Canibalismul, prima idee originala a omului

Goya - Saturn devorandu-si copilul

De cand ma stiu una din chestiile care-mi produceau disconfort psihic era, dupa oamenii morti, ideea de oameni care mananca alti oameni. E o chestiune care si acum imi repugna, in principiu, ceea ce face si mai inexplicabil faptul ca pot sa privesc seriale ca Hannibal si sa salivez pe ascuns. E ca si cum creierul meu blocheaza detaliul aparent neimportant ca mesele gatite de sinistrul doctor Lecter sunt, dincolo de mizanplasul spectaculos si apetisant, demn de o emisiune gastronomica, un festin absolut grotesc. Am senzatia ca pentru prima data in cultura populara canibalismul nu mai e prezentat (doar) ca ceva deviant, abominabil, socant si exploatativ, ci, indeosebi, ca ceva preponderent frumos, in ciuda perplexitatii pe care o provoaca. Siguri, “vinovati” pentru asta sunt realizatorii si simtul lor estetic deosebit, talentul artistic pe care-l au in construit scene evocative, atentia pentru detalii, buna cunoastere a psihologiei voyeurului etc. Sunt constient ca sunt manipulat si nu pot renunta la asta pentru ca manipularea imi satisface si curiozitatea, socandu-ma si intrigandu-ma deopotriva.

Lasand insa deoparte fantezia si fiorurile sale comerciale am fost mult mai surprins cand ascultand o lectura audio a unui profesor de istorie si antropologie despre principalele idei care au influentat omenirea (idee in sensul de “concept, notiune, reprezentare generala si abstracta care se formeaza in constiinta omului in legatura cu un obiect sau un fenomen”) prima si prin urmare cea mai veche a fost ideea de canibalism. Nu imblanzirea focului, nu limbajul sau, vezi doamne, roata, ci ideea de a-ti manca semenii, despre care exista dovezi vechi de 400 000 de ani si pe care o gasim raspandita pana in vremurile moderne pe aproape intreaga planeta si in aproape toate culturile.

Desigur ca profesorul Felipe Fernández-Armesto nu avea in vedere canibalismul ca model de dieta bazat pe carne de om, lucru pe care-l regasim la Hannibal impodobit cu toate excentricitatile unui gurmand si garnisit cu o sticla de Chianti. Si nici canibalismul de subzistenta, cand indivizi sau grupuri de indivizi sunt pusi in situatii exceptionale care-i forteaza sa depaseasca repulsia innascuta pentru a supravietui. El vorbea de canibalismul in scop ritual, cand indivizi sau comunitati isi consumau membrii sau dusmanii din considerente morale sau pentru a le asimila indemanarea, forta vitala. Inca din zorii umanitatii, cand oamenii preistorici traiau prin pesteri lipsite de curent si internet, pana sa le vina prin cap sa-si ingroape mortii sau sa-i arda pe rug, acestia ii consumau in tihna, fie pentru a-i “tine aproape”, fie pentru a nu atrage pradatori prin aruncarea lor. Asta era o Idee. Cineva s-a gandit la asta, a reflectat cu creierul lui inapoiat de atunci, si cu variatii minore ideea s-a perpetuat pana in secolul XX cand triburi din Papua Noua Guinee isi puneau nevestele sa-si devoreze sotul mort pentru a nu-l spurca pamantul si viermii.

Asa ca toate miturile si legendele in care zei isi mancau odraslele sau regi nebuni serveau carne de om musafirilor naivi si toate istoriile “salbaticilor” din toate colturile lumii si ale sacrificiilor umane pe care le efectuau (multe insotite de consumul sangelui sau carnii umane) au un fundament, cred, destul de solid. Canibalismul n-ar fi fost o chestie atat de raspandita daca nu era sadita in chiar radacinile civilizatiei noastre, rasarind in cele mai neasteptate locuri si momente ca o buruiana imposibil de starpit. Asta inseamna ca privind suficient de mult inapoi si cu oarecare detasare si amuzament toti putem avea un stra-stra-stra-stramos canibal. Ceea ce-i ok. E omenesc... si, totodata, inuman.

