The Dark Joker

Am fost si eu la film. "De-abia acum?" ati zice. Pai un eveniment ca asta necesita un pic de planuiala, mai ales ca e vorba de filmul care sparge toate recordurile, numarul 1 pe imdb, asteptat cu sufletul la gura de fani si de critici in egala masura. Excitat pana peste poate de campania agresiva a Cavalerului Negru, de hype-ul generat de viralele noului Batman m-am dus la The Dark Knight cu muuuulte asteptari. Pe care mi le-a implinit, desigur, dar nu am cazut din scaun. Si din cauza asta am o oarecare dezamagire (ps.: te invidiez Ovi). Iar motivele sunt simple. Eu stiam ca Heath face cel mai bun rol ever, ca era unul din cei mai talentati actori ai generatiei sale si ca o sa-i regret disparitia prematura. Stiam ca Batman (Christian Bale) e ultra-super-mega cool si are o gramada de gizmouri tehnologice cu care sa ma uimeasca. Stiam ca filmul e un dark movie, cu o atmosfera sumbra si apasatoare asa cum imi place mie. Stiam ca regia lui Chris Nolan va fi fara cusur, doar vazusem tot ce realizase pana acum (Memento, Insomnia, The Prestige). Nu stiam insa ca fratele sau Jonathan Nolan e un scenarist extraordinar, replicile din film fiind de-a dreptul splendide, dialogurile ascutit de inteligente iar personajul Joker-ului o opera de arta egalata doar de talentul actorului care il interpreteaza. De asemenea, nu stiam ca rolul principal feminin, Rachel Dawes, e interpretat de alta actrita decat cea din primul Batman - Maggie Gyllenhaal (sa trag concluzia ca Katie Holmes a fost chiar stearsa). La fel am fost surprins de prestatia lui Gary Oldman in rolul Comisarului Gordon. Personajul ii vine ca o manusa. Si nu ma asteptam la prezenta unui al doilea villain - Two Faces/Harvey Dent - care a fost un bonus pentru mine, chiar daca prestatia lui Aaron Eckart nu o poate surclasa pe cea a "dementului" Tommy Lee Jones.

Pe intreaga durata a filmului m-am dedicat cu o ravna neobosita gasirii Joker-ului in fiecare deghizare transpusa pe ecran, dornic de a nu pierde nici macar o frantura din talentatul Ledger. Si l-am gasit fie sub haina mov de clovn, fie sub uniforma de politist ori cea de asistenta. Jokerul e un cameleon. Figura vopsita si ranjetul lui terifiant apartin mai degraba unui demon razbunator decat unui raufacator. Iubeste haosul si anarhia si nu respecta nici o regula. Nu are identitate si nici o slabiciune. E o forta de neoprit si doar un obiect de neclintit il poate abate din drum. Iar obstacolul este Batman, interpretat de un Christian Bale, care il face mult mai uman decat orice alt actor pana acum. Cavalerul Negru e, cu toti banii sai si cu toata vointa sa neobosita, un om cu slabiciuni. Iubirea pentru femeia pe care nu o poate avea si simtul raspunderii pentru vietile celor pe care a ales sa-i apere, sunt demonii sai. Iar cu astia se joaca Jokerul. Cele doua personaje antagonice se infrunta pe tot parcursul filmului iar din aceasta lupta intre inteligenta diabolica a unuia si ingeniozitatea sclipitoare a celuilalt nu se vede nici un invingator clar, in ciuda concluziei finale. Replica Joker-ului e edificatoare: "You won't kill me out of some misplaced sense of self-righteousness, and I won't kill you, because you're just too much fun. I think you and I are destined to do this forever." Pacat ca "forever" a devenit mai curand "never" pentru ca, sincer, nu vad in urmatorii 10 ani vreun alt actor preluand stafeta Joker-ului de la Heath Ledger :(.

Alte replici memorabile:
Batman: Why do you want to kill me?
The Joker: Kill you? I don't want to kill you! What would I do without you? Go back to ripping off mob dealers? No, no, you... you complete me.

The Joker: See, I'm not a monster...I'm just ahead of the curve.

The Joker: I believe whatever doesn't kill you simply makes you... stranger

Alte pareri mai avizate la Ovi si Luci.

Portret de familie

El e rocker pletos, ea punkerita roz in cap. El livreaza pizza, ea lucreaza intr-un magazin de pantofi. El sta cu parintii iar ea sta cu el. Si vor sa se casatoreasca. Pare simplu dar nu e. Scurt-metrajul lui Marian Crisan e realizat sub forma unor interviuri cu cei care formeaza cercul de apropiati ai tinerilor: parinti, vecini, colegi de trupa, prieteni oferind un portret destul de exact al unei modeste familii de la oras, cu accentuarea prapastiei dintre generatii si a problemei de comunicare intre parinti si copii.

Portret de familie


Tnx Adina.

Mediocritatea e pusa la zid

Primeam ieri de la Radu un link foarte interesant cu privire la o iniţiativă locală. Nişte tineri s-au săturat să stea deoparte şi să privească în pasivitate şi au decis să condamne mediocritatea de care abundă viaţa noastră socială în toate aspectele ei. Aţi observat poate că vorba cea mai uzată la noi e: "Las că-i bună!" sau "Las că merge şi-aşa!". Gândire mediocră, iar asta nu ne face cinste. Aşa că oamenii ăştia revoltaţi şi sătui să o spună doar între ei, au decis să atragă atenţia timişorenilor, proclamând ad-hoc o Zi Naţională Anti-Mediocritate chiar în 3 august - Ziua oraşului nostru. Şi ca dovadă că nu sunt doar vorbe goale suntem cu toţii invitaţi la o discuţie/dezbatere/analiză/workshop, ce vreţi voi, pe tema mediocrităţii, cum şi unde a pătruns ea pe plan local, cine şi ce poate face ca să o combată. Locaţia este fântana arteziană de pe strada Pestalozzi, un exemplu de mediocritate în plan urbanistic. "Am făcut un sens giratoriu, hai să aruncăm şi-o fântană acolo, nu contează cum arată, fântană să fie, şi cu beculeţe să arate frumos noaptea, să placă la timişoreni." Cu 30 000 de euro cred că se putea face ceva mai mult decât o găleată de apă şi nişte şpriţuitoare. Dar ăsta e doar un exemplu minor. Haideţi să auzim şi alte exemple de mediocritate şi să-i tragem de mânecă pe cei care învârt banii publici.

