30 noiembrie 2012

Ca printr-un caleidoscop crăpat

Am cunoscut odată un tip care obişnuia să privească lumea printr-un caleidoscop. Totul i se părea din cale-afară de colorat şi de viu, o splendoare de fragmente care-l ameţea atât de tare încât adormea zâmbind în fiecare seară. Oricât de cenuşie îi era povestea şi oricât de întunecat i se prefigura viitorul, atâta timp cât avea în faţa ochilor caleidoscopul totul era ok. La un moment dat însă şi-a îndreptat privirea spre-o femeie iar ceea ce-a văzut l-a tulburat într-o măsură. S-a trezit că multiplele ei maşti şi chipuri, toane şi figuri surâzătoare se potriveau exact în oglinzile interioare ale magicului obiectiv. Însă toată această aglomerare de portrete perfect înrămate, fiecare din ele suficient de clar pentru a constitui la rându-i un tablou expresiv -deşi minuscul şi efemer- îl zăpăceau. Şi-atunci a încercat să le ajusteze, rotind mecanismele interne ale caleidoscopului astfel încât să suprapună cât mai multe din imagini şi să compună femeia în forma ei completă şi perfectă. Însă, chiar când era pe cale să reuşească şi-o singură imagine mai trebuia subjugată ingeniozităţii sale pentru a-i revela Întregul în totalitatea lui secretă, resorturile interioare au cedat iar caleidoscopul a pleznit, împroşcând cu mici fragmente de oglinzi ochiul său cercetător. De-atunci, amicul ăsta al meu priveşte tipele un pic cam şui, cu-n ochi închis şi suspicios, iar lumea-l crede un ciudat. Dar el ştie mai bine cât de mult s-a apropiat şi-acum e doar prevăzător.




28 noiembrie 2012

Blogmeet cu degustare de macarons

Duminica trecuta, in cadrul intalnirii lunare a bogarilor timisoreni, s-au "infiltrat" in randul nostru niste chipuri noi: 3 oameni de la Caruselul Deliciilor, o afacere proaspata infiripata pe plan local cu scopul de promova si vinde niste delicii frantuzesti cunoscute sub numele de macarons. Sincer sa fiu n-aveam nici o idee ce insemnau acele macarons pana nu le-am vazut pe masa in fata mea. Fetele pareau sa fie deja la curent cu pestritele prajituri asa ca degustarea lor s-a terminat repede, intrerupta fiind doar de explicatiile Danei, sefa de carusel si cea careia i-a venit ideea sa le importe.


Din ce-am retinut sunt niste dulciuri de rang nobiliar, cu o vechime de 400 de ani si care vin intr-o multitudine de culori si arome (peste 30). In principal sunt facute din albus de ou, praf de migdale si zahar, asa incat, chiar de-ai vrea, nu poti manca prea multe dintr-o data. Merg de minune ca insotitoare de cafele, vinuri sau ceaiuri sau ca aranjamente decorative comestibile la petreceri sau evenimente sociale. Cei din Carrousel sunt in plin proces de popularizare a lor si intentioneaza sa le introduca prin cafenelele mai cu staif din oras.. Dar daca planuiti o petrecere de Craciun cu un like pe facebook ati putea sa castigati peste 100 de macarons dinastea de sa va tina de sarbatori.

Dintre blogari deja cateva fete si-au facut un cadou de macarons castigand concursul de cultura generala franceza in care ne-au atras musafirii nostri inediti, episod cu ocazia caruia am realizat ca nu e usor sa fii cult fara un google la indemana. Au fost vreo 40 de intrebari deloc simple, de la "scopul cu care a fost construit Tour Eiffel" pana la "ce firma de pantofi franceza are monopol pe talpa rosie", "cum se numesc vaporasele de pe Sena" sau "in ce tara s-a inventat croissantul". Evident ca subsemnatul s-a nimerit in echipa castigatoare (au fost 3 echipe) si astfel, printr-un efort colectiv pe care eram cat p-aci sa-l duc la pierzare, am pus si eu mana pe o cutie de bunatati dinastea.




alte poze aici.

