Cioc cioc , Paste fericit!

foto: George Nicolae

Au venit sarbatorile pascale astfel ca va urez si eu tuturor cititorilor acestui blog sa aveti zile frumoase sa va bucurati de Paste sa ciocniti ouale si sa va delectati cu mielu' dar ... sa n-aveti incredere in Colebil. Totul sa fie cu masura.
M-am grabit un pic cu urarea intrucat maine plec in concediu si blogul va intra in pauza. Nu stiu daca voi avea ocazia sa scriu ceva de acolo.

Cafe Cuza si Caligraf

Ieri am iesit la o tura prin orasul nostru si am indraznit sa merg in doua locuri in care nu am mai intrat. Unul vechi si unul nou nout. In primul nu intrasem de jena , in al doilea din motiv ca nu exista pana acum o saptamana. Sa le luam pe rand.
Cafe Cuza este o cafenea/restaurant deschisa in zona Unirii intr-o cladire despre care se spune ca in ea a zabovit marele Al. Cuza 2 zile in drumul sau spre exil. Ultimele sale zile pe pamant romanesc. Cel putin asa spune placa de la intrare, ca la scoala nu am invatat atatea detalii. Asa ca am venit si eu hotarat sa beau o cafea intr-un loc incarcat de istorie. Mi-am parcat bicicleta chiar in fata cafenelei :)) am legat-o de teava de gaz starnind priviri suspecte si am intrat cu hotarare. Inauntru era ceva lume, majoritatea de pe la tribunal, oameni potriviti cu locul intunecat si alambicat. Eu eram o pata de culoare in interiorul mobilat vechi ca un labirint si plin de obiecte de decor de acum 100 de ani: ceainice, fiere de calcat, ibrice, tavi, vaze, tablori. Ma simteam cam inghesuit si aveam o senzatie de clasustrofobie. M-am asezat la o masa de la geam si am primit de la o d-ra draguta un meniu. Aici nota zece. Nu pentru d-ra dragilor, pentru meniu. Jumatate din el cu mancare, restul cu bauturi. Cel putin 30 de feluri de cafele + vreo 30 de ceaiuri si ciocolate de toate felurile. De alcoale nu va mai spun. Preturi tipic centrale, cafele de la 5 lei la 15 lei. Mi-am luat un Capuccino Cuza la misto si am primit pe langa 3 felii de chec. Numai bine, ca tot mi-era foame. Am scos pe masa revista Business Magazin ca sa ma potrivesc cu locul si am savurat vreme de jumatate de ora culisele intricate ale economiei mondiale. La plecare am platit 8 lei plus bacsis, am iesit, mi-am dezlegat bicicleta sub privirile sictirite ale unui ospatar, si am taiat-o spre Irishul meu drag pentru o cura rapida.
Libraria Caligraf a aparut de nicaieri in holul Filarmonicii (fosta sala de cinema Capitol) dovada ca un loc nesatisfacator sub aspectul utilitatii poate deveni in scurt timp aducator de beneficii. Totul la initiativa dlui Robert Serban, poet, jurnalist si realizator TV, om pasionat de cultura si de carti. Ce m-a surprins cel mai mult pe mine este tocmai locul acela micut chiar in intrarea Filarmonicii in care pe vremuri lumea se inghesuia la bilete pentru Matrix ori Stapanul Inelelor si asteptau nerabdatori inglodati in coji de seminte si fulgi de porumb. Acel loc de care vorbeam s-a transformat intr-o librarie acum, spatiu dedicat cartilor si cititorilor. Am intrat, m-a cucerit, am plecat. De acum incolo cine merge la spectacolele Filarmonicii se poate intoarce acasa cu mai mult decat o amintire vizual-auditiva: o carte buna!

Drum bun

Avand in vedere ca in 2 zile plec la Praga e momentul sa-i raspund si lui Ovi care mi-a pasat o leapsa de ceva vreme. Sorry I kept you this long man. Deci cele 5 melodii de drum pe care probabil ca le voi asculta (in mod sigur vor fi mai multe) si care le recomand tuturor celor care pleaca in vreun eurotrip sau road trip sau orice fel de "trip" sunt cele de mai jos. Deci mainile sus and start singing, mai putin soferul... prea tarziu:

1. Alternosfera - Drumuri de noroi; inca suntem in Romanica ce sa-i faci, grija la carute si biciclistii beti pana la granita.



2. Rascal Flats - Life is a highway; am intrat direct pe autostrada prieteni. Exact ce ne lipseste aici. Exact ca in viata drumul are mai multe benzi.



3. The Proclaimers - I'm on my way; normal ca fara ei nu se poate ... aha, aha, aha... am pornit la drum.



4. The Alkaline Trio - Burn; numai sa nu ardem cauciucurile ca nu avem rezerve prea multe.



5. Blue October - She's my riding home; intoarcerea nu e un subiect care se discuta la plecare.



Astea sunt piesele ales de mine. Daca nu va plac jos din masina. Soferul e si Dj asa ca n-aveti decat sa luati trenul... Sa vad ce muzica de drum au Radu si Tomata.

Masa Critica - 25.04.08

Maine e vineri si asta inseamna ca trebuie sa va luati bicicletele si sa asteptati in fata Catedralei la ora 18. Se pleca din nou la plimbare prin oras, in mod organizat, cat se poate pe pistele de biciclete, restul drumului pe sosea, pentru ca Masa e o chestie serioasa si merita sprijinita. Nu va dor picioarele sa pedalati vreo ora cu inca 50 de biciclisti. In plus e pentru sanatatea voastra. Hai, ungeti lanturile!

Piesa lunii aprilie

Se termina si luna asta si trebuie sa selectez o piesa care mi s-a parut mai faina din noutatile auzite.
Cred ca titlul il merita Honeyhoney - Little toy gun, o trupa de folk rock jazz cu influente dinspre Ella Fitzgerald, Nina Simone si L. Cohen.

Stau degeaba la birou

E aproape 00.30, stau la birou si fac ultimele pregatiri pentru inchiderea zilei de munca si unii mai nazdravani s-au gandit sa-mi trimita un mail ca sa-si atraga (ne)recunostinta mea vesnica. Cititi in puii mei si radeti de omul muncitor:

"10% din femei au facut sex in prima ora a unei prime intilniri. - 20% din barbati au facut sex intr-un loc excentric. - 36% din femei sint in favoarea nuditatii. - 45% din femei prefera barbatii cu par negru si ochi albastri. - 46% din femei au incercat sexul anal. - 70% din femei prefera sa faca sex dimineata. - 80% din barbati nu au experimentat nici o data relatiile homosexuale. - 90% din femei ar dori sa faca dragoste in padure. - 99% din femei nu au incercat sa faca sex in birou. Concluzie: statistic vorbind, ai o sansa mai mare sa faci sex anal dimineata cu o femeie in padure, decit sa faci sex in birou la sfirsitul zilei. Morala: nu sta pina tirziu la birou. Niciodata nu se va intimpla nimic bun!"

