, marihuana si filmele porno sunt legalizate.

19:30 Cina: caviar pentru aperitiv, Dom Perignon (1953), un biftec mare, inghetata servita pe sani goi.

21:00 Coniac si trabucul in fata unui televizor mare.

21:30 Sex cu 3 femei (toate trei cu inclinatii lesbiene).

23:00 Masaj si scaldatul in jacuzzi cu pizza si bere la indemana.

23:30 Sex oral pentru Noapte buna.

23:45 Intins singur intr-un pat imens.

23:50 Tragerea a 4 pirtzuri, care au schimbat 4 tonalitati si l-au alungat pe caine afara din camera.

00:00 Adormirea.

Filmele asiatice

Profit de duminica asta in care nu pot viziona filme, pentru a vorbi de ele, in special de cele asiatice, mai putin cunoscute la noi. Primul pe care l-as recomanda unor eventuali cinefili curiosi si la care m-as mai uita cel putin odata este Chungking Express(1994), un film in regia lui Wong Kar Wai unul din regizorii asiatici cult, cu un stil vizual aparte de a face film. Filmul, cu un motto "If my memory of her has an expiration date, let it be 10,000 years", prezinta succesiv 2 povesti de dragoste, ambele implicand cate un politist, insa asemanarile se opresc aici. Locatiile sunt diferite, una se petrece ziua, alta noaptea, iar sfarsitul lor este diferit.
In prima, Cop 223 parasit de iubita sa pe 1 Aprilie(ziua pacalelilor) isi da termen o luna de zile pentru a o astepta. Merge la magazin in fiecare zi si cumpara conserve de ananas cu data de expirare 1 Mai, urmand ca la ultima conserva sa expire si dragostea lui pentru ea. In ultima zi, intalneste o femeie cu o peruca blonda, care are insa o viata ascunsa. Sfarsitul il veti vedea voi singuri.
A doua poveste incepe exact in momentul si locul unde se sfarseste prima, implicand un alt politist, Cop 633, la randul sau parasit de iubita si care intalneste o tipa noua la fast-food-ul pe care il frecventeaza. Tipa face o pasiune pentru el si incepe sa-l urmareasca in secret, ii patrunde in apartament unde ii face curat si chiar il redecoreaza, acesta nebanuind nimic. In final isi da seama si o invita la un restaurant intr-o seara, dar tipa ii trage tzapa plecand intr-o calatorie prin lume. Ii lasa doar un bilet de avion cu o data de imbarcare peste exact un an. Sfarsitul merita vazut.
Pentru un film facut in 2 luni, in timp ce se afla in pauza de filmare la altul, rezultatul e impresionant. A devenit unul din cele mai populare filme asiatice, beneficiind si de o coloana sonora super, inclusiv piesa Dreams de la Cranberries cantata in cantoneza.

Ziua ideala a unei femei

Avand in vedere ca cele mai multe vizite le primesc de la bloggerite le ofer o prezentare a zilei lor ideale din perspectiva noastra, bineinteles misogina si bazata pe o gramada de stereotipuri, dar destul de apropiata de adevar, parerea mea :)). Aaa..si daca lipseste ceva, nu va sfiiti sa adaugati :-p. Deci:

08:15 - Trezire prin saruturi si gadilarea cu ajutorul unei petale de trandafir din import.
08:30 - Masurare pe cantar - 2 kilograme mai putin decat ieri.
08:45 - Micul dejun in pat (croasant, suc de portocale proaspate). Deschiderea cadoului (inel cu diamant de 5 karate ales de partenerul atent).
08:50 - Stiri la "Shopping channel" (Breakin news - Mari reduceri la "Gucci"!).
09:15 - Baie fierbinte in uleiuri mirositoare.
10:15 - Relaxare usoara prin fitness cu ajutorul unui antrenor personal amuzant si bine cladit.