PS.: cu postul ăsta i-am răspuns şi Ancăi. Ai văzut diacriticele, Bloodie?

Limitati viteza maxima

E perioada concediilor si toata lumea se inghesuie pe soselele patriei, grabindu-se spre diverse destinatii mai mult sau mai putin exotice. Pentru toti acestia un mesaj de la mine: grabiti-va incet! Mai exact, respectati limitele de viteza ca sa nu va ratati vacanta. Si ca sa accentuez mesajul va invit sa vizionati ultimul clip din cadrul campaniei pentru responsabilizarea populatiei privind pericolele vitezei la volan realizat de Leo Burnett cu sprijinul Petrom si, bineinteles, al Politiei Romane.

Campanie anti-viteza

Jucarie noua

Mai cinci zile si plec in concediu. Marea e tot mai aproape :) Numai la vreo 20 de ore de mers cu trenul. Ca sa treaca mai usor drumul de 800 de km, aveam nevoie de o voce care sa acopere monotonul glas al rotilor de tren. O voce melodioasa. Mp3-ul e numai bun dar e nepoliticos sa asculti singur iar ceilalti nefericiti sa se uite la tine ridicand din spranceana. So, i did some digging ca sa gasesc ceva pe masura. Si am gasit: portable speakers :D. Boxe de concediu!! Mici si practice, abia astept sa ajunga si sa le testez. Prin bunavointa mediadot zilele de carat casetofoane pe umar au ramas definitiv in istorie.

Timisoara intr-o alta lumina

Si daca tot am vorbit-o de rau a venit vremea ca, macinat de regrete, s-o pun un pic intr-o alta lumina. Ce naiba doar se apropie ziua ei. Asa ca iata orasul de pe Bega intr-o lumina mai frumoasa. Mai precis asa cum il vede Antonius Plaian prin lentilele obiectivului sau fotografic. Vizitati intreaga galerie. Pozele sunt superbe.

via curcubitator.

Sa vizitam...dar ce?

Am citit un articol excelent in Agenda despre turismul timisorean. Mai precis lipsa lui din cauza apatiei autoritatilor cand e vorba de promovarea obiectivelor turistice locale. Lucrand in domeniu, am fost pus de cateva ori in situatia de a raspunde unor clienti-turisti la o intrebare perfect legitima: "Ce ar fi de vazut in Timisoara?" Si le ziceam: "Pai ar fi Catedrala si Opera in centru si apoi Piata Unirii cu Domul Catolic si Palatul Baroc - Muzeu de Arta." Scurt si la obiect, plimbare de o ora, ce mai... Doar ca mi-as fi dorit sa le pot spune mult mai mult pentru ca sunt sigur ca un oras cu o istorie de peste 700 de ani are ceva de spus. As fi vrut sa-i trimit la Muzeul Banatului sa vada Castelul Huniazilor, doar ca sincer mi-e jena. Am fost personal si cred ca e mai frumoasa curtea castelului decat cladirea propriu-zisa. De afara arata nou dar inauntru e dezastru. Vesnica renovare, dar nimic nu se inoieste. Iar de colectii nu mai zic nimic: niste pietre acolo, niste oase dincolo. Bastionul la fel. Dupa nenumarate eforturi s-a reusit inceperea lucrarilor de renovare. Sa vedem cat dureaza. Sinagoga din Cetate e varza. Inauntru sunt numai schele si balarii. In Praga, in cartierul evreiesc, sunt 7 sinagogi, dar nici una nu e de statura celei timisorene. Totusi ele sunt intr-un circuit turistic care atrage mii de oameni zilnic. La fel casa printului Eugeniu de Savoya, eliberatorul Timisoarei de sub stapanire turca, e in paragina, cand ar fi putut fi un veritabil muzeu. Uff.... Mi-e lehamite deja.
Un alt motiv de frustrare e ca nu se accentueza niste lucruri care ar putea creste interesul pentru un obiectiv turistic. De ex. eu abia acum aflu ca in subsolul Catedralei e un adevarat muzeu, cu peste 3000 de carti rare si 800 de icoane. In 16 ani de scoala nu s-a gasit nimeni sa-mi zica asta?
Sau, stiati de faptul ca la Domul Catolic nu se oficiaza casatorii. Eu nu. Stiti de ce? Va zic eu. Legenda spune ca mireasa celui care l-a construit a murit pe treptele lui in ziua nuntii. Stiati ca in Cimitirul Eroilor se afla mormantul primei iubite a lui Bethoeven? Nu-l veti gasi pentru ca placa pe care scria acest lucru nu mai exista. Stiati ca Parcul Central a fost construit peste un cimitir militar? Stiati, stiati.... ma doare gura. Ar fi bine daca nu ar fi nevoie sa facem munca de investigatie pentru asa ceva si ma bucur ca oameni ca Dorina Tătăran si Liliana Iedu si-au dat interesul pentru a afla aceste lucruri si a mi le aduce la cunostinta.