Statistic vorbin aveti mai mari sanse sa va calc io cu masina de acum inainte!

The Chubb Chubbs are here

Ii mai stiti pe Chubb Chubbs? Cum nu stiti ce-a aia chubb chubbs? Inseamna ca nu ati vazut animatia asta produsa de Pixar si care a castigat un Oscar in 2002. Beware...the chubb chubbs are comming!!! :)))))

Zilele nestiute ale filmului spaniol

Acum ca s-au imprastiat vaporii de tequilla in care m-am afundat weekend-ul asta pot sa vorbesc in liniste de ce s-a petrecut saptamana trecuta. La Universitatea de Vest s-au desfasurat intr-un anonimat destul de suspect Zilele Filmului Spaniol cu proiectii in Aula Magna la initiativa d-rei Maria Lardies Gabarre, lector de limba spaniola. Eu am aflat de la o (co)pila "infiltrata" in faculta de litere (nu de limbi) care cunoscandu-mi obsesia cinefila m-a abordat:
"- Richie tre sa te duci la filme!!
- Daca sunt spaniole ma duc!" zic eu.
Era vorba de 3 zile de proiectii cu cate doua filme spaniole pe zi, de la 18 si de la 20. L-am sunat pe Luci, alt cinefil inrait si am incalecat bicicletele. Din cauza "secretului" in care s-a desfasurat (n-am gasit nici o informatie in ziare sau pe net, probabil a fost un eveniment inchis destinat doar studentilor) am ajuns sa urmarim un film intr-o sala cu 15 oameni in conditii decente si intr-o liniste absoluta. Zilele urmatoare, desi afisele lipite prin holurile Universitatii disparusera in totalitate, numarul spectatorilor a crescut.

Primul film, El Metodo (The Method), era considerat unul din cele mai bune filme spaniole din 2005. Ceea ce m-a decis sa vin la vizionare a fost premiul Goya castigat de Gil Mateo, scenaristul preferat al lui Amenabar (au colaborat cam la toate filmele sale: Tesis, Abre los ochos, Mar Adentro) a carui scriitura, adaptata dupa o piesa de teatru, te poarta prin lumea corporatista si meandrele unui interviu de angajare pe o pozitie de top management. Personajele sunt 7 la numar, toti candidati foarte motivati si atent selectionati pentru a trece o ultima serie de teste in vederea obtinerii postului. Ceea ce nu stiau ei este ca urmeaza a fi supusi metodei Gronholm, care presupunea inchiderea lor intr-o sala de conferinta si supunerea la cateva teste psihologice foarte abile. Pentru a complica lucrurile li se dezvaluie un amanunt, anume ca unul dintre ei este angajat al firmei cu rolul de a le observa reactiile si felul in care trec probele (ex: sa-si aleaga si sa motiveze un lider de grup care sa merite postul, apoi la dezvaluirea unui amanunt neplacut despre acesta sa decida daca mai merita sau nu sa raman in joc, etc). Fiecare proba depasita reprezinta preambulul unui nou test mai dificil. Adaugati la asta teama ca ar putea fi supravegheati audio-video de o armata de psihologi si lipsa oricarei idei despre ce exact se asteapta de la ei si veti fi prinsi in jocul mintilor corporatiste incercand sa va dati cu presupusul ca intr-un thriller politist. E remarcabil ce poti face cu 8 actori excelenti (7 candidati, intre care si Eduardo Noriega, si o secretara) un scenariu superb si o regie teapana (Marcelo Pineyro). In concluzie a fost un film beton, cum putine mai gasesti in ultima vreme.

Un al film urmarit la ZFS, a fost Barrio (The Neighbourhood), o drama care se petrece in periferiile Madridului si care a stors cateva lacrimi prin sala. Total diferit fata de precizia calculata a Metodei corporatiste din varful zgarie-norilor, Cartierul prezinta de la nivelul strazii o povestea trista, dar pe alocuri amuzanta, a trei pusti de 15 ani Rai, Javi si Manu, vecini si prieteni, care dau piept cu greutatile vietii de mahala, adica lipsa banilor, familii disfunctionale sau destramate, tentatia sexului si a micilor furtisaguri etc. Dialogurile sunt delicios de amuzante reflectand plictiseala tipica unei varste caracterizate de cautarea identitatii si lipsei de perspectiva. Tinerii viseaza sa evadeze intr-o insula exotica dar conceptul de "bed & breakfast" inseamna pentru ei un pat imens si cameriste special antrenate dornice sa ofere cate un blowjob la mic dejun. Cine e mai lucid: Manu care livreaza pizza pe jos sau cu autobuzul ca sa stranga cativa pesetas, Rai care se si vede traficant de droguri, ori Javi care trage cu ochiul la sora-sa practicand felatia pe bancheta din spate? Un premiu Goya pentru regia lui Fernando de Aranoa in 1999 il califica ca un must see pentru fanii cinematografului spaniol.

In afara de acestea doua, au mai fost patru filme dar din motive de neprezentare la proiectie nu va pot impartasi nicio opinie.