10:30 - Ingrijirea tenului, manichiura, spalarea parului, coafatul.
12:00 - Pranzul cu cea mai buna prietena intr-un restaurant.
12:45 - Intalnirea fostei prietene a partenerului si constatarea ca s-a ingrasat 7 kilograme.
13:00 - Shoping cu cea mai buna prietena (carte de credit nelimitata).
15:00 - Somnul de dupa masa.
16:00 - Primirea a 35 de trandafiri de la un admirator secret.
16:15 - Masajul cu ajutorul unui maseur privat puternic dar tandru care exclama ca nicioadata pana acum nu a masat un corp atat de delicat.
17:30 - Alegerea si incercarea imbracamintii scumpe si unicate.O mica parada de moda in fata unei oglinzi.
19:30 - Cina la lumanari. Dans si complimente. Cadou scump(folositi imaginatia).
22:00 - Dus fierbinte (singura).
22:50 - Purtata in brate pana la pat. Cearsafurile proaspat spalate si parfumate.
23:00 - Giugiulire.
23:15 - Adormirea in bratele partenerului.

Noapte buna tuturor fetelor. Maine ca tot e duminica va fi ziua ideeala a barbatului.

My Golden Compass Daemon

Carina vrea sa stie ce fel de daemon am. Se numeste Olyandra.
Sunt curios si ce demoni ii ocrotesc pe Trifoi, Adeline si Nopol.

Esti asa cum scrii?

Am primit pe mail un link spre un test interesant care iti interpreteaza felul in care scrii. In mare s-a cam potrivit cu ce stiam despre mine dar au mai fost si surprize ;). Daca sunteti curiosi il gasiti aici.

12+1 decembrie

Nu sunt eu superstitios, am mai zis asta cu alta ocazie , dar cand vine ziua Z deschid ochii mari si ma uit atent in jurul meu sa prind o sclipire a ghinionului care-i urmareste pe altii si sa exclam: el e! Doua faze nasoale am de reprosat sortii. Prima, ca aseara a facut ca o amica cu care m-am intalnit sa-si piarda telefonul intr-un taxi, iar soferu sa nu stie nimic de el, of course(!). A doua, pentru ca a permis sa-i fie furat telefonul altei prietene azi dimineata, de catre un mic dracusor(nedovedit, dar banuit). Iar ultima faza a venit acum de pe mess din toata tara cum ca ninge :/ Si ce daaacccaaa!!!. La noi e soare si facem plaja!!! La naiba cu ziua de 13.

Cold Waves

Nici ca se putea alege un loc mai bun pentru proiectia filmului Cold Waves decat frigiderul de la Studio. Cei care inca mai merg la cinema stiu despre ce vorbesc. Filmul, in regia lui Alexandru Solomon, "este o neasemuita poveste de dragoste si ura tesuta in jurul a ceva ce nu poti vedea, atinge sau cantari: undele radio"(cinemagia). Nu orice radio, ci chiar Radio Europa Libera. Yep, inca un film despre epoca de aur, razboiul rece, propaganda, comunism, terorism, manipulare etc prezentate in maniera documentaristica. Vineri, 14.12 de la ora 19.

No happy-end :( ??!!

Am trait s-o citesc si pe asta. Cica un galatean a facut plangere la OPC impotriva unei "linii fierbinti" dupa ce a sunat si nu a fost satisfacut cum trebe. Mai mult a fost jignit si tratat drept minor :-p. Eu nu inteleg. E asa de greu sa gasesti o profesionista care sa-ti sopteasca vorbe dulci in vreme ce-ti goleste cartela telefonica? E bine stiut ca la noi multe lucruri se fac superficial, dar nici macar linia erotica nu poate presta ca la carte? Adica fata(sau barbatul, dupa caz) poate sta cu Kamasutra pe birou si sa-i citeasca din ea naravasului in calduri sau sa-i recite o poezie de-a lu nenea Emil Brumaru, nu trebuie sa inventeze nimic. Talk about easy money! Dar nu. Mai plictisita decat dispecerele de la taxi, doamna fara inima l-a lasat pe sarmanul excitat fara finalizare si cu cardu gol :)). In fine, partea buna e ca OPC-ul a reactionat prompt si s-a pus pe treaba. Un inspector a sunat si el la linia buclucasa pentru a verifica declarand ulterior ca totul a fost in regula si ca reclamatia e nefondata. Concluzia e ca OPC-ul e mai usor satisfacut decat omu de rand :)).