14 noiembrie 2012

Ps-uri (XII)

Stii, ma intrebam oare cate zile mai avem pana sa incetam sa ne mai vorbim? Chestiunea asta obisnuia sa ma framante in fiecare noapte. Si in fiecare dimineata ma trezeam cu ea in cap, bizaindu-ma ca un bondar sacaitor: o fi astazi? Pentru ca, intr-o zi, tot avea sa se intample, de asta eram sigur si ti-am spus-o cel putin o data. Stiam pentru ca se intamplase absolut de fiecare data in momente similare. De-a lungul unei vieti un barbat are parte de 9 muze. Eu pierdusem deja 4. Ma temeam ca vei fi a cincea si incercam sa te avertizez. Pur si simplu, intr-o zi, eu voi spune ceva nepotrivit sau tu vei face ceva negandit, ori viceversa, si mirajul se va risipi. Pauza. Sunet alb. Nu ne vom rani cu buna stiinta dar, practic, nu vom fi capabili sa ne mai adapam constiintele din aceeasi oaza de onestitate. Jenati de claritatea faptului ca ne eram tot mai indiferenti si mai straini, vom amuti, ca doi fosti care intotdeauna s-au codit sa puna singura intrebare care mai putea schimba ceva: de ce-ar fi nevoie ca sa ramana ‘prieteni’? De uitare? Dar uitarea nu vine atunci cand te gandesti la ea... pur si simplu se intampla sa uiti. La fel si inspiratia... de aici tot paradoxul.

12 noiembrie 2012

Cum scapi de febra musculara?

Daca esti macar la fel de comod ca mine si nu mai apreciezi foloasele unei alergari pe racoare sau a unui meci de fotbal cu baietii poti sa te apuci linistit de un sport de sala cum e squashul.. Garantat sa-ti puna absolut toti muschii la treaba, inclusiv pe cei pe care nu credeai sa-i ai... Ieri am vizitat din nou Squash Club Timisoara, la invitatia amicala a lui Daniel Sima, si-am constatat ca daca vreau in continuare sa fac iesiri dinastea ar trebui sa ma apuc regulat de sportul asta pentru a evita doua consecinte nedorite:
- prima, sa nu mai fiu batut mar de adversari 
- doi, sa ma ridic din pat a doua zi fara senzatia de ace in spinare.

Dupa vreo 2 ore de jucat (cu intreruperi pentru odihna) am remarcat ca transpirasem vreo 2 litri de lichide - ce trebuiau imediat recuperati - insa ma simteam in forma excelenta. Dadusem 110% pe teren, imi aparasem sansele, iar daca m-as fi uitat la scor nu aveam cu ce ma mandri, dar asta nu imi afecta optimismul. Cred ca ceea ce-mi lipseste destul de mult zilele astea e o miscare fizica competitiva.. Cu ani in urma ma bagam in orice sport imi sarea in cale, chiar daca nu-l stapaneam.. acum, afara de darts nu mai joc nimic... Poate ar fi momentul sa-mi fac un orar de hobby-uri fizice. Ceva gen: luni ping-pong, marti niste baschet, miercuri ture pe bicicleta, joi inot, vineri dubstep si sambata alergat prin padure, squash sau mers pe sarma, ca e la moda.  Nu mult, cam o ora-doua din fiecare. Duminica ar fi de R&R si vazut filme... as putea trai cu asta.. Chiar mai sanatos decat o fac acum. 

In fine, la clubul din Str. Pestalozzi am aflat ca in weekendul viitor se tine un concurs local de squash, ca o etapa de calificare la finala Transilvania Open Squash de la Cluj din 24-25 noiembrie. Asa ca daca v-ati imprietenit cu sportul asta va puteti inscrie - gratuit - pana marti seara la Squash Club Timisoara. Eu probabil voi lua o pauza cateva zile pana-mi birui febra musculara... Ceva remedii?