Exista si manelisti de treaba

Ceea ce urmeaza este o intamplare reala din viata a doi prieteni de-ai mei. Saptamana trecuta a avut loc Festivalul de Jazz de la Garana, eveniment la care au ajuns si personajele intamplarii de mai jos. Astfel ca, in vreme ce eu imi exersam talentul la bowling in Timisoara, amicii mei se relaxau in natura pe ritmuri de jazz si blues sau lenevind pe pontonul de la Trei Ape. Distractia evident ca nu putea tine la nesfarsit, astfel ca manati de dorul de casa (eufemism pentru obligatii de servici) s-au pregatit de plecare. Modul lor de calatorie era bineinteles, ocazia aka ia-ma nene! Dar cum soarta nu scapa nici o clipa ocazia de a rade de tine, s-a intamplat ca in cazul prietenilor mei sa le ofere sansa mult asteptata de a-si mai diversifica gusturile muzicale. Mai exact un manelist get-beget de la Craiova, tuciuriu si cu figura de recuperator, intr-o masina cu numere de Italia. Nici intr-o mie de ani nu si-ar fi imaginat ca sub masca de "I Love Manele" se ascunde un om de caracter. Faptul ca i-a dus pe gratis de la Caransebes la Timisoara, singura "taxa" constand in ascultarea ultimelor hituri ale lui Gootza si Salamy, paleste firav in contrast cu deznodamantul de la final. Ajunsi la Timisoara, amicii mei s-au grabit sa prinda si concertul lui Carreras din aceeasi seara. Numai ca, atunci cand la intrare au fost avertizati ca nu au voie cu aparate foto(!), inima le-a stat in loc: "Unde-i aparatul?" ... Nikonu' de 1000 de euroi ramasese linistit pe bancheta din spate a "ocaziei" al carei sofer fara nume si fara telefon gonea in treaba lui. Intr-un moment de luciditate, unul din ei isi aminteste ca in geanta cu Nikon-ul isi lasase si telefonul. Imediat suna si, dupa secundele de agonie, in final un "Alo!" Usurarea simtita in acel moment nu poate fi povestita, doar traita. Manelistul nostru a raspuns la telefon - nu ca unii taximetristi de prin oras, care colectioneaza mobile uitate de clienti pe banchetele din spate dupa o noapte grea. Cu un happy-end demn de scenariu hollywoodian, soferul s-a intors din treaba lui, s-au intalnit, iar "jucaria" cea scumpa a fost recuperata intacta. Pare greu de crezut, dar nu trebuie sa fii batranica ca sa gasesti o borseta cu zece de mii de euro si s-o returnezi. Poti fi si student si pierde-vara si rocker si chiar manelist. Totul tine de caracter, caci la fel cum haina nu-l face pe om, nici muzica nu-l face neom. Iar in incheiere, tre sa va fac o marturisire: nu-mi plac mie manelele, dar imi plac manelistii de treaba.

Maraton de film

Mi-a fost adus la cunostinta un eveniment care va avea loc saptamana asta si care ma intereseaza in mod special. Un maraton de film care se va desfasura la sediul APFR - Asociatia pentru Promovarea Femeii in Romania de pe strada Letea nr 46, in scop caritabil, vineri, 25.07.08, de la ora 12 pana la miezul noptii. Dupa spusele d-rei Tania Lupulescu, voluntar in echipa Apfr, maratonul este parte din proiectul On Youth Hands realizat in colaborare cu alte Asociatii din Portugalia si Polonia si sustinut de Universitatea Politehnica. Scopul lui este crearea unei retele internationale de lunga durata care sa faciliteze un dialog deschis privind dezvoltarea politicilor legate de tineret, sa promoveze cooperarea intercontinentala, drepturile omului si valorile umanitare. Cu aceasta ocazie, fondurile stranse din vanzarea biletelor sunt destinate ajutarii tinerilor din Nepal si Capul Verde.
Intrarea la acest maraton costa 20 de Ron iar organizatorii va ofera o lista destul de cuprinzatoare (cca 100 de filme) din care puteti alege ce sa vedeti la fata locului. Genurile sunt diversificate, de la thrillere si filme de actiune pana la drame sau documentare despre Nepal si Kathmandu. Proiectiile vor fi intrerupte de mici pauze in care se vor organiza concursuri cu intrebari despre filme si premii simbolice. Se asigura cafea si gustari pentru cei pusi pe treaba :). La final va fi si o tombola al carei castigator va putea servi masa (cina de 2 persoane) timp de o saptamana la restaurantele din Timisoara.

Titluri de filme: The illusionist, Ice Age 2, A bug's life, Amelie, Magnolia, Love actually, Crash, A beautiful mind, Brigdet Jones Diary 2, The human stain, Dreamers, The green mile, Good Will Hunting, Jeux d'enfants, Legends of the fall, Everything is illuminated si multe altele. Stiu ca pe multe le-ati vazut (God bless DC++) dar daca le mai vedeti o data nu va strica. E pentru o cauza buna.

Lisa Gerrard - Now we are free

Pentru ca e cea mai emotionanta piesa, pentru ca e ascultata in mod obsesiv, pentru ca nu inteleg ce zice dar, totusi, parca stiu ... si pentru ca la final mi-s ochii umezi. Ah...si pentru ca apartine unui film deosebit.



Versurile Lisei si muzica lui Hans Zimmer dau nastere unor chestii inexplicabile in sufletul ascultatorului. Despre limba folosita Lisa spune: "It's a language invented within the music, inherently, and the words mean more than I can say in English. The way I sing is not new; it's been around since the beginning of time, and it's something all children are born with. It's not unique to me, but for some reason I never lost the ability." Le puteti citi mai jos:

Anol shalom
Anol sheh lay konnud de ne um {shaddai}
Flavum
Nom de leesh
Ham de nam um das
La um de
Flavne...

We de ze zu bu
We de sooo a ru
Un va-a pesh a lay
Un vi-I bee
Un da la pech ni sa
(Aaahh)
Un di-I lay na day
Un ma la pech a nay
Mee di nu ku

(Fast tempo, 4 times)
La la da pa da le na da na
Ve va da pa da le na la dumda

Anol shalom
Anol sheh ley kon-nud de ne um.
Flavum.
Flavum.
M-ai shondol-lee
Flavu... {Live on...}
Lof flesh lay
Nof ne
Nom de lis
Ham de num um dass
La um de
Flavne...
Flay
Shom de nomm
Ma-lun des
Dwondi.
Dwwoondi
Alas sharum du koos
Shaley koot-tum.

Zapping

Daca blogosfera asta ar fi un imens televizor, as avea la favorite urmatoarele trei posturi:

- Schimbarea la fata a Romaniei - pe blogul Iuliei gasiti niste spicuiri din Emil Cioran care, acum la peste 70 de ani imi par extrem de autentice si contemporane.
- Studentul cocalar - in care copolovici face o analiza exhaustiva a unei noi specii care populeaza caminele.
- Walkiria: complot ocult contra lui Hitler - unde Scaevola ne serveste o portie de istorie oculta care mi s-a parut foarte utila.
Poate le vizitati si voi sa vad ce parere aveti.

Festivalul clatitelor

Uite o chestie pe care n-o stiam. La Moneasa, in judetul Arad, deci la o aruncatura de bat, se tine de 8 ani Festivalul Clatitelor. Asta chiar e o chestie tare la care m-as duce. Are loc weekendul asta in 26-27 iulie. Cine a fost si cine ar merge?

