De vreo 3-4 ani incoace, de cand am inceput sa recuperez cu mai multa seriozitate restantele literare, am constatat ca randamentul imi sporeste daca am o carte cu mine cand plec din casa, ceva cu care sa-mi umplu timpul intre doua conversatii reale. Practica a devenit destul de repede o rutina astfel ca am ajuns sa prefer cititul in birturi si cafenele, momentelor de relas formal de la domiciliu. Prin urmare multe din iesirile la cafea sunt de fapt evadari din zona de confort si rasfat digital pentru a-mi satisface cealalta pofta intelectuala, lectura. Asta, in principal, pentru ca tentatia internetului e mare si daca as ramane in casa n-as putea tine o carte in maini mai mult de zece minute, decat daca, eventual, ma obsedeaza terminarea ei. Pentru celelalte insa, bat drumul undeva in jur de amiaza si caut un refugiu potrivit pentru o ora de lectura urbana..
Asa stand lucrurile am ajuns sa colind un numar de baruri si ‘locuri de pierzanie’, majoritatea prin P-ta Unirii, dar nu numai, si sa le testez oportunitatea de a deveni cadrul potrivit abandonului literar. Ceea ce urmeaza reprezinta rezultatul neoficial al acestui studiu individual.
Irish Public House, fiind unul din locurile cele mai vechi pe care le frecventez e foarte probabil si cel in care am deschis o carte ca sa curga timpul mai repede. Totusi, fiind un pub nu e cel mai potrivit loc pentru citit. Insa are si el intervale moarte cand prezenta clientilor abia daca se face remarcata. Oferta generoasa de lichide, ambianta muzicala familiara si posibilitatea de a infuleca ceva rapid in caz de nevoie l-au transformat intr-o a doua casa. Cel mai bun timp pentru lectura era undeva dupa ora 15, cand se termina cu pranzurile si intalnirile de afaceri. Pana pe la 18 e destul de lejera atmosfera si daca nu te incurca mirosul de mancare puteai omori niste ore la o bere cu autori interesanti. Locurile cele mai bune erau la etaj, fiind ceva mai luminate si mai aerisite (putin).
Bier Republik a fost anul trecut gazda potrivita pe timp de vara datorita terasei si a pozitionarii. Practic la ora amiezii eram cam singurul lor client, restul servindu-si cafeaua la concurenta cu priveliste mai buna spre fantana din Unirii, lucru pe care eu nu l-am regretat deloc. Cafeaua buna si berea neagra la draft m-au fidelizat destul de repede dar lipsa unei minime ambiante muzicale a fost un lucru cu care a trebuit sa ma resemnez. In interior se poate citi daca prinzi loc la singura fereastra. Spatiul e mai prietenos cu laptoapele, dispunand de suficiente prize si de wi-fi. Afara insa intre 12-18 totul era book-friendly...
Diametral opus de ‘republica’ se afla barul-cafenea Zai a carui terasa am frecventat-o destul de des vara trecuta. Era ceva mai populata decat vis-a-vis dar din interior se strecura afara si niste muzica deloc deranjanta. Cafeaua Illy si weissbier-ul casei erau ca niste coperti atractive pentru lectura amiezii.. iar Mercy fiind o strada des circulata te puteai astepta la companie.
Emotion e o cafenea in care n-as avea probleme sa citesc daca n-ar fi atat de mainstream. Din primavara pana-n toamna terasa e realmente invadata de clienti de toate felurile, atrasi de preturile joase la bere si limonada. In jurul orei 11 e ok, dar dupa 12 e plin de spectatori care asista la forfota din Unirii aparent neavand alta treaba decat iesitul pe noul Corso. Canicula verii e singura care mai schimba ceva, alungandu-i pe toti in interioarele climatizate. Care interioare nu sunt potrivite lecturii fiind vag luminate si umplute de o muzica cu volum cam tare. Totusi, vreme de un an au fost gazde prietenoase schimbului de carti local si pretentiilor noastre ‘intelectuale’, ceea ce ar sugera ca nu-i chiar rau..
Dar se poate mai bine daca intri in Aethernative. De la 10 pana pe la 18, in curte sau in interior, atata timp cat ai un scaun si-o masa nimeni nu te abate din lectura. Locul e de o hipstereala contagioasa, totul pare vintage-artsy, chestie care intr-un fel inexplicabil ma relaxeaza. E un fel de enclava de liniste rupta de violenta strazii unde cateodata dai si peste actori din teatru nu doar spectatori. Cafeaua vine cu o ciocolata, ceaiul cu un croisant, muzica e indie-pop-electro alternativ si daca nu esti atent te poti aseza pe o pisica. Locul nici nu incearca sa fie ‘hip’ e ca si cum ar fi luat cate ceva la fiecare client care i-a trecut pragul incorporandu-l in personalitatea sa.
Deasupra de Aether e Cuib d’Arte, care imi pare singurul loc de pe-aici ce aduce a cafenea de Cluj in materie de arhitectura, atmosfera si fauna (ma gandesc la Janis sau L’atelier). E compusa din camere largi cu tavan inalt si pana seara, cand se umple bine de tot, pare aproape pustie. Ar fi ok ca spatiu de sezut c-o carte-n mana daca n-ar fi slab luminata si cu un decor cam rece. Nicicum nu te simti cozy de unul singur. E mai predispus la conversatii tarzii sau la serate culturale si adunari de oameni cu preocupari artistice DIY.
Scârţ e un loc iarasi potrivit lecturii atata timp cat vremea permite statul in gradina. Sunt cateva hamace plasate strategic in care daca te-ai pus nu-ti mai vine sa pleci. Altfel, interiorul casei teatrului Aualeu e cam zgomotos pentru retrageri de genul asta caci desi are o biblioteca in toata regula rar vezi pe cineva sa citeasca altceva decat cursuri, meniul sau decorul. Se degusta licori gustoase, se spun povesti, se asculta muzica buna si, uneori, se joaca.
In Bruiaj am mers o vreme pentru ca era cel mai apropiat loc fain de baut cafea. Exista putine locuri in orasul asta mai ocolite de factori perturbatori decat Bruiajul. Pana seara locul e atat de linistit si de confortabil incat daca-ar avea o canapea foarte probabil as adormi cu cartea pe piept indiferent de muzica. In lipsa ei insa niciun colt nu e mai putin literar.
Mai nou am ajuns sa-mi iau doza de cofeina si lectura in Sevastia’s Book, libraria-ceainarie care pare chiar destinata unor astfel de preocupari. Daca am niste timp de omorit sau pur si simplu vreau sa evit locurile unde sunt de-al casei ala-i spatiul potrivit. In caz ca nu sunt inarmat cu vreun exemplar din biblioteca personala cred ca gasesc pe rafturile lor ceva. Si sunt putine sanse sa dea cineva peste mine accidental intrucat putina lume stie exact unde e.
Cam astea sunt colturile mele. In mod evident, nu-s pentru oricine. Tre sa fii un pic excentric sau plictisit sa lasi confortul propriei camere pentru cateva ore de lectura de bar/cafenea. Dar daca mai sunt si alte specimene, sper ca studiul asta n-a fost o completa pierdere de vreme.