A cincea intrunire a blogerilor

Pentru ca luna asta ultima duminica era rezervata deja bisericii si d-lui nostru Isus, noi, cei de pe TM99BLOG, am hotarat sa o luam inainte si sa ne imbatam de Florii. Bine, nu asta e scopul intalnirilor, dar aproape de fiecare data e consecinta. Asa ca toata floarea cea vestita a blogerilor timisoreni s-a adunat ieri in Irish Public House. Am intarziat un pic, dar mi-am cerut scuze, nu ca data trecuta. Erau deja veniti Dan Dece, Tomata, Nuzzu, Curcubitator, Ovi, Alex, Adi, Ionesta si Adeline. Am adus-o si pe Bloodie de data asta, ferm hotarata sa nu mai lipseasca, probabil dupa ce ne-a vazut la Mexican Party vineri si cu gandul ca poate mai bem ceva tequilla :). Si chiar am baut pe la final, cativa metri, ca erau multi doritori. Pana atunci insa am fost cuminti. Dupa mine au aparut Clover si Dojo (care de la prima intalnire, la care eu lipsisem, nu a mai venit asa ca nu ne stiam) apoi Cami, Dora si, ultimul, Radu, a carui mama isi serba ziua de nastere ieri, la fel ca taica-miu de altfel, si in consecinta amandoi venisem de la o petrecere cu mici si bere. Dupa ce am fost criticati "ca am venit cu mana goala" si n-am indesat vreo 2 mici si ceva aripioare prin buzunare pentru "pofticioase", discutiile au deviat invariabil catre urmatoarea intalnire care tre sa aiba loc la iarba verde in fum de gratare. Tre sa o facem si pe asta :)). Lumea ii vede pe blogeri ca niste geeksi frustrati care stau toata ziua la comp si se descarca in www sau cine stie ce sectanti, cum am aflat de la Tomata. Ei bine data viitoare vom sacrifica niste puiuti si-i vom stropi cu bere.
Inapoi la intalnire, cum zicea si Ovi, masa era prea lunga pentru a putea discuta toti deodata. Eu am vorbit cu Clover despre Morcheeba si muzica indie, am incercat sa-i explic lu Bloodie treaba cu feed-urile, la care nici eu nu ma pricep :)). Dojo ne-a povestit de catelul pe care l-a salvat, Ovi m-a mustrat ca nu am onorat o leapsa, Dan si Curcubitator isi disputau titlul de cel mai misto banc de pe blog, Radu ne-a amintit sa avem carti de vizita la noi ca nu se stie niciodata cand ti se cere numarul de telefon si ratezi o sansa :p. Cu Nuzzu nu prea am vorbit dar el nu s-a dezmintit si a mai varsat un pahar. Incepe sa-si intre in mana. Bloodie ne-a explicat cum sa tragi semnalul in tren si sa scapi basma curata. Cu Alex m-am sfatuit in privinta masinilor aduse de afara. Oamenii se simtea bine, se mutau de pe un scaun pe altul, de cateva ori si fara voia lor :)). Am pus muzica de la tonomat, am baut, unii au si mancat (in special fetele) am participat la o runda de batut cuie la butuc si am castigat o bere. Iar la final am jucat un pic si darts in incercarea de a le ajuta pe fete sa castige meciul la care au fost invitate de alta gasca din bar. Am esuat in initiativa si cred ca am rupt o sageata.
Am fost multi la intalnirea asta insa treptat lumea s-a mai rasfirat. Adeline a zburat prima, Radu si el a fugit imediat ca se raceau micii si trebuia sa-i cante mamei sale La multi ani, Tomata a fost rapita de Super Andrea (prietena ei fara blog deocamdata) care a venit sa o ia la teatru. Ovi si el tot la teatru s-a dus nu inainte de a trage un set de fotografii pe care le gasiti la el. Dora a avansat la nivelul 2 urcand la etaj unde s-a intretinut cu sora ei. Sper ca i-a explicat avantajele care vin in urma infiintarii unui blog in TM. Curcubitator a plecat si el cam repede. Cred ca de fapt venise doar sa incerce shepherd pie-ul:)). Ceilalti ramasi, oameni fara obligatii, ne-am aventurat sa incercam tequilla gazdei si am comandat imediat 2 metri. De aici mai departe lucrurile sunt confuze, probabil neuronii responsabili cu inregistrarea obiectiva a evenimentelor au decedat peste noapte. Deci orice e posibil inclusiv faza cu Cami catarata pe un scaun de bar chemandu-ne la ordine pe care eu nu mi-o amintesc :)).

Orasul lalelelor = Timisoara

Cei care v-ati plimbat prin TM stiti asta deja dar ceilalti au nevoie de dovezi. Mi-am folosit ziua asta pentru a le furniza. Enjoy!
Abia astept sa vina vara. Atunci veti vedea orasul cu trandafiri.

Marea Debarasare

Maine, 19 aprilie, e ziua in care Ministrul Mediului si Dezvoltarii Durabile a stabilit ca tot romanu care face curatenie inaintea Pastilor poate sa-si arunce electronicele defecte sau uzate in strada fara teama ca va incasa o amenda. Primariile si companiile de salubrizare vor avea grija sa le stranga. Participam cu totii la efortul general de a aduna 4 kg de electronice inutile pe cap de locuitor? Eu unul cred ca voi arunca vreo 20 de kile, incepand cu marea iubire - primul calculator - si continuand cu vreo 2 combine muzicale si ce s-or mai nimeri. Stiti ce e ilar? Le-am adunat de la Marea Debarasare pe care o faceau nemtii acum vreo 10 ani. Astia arunca numai lucruri bune :)). Se vede ca romanii sunt mult mai strangatori. Spor la curatenie.

Doua lepse

Prima e o restanta mai veche la Bloodie si cu scuzele de rigoare pt intarziere ma apuc de ea. Noptile albe la mine sunt destul de dese dar nu m-am gandit niciodata sa le personific. Ma voi rezuma doar la enumerarea lor dupa ceea ce le caracterizeaza:

1. Muncitorul - incepe ziua si se termina...tot ziua. Deci trec prin noapte uite-asa. Un avantaj e insa ca orele trec mai repede noaptea decat ziua. E demonstrat. La birou, inconjurat de acte, calculator, televizor, aspirator, telefonobositor si fax-copiator iti vine sa le dai dracu pe toate si sa te culci. Ceea ce si fac pe dupa ora 3, daca nu cumva imi vine vreun client sau prieten, cu indemnul "nu bem si noi ceva?" Atunci noaptea alba prinde imediat culoare.

2. Chefliul - e o noapte foarte placuta petrecuta in compania prietenilor intr-un pub sau la o petrecere cu paharul in mana, zambetul pe buze si muzica in urechi.

3. Doctorul Andrei - s-a intamplat de cateva ori sa dau consultatii amoroase la 2 dimineata peYM. Nu, n-am studii, nici diploma, doar bun simt si ureche antrenata. Cateodata nici nu-ti trebuie mai mult, lucrurile se rezolva singure.

Cristina, Blinkutza, si Camelia povestiti si voi noptile albe.

******************************

A doua leapsa e un quizz de la Maria :
1. Ziua cea mai frumoasa?
R: Craciunul.
2. Lucrul cel mai usor?
R: Sa dorm.
3. Cel mai mare obstacol?
R: Timiditatea
4. Cea mai mare greseala?
R: Sa urasti.
5: Cauza rautatilor?
R: Natura omului
6. Cea mai mare infrangere?
R: Moartea
7. Prima necesitate?
R: O burta plina
8. Eroare?
R: Depinde de interpretare.
9. Cel mai mare defect?
R: Insensibilitatea.
10 Persoana cea mai periculoasa?
R: Cel din spatele celui mai puternic om.
11. Cel mai urat sentiment?
R : Nepasarea.
12. Cel mai frumos cadou?
R: O zi oferita celuilalt.
13. Cel mai bun remediu?
R: O sticla de tequilla.
14. Protectia efectiva?
R: Nu exista.
15. Cele mai necesare persoane?
R: Cele care s-au facut indispensabile.
16. Sentimentul cel mai frumos?
R: Sa constati ca te-ai indragostit.