Buzunarul la control

Am avut parte de o surpriza la lucru pe care inca nu stiu cum sa o cataloghez. Initial am fost mirat, apoi consternat, am vrut sa ma enervez, m-am abtinut, am cercetat si m-am amuzat. Problema e ca m-am pomenit in fata ochilor cu un Registru de Personal. Iar in acest registru, eu, membru de personal, angajat cu norma intreaga in domeniul hotelier, trebuie sa declar la inceputul zilei cu cati bani am venit la lucru(!) ... Ce spuneti de asta? Primul gand a fost: Wtf!? Astia ne fac evidenta bacsisurilor? Pe urma insa mi-am dat seama ca nu ne cere sa-i declaram si la plecare asa ca ce sens ar mai avea primul pas... Dupa ce am vizitat cateva forumuri si m-am sfatuit un pic cu consigliera mea pe probleme juridice :) - care mi-a promis ca va reveni cu informatii - am inteles ca ar fi vorba de ceva masura a Fiscului (uuuu....!!!) pentru a inlatura evaziunea fiscala. Hai frate ... da chiar din buzunarele mele v-ati gasit? Ce mai comedie!

Voi reveni cu amanunte mai incolo. Pana atunci....trag fermoarul!

Deschideti Umbrela Verde

dar nu ca sa va protejati pe voi de niscaiva stropi ci pentru a proteja natura. Nu stiti cum? Pai va explica cei care au initiat campania aici.
"Umbrela Verde este o campanie de responsabilizare fata de mediu. Ea a fost initiata de Tuborg Romania, in vara anului 2007, cu sprijinul Ministerului Mediului si al Fundatiei Mereu Aproape." se spune acolo.

Deci fiti responsabili ce naiba. Mergeti la munte? Va luati plase cu mancare si pet-uri cu bautura? Foarte bine. Dar aduceti-le inapoi cu voi, nu le lasati acolo. Opriti in primul oras cu un cos de gunoi incapator si ati scapat de ele. Mergeti la mare? Misto. Si eu. Da sa dea dracu sa aruncati gunoaiele pe plaja si vantul sa mi le duca in apa in care ma imbaiez. Nu fiti marlani, ca vi se intoarce indoit.

Ce mai puteti voi face... A...inscrieti-va ca voluntari! Nu se stie cand e nevoie de voi la o actiune de curatenie sau protectie a mediului.

Placere vinovata

Duminica trecuta am fost la Timis. Gasisem un locsor fainut pe langa Urseni, numa bun de facut baie si prajit gratare. Drept urmare am petrecut cateva ore in soarele amiezii prajind carnurile si in consecinta astrul zilei m-a prajit pe mine. Pe moment nu am simtit nimic, abia seara cand am ajuns acasa am simtit cum ma arde spatele, fata si chiar varful capului. Eram rosu ca Stop-ul. Am inghitit cu stoicism iar acum, 7 zile mai tarziu, culeg roadele. Ma belesc de piele mai frumos decat un sarpe in ziua naparlirii. Si-mi place la nebunie. Fasii lungi, transparente de piele se desprind usor de pe spate cu o usoara gadilare dublata de un fior de placere. E un hobby traznit, o preocupare dezgustatoare sau o manifestare de om plictisit? Poate niciuna sau poate toate la un loc, cert e ca mie imi place, si mi-a placut intotdeauna. E ceva asemanator cu periatul ala ce-l fac maimutele cand stau in sir indian si-si curata una alteia blana :)) Ce mai priveliste ar fi un sir de "maimute urbane" jupindu-si pielea bronzata de pe spate. Un veritabil mod de socializare si un bun exemplu de igiena a grupului :)).
Ps: sa-ti jupesti pielea de pe cap nu-i chiar asa interesant :(

Tonight's favorite movie line (2)

"- Come on in the car, baby.
- I'm sorry. I do the day shift and it's been a long day. Besides, I don't do group jobs.
- Come on in and we can just have a nice talk.
- I don't do talk jobs either."

"This is blood for blood and by the gallon. These are the old days, the bad days, the all-or-nothing days. They're back! There's no choice left. And I'm ready for war."

"Get me a hardtop with a decent engine and make sure it's got a big trunk."

Extended Edition

Inca un post despre filme. Ce pot face, e pasiunea/hobby-ul/obsesia mea si nu ma pot abtine sa nu v-o impartasesc. Datorita ei am fost pus in situatia, deloc neplacuta, de a reviziona multe filme deja bifate de ochii mei impaienjeniti de cinefil, doar pentru ca titlul filmului avea completari de genul Extended Edition, Director's Cut sau Final Cut. Ok, ce inseamna asta? In procesul de realizare a unui film, dupa ce s-a filmat tot ce era in scenariu (asa e ideal) urmeaza o prima montare bruta (rough cut). Apoi vine editorul/monteurul - adica specialistul in montaj - si urmarind deopotriva indicatiile regizorului si ale studioului face un al doilea montaj (editor's cut). Uneori asta e suficienta pentru a lansa filmul in cinema. Alteori, mai are are loc o a treia montare (final cut) din varii motive: ego-ul regizorului, care avand drept de final cut tine mortis sa-si impuna viziunea, sau pretentiile studiourilor de a face o varianta cat mai comerciala ori refuzul celor de la MPAA de a da un rating satisfacator filmului care sa-l faca accesibil cat mai multor spectatori. In fine, dupa ce filmul e lansat si scoate (sau ingroapa) investitia, urmeaza partea frumoasa: lansarea pe DVD, cu diverse bonusuri, scene taiate, comentarii, explicatii si tot ce a lipsit din cinema. Un regal cinematografic pentru home entertainment, pe care il recomand in mod deosebit.

Sa incepem cu cele mai reusite EE-uri - Lord of the Rings Extended Edition. Stiti cu totii cat de lungi au fost filmele in cinematograf, fiecare avand 3 ore chinuitoare, 3 ore in care ai stat intr-un fotoliu incomod, ai fugit la baie fara sa poti da pauza etc. Ei bine, trilogia in varianta extended e uber ales, iar cine a citit cartile se va simti pe deplin multumit ca aproape toate scenele din paginile lui Tolkien isi gasesc corespondent vizual cu efect digital. In felul asta trilogia e completa si absoluta:

• The Fellowship of the Ring original: 178 min.
• The Fellowship of the Ring director's: 208 min.
• The Two Towers original: 179 min.
• The Two Towers director's: 223 min.
• The Return of the King original: 201 min.
• The Return of the King director's: 251 min.