Rețete bănățene gătite de profesioniști și amatori

Vineri primesc un telefon de la Cristina in care mi se dorea/oferea participarea la o runda de gatit in grup. Eu, ca un amator intr-ale gatitului, eram consternat dar si nerabdator sa-mi testez cartofii prajiti cu ochiuri pe o gasca pestrita de necunoscuti. “Nu, ca e o chestie cu retete traditionale banatene!” avertizeaza Cristina. “Si mai bine” ma gandesc. “Intotdeauna am fost curios cum gateau banatenii cartofii prajiti. Bafta mea”. Abia duminica trecuta am aflat cum stateau lucrurile in realitate.

Intalnirea organizata impreuna cu Asociatia Timisoara Capitala Culturala 2021 facea parte din campania Timisoara in orice colt de tara si consta intr-un eveniment culinar al carui scop era (re)descoperirea si promovarea unor retete traditionale banatene prin cel mai simplu mod posibil: realizarea si degustarea lor. Altfel spus gastronomia locala ca o componenta a programului cultural atacata ambitios de bucatari, profesionisti sau amatori, din presa si blogosfera timisoreana. Locul de desfasurare: bucataria Hostelului Costel, modesta ca suprafata dar primitoare si in care 16-20 de oameni au invatat foarte repede importanta expresiei “suge burta” trecand pe langa oale incinse si mese pline cu ulei, faina, zahar si alte ingrediente.

Retelele au fost propuse de bloggeri culinari (vezi Retete ca la mama sau Awfully Tasty) ori de simpli comentatori pe facebook iar unele din ele au ridicat niste sprancene in prealabil (mancare de brozbe, la tine ma gandesc). Au fost organizate echipe, in principiu pentru a ne asigura ca cel putin un om stie ce e de facut, si ne-am primit retetele. Mie mi-a cazut in sarcina sa fac niste clătite bănățene, mult mai bățoase si mai sofisticate decat restul clatitelor din tara, in special cele din capitala. Am realizat acest lucru putin mai tarziu cand am primit si pagina 2 din reteta, cumva ratacita printre restul hartiilor cu cotlete bănățene, zupa dje ludaie, plăcinte, langoși, tășcuțe si crofne. Se cerea ca dupa ce prajeam 20 de clatite sa realizam o crema de branza, un sos de vanilie si o bezea din 9 albuse de ou. Nimic prea complicat. Noroc insa ca in echipa eram cu prietenul Oanei, Alex, un tip cu o oarecare inclinatie catre gatit si care a preluat initiativa imediat.

Cele ce banuiam ca vor fi vreo 2 ore de schimb de retete in jurul unei mese s-au transformat treptat in 6 ore de agitatie intr-o bucatarie cat o camera obisnuita. Motivul vanzolelii a fost singurul aragaz disponibil fapt care ne-a obligat la o anume repezeala in miscari dar si un pic de organizare si mult fair play. Chestia misto a fost ca toti cei implicati s-au dovedit de mare angajament, luandu-si rolul in serios, oferind sau acceptand sfaturi ori cate o mana de ajutor cand nevoia o impunea. Iar gazdele s-au dat peste cap sa ne puna la dispozitie sculele necesare unei asemenea intreprinderi. Toate retetele au iesit astfel delicioase, majoritatea primind si complimente sincere de la invitati, cum au fost cotletele banatene sau placintele cu varza si ludaie. Inclusiv clatitele noastre, duse la bun sfarsit dupa vreo 4 ore, au produs exclamatii de incantare.

Eu m-am distrat pe cinste si din cate am observat la colegii de bucatarie, intalnirea le-a picat si lor foarte bine, i-a relaxat si cumva i-a motivat sa o repete in viitor. Asta e, unora le place foarte mult sa gateasca. Mie… imi place sa mananc. Dar nu ma eschivez sa pun mana nici pe cratita.

poze

Avantajul de a fi pescar

Fiti atenti aici, urmeaza o poveste pescareasca. Eu nu-s pescar nici mare amator de mancat peste dar am niste prieteni care sunt si pescari si consumatori avizi. Ei, si intr-o zi un tovaras de-al meu ramas fara peste in frigider si-a zis sa mearga la supermarket sa cumpere ceva proaspat. Si cum intra el pe raionul cu pestoci imediat ii cad ochii pe un crap frumos la vreo 2 kile asa si care parca striga sa fie luat acasa de maini pricepute. Fara a sta pe ganduri tovarasu' asta al meu il cheama pe omul insarcinat cu pestele si-i zice:

- Vreau si eu crapul asta.