Nopol draga ia raspunde si tu la test. Si tu Bloodie ai tema de casa. Tomata, stii ce ai de facut.

Reclame mortale

Un calup de 3 reclame superbe, de genul celor pe care orice CNA adora sa le interzica, la 3 marci auto: Ford, Toyota si VW. Cant's stop laughin...


Toyota

Ford

Volkswagen

Absinth

Absintul e o bautura care are o reputatie cam proasta si nemeritata insa care mie imi place tare mult. Daca ii spui cuiva ca ai baut absint imediat te intreaba "na si, ai halucinat ceva?" Asa ca sa clarificam un pic. Absintul e o bautura tare, cu continut de 45-75% alcool, deci mult mai tare ca wiskey-ul si palinca. Asa ca daca esti sac fara fund desigur ca te duci pe copca si nu mai conteaza ce halucinezi. Bautura este originara din Elvetia si se producea la sfarsitul secolului XIX dintr-un amestec de ierburi (nu iarba) printre care pelinul, anasonul - care sunt plante medicinale - si chimenul. Nu va dau retete aici ca n-are sens, sunt destule pe gugal. Eu insa nu m-as incumeta sa-l fac singur, in plus, e mult mai bun cel din comert. Faimoasa culoare verde care i-a si dat numele de "green fairy" o capata in urma unei a doua macerari, dupa prima rezultand un lichid albicios, impreuna cu alte plante bogate in clorofila: isop, roinita, menta, urzica etc. Cel putin asta era reteta autentica, astazi se utilizeaza diverse uleiuri deja preparate. Ca fapt divers sa stiti ca exista si un absint rosu. In consecinta avem 3 tipuri: blanche, verte si rouge. Cel mai cunoscut era cel verde (numit si absinthe) servit indeobste de catre burghezie si artistii boemi de la granita dintre secole. Asta pana in 1915 cand productia "licorii blestemate" era deja interzisa in mai toate statele din Europa si US, in conditiile in care in Franta devenise atat de populara incat se consuma mai mult absint decat vin. Dovada era ca barurile si pub-urile afisau la ora 17 semnul cu The Green Hour si asa incepea nebunia. Se intelege ca producatorii de vin nu au stat cu mainile in san si au inceput campania de denigrare a celebrei bauturi: "Absintul duce la nebunie si acte criminale, provoaca epilepsie si tuberculoza, si a ucis deja mii de francezi. Transforma barbatii in bestii feroce, femeile in martiri si copiii in degenerati cauzand dezorganizarea si ruina familiei si amenintand viitorul tarii!" asa suna o critica a acelor vremuri. Desi nu exista nici o dovada care sa ateste ca absintul era mai periculos decat orice alta tarie, faptul ca pelinul contine o substanta ce devine toxica in cantitati mari numita thuiona, a dat nastere la o conceptie generala cum ca bautura ar da dependenta si ar avea efecte psihotropice. In plus destule personalitati consevatoare cum sunt: Baudelaire, Oscar Wilde, Van Gogh, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine s-au manifestat deschis impotriva lui portretizand efectele acestuia si tratandu-i pe consumatorii de absint drept sclavi ai zanei verzi. Bineinteles ca nu s-a putut verifica daca bautura chiar era toxica. Iar efectele alcoolului le stim cu totii mai ales in cantitati exagerate. Totusi presa isi facea datoria, iar in 1905 o crima odioasa a starnit furia opiniei publice. In Elvetia, un betivan pe nume Jean Lanfrey, dupa ce bause toata noaptea s-a dus acasa, si-a ucis familia, apoi a incercat sa se sinucida. Lumea nu a tinut minte decat ca bause doua paharele de absint si imediat s-a semnat o petitie pentru interzicerea bauturii de catre 80 000 de cetateni responsabili (si probabil bautori de vin). Au fost insa si tari care nu l-au interzis Marea Britanie, Spania, Portugalia, Australia insa acolo nu era asa de pupular. Revenirea sa in tagma bauturilor apreciate a inceput prin anii '90 dar reputatie lui nu a disparut. Inca il vezi in filme sau in reclame ca o licoare ce-ti ia mintile fara sa fie nevoie sa ti-o bagi in vena. Asta in ciuda perfectionarii metodei de distilare si a reglementarii cantitatii maxime de thuiona care poate fi continuta de absint ceea ce face ca singurul pericol pentru sanatatea noastra sa fie cantitatea de bautura ingurgitata.
Pentru cei care si-au invins teama de "muza verde" si sunt curiosi sa incerce am un singur sfat: nu-l bea ca pe shot decat daca vrei sa-ti desfunzi nasul. Recomand inghitituri mici ca sa-l simti cum iti arde pieptul si sa-i poti savura gustul usor mentolat (impropriu de pasta de dinti, cum spun unii). Si nu se compara cu ouzo, ala e o gretosenie. Daca vreti sa-l beti insa "ca-n vremurile bune" metoda e simpla: 1 parte absint, 5 parti apa rece ca gheata. In paharul cu absint se toarna apa rece peste o lingurita (pretentiosii folosesc niste ustensile speciale) in care se pune un cub de zahar. Iese insa o bautura pentru domnisoare :)). Eu prefer paharelul de tarie si indemnul noapte buna!
Ps: in Timisoara se poate achizitiona de la magazinul de bauturi din Unirii (pe langa Cafe Cuza), in sticle de 75ml, cu preturi incepand de la 40 Ron (unul brut) pana la 150 Ron(unul de firma cu 75 % alc).

Secvente misto din filme care nu exista

Stiti ca pasiunea mea pentru scurt-metraje nu are limite. Tot surfand pe net in cautarea lor am dat peste un proiect semnat de Catalin Leescu - Secvente misto din filme care nu exista. E vorba de o initiativa independenta de a da posibilitatea unui realizator de filme de a-si realiza o scena cheie din scenariu intr-un mod impecabil si a o pune la dispozitia publicului pentru a vedea reactia. Desi a pornit in 2006 eu abia acum am aflat de el. Abia anul trecut am vazut unul din "micro-filmele" incluse, regizat chiar de Leescu, si asta in urma premierii sale la Filminute - un festival de gen. Era vorba de short-ul About Time care sincer m-a lasat mut, o prietena spunandu-mi ca i-a dat fiori. Astazi am mai vazut unul la fel de bun, Luni dimineata, si pot spune ca stilul lui Leescu e foarte puternic. Secunda finala e cea care te da tot timpul peste cap. Momentul in care intelegi ce ai urmarit :) Iar asta iti provoaca uneori o stare de disconfort. Puteti urmari ambele short-uri aici.
Referitor la proiectul lui Leescu puteti afla mai multe din interviul dat pe Cinemagia, iar pentru a vedea scenele deja intrate in proiect intrati aici. Deocamdata sunt doar 3 dar sunt faine si la calitate HD.