Un alt Directors's Cut reusit care aduce un plus de valoare filmului original este Kingdom of Heaven - Director's Cut. Am urmarit ambele variante la distanta de un an si am constatat ca a doua, mai lunga cu 45 de minute, este mult mai implinita. Scene noi, mai multa violenta grafica care cazuse initial la montaj din motive de rating plus un subplot care clarifica niste chestii ramase in coada de peste, toate astea il califica drept o capodopera a lui Ridley Scott:

• Kingdom of Heaven original: 145 min.
• Kingdom of Heaven director's: 194 min.

Tot de critici negative a avut parte si Troy, ecranizarea sub bagheta lui Wolfgang Petersen a poemului homeric. Dupa cat de proasta a iesit varianta de cinema, nu ma mai asteptam sa poata fi salvata de ceva. Era un festin vizual, dar povestea scartaia. Ce naiba era ditamai epopea, puteau s-o faca mai cu grija. Abia ulterior regizorul si-a explicat rateul dand vina pe studiouri: un film de vara axat pe o audienta cat mai tanara, in consecinta un rating care sa nu fie deranjat de prea multa violenta si sex. Ceea ce pentru un film care portretiza un poem/legenda plina de violenta si sex era ca o lovitura de secure. Varianta Director's Cut, cu 30 de min mai lunga, repara tot ce fusese stricat. Personajele par mai bine dezvoltate datorita faptului ca au mai mult timp efectiv pe ecran, efectele de lupta sunt mai reusite iar coloana sonora este complet refacuta. Aproape un alt film...iar asta se simte.

• Troy original: 163 min.
• Troy director's: 201 min.

La fel si Alexander, creatia lui Oliver Stone, dupa un Director's Cut mai scurt decat varianta de cinema, recent a mai primit un Final Cut de vreo 220 de minute in incercarea de a-l pune sus pe piedestalul marilor epopei istorice. Nu stiu de ce nu i-a reusit, probabil viata uluitoare a celui mai mare cuceritor pamantean cu pretentii de semi-zeu nu poate fi cuprinsa intr-un singur film.

• Alexander original: 175 min.
• Alexander director's: 167 min.
• Alexander final: 220 min.
  

Alte filme reeditate, extinse, modificate si care mi-au placut ar fi:

• Apocalypse Now original: 153 min.
• Apocalypse Now director's: 202 min. (F.F. Coppola)

• Gladiator original (considered director's): 155 min.
• Gladiator extended: 171 min.
  

• Blade Runner original: 116 min.
• Blade Runner director's (workprint with slight alterations): 116 min.
• Blade Runner final cut (alternate "actual" director's cut): 117 min.

Bineinteles ca acum mai toate filmele apar in astfel de variante dar asta nu inseamna neaparat ca sunt mai bune decat cele originale. Uneori e doar o chestie de marketing menita sa vanda un film slab.

Trei piese (g)rele vol 8

Observ ca nu am mai scris ceva legat de muzica de multisor asa ca e timpul sa mai sheruiesc si eu ce ascult. Chestii noi, chestii bune, chestii pe care le-as fi vrut in playlist mai demult dar n-a fost sa fie. Totusi , e bine mai tarziu decat ... foarte tarziu tinzand spre niciodata. Asa ca fara alte intarzieri, I give you:

1. Santogold - L.E.S. Artistes. Ma intreaba Radu: "- Ai auzit de Santogold? - Mai, parca am auzit de Santogold! zic. - Ia si asculta! Sunt megafaini..." Ii dau dreptate. Mixtura de new wave, electro si indie rock pregatita de aceasta black girl from Philly imi place la nebunie. Iar videoclipul de mai jos e chiar original.

2. The Zutons - Oh Stacy. Pentru ciudatii astia din Liverpool tre sa-i multumesc Alicei :). Sunt foarte multumit de ei si de Stacy!!

3. OK Go - Here it goes again. Geeksii astia alternativi i-am auzit la radio si sunt tari de tot. Sunt americani din Chicago si au un videoclip teribil de amuzant :

Marte Nu va trece aproape de Terra

In fiecare an in perioada verii incepe sa umble pe messenger si sa se dezbata pe forumuri texte de genul asta:

"In noaptea de 27 August, la ora 00:30 urmariti cerul. Planeta Marte va trece foarte aproape de Pamant. Pe cer se va vedea ca si cum Terra are doua luni. Urmatoarea data cand planeta Marte va trece atat de aproape de Terra va fi in anul 2287"

Bineinteles ca nimeni nu sta sa verifice sau se se gandeasca ca a mai primit si anul trecut un asemenea mass si imediat il da mai departe. Ceea ce pe mine ma exaspereaza. Ca sa fie clar pentru toata lumea: mai intai, Marte are cam jumatate din diametrul Pamantului iar Luna cam un sfert (aproximez ca sa nu va umpleti mintea cu cifre). Deci Luna are jumatate din diametrul lui Marte. In consecinta, pt. ca pe cer sa para de marimi egale, Marte ar trebui sa fie la o distanta de 2 ori mai mare de Pamant decat Luna. Numai ca Luna e la 384.000 de km iar Marte la, atentie, minim 55.000.000 de km (adica de 140 de ori mai departe) asfel ca, niciodata in viata voastra, sau a urmasilor vostri acum si pururea si in vecii vecilor, n-o sa vedem cele doua corpuri ceresti la fel de mari pe bolta noastra. Inteles? Mai exact, Marte va aparea ca un Luceafar cu straluciri rosietice. Ok. A doua treaba, cu distanta minima. Marte are o orbita mai excentrica decat a Terrei adica un pic deplasata. Asta inseamna ca in cursul unei orbite in jurul Soarelui, Marte se apropie si se departeaza de Pamant. Perioada cand este cel mai aproape se numeste opozitie, iar distanta dintre ele variaza intre 55 si 100 milioane km. Aceste fenomen se petrece la fiecare 780 de zile (deci nu anual) iar evenimentul interesant pe care l-am asteptat cu toti a avut loc in 27 august 2003, cand Marte era la 55,758,006 km de Terra, un record in ultimii 60.000 de ani. Chiar si atunci, in acel moment de opozitie iesita din comun, Marte nu era mai mare decat o steluta rosiatica vizibila insa cu ochiul liber pe cerul nostru. Un alt moment de close proximity a fost pe 24 decembrie 2007 (lumea era insa in febra Craciunului) iar urmatorul va fi in 29 ianuarie 2010 ( aprox 99.600.000 km). Iar astronomii preconizeaza ca o alta apropiere ca cea din 2003 se va mai intampla abia in 2287. De aici rezulta toata agitatia asta cu hai sa ne uitam pe cer in fiecare an. Sper ca v-am lamurit intrucatva.