- Domnule, asta nu e crap. E caras.

- (amicul nedumerit) Esti sigur?

- Absolut!

- Bine atunci, il aproba tinarul meu pescar zambind. Da-mi te rog "carasul" asta si mai adu-mi unul la fel.

Omul se executa imediat iar 5 minute mai tarziu tovarasul meu parasea magazinul cu doi crapi veseli cu eticheta de caras pe ei. Poanta e ca la supermarket crapul e de 2 ori mai scump decat carasul. Na, in salbaticie, o intamplare ca asta s-ar traduce prin agatarea a doi crapi c-o singura momeala, si aia pentru un biet caras...

Blogmeet cu degustare de macarons

Duminica trecuta, in cadrul intalnirii lunare a bogarilor timisoreni, s-au "infiltrat" in randul nostru niste chipuri noi: 3 oameni de la Caruselul Deliciilor, o afacere proaspata infiripata pe plan local cu scopul de promova si vinde niste delicii frantuzesti cunoscute sub numele de macarons. Sincer sa fiu n-aveam nici o idee ce insemnau acele macarons pana nu le-am vazut pe masa in fata mea. Fetele pareau sa fie deja la curent cu pestritele prajituri asa ca degustarea lor s-a terminat repede, intrerupta fiind doar de explicatiile Danei, sefa de carusel si cea careia i-a venit ideea sa le importe.

Din ce-am retinut sunt niste dulciuri de rang nobiliar, cu o vechime de 400 de ani si care vin intr-o multitudine de culori si arome (peste 30). In principal sunt facute din albus de ou, praf de migdale si zahar, asa incat, chiar de-ai vrea, nu poti manca prea multe dintr-o data. Merg de minune ca insotitoare de cafele, vinuri sau ceaiuri sau ca aranjamente decorative comestibile la petreceri sau evenimente sociale. Cei din Carrousel sunt in plin proces de popularizare a lor si intentioneaza sa le introduca prin cafenelele mai cu staif din oras.. Dar daca planuiti o petrecere de Craciun cu un like pe facebook ati putea sa castigati peste 100 de macarons dinastea de sa va tina de sarbatori.

Dintre blogari deja cateva fete si-au facut un cadou de macarons castigand concursul de cultura generala franceza in care ne-au atras musafirii nostri inediti, episod cu ocazia caruia am realizat ca nu e usor sa fii cult fara un google la indemana. Au fost vreo 40 de intrebari deloc simple, de la "scopul cu care a fost construit Tour Eiffel" pana la "ce firma de pantofi franceza are monopol pe talpa rosie", "cum se numesc vaporasele de pe Sena" sau "in ce tara s-a inventat croissantul". Evident ca subsemnatul s-a nimerit in echipa castigatoare (au fost 3 echipe) si astfel, printr-un efort colectiv pe care eram cat p-aci sa-l duc la pierzare, am pus si eu mana pe o cutie de bunatati dinastea.

alte poze aici.

Fapte bune impreuna, de la an la an

In primul an in care bloggerii s-au adunat cu de la sine putere si-au colindat o casa de copii din Timisoara a fost ceva ce nu credeam ca va deveni un obicei. In al doilea an manusa aruncata a fost ridicata de Porsche Timisoara care a facut o campanie serioasa cu bloggerii si-a plusat gestul in alte 4-5 case de copii. Cristina, care s-a ocupat de campanie acum un an, spune ca am facut fericiti vreo 180 de copii din Timisoara, Arad, Lugoj, Resita si Oradea. Am fost 3 Mos Craciuni, o Craciunita si-un "ren" care am umblat prin judet transportand lucruri donate pentru ca in final impreuna cu armata de bloggeri sa colindam acelasi centru local pe care l-am vizitat cu un an inainte. Anul asta povestea nu doar ca se repeta dar merge si mai departe.

Fapte bune impreuna inseamna ca se vrea o implicare mai larga a comunitatii. Cristina impreuna cu fetele de la Persoana I (un ong) si in parteneriat cu Porsche Timisoara au inceput deja sa colecteze haine, jucarii, carti sau rechizite pentru copii din centrele de ajutor social. Studentii de la OSUT dau o mana de ajutor si ei organizand un punct de colectare la Universitatea de Vest intre 12-16 decembrie. Bloggeri sau cititori de bloguri vor contribui si ei, e de la sine inteles.