Mai jos un mic filmulet-parodie MadTv care cred ca i se potriveste ca o "manusa" nemultumitului.

De ce sa gandim frumos?

De la Ama am primit o leapsa in semn de scuze ca nu a raspuns la a mea :). Leapsa filozofica "care ar fi cele trei motive pentru care sa gandesc frumos" m-a lasat o vreme in stand-by pana sa ma decid sa raspund. Nu vroiam sa par flushturatic sau grabit dar nici s-o las pe Ama sa se supere ca imi ia atat sa raspund la o intrebare in esenta simpla (cel putin asa ar trebui sa fie). Asa ca, fara alte intarzieri, cele trei motive ale mele sunt tot atat de simple:
1. gandesc frumos pentru ca e in natura mea sa gandesc asa.
2. gandurile urate lasa urme mult mai urate in suflet.
3. potrivit legii atractiei universale, daca gandesti frumos atragi lucruri frumoase spre tine, daca nu...sa te ajute D-zeu!

Astea fiind zise pasez gandurile mele bune lui Nopol, Clovershaped si Tomatei. O zi buna tuturor!

Petitie pentru U2

Anul asta a fost foarte darnic cu concertele din tara noastra. Au venit multe trupe mari si late: Stones, Muse, Deep Purple, Manson, Scorpions, Black Eyed Peas, Faithless, Pink, Prodigy, Alice Cooper, Reamonn. Anul trecut Depeche Mode :). N-am vazut pe nici unii. Dar m-as duce la U2 daca ar veni. Altii la fel de doritori au initiat o petitie cu semnaturi iar pana acum au semnat-o vreo 6000 de romani. Inclusiv subsemnatul. Semnati si voi Petitia pentru U2 ca poate poate...

De ce inca vorbesc cu tine?

De ce inca vorbesc cu tine?

Ce ma retine?

De ce nu pot sa ma desfac

Din latu-n care m-ai legat?

Strig in zadar -

Raspunsul inca nu e clar.

A fost doar un moment intens,

Poate prea scurt si fara sens.

Un vis frumos, dar delicat

Acum insa s-a terminat.

Si iar ma-ntorc la intrebare

De ce vorbesc cu tine oare?

Sunt un naiv batran si prost -

Imi place viata s-aiba rost.

Refuz sa vad ce altii stiu.

Ma doare

Si m-apuc sa scriu.

Astern durerea pe hartie,

Din muza storc o poezie.

Ce vorbe reci tasnesc afara!

Mi-e mintea clara?

Din disperare

Vreau sa vorbesc cu tine oare?

Din teama de singuratate

Ma multumesc cu jumatate?

Cand am avut aproape tot

Acum mai bine n-am deloc.

"Ce prieten? Ce amic? Nu-mi trebe

Relatii false; cin' se crede?"

Asa gandeam cand m-am intors

Si-am vrut sa ies;

Sa n-o mai vad.

Dar trupul nu gandea la fel.

"Ce trup misel"!

In ce capcana am intrat?

Ce cursa mi s-a-ntins? Sunt beat?

Al cui e latul ce ma strange;

I-al meu? Al ei nu pare-a fi!

Si nu-i la gat; e-un pic mai jos

In piept, in jurul inimii -

Un sarpe gros si nemilos.

Ah..e-amorul, dragostea fierbinte,

Iubirea neimpartasita ce ucide

Pe cei care se avanta fara minte...

Acuma stiu de ce vorbesc cu tine!

Privirea mi-o arunc incet in sine
Sufletul il cern ca printr-o sita fina,
Sughit amar, oftatul m-il inabus fara vina,
Inchid ochii, ma intind pe sina: trenul vine...
Ce viata chinuita e in mine...
Oare dincolo e un pic mai bine?