Daca nu mai cititi aici sau informati-va singuri de pe wiki.

Grey's Pathology

Mi se pare mie sau medicina e profesia cea mai des prezentata pe micul si marele ecran? De la MASH pana la E.R. si Chicago Hope sau mai recentele Grey's Anatomy ori Dr House, ca sa enumar doar putinele pe care le-am urmarit intr-o mai mica sau mai mare masura, toate aceste productii au avut drept principal subiect doctorul si activitatea medicala aducandu-ne in fata ochilor fie dramatismul si futilitatatea stradaniilor lui incercand sa-si tina juramantul, fie obsesiile si traumele lui schizoide. Nu mai zic de multitudinea de filme de lung-metraj, intre care imi amintesc doar de Awake sau cele doua Anatomie europene cu care se aseamana si filmul vizionat azi: Pathology. Personajul principal se numeste Ted Grey si le are pe toate: proaspat absolvent de Harvard, angajat in Laboratorul de Patologie de la Universitatea din DC si cu logodnica viitoare avocata intruchipata de Allysa Milano. A...el e jucat de Milo Ventimiglia, pe care il stiam din Heroes, iar asta a fost unul din motivele pt care am urmarit filmul. Un alt motiv a fost, desigur, recomandarea lui Seicean. Ideea filmului e ca rezidentii la medicina au ceva probleme la circuite. Eu stiam asta de mult si mi-e usor de inteles pt. ca daca ma apropii de vreun cadavru ma apuca transpiratiile. So, tre sa fii un pic "scrantit" ca sa te joci cu ele opt ore pe zi. Deci, in film baiatu asta Grey, stralucit patolog, da peste alti straluciti patologi, dar cu suflet intunecat, si incet-incet e atras in jocul lor de-a crima perfecta. In consecinta - multe autopsii, cadavre imbucatite, sange pe pereti, sex si droguri. Average american flick! De ce sa va uitati la el? Pai, pentru fete fundul lui Milo Ventimiglia, pentru tipi titele Allysei Milano iar pentru noi toti o scena de sado-maso ca la carte cu pumni, scuipati, sange si acupunctura :)). Nu va speriati filmul e facut binisor de Marc Schoelermann, debutant in lung-metraje, si este chiar vizionabil in ciuda unei cantitati rezonabile de gore. Hey, daca io m-am putut uita, puteti si voi. Intrebare desteapta: "Daca ai putea ucide pe cineva fara sa fii prins, pe cine ai ucide?" Raspuns: "Pe oricine! E in natura omului sa ucida..."

Trailer aici.

Another famous movie line

"- Have I missed it? Have I missed the battle?
- You have missed the war!"

din filmul pe care l-am urmarit mai devreme. Am o slabiciune pt el si daca se nimereste sa fie pe un program, apoi raman lipit de televizor pana la final. In caz ca nu v-ati prins va mai dau una care face sa mi se ridice paru pe picioare:

"My name is Maximus Decimus Meridius... commander of the armies of the north... general of the Felix Legions... loyal servant to the true emperor, Marcus Aurelius... father to a murdered son... husband to a murdered wife and I will have my vengeance, in this life or the next."

Timisoara creste?

Conform Institutului National de Statistica populatia Timisoarei a crescut in 2008 la 312.400 de locuitori ajungand astfel pe locul doi in tara dupa Bucuresti. Asta in conditiile in care in 2007 eram "doar" 307.347 de timisoreni. Bun asa. Doar ca in 2006 eram cu putin peste 336.000 dar eram pe locul 4. In consecinta eu imi pun intrebarea creste Timisoara sau descresc celelalte orase concurente? Mai continua exodul de populatie peste granite sau avem de-a face cu o concentrare a fortei de munca in principalele "metropole" din Romanica noastra. Think about it!

Dialoguri febrile: In trei

Statea pe marginea canapelei picior peste picior si-l privea. Bratele ii erau incrucisate la piept iar in ochii negri avea o privire ratacita si fara vreun pic de substanta care-i trada gandurile imprastiate. Parea ca se uita la dansul dar putea la fel de bine sa priveasca tabloul aflat pe peretele din spatele lui, ori prin el, la orice se afla dincolo de perete. O alta camera, o alta canapea, alte ganduri ratacite. Andrei butona ceva pe calculator si-i arunca din cand in cand cate-o privire amuzat.

- La ce visezi Ana?
- A..nu, nimic interesant. Ma gandeam doar....
Chiar atunci ii suna telefonul, scotand-o brusc din reverie:
- Da, raspunse.
- Ceau. Sunt Ionut.
- Da, stiu. Salut.
- Ce faci?
- Bine. Pe acasa, raspunse aranjandu-si o suvita razleata dupa urechea dreapta si schimband pozitia picioarelor.
- Aha...fain. Esti ocupata?
- Asa si-asa.
- Uite de ce te-am sunat. Ma duc in oras mai incolo, ma gandeam poate ai chef sa bem o cafea inainte, sa mai vorbim si noi.
- Pai ar fi interesant, numai ca azi am ceva de lucru si tot am ezitat sa ma apuc. Dar nu mai pot sa aman...
- Pai daca l-ai amanat atat ce mai conteaza o ora doua..?!
- Pai conteaza, ca vreau sa termin macar o parte in seara asta.
- Hai ca nu stam mult. Intr-o ora, cel mult, esti inapoi.
- ... Mai bine nu.
- De ce? intreaba Ionut cu un soi de dezamagire in glas.
- Chiar nu am stare...si cu finantele stau cam rau. Am si chestia asta de facut.
- Ana, doar te-am invitat eu, nu tre sa te bagi in datorii ca sa iesi din casa.
- Stiu, dar totusi...
- Ok, mai gandeste-te...Eu ies acum, stii cum sa dai de mine...
- Bine. Ceau.
- Ceau. Inchise mobilul si-l arunca pe perna.