07 noiembrie 2012

The wall

- What's with the wall between us?
- What wall?
- You don't see it?
- There is no wall to see...
- Well, I guess from your side it looks more like an abyss..

05 noiembrie 2012

Operatie pe cord deschis

Doctorii stiu cel mai bine: nu te poti opera pe tine decat in cazuri exceptionale, cand lipsesc maini mai competente. Pentru celelalte cazuri neprevazute - fie ele obisnuite, banale, fie cu totul senzationale - e indicat sa lasi o mana profesionista. Prin urmare, in iubirile imaginare, interventiile asupra inimii se realizeaza in felul urmator: iei mana ei in mana ta, asezi bisturiul in mana ei si cu mana ta marchezi x-ul pe piept. Apoi lasi mana ei pe pieptul tau si urmaresti distrat cum taisul incepe timid - dar precis - sa intre-n pielea ta. Prinzand gustul sangelui va capata curaj patrunzand in carne din ce in ce mai adanc. Pana cand, cordul fiind atins, lama nu va rezista tentatiei de a-l strapunge ca un ac de gamalie, pironindu-l astfel fara scapare. Asta se traduce in literatura romantica prin “a sari o bataie de inima”. Restul operatiei presupune o convalescenta curioasa prin saloane culturale sau spatii recreationale lipsite de importanta in care tu o urmezi cu bisturiul in piept pe ea intr-un halat putin patat de sange. Pe maneci. Iar la fiecare contact, voit sau nevoit, accidental sau prestabilit, lama va incasa orice mica atingere iar inima va mai scapa, astfel, inca o bataie. Iesirea din acest cerc vicios se poate face insa in doua moduri: fie cordul elimina bisturiul ca pe un obiect din ce in ce mai strain lui, pregatindu-se pentru alte operatii similare, fie il absoarbe, dobandind astfel imunitate la viitoarele interventii asupra sa. Indiferent de metoda, o urma insa va ramane. Din pacate.

04 noiembrie 2012

Articol despre nimic

E treaba complicata sa scrii un articol despre nimic. Nu poti pur si simplu sa te apuci sa spui ca te-ai trezit dimineata si n-ai facut nimic toata ziua iar apoi te-a prins noaptea cu senzatia ca esti un ratat bun de nimic. E ridicol. Superfluu. Trebuie sa depui un efort, sa te intrebi ce inseamna in realitate nimicul atat pentru tine cat si pentru ceilalti, dincolo de simplitatea lui cotidiana.

Spre exemplu, poti incepe prin a constata ca cea mai clara definire a nimicului e absenta ceva-ului. Ceea ce nu inseamna ca e mai putin influent, caci in lumea asta asemenea absente produc adesea efecte la fel de puternice ca o prezenta efectiva. Sa ne imaginam doar lumea in absenta luminii sau a aerului. Ori in lipsa gravitatiei. Ar fi imposibil de descris in termeni optimisti. Ar fi ceva de domeniul fantasticului.

Si totusi, inca de la ora de fizica aflam cum intreaga lume a fost creata, teoretic, din nimic. Un nimic atat de mic si de singur incat a fost declarat singularitate. Inspirat, ce sa spun. Momentul zero in istoria universului. Incercati numa sa scrieti despre acel nimic sa vedeti daca nu cumva, dintr-o data, prezenta lui devine palpabila. Sa mai amintesc si de reprezentarea nimicului cu cifra 0, inofensiva in operatii banale dar cu implicatii apocaliptice cand e asezata tam-nesam in fractii? Aparent nu poti discuta despre nimic fara sa-l opui unei infinitati.