......................................................

As vrea sa te urasc,

Ar fi firesc sa scap de tine,

Dar sunt pierdut, doar... te iubesc,

Si astfel ma urasc numai pe mine!

Daca as fi japonez tineti minte...

My Japan name is Shikimirikiku.
And yours?

Inspirat de El si Ea .

Leapsa Instrumentala

A doua leapsa vine de la Clovershaped care vrea sa-i spun ce muzica instrumentala imi place. M-am gandit prima oara sa-i nominalizez pe Portishead, Massive Atack, Hooverphonic si altii ca ei, doar ca astia sunt mai degraba cu muzica electronica. Asa ca m-am orientat si eu spre coloanele sonore favorite si mi-am gasit-o pe cea de suflet. Inama Nushif, din soundtrackul miniseriei Children of Dune, film inspirat din cartile lui Frank Herbert. Piesa e compusa de Brian Tyler si cantata in graiul fremen, limba inventata de Herbert pentru locuitorii planetei Dune(la fel ca limba elfa a lui Tolkien). Vocea ii apartine unei cantarete iraniene, Azam Ali, iar revista Billboard o asemuia cu un "instrument de neuitat", asa ca iata piesa mea instrumentala.

Brian Tyler - Inama Nushif(Children of Dune OST)

Mai jos aveti si versurile acestui adevarat imn, in fremena si engleza:
"Inama Nushif", Music and Lyrics by Brian Tyler

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)
Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)
Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali (one that cannot be equaled)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)
Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali alia (that Alia will one day equal)

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)
Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound).

O alta instrumentala faina e tot dintr-un film, de data asta coreean, Sympathy for Lady Vengeance, iar piesa este Main Title cantata de Mo Ho Baroque Ensemble:

Pasez leapsa mai departe lui Nopol si Amei.

Da-mi-o mie na-ti-o tie

Prima mea leapsa vine de la Tomata cu scufita careia ii multumesc insa i-as sugera sa inceapa cu ceva mai simplu data viitoare. Introspectiile in viata mea personala nu sunt punctul meu forte :). In fine sa ma apuc de lucru. Deci pentru inceput daca imi dai si mie pestisorul de aur cele trei dorinte in acest moment ar fi:
1. sa-mi iau "masina mica"; tot zic ca-mi iau si nu ma mai hotarasc odata. Bani ar fi, initiativa mai lipseste.
2. sa am o vacanta de vis la munte de revel cu zapada si toate alea.
3. sa pot citi gandurile femeilor; daca nu se poate macar ele mie pentru o zi. Asa usor am comunica apoi! :))
Acum sa trecem la CV-ul alternativ:
a)Oamenii de care imi pasa cel mai mult: desigur familia si prietenii, cei carora le pasa cat de cat de mine, colegii de munca si cam atat...Hmm, ce putini:(
b)Sunt mandru de mine pentru ca: am ajuns pana aici si ca fac bine ceea ce fac.
c)Oamenii pe care ii admir: cei care si-au depasit conditia, cei care si-au asumat responsabilitatea unor decizii grele. De asemenea pe parintii mei.
d)Imi place mult sa: calatoresc, sa vizionez filme cu prietenii, sa ma plimb cu bicicleta prin padure, sa ascult muzica, sa citesc...
e)Imi doresc sa: intemeiez o familie inainte de a fi prea tarziu;
f)Unele dintre cele mai bune lucruri facute de mine: mi-am pastrat in mare aceeasi prieteni, am reusit sa nu las balta blog-ul asta la fel ca alte hobby-uri.
g)Mi-ar placea sa devin: patronul unui barulet in Unirii.
h)Imi propun sa: imi fac viata mai buna in anul care vine.
i)Prefer sa: urmaresc un film decat sa citesc o carte.
j)Stiu ca pot sa: nu ma apuc de fumat vreodata.
Gata asta a fost. A mers mai repede decat ma asteptam. O dau mai departe lui Nopol, Trifoi, Psiheei, Amei si oricui si-o doreste si n-a primit-o inca de la altii.