Cate chei aveti la chei?

Initiez si eu o leapsa pe un subiect care mie imi provoaca dureri de cap - cheile. In mod deosebit atunci cand stau in ploaie in fata portii si incerc s-o gasesc pe cea potrivita, cum am patit aseara. Putine sau multe, mari sau mici, diferite sau la fel, ba le pierzi ba le ai permanent la tine. Ca un fost pustiulica crescut cu cheia legata la gat cu un siret nu pot scapa de obsesia lor si vreau sa stiu cine are cele mai ciudate chei? Manunchiul meu cuprinde 7 chei:

- cheia de la poarta
- cheia de la usa de intrare in casa
- cheia de la lacatul de la poarta
- cheia de la garaj
- cheia de la cutia postala
- cheia de la lantul bicicletei
- cheia dulapului de servici.

Dau leapsa mai departe lui Radu, Tomatei, la Nopol si la Bloodie.

Supravietuitorul comisar Moldovan

Ani de zile am fost fanul lui nea Sergiu si al filmelor sale cu politisti. Vazusem de nenumarate ori seria Comisarul, asa ca normal ca nu puteam rata ultima sa realizare. Deci m-am pregatit pentru o productie marca Sergiu Nicolaescu, adica regizor, scenarist si actor principal. Cum va spuneam, il stiu pe Comisar ca pe tata, asa ca nu ma asteptam sa fiu cine stie ce surprins sau sa cad in fund de uimire. Chiar daca nu e un remake ci o continuare a povestii stiam de la inceput cu ce ma va servi maestrul. Inca o lupta hotii vs vardistii, cu alergaturi pe cladiri, urmariri de masini, impuscaturi prin cimitire, jocuri de noroc si bani muuulti. Nu ma asteptam la asa un fiasco. Dl Sergiu mi-a servit o galusca Media Pro mult mai slaba decat filmele din '70 dar, atentie, facuta in 2008! Nu poti sa vii cu aceleasi ingrediente si sa faci o mancare mai proasta decat acum 30 de ani cand ai o bucatarie noua, tehnica de varf si maximum de libertate artistica. Stiu ca sunt dur dar nu sunt suparat. Chiar am iesit cu zambetul pe buze de la film si ma bucur ca l-am vazut. E filmul lui nea Sergiu, chiar daca e prost.
In primul rand scenariul e imbecil. Comisarul, dupa toate luptele sale cu legionarii, ajunge detinut politic in timpul comunismului si este inchis 15 ani la Fagaras. Acolo participa la ruleta ruseasca organizata de seful inchisorii, Colonelul (Ion Dichiseanu), supravietuind la 11 intreceri. Asta este flashbackul, planul 2, pentru ca povestea propriu-zisa, planul principal, are loc in '78 "undeva in Europa" - oras de pe Dunare identificat cu greu drept Praga. Comisarul este chemat de Goldberg (Vladimir Gaitan) la un hotel-casino pentru a participa la ultima gaselnita a acestuia - ruleta incrucisata. A vazut cineva filmul 13 tzameti? E cam aceeasi chestie, revolverul il tii la capul oponentului nu la al tau. Bineinteles ca apar si banditii adica Haralambie(George Mihaita) si Uri (Tudor Munteanu) atrasi de sumele mari de bani introduse in joc, precum si credinciosul Limba(Jean Constantin) plecat si el prin strainataturi la dat cu jula :)).
Principala mea nemultumire in film a fost lipsa de autenticitate. In filmele vechi actiunea se petrecea in anii '42-'44 si chiar daca erau facute in '70 nu era nici o problema de autenticitate. Daca acum se petrece in '78 de ce apar vitrine termopan, mobilier IKEA, ditamai sediul ING mare si portocaliu, stickere cu Visa sau bonuri de masa pe usa de intrare dintr-o cafenea, etc. Alta problema spinoasa ar fi de ce jumatate din film pare un videoclip Loredana Groza. Ok, stie sa cante, chiar in mai multe limbi, dar are mai multe minute pe ecran decat Peter Falc, interpretul tanarului comisar in flashback-uri, actor ceh debutant a carui voce insa nu o auzi pentru ca e dublata de Sergiu. Pentru autenticitate? Ce naiba, nu-l putea invata cele 10 replici in romana pe om? Tot legat de limba ce-i cu engleza aia de balta ce-o auzi prin film. Unele replici sunt de-a dreptul ilare. Si mai sunt si altele dar va las sa le gasiti singuri.
Ce mi-a placut: George Mihaita joaca fain si cu aplomb, personajul lui chiar e un dur. La fel Vladimir Gaitan e bunicel. Jean Constantin il joaca pe Limba exact la fel si dupa 30 de ani. Cred ca s-a identificat cu personajul pentru totdeauna ;)). Tinerii insa s-au remarcat mai mult. Cristian Iacob, soferul de taxi, joaca super. De asemenea Cristian Motiu, in rolul tanarului Goldberg, mi-a placut mult. Lucian Viziru e placut, si daca canta pe bune e chiar talentat. Cristina Rus are o singura replica: - Cata nerusinare! Insa oricum rolul ei era sa arate bine. Dar nici asta nu-i reuseste. E groaznica si are o coafura de speriat. Ileana Lazariuc insa a meritat toti banii. Nu-mi amintesc ce a spus insa ne-a oferit totul: mai intai un san, apoi un full frontal si un backside sugubat in timp ce topaia in patul lui Viziru plimbandu-si nurii si funduletul prin fata spectatorilor care strigau in gand "ZOOM!" Au fost 10 secunde de aur. Multumim nenea Sergiu!
Finalul e de coma. Vin jandarmii ca din senin si-i prin pe toti jucatorii pariori iar Comisarul se rafuieste cu Colonelul insa rezultatul e indecis. Stop Cadru. Va urma Ultimul Supravietuitor ... probabil.

Trailer:

Maine voi scrie mai mult decat azi

Si nu m-a platit nimeni sa tac. Sa fim clari.