Sa ne gandim apoi la religie si la cum ne spun preacredinciosii ca fara d-zeu suntem nimic. Oare inseamna ca alaturi de cel imaterial suntem “ceva”? Suntem "totul"? Dar despre nimicul ala din "nimic nu e ceea ce pare"? Oare se refera la lumea intreaga, asa cum ne apare ea prin simturile noastre, sau la o parte ascunsa a ei? Dar atunci ce ne este pusa la indoiala, calitatea receptorului sau interpretarea informatiei? Si cat de mult ne putem baza pe oricare din ele ca ne descrie "adevarul"?

Ne putem apleca chiar si asupra limbajului si a felului in care un “nimic” poate insemna mai mult decat o pagina de explicatii. Intreba-l doar pe cel de langa tine cand pare abatut daca “s-a intamplat ceva” sau “ce are?” si vei intelege greutatea unei vorbe atat de banale pusa in contextul potrivit. Nimicul poate fi astfel un raspuns, un refuz sau o eludare a raspunsului.

E ca si cum termenul asta e atat de cameleonic -sau de parazit- incat imprumuta energie si masa din imprejurarile in care se iveste, reusind sa treaca aproape neobservat si lasand o senzatie usor neplacuta de insatisfactie celor atinsi de prezenta sa. E ca o cortina neagra care mascheaza o firida in perete dar se asorteaza atat de bine cu intregul decor incat nu-ti da prin cap sa cauti dincolo de ea. Doar ca, uneori, cate-o pala de vand misca panza si-ti pune simturile in alerta... Oare chiar sa nu fie nimic?

03 noiembrie 2012

Nightclubber.ro prezinta: Music Forms, editia 1

Era o vreme cand Timisoara se considera capitala muzicii electronice din Romania iar asta in principal pentru ca aici existau doua evenimente majore: Anonim TM 48h si TMBase. Acum TMBase-ul e mort de doi ani si inlocuit cu 'distractiile' saptamanale din SetupTM iar Anonim TM se 'incapataneaza' sa mearga inainte cu radioul din fiecare marti si cateva evenimente de profil tinute prin cluburile timisorene. Asta e, timpurile se schimba, cluberii devin mai hipsteri sau mai "dansatori", manelistii nu vor sa piara, iar amatorii de muzica electronica par sa astepte un "revival".


Totusi, poate ca revenirea e mai aproape decat credem intrucat nightclubber.ro lanseaza proiectul MusicForms, concept care-si propune sa reuneasca sub aceeasi umbrela de festival doua genuri distincte din peisajul musicii electronice: drum & bass si techno. Nightclubber.ro nu e la prima nazbatie de genul asta, anul trecut au organizat un eveniment tematic (Aeroport Rave), tot de 2 zile, la aeroportul din Cal. Torontalului unde au participat 1500 de oameni.

Asadar, in doua zile consecutive de MusicForms (9-10 noiembrie), Centrul Regional de Afaceri Timisoara (CRAFT) va dudui de basii boxelor si ai seturilor prezentate de invitati. Vineri, in seara drum&bass, va mixa Benny Page, producator britanic foarte cunoscut si apreciat, urmat de un DJ din Finlanda, Fanu, care i-a remixat printre altii si pe Nine Inch Nails, si rezidentii AnonimTM, Leizaboy si Newgotti. Sambata, in seara techno se vor desfasura germanul Thomas Melchior, romanul Dan Andrei, de care n-am prea auzit dar se spune ca e "pe val", timisoreanul Zeefzeed si galateanul Charlie.

Tot sambata, dupa incheierea programului, se va intampla un afterparty in ARQA (V. Alecsandri nr 7). Cu invitati mult prea secreti pentru a-i pomeni aici! 


Pretul biletelor achizitionate in avans pana in 8 noiembrie va fi de 15 lei - seara Drum&Bass, 20 lei - seara Techno sau 30 lei pentru acces la ambele seri. Pretul la intrare va fi 20 de lei vineri, respectiv 25 sambata. Bilete se pot gasi in Van Graph Kfe din Piata Unirii. Pentru a fi la curent cu noutatile aruncati un ochi pe pagina de facebook.