My december

Una din lunile mele preferate. Luna de concedii, de prime, de sarbatori. Luna in care vine frigul, zapada, in care scoti manusile, fularele, caciulile si alte lucruri bune de infofolit. Luna cadourilor si a bucuriilor de tot felul. Si ca tot am vorbit de cadouri eu as vrea de la Mos sa-mi aduca doar o veste buna: ca la anu vor veni in Romania baietii de mai jos, Linkin Park. As fi cel mai fericit. Atat si mi-e deajuns.

Si cand vom fi pamant...

...nu vom fi in pamant pentru ca uitati ce valoare are trupul nostru. Asa ca vom fi scosi pe piata. Un test morbid dar destul de interesant. Eu valorez cam 4575 de $ daca as pleca acum. Ma bate careva?
$4575.00The Cadaver Calculator - Find out how much your body is worth.

Festivalul Filmului Francez

A venit. Centrul Cultural Francez ne-a adus filmele frantuzesti de la Bucuresti si ne asteapta in congelatoarele de la Studio si Timis. Va incumetati? Daca da, imbracati-va gros.

PROGRAM
5 decembrie

19.00 - Seara de deschidere :Hors de prix / Nepretuit; Cinema TIMIS

6 decembrie

19.00 - Persepolis

21.00 - Nathalie; Cinema STUDIO

7 decembrie

19.00 - Hors de prix / Nepretuit

21.00 - Je vous trouve très beau / Va gasesc fermecator; Cinema STUDIO

Pret bilete : 5 RON(in vanzare la Cinema STUDIO)

Traiasca Romania Dodoloata!!

Pe 1 Noiembrie lansam o invitatie prin care cautam amatori pentru o calatorie la Alba Iulia de 1 Decembrie. Nu vazusem orasul decat pe geamul masinii aflat in trecere spre alte destinatii, asa ca imi doream sa-l vizitez. In decursul lunii am reusit sa adun doar 4 prieteni la fel de dornici si de "patrioti" cu care am pus la punct detaliile calatoriei. Asa ca in seara de 30 nov. m-am intalnit in Irish House cu Adina, Cami, Ionut, Dia si Daniela(care nu a putut sa ne insoteasca desi ar fi vrut), pentru o portie de curaj intr-o cana de vin fiert sau pahar de bere. Dupa ce am batut traditionalele cuie in butucul Pub-ului, am plecat spre gara. Trenul ne astepta, biletele erau luate, totul era pregatit. Mai putin pregatiti eram noi sa mergem 4 ore cu un tren inghetat. Daca acceleratul de Iasi e Foamea, asta de Sighetu Marmatiei e Frigu. Fara sa dam jos nimic de pe noi, ne-am inghesuit unii in altii cu manusi, caciuli si fulare. Traiasca CFR-ul masii care scumpeste biletele la fiecare 3 luni. Am ajuns inghetati in Alba Iulia pe la 3 dimineata si la vederea zapezii(nu prea multa) am tras o scurta bulgareala. Sa ne incalzim. Apoi am intrat, evident, in birtul garii sa le terminam provizia de cafea si ceaiuri. Acolo numa specimene de indivizi cu ochi bulbucati sau de adormiti pe mese, fauna specifica garilor romanesti. Am rezistat pana cand niste "cocalari" au inceput sa fie prea "prietenosi" cu fetele. Era vremea sa plecam cat inca ne mai puteam abtine. Si oricum nu avea sens sa ne provocam soarta. Autobuzele incepusera sa circule, asa ca dupa ce am inconjurat o data Alba Iulia cu unul dintre ele(am adormit ce sa-i faci!) cu al doilea am ajuns la locul dorit - Cetate.