Insa un sprijin se asteapta si de la alte companii, indiferent daca au sau nu un plan de responsabilizare sociala pentru sarbatori. Spuneti colegilor sau sefilor vostri, in cazul in care n-o stiu deja, ca in loc sa dea 3 lei la cersetori mai bine dau 30 la un centru de copii care se ocupa de reabilitarea lor! Sau sa doneze haine, carti etc care sa le foloseasca. Nici nu trebuie sa se deplaseze ci le pot strange la sediu si va veni cineva dupa ele le va impacheta drept cadouri iar intre 19-22 decembrie vor face niste copii sa simta Craciunul. Comunitatea le va fi apoi recunoscatorare. Imaginea firmei lor va avea un plus de luciu. Si, daca nu-i de-ajuns, Tourmaline Boutique le va darui cadouri handy de sarbatori. Nici o fapta buna nu ramane nerasplatita.

Pentru mai multe detalii, vorbiti cu Cristina.

In acelasi spirit lucreaza si baietii de la FoodCrew (saitul care "investigheaza" ce baga romanii in stomac si unde) prin campania lor de a oferi o Masa de Craciun persoanelor nevoiase din Timisoara. Actiunea se va derula in 18 decembrie la cantina scolii de arte si meserii Gheorghe Atanasiu (Gh. Doja nr 16, aproape de P-ta Maria) insa ca totul sa mearga bine au nevoie de voluntari pentru:

• a ne ajuta la contactarea de restaurante și localuri care pot pregăti sau livra porții gata pregătite la locația evenimentului;

• a transporta porțiile de mâncare de la acele restaurante sau localuri care nu au un serviciu de livrări;

• a ne ajuta la contactarea de restaurante, localuri dar și super/hypermarket-uri care ne pot pune la dispoziție produsele necesare pregătirii celor 300 de porții de mâncare în bucătăria cantinei liceului Gheorghe Atanasiu;

• a ne ajuta la împărțirea porțiilor de mâncare la locația evenimentului, duminică 18 decembrie;

• a ne ajuta în obținerea de donații în bani de la restaurante, locații și super/hypermarket-uri din care urmează să cumpărăm produsele necesare pentru a completa lista de ingrediente utile pregătirii Mesei de Crăciun.

E o intreprindere serioasa care nu beneficiasa de sponsorizari din capul locului si ne testeaza capacitatile de implicare si colaborare pentru o cauza buna. Mai multe detalii despre ce si cum gasiti aici. Si nu uitati, fapte bune impreuna.

Pui cu cidru a la Turul Frantei

Nu sta in profilul blogului sa bacataresc io pe-aici dar cum mie-mi place sa mananc si probabil si voua la fel zic c-ar fi misto sa ghiortaim un pic impreuna pana se face reteta asta de mai jos. Io nu-s mare bucatar dar cand e nevoie dau o mana de ajutor ca sa iasa totul bine. Si am vazut o reteta faina in Turul Frantei, etapa de ieri, ca mno stau la curent cu treburile din Marea Bucla, si-n fiecare an, zi de zi, comentatorii dau si-o reteta de prin zona, gen, indemnand ascultatorii s-o gateasca si sa-si dea cu parerea asupra comestibilittii ei. Iar cea de ieri mi-a ridicat o spranceana si daca aveam mustata as fi mustacit un pic ca un veritabil chef. Deci io vreau sa manc pui cu cidru. Atat zic. Si cum maica-mia nu ma citeste cred ca zilele astea o sa-mi pun sort.

Pui în sos de cidru

Timp de preparare: 5 minute
Timp de gătire: 30 minute
Timp total: 35 de minute
Porţii: 4
Ingrediente:

opt felii medii de file de pui

1/2 linguriţă sare de mare

1/4 linguriţă piper negru

o lingură de unt plus alte 2 linguriţe de unt

125 g ceapă albă tăiată fin

250 ml de cidru dulce

Preparare:

Se preîncălzeşte cuptorul. Se asezonează carnea de pui cu sare si piper. Într-o tigaie mare preîncălzită se topeşte o lingură de unt în care se rumeneşte puiul, trei minute pe fiecare parte. Apoi se mută bucăţile de carne într-o tavă potrivită pentru a sta în cuptor. În aceeaşi tigaie se topesc două linguriţe de unt în care se căleşte ceapa timp de cinci minute, la foc mediu. Se adaugă cidrul şi se mai fierbe sosul încă patru minute, amestecând continuu (sosul trebuie să fie gros). Se toarnă sosul peste bucăţile de pui rumenit şi se pune la cuptor, neacoperit timp de 10-15 minute. Se serveşte fierbinte.