Un actor grabit

Acum cateva saptamani ma intorceam tarziu acasa si intram pe mess sa vad daca am ceva offline-uri. Nu aveam, insa la o privire scurta prin lista vad statusul Carinei: am nevoie urgenta de un baiat...etc. Ooofff, am gandit, sa vezi acum! Abia mi-am terminat gandul ca a si aparut fereastra: richieeeee!!! Pls pls...etc etc...(printre lacrimi si suspine) ... ne trebuie un baiat...avem de filmat ceva...am fost lasate balta...participam la OC (n.r. Olimpiadele Comunicarii) ... ajutooor. Pana sa ma dezmeticesc acceptasem. :)) cum sa nu ajut o d-ra la ananghie? Asa ca a doua zi la 10 m-am intalnit cu o trupa de fete (nici mai mult nici mai putin de cinci) ca sa mergem la filmari :D. Carina m-a lamurit un pic despre ce urma sa facem pe drumul pana la Adeline care statea la mama...!!! pardon, departe :D. Deci urma sa filmam niste spoturi pentru proiectul lor - o campanie de sporire a increderii in Politie si imbunatatire a imaginii acesteia(!) - iar eu urma sa fiu jumatatea unui cuplu. Filmarea a decurs bine si as dori sa multumes regizoarei, Carina, si colegei mele de platou, Ana, precum si tuturor persoanelor implicate in proiect pentru rabdarea de care au dat dovada cu un actor debutant si ca nu mi-au dat mai multe replici :)) Se stie ca Politia vorbeste putin. Ce a iesit vedeti mai jos si voi :) Treaba e ca fetele - echipa TeaM'Saga - s-au calificat in finala.

Maimutareli de la dusmanii mei

Banuiesc ca ati auzit si voi de scandalul de la Sibiu cu manelistii. Cica Guta avea concert la Sibiu de ziua rromilor si a intarziat vreo 6-8 ore(!). Opt, fratilor. Cat o zi de munca! Dar banuiesc ca spectatorii de origine cocalara habar nu aveau ce-a aia zi de munca. Mai si ziceau unii ca stau acolo pana la noapte numai sa vina. Gu-ta, bate-ti joc de ei!!! Altii mai nemultumiti s-au gandit sa rupa scaunele si sa devasteze sala de spectacol. Asta ca sa le fie invatatura organizatorilor sa le mai dea sali unor specimene intrate in sevraj in urma neluarii dozei zilnice de muzica de mahala chiar din gura marelui interpret. La cantina cu voi fratilor. Faceti nunti si botezuri si lasati salile de spectacole pentru spectacole. Ati inteles manca-vas? Sau mai bine pe camp la iarba verde cu mici si bere, unde se poate zbiera toata ziua si din copaci se vede bine.
Stirea pe larg aici.

Tm rocks

Asa spune Ionuca. Ea a venit din Bucuresti si ne-a vizitat orasul, si daca v-am povestit eu cum a fost la Bucuresti, poate sunteti curiosi ce parere are ea de Timisoara. Si in plus are si poze faine. Articolul il mai gasiti si aici.

Zdob si Zdub in The Note

Deseara de la 21 concerteaza "zdubii" in Timisoara. Locatie - clubul The Note. Pretul e cam piperat: 30 Ron la intrare. Eu m-as duce dar inca ma mai gandesc dupa aventurile Tomatei in respectivul club. Totusi, mai merge careva?

Trei piese ... (g)rele vol 6

Pentru cine se intreaba ce mai ascult eu in ultima vreme, in afara de dnb :)) - ca tot v-am batut la cap cu concertele - aveti mai jos trei piese foarte faine:

1. Koop - Koop Island Blues. O piesa foarte trista.



2. Pilate - Barely Listening.



3. Tonic - You wanted more.

Wallpapers II

O noua portie de wallpaper-uri care vor arata bine si pe desktopul vostru. Enjoy!

Ice Age 3: Teaser

Scriam mai demult ca se lucreza la partea a treia a cunoscutei animatii. Atunci aveam un poster doar. Acum iata si teaser cu cine altcineva decat veverita nebuna Scrat. Have fun!

Sursa: Cinemagia.

Vis pe cale sa devina realitate

De Pasti imi fac concediul la Praga!!! S-a stabilit. S-au facut si rezervarile. Vom sta la Prague Square Hostel aflat chiar in centru orasului intr-o zona istorica. Ce poti vrea mai mult? Ieftin si in buricul targului. Cu 14 euro pe noapte intr-o camera de 8 paturi, noi fiind un grup de 7. Din poze locul pare super iar review-urile sunt foarte bune.

SdC TM08 - carti si muzica

Noua locatie in care se va desfasura de acum incolo Schimbul de Carti e ceva mai spatioasa decat vechiul Old Boy's insa asta nu ne-a oprit sa reorganizam locul in stilul caracteristic. Astfel ca imediat ce ne-am adunat mai mult de o mana de oameni ne-am pus pe mutat mese si scaune, prada dorintei de a fi cat mai aproape unii de altii si de a ne asculta parerile. Music Box-ul e o cafenea linistita duminica si chiar daca iti ofera o ambianta muzicala in fundal asta nu te impiedica sa asculti recenziile Amei sau Rebeccai, descrierile pline de imaginatie ale Tomatei sau comentariile amuzante ale lui Vania. In total am fost 25 de bookoholici si chiar daca au lipsit nume "sonore" ca Ade, Nuzzu, Trifoi, Cami(care a ajuns totusi la spartul targului) au venit si oameni noi ceea ce ne bucura pe toti dar mai alea pe Ama. O surpriza faina mi-a venit de la dna. Nicoleta Marcu care a aflat de SdC dupa ce am scris eu de Masa Critica :). Se pare ca promovarea merge in ambele sensuri. Mai urmeaza sa facem un schimb de carti pe biciclete :)). Si cum tot vorbeam de publicitate, observ ca relatarile obiective ale lui Vania au avut darul de a-mi crea reputatia unui hot de frumusete, care la sfarsit "fuge cu blonda" :)) Vreau sa atrag atentia ca acest lucru e tot atat de adevarat ca "pleznitul bucilor tinere cu atlasul" de catre unii dintre participanti:)) si ca d-rele blonde care doresc sa vina la SdC sa stea pe pace pana la sfarsit. Nu le voi fura. Mie imi plac satenele in ultima vreme ;).
Revenind la carti iar m-am procopsit cu o geanta plina luand de 3 ori mai multe decat imi propusesem. Am pus mana pe Trainspotting - returnata de Rebecca cu replica "Asta nu e o carte pentru femei!" - si ma voi arunca in curand in lumea halucinanta a lui Irvine Welsh. De asemenea am primit si continuarea lui Miller, Tropicul Capricornului, pe care mi-a adus-o special Dana (sper sa nu gresesc numele) si ca pachetul sa fie complet am luat si un SF(cred) de fratii Strugatki, A doua invazie a martienilor, pe care o voi rasfoi azi la lucru. Are doar 150 de pagini. Eu am oferit Scorsese despre Scorsese, cartea biografica care mi-a luat ceva timp sa o citesc (2 luni, ce sa fac, citesc incet) si Misterele Catedralei din Chartres adusa pentru Radu, cred ca singurul dintre noi care a si vizitat-o.
O noutate a acestei intalniri a fost ideea Rebeccai care a sugerat sa dam note cartilor citite astfel ca decizia unuia de a lua ceva sa nu fie influentata doar de ultima recenzie - buna sau rea - auzita in ziua schimbului. Pe un sticker lipit pe carte poti citi note de la 2 pana la 10 si decide ce nota vei acorda tu insuti. Am descoperit astfel ca avem si carti de nota 2 in circuit dar si multe de 10. In timp sper sa le citesc si eu pe acelea cu media mare de tot.
Au fost prezenti: Andreea, Alexandra H., Gloria, Dan, Carina, Vania, Marius, Sneji, Radu Stoita , Rebecca, Andrei, Alexandra S., Cristina, Alexandru, Flavia, Felicia, Alina, Iulia N. Danutz, Andra ,Nicoleta, Dana, eu(Richie) si Ama. Ne vedem luna viitoare...