Era o dimineata frumoasa. Se crapa de ziua si cerul era senin. Insa era un frig! Asa ca am gasit repede un birtulet calduros, cu lume ok la mese si care servea vin fiert. Da stiu, la ora 6 dimineata...dar nu suntem alcoolici. Vinu si-a facut repede treaba si toti am intrat intr-o stare de relaxare placuta. Asta pana ne-a trezit foamea din visare. Ne-am amintit de o shaormarie in statia de autobuz si ne-am indreptat spre ea sa ne potolim foamea. Am ras o tura de fetele care mai ieri isi duceau zilele cu cate un pachet de biscuiti iar azi se infruptau cu o pofta de speriat :))) din shaormele uriase cu cartofi(carnea cam lipsea). In fine, dupe ce am baut si am mancat, urma distractia, nu? Am cumparat steaguri tricolore, ne-am pus flori in piept, am patruns in Catedrala Reintregirii(unde cred ca l-am vazut pe Malaiele!), am fost pana la statuia lui Mihai, la cea a lui Avram Iancu, am stat de vorba cu jandarmii(eh ... fetele si uniformele!!) si in final ne-am ocupat un loc pe bulevardul paradei.

La 12 a inceput parada, cu Furdui Iancu si mai 2 cantand Noi suntem romani apoi urmand sa defileze fanfara militara si trupele de vanatori de munte, jandarmi, academia militara etc. Vreo 200 de soldati insa fara tehnica militara. Buni si astia tinand cont ca era cat pe ce s-o anuleze de la Bucuresti. Din partea oficialitatilor a fost doar Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputatilor. A urmat parada porturilor populare, o adevarata procesiune de cai, carute si oameni imbracati in haine specifice zonelor din care proveneau, fiecare cu instrumente muzicale si dansuri traditionale romanesti. O bogatie de sunet si culoare incercand sa mai alunge din frigul ce ne punea stapanire pe oase. Eram de-a dreptul intepeniti si lipiti de gardul protector dupa doua ore de stat nemiscati. La final ne-am dezlipit cu greu si am taiat-o spre un loc mai calduros. Am ajuns intr-o autoservire unde se bea un vin cald si prost si o cafea pe masura. Nu mai conta, cald sa fie, sa putem gandi mai departe. Foamea ne dadea ghes din nou si frigul si oboseala probabil aveau acelasi efect, asa ca am plecat spre o pizzerie din aceeasi statie de autobuz:). Acolo ne-am petrecut restul zilei cu pizza, bere si cafea pana la ora plecarii spre gara. Trenul era la 18. Din nou am luat autobuzul aiurea, ocolind tot orasul si ajungand chiar la fix. Noroc cu biletele dus-intors care te scapa de o gramada de stres inutil. Alergat dupa tren, urcat in vagoane diferite, cautandu-ne apoi pe mobil, chestii obisnuite noua, s-au intamplat si acum. Ne-am acomodat tocmai in compartimentul in care nasii isi imparteau partea, rugandu-i respectuos sa o faca in alta parte :)). De data asta am avut bafta: acceleratul de Galati baga caldura de parca era pe gratis. Era sufocanta, dar asta nu ne-a oprit sa nu adormim imediat si sa motaim impacati tot drumu spre Timisoara. Ne-am trezit in gara cu angajatii cfr-ului gata sa ne mature din compartiment crezandu-ne boschetari. Calatoria s-a incheiat in acelasi Irish, dupa o plimbare cu steagurile prin oras ca sa simta lumea evenimentul. O ultima bere asa de noapte buna si ne-am carat. La iesire o intrebare care ne-a readus pe pamant: - A jucat Romania cumva? - Nu, a fost 1 Decembrie!! :((

And the winners are...