Locuri de papa bun in Timisoara

Lilisor are o dilema de rezolvat si anume care sunt locurile faine din Timi unde poti baga bine la stomac. Eu de obicei mananc pe-acasa, ca de-aia stau cu mama, dough! Si la lucru, ca na, ziua-i lunga... Prin oras in schimb caut locurile cu mancaruri "repezi" asa ca in functie de zona in care ma aflu bifez:

• Lucas Super Sandvis, cel mai cool loc de mancat din P-ta Unirii pentru ca: isi framanta singuri painea din care se face sandvisul, exista oferta atat pentru oameni infometati (super) cat si pentru oameni satui dar pofticiosi (mini), preturi ok si gust epic. Alte sandvisuri gustoase am infulecat in Scart, singurul loc cu adevarat ... boem (hehe, ati crezut ca zic lejer) si prin Funky. Iar undeva pe Savoya exista o Pravalie Veche care face sandvisuri cu ce vand ei pe-acolo, produse dinastea garantat 100% traditional romanesti, ca painea bunicii, muschi ori salamuri. N-am apucat inca sa testez..
• Stradivarius e un restaurant micut si elegant tot in Unirii unde am luat masa de cateva ori. Cred ca decorul tapetat din interior mi-a luat ochii. Au meniu divers, ca un restaurant ce se respecta, si am observat niste platouri si salati grozave. Bine, eu tot cu sandvisuri si baghete m-am tratat in mod regulat dar nici cand am cerut mancaruri serioase n-am fost dezamagit. Deci, e mai mult decat ok.
• Irishu' Public House pentru ca BLT si Ham&Chese trebe' verificat si mno acolo imi duc musafirii sa mance la venirea in Timisoara. E un fel de a doua casa, ca sa zic asa, pentru ca numa acolo mananc cartofi prajiti ascultand muzica mea la tonomat.
• Pentru pizza exista puzderie de locuri dar eu ma simt bine la San Marzano in Complex si in La Maria. In prima am facut karaoke cu blogerii, in a doua am facut... pizza.
• Restaurantul Chinezesc de pe Simion Barnutiu, n-am idee numele sau exact, e un loc grozav de halit pana pleznesti. Abia a doua oara m-am invatat ca pot sa comand si jumatate de portie, ba chiar e indicat, pentru ca o farfurie de orez sau taitei plus o tava de carne imi era mai mult decat suficient.

Ma opresc la astea cinci ca mi s-a facut foame deja... Fiind o leapsa ar fi misto ca vreun cititor de pe alte meleaguri (sibian sau galatean in special pentru ca am de gand sa calatoresc pe-acolo anul asta) s-o preia. Am incredere in recomandari.

Coffee for enthusiasts

Ziceam acum cateva zile ca nu mai dureaza mult... fara sa precizez exact la ce ma refeream. Ei bine nu mai pot sa tin si imi dau drumu la gura ca e musai ca in zilele urmatoare sa se deschida. Inca nu stiu care va fi data exacta pentru ca, asa cum e de asteptat, un proiect indie e supus din start unei anumite incertitudini... Intotdeauna cand spui ca gata, esti pregatit, imediat te trezesti ca mai vrei sa bibilesti ceva.. ori ca ai uitat sa termini altceva. In fine, ideea de baza ar fi ca in Unirii (Str. Eugeniu de Savoya) se deschide o cafenea interesanta din doua motive: e destinata celor grabiti si amatori de "o cafa la pachet", una la mana, si doi, e pentru entuziasti.. ori dependenti de arome exotice. Locul se cheama Mokum Cafe, l-ati ochit probabil dupa anuntul ala sugubat din vitrina care mentiona ca se lucreaza la ceva awesome, si isi doreste sa intre pe furis in sufletul cafegiilor timisoreni. Ca mirosul de cafea proaspata.