The worm is not enough

Cheful de aseara, anuntat de vreo saptamana pentru a sarbatori ziua unei prietene si mutarea ei in casa noua, s-a desfasurat de la bun inceput sub auspiciile unei sticle pline de mezcal. Asta e tot o tequila, dar mai saracuta la promovare decat sora-sa, si in care inoata un viermisor. Mezcal con gusano. Asa ca va imaginati ca toti participantii erau curiosi cum arata scarbavnica creatura si cine o va papa. Oare o sa ne ajunga?! :)) Fiind destui tequila lovers printre noi deja negociam segmentele viermisorului. Insa pana sa ajungem la nevinovatul locatar aflat pe fundul sticlei trebuia mai intai sa bem continutul acesteia. Licoarea aurie n-a rezistat mult privirilor avide si, dupa o bere si un sandvish la misto, ne-am uitat unii la altii: ne bagam? Si ne-am bagat. In sase oameni a fost o treaba destul de usoara la inceput. Insa pe parcurs unii au mai renuntat si s-au zavorat in baie, inclusiv gazda noastra sarbatorita, lovita de o nemiloasa criza de stomac chiar in seara mult asteptata. Nevoita sa renunte la distractie s-a resemnat si a ramas in tribune sa ne priveasca pe mohicanii de noi cum ne dam in stamba. A revenit insa pe final ca pasarea phoenix, renascand din propria cenusa si papand viermisorul impreuna cu mine. Para para. Asta da spirit de sacrificiu. Imediat ce l-a servit s-a simtit mai bine. Btw, are gust de stafida imbibata cu alcool.
La multi ani Adina!

puterea viermelui

Concertul Pnal

Am fost asnoapte in Setup sa vad concertul. Desi eram obosit dupa excursie, am zis sa mai fac un efort, mai ales ca le promisesem Adinei si lui Lau ca vin. Asa ca desi era anuntat la 22, m-am dus pe la 24 acolo, stiind ca de obicei se intarzie ca sa se adune lumea. In fine dupa inca o ora jumate in care m-a apucat somnul cu Mr H si eram pe punctul de a-mi baga picioarele, au intrat si Pnalii si au inceput recitalul. Imi place stilul lor de dnb amestecat cu hardcore, iar prestatia vocalului e foarte energica. Am stat cat am putut de mult dar la un moment dat nu am mai rezistat fumului care umpluse tot clubul ala. E incredibil ca de prost pot fi amenajate unele cluburi din TM in care singura aerisire e afara. Nu-i nevoie decat de jumate de ora ca sa nu mai poti respira cum trebuie. Si ne mai miram ca in primele 20 de cluburi din tara nu e nici unul banatean. In fine am tras ceva poze si am taiat-o acasa la somn.

O zi in Bucuresti. Un alt fel de summit.

Probabil ca unii se-ntreaba ce-a fost in capul meu de-am disparut asa subit din peisajul timisorean si am fugit la Bucuresti. Sincer, si eu mi-am pus intrebarea iar raspunsul era simplu: de ce nu? De ce sa nu dau o fuga pana acolo? Motive aveam destule: summit-ul "istoric", vizitarea Bucurestiului sau provocarea lansata Nopol aka Adriana(sustinuta din spate de Druskin aka Andreea) prin intrebarea "cand vii pe aici?"

- Ei, ce zici de maine?!, a venit raspunsul meu.
Asa ca am plecat miercuri seara imbarcat in rapidul de 22:50 cu gandul la cuseta in care ma voi intinde si voi dormi. Radu zicea de vagonu de dormit, cat de misto e, singur intr-un compartiment ca o camera de hotel. Pai daca era asa nu aveam ocazia sa-l intalnesc pe Peti, fotograf profesionist si bloger timisorean (ce sanse erau!), cu care sa impart cuseta si sa-mi beau cafeaua la sosirea in Bucuresti Nord.

Nopol, ghidul meu, m-a pescuit imediat din gara si primul loc in care am mers a fost Cismigiul. Reamenajat recent, cu alei lungi, o gramada de lalele, o cascada si un lac, parcul era populat la orele diminetii doar de maturatori. Am trecut pe langa Primaria lu' Videanu si i-am admirat bordurile de pe bulevarde, pe la Intercontinental, printre cordoane de politisti si coloane oficiale, ajungand la biroul unde lucra Nopol. Acolo ne-am intalnit si cu Druskin (bloggerita - in pauza, actualmente administrator al sitului scool.ro) si am mers sa mancam ceva. Fetele promisesera sa ma duca in locul lor preferat, pizzeria Azzurro, unde am testat o mexicana cu multe picanterii pe ea. Delicioasa si iuteeee!