Acum exact o luna va invitam pe toti sa votati la sectiunea Votul Publicului din cadrul Premiilor Academiei Europene de Film, mai precis Oscarul European. Si mai toti cu care am vorbit, inclusiv eu votasera filmul A fost sau n-a fost (12:08 EAST OF BUCHAREST) a lui Porumboiu. Din pacate nu el a castigat ci altul : La Sconosciuta , de G. Tornatore. Nu face nimic, nu ne suparam noi pe italieni pentru asta. Important e ca Marele Premiu l-a inhatat la Berlin tot Cristi Mungiu si al sau 432 atat pentru cel mai bun film cat si cel mai bun regizor. Se pare ca dl Mungiu se apropie cu pasi mari spre Oscarul adevarat. Bafta in continuare!

Dai carte ... iei carte

Auzisem de Schimb de Carti de mai demult citind Bookblog-ul. Incepuse in Bucuresti si urma si la Timisoara sa aiba loc. Zilele astea insa am dat peste afisul cu Schimbul timisoarean nr. 4 in vreme ce studiam blog-ul Tomatei. Nerabdarea cu care abia astepta sa ajunga si sa puna mana pe niste carti ca si curiozitatea de a vedea oameni noi m-au convins ca astfel de oameni trebuie sa-i cunosc personal, nu doar virtual. Asa ca m-am decis sa vin neaparat la Old Boy`s , mai ales ca stiam barul. Din pacate nici una din cartile solicitate de Andreea nu se gaseau in biblioteca mea asa ca am pus mana pe Letopizdetul lui Al Vakulowski sa vad ce impresie fac :).
Chiar de la intrare m-am intalnit cu Ana Maria- organizatoarea evenimentului - si prietenul ei Dan. In clipa prezentarii, Ama a reactionat imediat "hei, tu esti cu blogu!" Placuta surpriza :D Inauntru erau deja Adelina, Carina, Iulia si Tania si domnul Ioan Sorin, scriitor, un om de o tristete uriasa(dupa vorbele sale) dar un glumet fara pereche(tot dupa vorbele sale). Pe masura ce sosea lumea locul deveni neincapator. Impreuna cu Dan am adus inca o masa ca sa facem loc si Rebeccai, lui Ionut si Tomatei, pe care am recunoscut-o dupa outfit :)! Era rosie si, culmea, avea si "scufita" roz :D. Mesele s-au umplut de carti si incepeam sa ma simt prost ca venisem doar cu una. Fac o paranteza. Eu crezusem ca schimbul e "de tot", dai cartea si nu o mai vezi. Nu ca m-ar fi deranjat, dar nu ma asteptam sa vad asa organizare serioasa, cu evidenta cartilor aduse si imprumutate cu liste si numere de telefon toate inghesuite in laptopul Amei. Ce fain e la oras!
Au mai sosit apoi Dan De Ce?(care dupa ce l-am ajutat sa duca o masa a renuntat sa ma mai inchida in baie pt a ramane singur cu fetele :)) si colega lui Ana, apoi Marius al carui Imn al Trifoiului reprezinta o sursa de incredere privind noutatile din underground-ul muzicii indie,Camelia, care a plecat insa destul de repede, Timea, Marius si Snejana, cu care nu prea am apucat sa conversez. Ultima a venit Alina, care insa a adus o carte ce luna asta va sta la mine, Ryu Murakami - In supa miso. Atmosfera a fost destinsa, s-a discutat despre cartile aduse si despre cele ce se doresc aduse. Mi-au placut recenziile facute Ama si Rebecca. Se vede ca se pricep sa vorbeasca despre carti. Iar verva lui Dan De Ce? e molipsitoare. Mai ales cand isi lanseaza peroratiile cu "Cartea asta e foarte proasta!!!"
Am plecat de la Schimb dupa 2 cani de vin fiert si cu inca 2 carti in brate: Cea mai frumoasa istorie a iubirii, desfiintata de Dan si Autoportret cu Basca - de Constantin Mateescu scrisa in perioada comunista si recomandata de acelasi Dan. Pana in ianuarie spor la citit tuturor!

Are Americans Stupid?

Raspunsul il stie mai toata lumea. Ce e bine insa e ca si unii dintre ei constientizeaza acest lucru asa cum sunt cei de la CNN care au realizat seria asta de interviuri pe strada. No comment!