- Credeam ca nu se mai opreste, spuse oftand.
- Cine era? intreba Andrei.
- Cine putea fi? Ionut.
- ...Aha...isi musca buza de jos intorcand capul spre locul de unde suna un mobil. Fii atenta ca ma suna si pe mine, exclama in timp ce-si privea mirat telefonul. Ii arunca o privire scurta, apoi duse mobilul la ureche:

- Hai salut! raspunse Andrei cu un soi de oboseala simulata in voce.
- Ce faci omule? zise Ionut.
- Uite bine, pe-acasa. Tu?
- Bine si eu. Uite ma intalnesc cu niste amici mai incolo sa mergem intr-un birt. Te-am sunat sa iesim la o bere mai intai sa mai povestim.
- Ooo..ar fi fain, cum sa nu. Doar ca...sunt cam prins cu o chestie!
- Hai ba ce naiba! Toata lumea e prinsa in chestii! Las-o moarta ca tot acolo o gasesti...
- Daa stiu, doar ca nu prea am cum. Am un proiect de finalizat asta seara. Maine trebuie predat, depind niste oameni de mine...
- Lasa-i pe amaratii aia...se descurca ei si singuri..si oricum ai timp sa-l termini. Te pricepi doar, te stiu. Hai sa bem o bere, ce naiba!
- Ionut as veni, crede-ma, dar azi nu pot, sincer. E urgenta treaba si tre sa o termin.
- Bine ma, daca esti asa serios ce sa mai zic...
- Imi pare rau, stii ca nu te refuzam fara motiv temeinic.
- Da stiu, odata demult erai tu ala care nu statea locului. Acum tre sa trag eu de tine, ii reprosa Ionut.
- Haha...ai dreptate. Erau insa alte vremuri, acum am mai crescut si noi.
- Tocmai. Hai sa depanam niste amintiri la un pahar de vin...
- Chiar nu am cum prietene...Hai s-o lasam pe maine, ok? Te sun eu, promit!
- Bine, cum vrei...Hai ca ne auzim maine...Spor la munca.
- Da da, mersi. Si tie distractie! il repezi Andrei.
- Multam, te-am salutat!
- Ceau ceau! si-nchise.

Andrei ramase in picioare fara nici o vorba. De cand raspunse la telefon se ridicase si facuse inconjurul camerei de cateva ori. Era prea agitat ca sa stea pe loc. In cele din urma vorbi:
- Trebuie sa-i spui, Ana.
- Eu? Tu sa-i spui, doar sunteti cei mai buni prieteni.
- Eram odata...insa oamenii se mai schimba cu timpul, ofta Andrei.
- Doar ca el nu prea realizeaza asta...
- Tot timpul a fost mai naiv...O sa sufere din nou.
- Tocmai, ii replica Ana. Eu l-am facut o data sa sufere cand l-am lasat balta. N-o mai fac a doua oara. M-as simti groaznic.
- Dar daca ma duc doar eu si-i zic, nu ma va crede, concluziona Andrei.
- Niciodata nu ai fost prea convingator, rase ea, dar isi reveni imediat.
- Te-am convins pe tine, nu-i asa?
- ...M-ai convins...sau m-am convins eu singura ca am nevoie de tine dupa Ionut...habar n-am.
- De ce spui asta? se incrunta Andrei.
- Scuze, gandeam cu voce tare. Nu stiu ce am...prea multe ma framanta...hai s-o lasam balta.
- Si cu Ionut cum ramane?
- Nu stiu. Probabil ca-i vom spune impreuna, rabufni Ana. Am nevoie de-o tigara!
Andrei deschise usa la balcon si iesira impreuna in aerul fierbinte al serii de vara.
- Ce cald e! zise in timp ce-i intindea tigara aprinsa. Ar fi faina o ploaie acum.
- Da, una cu traznete ca acum 2 luni la munte, zambi ea imbratisandu-l cu o mana in timp ce tragea cu pofta din tigara fara filtru. Andrei zambi si el. Apoi zambetul ii incremeni si se transforma intr-o grimasa. De vizavi, un pic in diagonala si un etaj mai sus, figura descompusa a lui Ionut il fixa de la o fereastra. "Ca-n filme!" mormai stingher Andrei, suficient de tare ca Ana sa se uite la el intrebator.
- Poftim? zise fata.
- Priveste! veni raspunsul, iar ochii Anei se marira cand vazu unde-si atintea privirea. Picioarele i se inmuiara si scapa tigara din mana.
"Cat de nerod ma credeati?" suiera Ionut doar pentru el. "Doar voi sa va schimbati, iar eu tot fraier sa raman?" pufni dispretuitor in timp ce ochii-i scaparau de ciuda. "Ei las ca ne mai auzim noi!" rosti cu ura vie si se retrase-n umbra draperiei.

...............................

Statea pe marginea canapelei cu trupul aplecat in fata si coatele sprijinite pe genunchi. Isi masa incet tamplele in vreme ce privea tabloul de pe peretele opus. Parca acum il vedea prima oara.
- Ana ... hai inauntru. E ora 1, zise rugator Andrei.
Nu primi raspuns. Trecusera cateva ore de cand nu mai spusese nimic. Statea rezemata de marginea balconului si fuma tigara dupa tigara. Pe jos erau deja 2 pachete goale.
- Mai da si mie una! incerca inca o data s-o trezeasca.
- Nu mai sunt. Asta e ultima, raspunse in sfarsit Ana si intra in camera.
- Iau maine altele.
- Nu ... eu ... nu mai fumez ... niciodata, bagui fata cu un glas amortit de parca acum invata sa rosteasca primele cuvinte. Ramase in picioare privind ganditoare la tablou.
- Si ... imi place tabloul asta. Ma bucur ca l-ai pastrat. Noapte buna!

Wallpapers V

Luna noua, wallpapere noi. Doua exemplare din propria ograda. Sper sa va placa!