Cu greu ne-am dat dusi de-acolo, mai ales ca ne-a prins o amorteala si-un somn de dupa masa, dar dupa portia de cafea am taiat-o spre centru din nou. Bucurestiul e al naibii de mare, si desi fetele spuneau ca acum era lejer, mie mi se parea haotic totul. Se circula teribil, si pe buna dreptate daca nu te bagi acolo ramai. M-am dat si cu metroul si mi-a placut ca intre statii faci sub un minut. Un mijloc de transport rapid si ieftin. Si au fiecare cate un jandarm in el, asa ca e sigur intr-o oarecare masura. Prin zona securizata era intesat de politie, oriunde priveai la cel putin 15 metri de tine era un agent de politie, circulatie, jandarmerie, MIRA, firme de paza. Se uitau unii mai ciudat, dar n-a sarit nicicare pe mine ca de ce am rucsac in spate?! Bine, nici eu n-am strigat lozinci provocatoare, cum au facut altii, doar asa ca sa apar in ziar. Poze am facut putine, si alea cu permisiune, dupa ce intrebam in jur daca e voie. Cu exceptia obiectivelor, puteam poza orice. Ei bine, eu alea le-as fi pozat. M-am plimbat pe Calea Victoriei, am trecut pe la Academie, Universitate, Teatru National, Sala Palatului, centrul vechi (care in mare parte era excavat arheologic). Ne-am invartit prin Bucuresti toata ziua, tot timpul intalnind strazi inchise, baraje de politie circulatie dirijata, iar ca sa ajungi dintr-un loc aflat vizavi de altul trebuia sa faci un adevarat ocol, numai ca sa nu treci prin Culuarul Unic. Adriana si-a luat in serios rolul de ghid, ducandu-ma peste tot pe unde mi se nazarea mie :), dar eram constient ca nu vedeam dec,at o mica parte din capitala, suprafata. Data viitoare voi patrunde mai adanc, imi ziceam in gand.

Spre seara, pentru a-i da ocazia Adrianei sa-si traga sufletul :p, m-am intalnit cu Cristina, veche cunostinta din Vama si blogerita la randul ei, care de anul trecut de cand nu o mai vazusem se inaltase incat ma privea acum de sus :)) Ce ti-e si cu tinerii astia! I-am dat mana libera fetei si m-a plimbat prin cateva baruri din centrul vechi, care insa erau pline sau rezervate (adica n-aveau chef de noi, mi s-a explicat) ajungand in final in ArcadeCafe unde la un pahar de vin am reinodat amintirile.

Seara am incheiat-o tot in compania Adrianei si prietenilor ei care ma asteptau in Taverna Veche, un restaurant micut unde aveau un foarte bun vin rosu (si ieftin, chit ca era Bucuresti, preturile erau de Timisoara). Ca fapt divers, am fost serviti si cu o doza de manele in premiera pt. Taverna :)), prilej de chicote si bancuri "de minune". Gaska de bucuresteni s-au dovedit a fi de treaba si nu am ras cu ei doar din politete, putand sa ma intind cu ei mult si bine la barfa. Noroc insa cu Nopol, care avand grija sa nu-mi pierd trenul m-a anuntat ca e timpul si m-a condus la gara exact ca o buna gazda. Sau ca sa fie sigura ca nu ma ratacesc pe strazi in fuga de la un tramvai la un metro si in final la tren.

Chestie pentru care chiar ii multumesc foarte mult si-i raman indatorat. Am ajuns cam la limita si abia am apucat sa ne luam ramas bun ca trenul a si plecat. Din nou cuseta, plapiumioara si somn de voie. Peste 8 ore eram acasa. Deci, cam asta a fost ziua mea la Bucuresti, urmare a unei hotarari bruste de a iesi la o plimbare, de a vedea un oras si a cunoaste niste oameni, aventura in care m-am aruncat cu capul inainte si am incercat sa fac tot posibilul sa iasa bine. Si a iesit. Deci daca mai auziti gluma cu "s-a dus dupa paine pana la Cluj" zambiti indulgent si nu uitati ca eu as putea zice ca m-am dus la Bucuresti sa manc o pizza!

Drum de fier

Plec la Bucuresti sa vad Summit-ul cu ochii mei :). Plus ca n-am stat niciodata mai mult de cateva ore in capitala, asa ca am o zi intreaga la dispozitie sa-l bat. Iar acum am si gazda care sa-mi serveasca de ghid. Sindromul omului cu rucsac, ce pot sa fac! Din nou pe tren, din nou la drum...

Later edit: am ajuns :) Btw, nu mai calatoresc cu trenul decat la cuseta, jur. E super tare. Diferenta fata de clasa 2 e ca si intre garaj si sufragerie.

SdC se apropie

Se apropie cu pasi repezi a 12-a editie (in Tm doar a 8-a) a deja faimosului Schimb de Carti. Luna asta a fost foarte aglomerata pentru mine asa ca aveam impresia ca au trecut mult mai multe saptamani decat era normal intre schimburi. Acum mai sunt doar cateva zile iar eu mai am cateva carti, doua adica, luate si neincepute. Si n-am nici o idee ce carte sa aduc la Schimb din cele citite de mine nu luate imprumut. Voi vedea duminica pe ce imi pica ochii. A, si de data asta am schimbat locatia, din motiv de inghesuiala. Ori mAma s-a saturat sa stea in centrul atentiei, ori Tomata sa se strecoare pe sub mese pt a da o fuga la bar, ideea e ca mergem in alt bar, Music Box, unde sunt mai multe locuri, in jur de 50. Poate schimbam si ceva muzica!

Maglavais

Bloodie nu are pic de mila si arunca cu lepse dupa mine o data la 2 zile. Acum a venit una cu 3 lucruri care imi plac mai mult.

3 filme care sunt pe placul tau:

- Scent of a woman
- Godfather
- Pulp Fiction

3 mancaruri pe care le-ai da gata oricand:

- gulasul
- cotlet de porc cu cartofi prajiti
- ciorba de fasole

3 carti citibile aproape oricand:

- Dune, oricare din ele
- Musashi, de Eiji Yoshikawa
- Napoleon Bonaparte, de Andre Castelot

3 locuri de umblat hai-hui:

- Vama Veche, pt uitat de tine.
- Sfantu Gheorghe, pt odihna si relaxare.
- Straja, pt maxim de distractie.

3 locuri pe unde ai zabovit mai mult(in afara de domiciliu)

- la bunici, langa Falticeni
- 2 saptamani la mare
- 6 zile in Coruna, Spania.

3 emisiuni la TV:

- Sinteza zilei, Antena 3
- In gura presei, Antena 3
- Parte de carte, Pro TV

3 situri la care faci mai multe afisari intr-o zi:

- blogurile din reader
- titrari.ro
- btjunkie.org - site de torrente.

3 oropsiti ai lepsei mele:

- Nopol, ca sunt foarte curios din fire :))
- Yogi, ca pedeapsa pt ca iar n-a gasit Irish-ul
- Carina, ca sa nu creada ca am uitat-o!

P nal in Setup

Vineri seara, 4.04.08 concerteaza in clubul Setup niste "penali". Asa ca de la ora 22 poti asculta un amestec de alternative-rock, drumandbass si muzica electronica. Asta daca nu esti cumva penal si stai acasa la televizor. Sau esti deja la concertul Holograf :).

pentru necunoscatori: Pnal - Liar