15 aprilie 2016

Vlogging: de la divertisment la educatie (conferinta)


Ultima oara cand am pus mana pe o carte ca sa invat ceva era prin 2003 cand studiam pentru licenta devorand alaturi de ceilalti studenti miile de pagini de drept civil si penal, ingroziti de perspectiva de a ne rata viitorul cu 4 ani inainte sa intram in Europa. Evident ca viitorul si Europa erau chestiuni vagi in capul meu de atunci, un amalgam de informatii disparate culese la un loc din cartile de istorie si romanele SF. Lipsit de un calculator personal pana la primul meu job, informatia ajungea la mine filtrata de putinele surse traditionale la care aveam acces: cartile, TV-ul si presa scrisa, prima, relativ costisitoare, ultimele doua, cu o politica editoriala. Accesul neingradit la informatia (mai mult sau mai putin) relevanta si nefiltrata mai trebuia sa dureze pana sa devina o realitate, consecinta a (r)evolutiei tehnologice.


Convins si azi ca pentru a te dezvolta, atat ca fiinta umana cat si ca membru activ al societatii, trebuie sa inveti continuu (practic sau “din carti”) am asistat din curiozitate la conferinta organizata saptamana trecuta la Timisoara, Educatie in Ctrl: Vlogging, de la divertisment la educatie, cu toate ca nu sunt un consumator de vlog-uri. Evenimentul, moderat de Teo de la Sector 7, a decurs fara incidente si a adunat in fata unui auditoriu pestrit atat vloggeri si specialisti in (“unelte” moderne de) comunicare, cat si oameni din invatamant si chiar un reprezentant (curajos) de la Ministerul Educatiei. Subiectul? Invatamantul non-formal, educatia alternativa, si batalia dusa de acestea pentru captarea atentiei elevului de azi, folosind drept punct de plecare vlogger-ul si relevanta acestuia in educarea tinerilor, dat fiind ca pare a deveni canalul principal de informare pentru generatia Z.


Primul panel de discutii i-a cuprins pe: Anne-Marie Chelariu (Vlog-ul de Marti), Ionut Bodonea (10lucruri), Matei Psatta (Leo Burnett Group), Monica Jitariuc (The Practice) si Andrei Ungureanu (Coca-Cola) urmarind definirea unor notiuni ca vlogging-ul (video-jurnal) si educatia, abordandu-l pe primul ca forma de divertisment si opunandu-l celei de-a doua. A fost o sectiune introductiva destul de interesanta in care s-a trasat distinctia intre vlogger si creatorul de continut online (tutoriale, edu-tainment), s-a vehiculat ca fiecare face educatie pe segmentul lui si s-a sugerat ideea unei anumite responsabilitati, brusc impusa atunci cand publicul needucat solicita sfaturi fie de natura mai delicata (referitoare la educatia sexuala) fie care depasesc aria de pricepere a autorului. Atunci am realizat ca nu fac parte din publicul tinta al vlogger-ului (13-18 ani) si inclin mai degraba spre cel al creatorului de continut online.


Cel de-al doilea panel de discutii, E-learning si resurse online pentru educatie alternativa in Romania, a fost introdus chiar de lansarea Estudent.ro, o platforma menita a gazdui cursuri video, si a unui proiect special de vlogging educational, Zece inventatori romani. Invitatii Andrei M. Craciun (Ministerul Educatiei), Stefan Szakal (Estudent), Irina Anghel-Enescu (SEEPEA) si Coralia Sulea (UVT) au abordat problema invatamantului din Romania, aflat intr-o ampla criza si permanent in cautarea reformei salvatoare. Prins la colt, reprezentantul Ministerului a incercat sa justifice impasul invocand dimensiunea sisifica a problemei si insuficienta resurselor (oamenii din interior) care sa realizeze schimbarea. Trezit la realitate de Irina, “copii de azi vor avea joburi neinventate inca” si atacat de Stefan (“educatia alternativa vine sa umple un gol lasat de educatia traditionala”), Andrei a capitulat diplomatic: “presiunea generata de cei care creeaza continut educational de calitate va duce la schimbari in sistem, fie ca va fi o treaba politica sau doar sociala.”


O solutie a venit, evident, de la o profesoara, Coralia Sulea accentuand ca “trebuie realizata conexiunea intre elevi si cunostintele pe care le au profesorii, folosind tehnologia moderna”. O alta ar fi insa aceea ca “studentii sa devina generatori de continut”, impartasind informatii altor studenti prin platformele de invatare online. Toti insa au fost de acord ca e-learning nu se rezuma doar la platformele in sine ci e nevoie de oameni care sa le intretina si, mai ales, de dorinta elevului de a invata (si) de acolo. Faptul ca exista nenumarate cursuri online si ca multi le incep dar foarte putin le termina e graitor: “Platformele doar amplifica mesajul, bun sau prost, relevant sau nerelevant.” (Stefan Szakal).


Al treilea panel a cuprins prezentarea a doua studii de caz menite sa ilustreze componenta educationala in vlogging. Astfel Codin Pop de la Creative Monkeys a trecut in revista istoria de “niste ani” a inventatorilor serialului cu Robotzi, acel carlig “miselesc” cu care, folosind satira si umorul nerecomandat minorilor, au reusit sa atraga publigul larg in zona educationala a tutorialelor video pe care autorii le realizau in paralel. Daca te saturi de animatiile cu Robotzi poate iti vine chef sa afli cum se realizeaza, caz in care ai la dispozitie aprox 72 de ore de “lectii” video predate intr-un stil non-conformist.


Tot studii de caz a oferit si Alex Cotet de la Sector 7 in prezentarea sa ‘LOLs vs Brains’, explicand cat de delicat e sa introduci cei cativa bitzi de informatie relevanta sub forma unui mesaj subversiv ce taxeaza impostura, agramatismul sau prostia din jur, intr-un continut video amuzant orientat catre un public cat mai larg. Pornind de la principiul “nu CE sa inveti, ci DE CE sa inveti?” acestia au realizat cateva clipuri virale (Cărți! Te fac neprost!; Mă-ta are cratimă, etc) in care nu ironizau direct lipsa de educatie ci aratau ca e cool sa fii destept, cultivat, informat.


Conferinta s-a incheiat cu o dezbatere asupra relevantei vlogging-ului pentru educatie la care au participat toti vorbitorii de pana atunci. Rezumand ce am inteles eu vlogger-ul e un formator de gusturi care poate educa numai in masura in care poate impacheta informatia in ceva “cool”, ce “merita” sa fie preluat. Cum bine spunea un vorbitor, daca publicul tau te miroase ca vrei sa-l inveti ceva, ai pus-o. In schimb, creatorii de continut online educational au ceva mai multa autoritate, atribuind surse verificabile in scop de aprofundare si investind mai mult timp, efort, bani in realizarea clipurilor. Motiv pentru care edutainment-ul suscita o atractie atat de mare (vezi Crash Course, Sci-Show, Kurzgesagt – In a Nutshell etc).


Ca o concluzie la toata discutia am luat opinia ca daca ar exista o viziune clara asupra educatiei autorii de e-learning s-ar putea dezvolta mai usor. De partea cealalta, sistemul ar accepa o mana intinsa din partea promotorilor educatiei alternative in dezvoltarea invatamantului online non-formal. Subiectul... ramane deschis.



foto credit: Flavius Neamciuc