Iar in ce priveste cafa, ea vine in sortimente de genul: Cafe de Colombia, Colombia Decaf, Ethiopia, Kenya Summer, Guatemala Antigua, Legend of Yemen iar daca suntem cuminti poate se baga si exclusivista Kopi Luwak, ca s-o mirosim si noi ca probabil costa cat o rata la Dacia Duster :)). Ori poate Tomi se indura si face niste degustari speciale acolo. (Tomi fiind sefu' care impreuna cu sotia, Oana, o sa fie gazde, barmani, ghizi si ce se mai cere acolo). Anyway, motivul pentru care m-am ambalat asa e o reactie de simpatie la initiativa lor, de a face ce le place si anume sa aibe o mica cafenea. Lucru pe care cred ca-l visam cu totii...(Bine ca eu visez si la o librarie a mea langa cafeneaua mea si probabil intre ele o shaormarie tot a mea!). Ei bine, visul lor a prins contur si cred ca in cateva zile o sa-mi beau cafa la dansii discutand despre filme si tabieturi aromate. Adica sa vad cu ochii mei metode diferite de preparat cafeaua si sa simt diferenta intre o cafea facuta la French Press si una cu Air Pump. Dar asta dupa ce ma satur de esspresso-ul facut la un aparat clasic! Si prin clasic ma refer la "cu experienta de zeci de ani de functionare"!

Pizza Richiozza

Mai in gluma mai in serios, m-am inscris acum o saptamana la un atelier de pizza. Workshop gastronomic, gen. Adica o chestie care ia barbatii din fata calculatorului si-i baga in bucatarie sa-si suflice manicile si sa-mbrace sort dinala cu pupa bucataru. Cu organizarea se preocupa Ama si Camelia, doua fete cu idei generoase pe care tin sa le impartaseasca unei comunitati in formare. Au mai fost si alte ateliere inainte, imi amintesc ca am vrut sa ajung la unul de facut paine dar n-am reusit. Totusi cand am vazut ca-i rost de pizza n-am stat pe ganduri. Asa ca duminica asta ne-am intalnit niste foarte multi oameni necunoscuti mie si am aglomerat Pizzeria La Maria dornici sa etalam necunostintele noastre la-nvartit aluatu'.

Ce s-a intamplat de fapt. Au fost una, doua, trei degustari de pizze facute de Cosmin, bucatarul/proprietarul locului, punctate de explicatii si sfaturi despre pizza, intre care o constatare foarte realista cum ca la noi, spre deosebire de italieni, pizzele se vor cat mai 'bogate'. Stiti voi, ca shaorma, cu de toate. Sfatul lui era sa nu arunci mai mult de 3-4 ingrediente pe blat. Si o alta chestie buna de stiut e ca bucatarii isi pregatesc aluatul cu o zi inainte pentru a lasa timp drojdiei sa respire, sa faca treaba ca lumea, ca daca manci o pizza din aluat proaspat facut iti cam cade greu la stomac. Sortimentele degustate au fost Margueritta (legat de care ne-o povestit Ama un pic de istorie), Pizza lu' Sefu, mai exotica ea, cu carciofi si zucchini si mai o chestie ce-i zice 'speck', f buna si asta, s-apoi o Taraneasca de-a noastra.

Dupa ce ne-am starnit foamea cu ele ne-a venit randul sa ne umplem de faina. Deci mi-am suflecat mainile, mi-am tras sort si-am pus mana pe aluat. L-am turtit, l-am lungit, l-am invartit, l-am tavalit prin faina si chiar l-am un pic plesnit de masa, pana s-a facut subtire si destul de lat ca sa-mi incapa tot ce-aveam de gand s-arunc pe el. Nu, nu l-am luat pe sus si nu l-am invartit pe-un deget pentru ca nu eram singur si nu eram acolo ca sa show-off. Plus ca aveam un singur aluat de caciula, cred, si n-aveam de gand sa-l arunc prin restaurant pe-al meu :)). Anyway, ca sa stiti ce pizza mi-am creat, va spun ca ea contine niste mozzarella, sunca, salam picant, ardei gras, ciuperci, masline si a dash of oregano ca sa fie cu gust. Cuptorul cu lemne a copt-o in 2 minute si cred ca cei care au mancat-o au avut orgasme palatine (am hotarat ca e mai safe s-o incerc pe altii decat sa mananc io dintr-insa :p).

Ps: e prima data cand ajung La Maria si cred ca o sa ma mai duc, ca au atmosfera misto si locul e primitor. Iar pizza chiar e buna, gustoasa si la pret f ok (ex: prosciuto-funghi 15 ron). Atelierul a costat 30 de lei (pentru cine e curios de actiuni viitoare se anunta unul de facut cozonaci) acoperind degustarile si pizza realizata de fiecare singur.

La pescarie

Sambata am intrat si eu pentru prima data intr-o pescarie cu scopul clar stabilit de a bea si a manca, ca doar nu m-oi pune eu sa prind peste :)). Am fost la o mica petrecere ce s-a intins pana dupa miez de noapte pe-un ponton de langa una din baltile din satul Giroc. Ei chestia e ca locul ala mi-o placut tare mult. E mult verde pe-acolo si copaci, umbra faina, soarele apune genial si daca prinzi vreme misto e superb. Am vazut ca au restaurant, bar, terase faine mai ramane sa te dai cu barca pe lac sub clar de luna.. Nu stiu cum stau cu muzica pentru ca noi cand facem chef ne-aducem toata instalatia, cu boxe si leptoape, numai curent ne trebe. Dar presupun ca au ceva de zgandarit auzul, niste populara din Banat :)).Cred ca merita o vizita mai serioasa, sa cercetam daca are balta peste!

Ciocolata pentru ne-copii

Inca n-am mancat-o. Mi-e ca are ceva excitante de-alea de le zice afrodiziace si cum mi-s singur acasa nush ce s-o intampla! Mai poate astepta...

Mancarurile mele favorite

Daca tot m-am intors de la masa cu burta plina si pofta de scris de ce sa nu trec eu in revista un top 10 al mancarurilor mele favorite, acele "delicatesuri" pe care le-as papa oricand si oriunde, si care au acea calitate uimitoare de a-ti lasa gura apa imediat ce-ti amintesti ca sunt pe masa din bucatarie. Plus ca as putea folosi lista ca o eventuala carte de vizita pentru nevasta-mea. Cand va fi vremea... Deci Top 10 de-ti ploua-n gura:

- salata de vinete. Nu-mi placea in copilarie deloc dar noroc ca m-am destupat la minte si mi s-au maturizat papilele ca acum nu ma mai satur de ea. Cand face maica-mia chestia asta o simt de la etaj si-mi ghiortaie matzele de pofta. Pana la felul I eu deja m-am saturat cu multe felii unse cu salata gustoasa. Ah, si-mi place fara sau cu putina maioneza. Cine are stoc in congelator pentru la iarna :)) ?

- salata beoff. Alta chestie care ma face sa apreciez sarbatorile. Orice masa festiva are un platou dinasta de salata de beoff. Dementiala. singura problema e ca nu-mi place rece, ci asa mai dezmortita la temperatura camerei sau, ideal, imediat ce-o fost preparata si e inca un pic calduta de la cartofi, pui, morcovi etc. Stau prin bucatarie cand se prepara, asa fara o treaba anume, pandind momentul cand sa ma arunc pe ea. Tre sa-i iau fata lu taica-miu ca altfel nu mai pup. Asa, si asta sa fie cu maioneza din plin!

- supa de usturoi cu crutoane. Am mancat doar de doua ori in viata, in turele prin Cehia si Slovacia, dar o fost cea mai buna din supele lor. Cred ca-i ceva specialitate de pe-acolo. Pare saraca in compozitie, niste fiertura cu bucati micute de usturoi si parca niste fidea sau paste microscopice dar odata ce ti-ai bagat crutoanele in ea, alea se umfla si ai ce inghiti. Iar gustul, nu va zic. Daca aveti drum sau abilitati de gatit, sa ma luati cu voi ba!!

- ciorba de fasole. Asta-i ciorba mea preferata, as manca trei portii la o masa (dar manc doar doua ca ma satur cu paine), o iubesc din copilarie si nu mi-o imaginez decat cu sfecla rosie prin ea ca sa-i dea culoarea specifica. Neaparat de papat cu ceapa rosie! fuck, ce foame m-a luat.

- cartofi prajiti, sau pai, french fries, you name it! Astia or sa ma bage in mormant dar macar voi fi un om fericit. De obieci ii comand ca garnitura la o mortaciune dar eu ii manc si separat, gen main dish, cu cascaval ras peste si muult ketchup picant. V-am zis ca or sa ma omoare. Sunt ca si Coca Cola, ii comanzi fara sa-ti dai seama si dau dependenta.

- muschi de vita cu sos de piper verde. Asta e ceva mai fancy, am mancat de putine ori dar ce amintiri... De fiecare data intreb "Asa, si cum se face?" cu gandul ca ma duc acasa si-mi trag o portie doar pentru mine :)) Zau, sosul ala e genial, unt, piper verde, coniac, smantana - orgazm!!

- ardei umpluti. Eu nu ma prea omor dupa sarmale, eventual pe la vreo nunta, dar ardeii umpluti sunt slabiciunea voinicului. Nu exista moment cand sa fi refuzat vreodata imbucatirea lor. Poti sa ma trezesti la 4 dimineata si sa-mi zici ca ma asteapta pe aragaz doi ardei umpluti si stropiti cu smantana ca nu te-o blestema ca mi-ai intrerupt somnu'. Valabil si pentru ardeii copti si prajiti in ulei.

- ceafa la gratar. Mancarea barbateasca, specialitatea romanului iesit la iarba verde nedespartit de gratar si carbuni. Toti masculii tre sa stie sa-si prajeasca ceafa, nu la soare bre, pe gratar, sa arati nevestii cum te stii cu focu'. Nu-i asa de usor cum pare, ceafa tre sa iasa usor in sange, zemoasa si gustoasa nu o halca uscata si carbonizata la suprafata ori cruda in interior. E o arta fratilor. N-o sa uit cum faceam acu 2 ani cefe la gratar in seara de revelion pe ninsoare si -15 grade.

- omleta. Asta-i chestia default la barbat, basic skill-ul cu care vine din fabrica, atat de necesar pentru a supravietui pana in primul fastfood/restaurant. Fara pic de rautate barbatul e tot atat de prieten cu cartea de bucate pe cat iubeste femeia instalatul Windows-ului. Tocmai de aia daca e sa se priceapa la tigaie apoi stie sa faca o omleta de se linge pe buze. E cazul meu, cand ma trezesc dimineata visand la o omleta cu sunca, ceapa verde, branza mmm. Partea naspa e ca pute toata bucataria la final, dar ce conteaza, eu am razbit foamea pentru o ora si ceva.

- shaorma. Si daca tot am zis de fasfood, pai nu-i mancare ca shaorma. Meniul studentului grabit, doza de colesterol care pica numa bine dupa cateva beri la miezul noptii, acea delicatete de care tre sa profiti in tinerete pentru ca stii ca la batranete ti-o va interzice doctorul. Plus ca am eu chestie cu lipia aia, uneori o manc si goala. Ca fapt divers, mi-am tras si o shaorma home edition cu setarile de baza: piept de pui, varza si cartofi prajiti + sos de mujdei si a iesit perfect.

Gata, zece mancaruri preferate. Observati ca nici nu m-am bagat in deserturi ca alfel ieseam cu frisca la gura :)). Sau de mancarurile servite pe munte la foc de tabara (fasole la conserva, slanina prajita, frigarui cu surprize etc). Astea sun ocazii speciale si nu prea le repet odata intors la civilizatie. Shit, nici n-am crezut ca o sa-mi faca asa placere sa vorbesc despre mancare. Gata ma opresc. Luati-o ca leapsa sau cum vreti da ziceti-va poftele.

Reflectie cauzata de foame

Cu cat le-ar scadea profiturile celor de la McDonald's daca ar introduce pe tava si un servetel umed ca fratii lor intr-ale junk-food-ului, KFC. Adica, e o chestie de bun simt, ce fras? Imi dai sa manc cu mana goala da-mi sa ma sterg frumos si parfumat. Ce-i aia 50 de bani la un imperiu? Daca exista o petitie pentru asa ceva vreau s-o semnez. Oare la Mec au complain box?

Later Edit: cica ti se da daca ceri expres. In rest ar trebui sa-ti ajunga alea uscate...