Bautorii de absint

Stiu la ce va ganditi. Inca un post despre alcool. Va inselati insa. De data asta nu mai vorbesc de stomac ci de suflet si de ceva ce arde uneori mai tare decat un shot de absint turnat pe gat, poezia.
Nu stiu cata lume mai citeste poezie. Probabil putini, majoritatea fiind satui de versuri. Altora poate li se pare penibil sa citeasca. Sa fie sanatosi in ignoranta lor. Si mai putini insa scriu rime si catrene iar dintre astia un numar insignifiant mai si publica. Bautorii de absint este o antologie de poezii ce cuprinde la pachet cinci autori contemporani: Traian T. Coşovei, Nichita Danilov, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu fiecare cu cate un set de 40-50 de poeme. In necunostinta mea, recunosc ca sunt complet afon la poezia contemporana si nu am citit nimic altceva decat Emil Brumaru si un pic de M. Cartarescu. Hai si vreo doua Ane Blandiene. Dar atat. Iar cei cinci bautori de absint sunt niste poeti veritabili. Din cronica asta am aflat ca: "unul este extrem de talentat şi penetrant; altul se dovedeşte mereu imprevizibil; unul grav şi dens; şi încă doi care, cu forţa lor vizionară şi expresivă, iau etichetele curente ("optzecism", "nouăzecism", expresionism, postmodernism), le mototolesc şi le aruncă în capul criticilor sistematizanţi." In concluzie presupun ca voi achizitiona carticica asta de 400 de pagini ca sa ma delectez si cu alte poezii de genul celor pe care le-am selectat personal pentru a vi le aduce la cunostinta. Nu garantez ca le veti gasi si in carte asa ca citit-le cu atentie!

Câmp de cenuşă

de Nichita Danilov

Arunc zarurile pe trupul unei femei
şi pierd. Şi astfel trupul ei
se acoperă încet de cenuşă.
Ea mă priveşte şi plânge.

Îşi acoperă cu mâinile faţa şi plânge.
Îi simt pieptul cum urcă şi coboară
în aerul greu şi vâscos.
Îi aud oftatul adânc
împrăştiind cenuşa.

Ea stă în faţa mea şi plânge.
Îi privesc părul greu şi bogat,
acoperind întreg câmpul.
Îi simt trupul tânăr şi obosit
cum se zguduie de plâns
şi-mprăştie cenuşa.

Arunc zarurile peste trupul unei femei,
ea mă priveşte şi plânge.

Poemul de acum

de Traian T. Coşovei

Eu nu mi-am scris niciodată numele
pe bonuri de cărbuni –
pe lîngă silozuri am trecut fără să privesc înapoi –
prin iarba desculţă n-am alergat niciodată.
În ploaie n-am cântat, în deşert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
Cu măturica nu m-am bătut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am răsturnat înadins porţelanurile.

Odată am iubit ferocitatea oamenilor de zăpadă,
tandreţea sperietorilor uitate pe cîmp.
Omului care lucrează la calea ferată am vrut să-i povestesc
o istorioară cu tîlc.
Omul e mort de mult.
Prin faţa agenţiilor de voiaj mi-am plimbat viaţa ca pe o jumătate de pâine.
Cu o maşină de ocazie am mers pînă la marginea mării.
Am privit valurile cheltuindu-se pe ţărm – am privit
tinereţea arzînd ca o frunză de tutun verde.
In faţa oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.

Acum ceaţa se poate risipi.
Acum poemul poate veni mai aproape.

Cântec mediocru

de Ion Mureşan

Toamna a trecut pe lângă mine
(Strada era plină de femei),
Toamna a trecut pe lângă mine
Şi m-a luat de braţ fără ruşine
Ca să-i fiu întreaga noapte-al ei.

M-a tîrît apoi într-o grădină
(Pomii galbeni, cerul cenuşiu),
M-a tîrît apoi într-o grădină,
Şi-n grădină plină de rugină
M-a culcat în iarbă ca-n sicriu.

Şi mi-a zis: Închide ochii bine
(Somn uşor de-acuma, dragul meu);
Şi mi-a zis: Închide ochii bine,
Şi m-a sărutat fără ruşine;
Şi mi-a zis: De-acuma eşti al meu!

***
de Ion Es. Pop

dacă nu mi s-ar fi repetat tot timpul că sunt muritor,
poate că n-aş fi murit. Poate
aş fi înfiinţat o altă moarte.
poate o altă credinţă, oricât de măruntă,
mi-ar fi fost destulă pentru a pluti.

dar am crescut, ca orice om îngrozit,
în religia morţii.
o moarte care nu vine din eşecurile noastre
ci dintr-o proastă deprindere,

din resemnarea că dac-ai învăţat să mori
e musai să mori.

numai că ţi-am spus eu, vere,
e puţin probabil să mori când mori:
o celulă ori poate mai multe
rămân să te frământe mult după aceea

şi abia când dispar, după cinci mii de ani,
te vei odihni, ticălosule.

Sa revenim la oile noastre

In urma rugamintilor insistente ale fanilor si a sutelor de scrisori primite pe adresa blogului mi s-a inmuiat inima si am scos oile de la naftalina si le-am urcat in header. Behaiti cu folos la comentarii. Sara buna!

Oameni de caritate

Am si eu un pic de ragaz ca sa scriu despre seara de sambata pe care o promovasem pe blog. Deci, noi blogerii ne-am dus la concert si a fost frumos. M-am intalnit cu Cami, Radu, Adi, Alice, Daciana si Tomata si am mai adus ceva prieteni buni cu mine. Nu a fost foarte multa lume, vreo 200 de oameni, probabil ceilalti erau la stadion ascultand Evanghelia. Sunt un pic nedumerit: e mai bine sa asculti o "propaganda" despre cum sa-ti iubesti aproapele decat sa-l "iubesti" propriu-zis ajutandu-l. In fine, sa ne intoarcem in Gradina noastra. O prima constatare: avem in buricul targului, langa Catedrala, o locatie perfecta pentru diverse evenimente in aer liber si pe timpul verii. O Gradina de Vara sub forma unui amfiteatru, in care pot intra lejer peste 500 de oameni. Cate lucruri s-ar putea organiza acolo. Sambata seara am ascultat concerte. Blazzaj erau deja pe sfarsite cand am ajuns insa i-am ascultat ulterior pe Sonatic si Bio, ultimii chiar mi-au placut cu toate ca au bagat multe cover-uri. Inainte de miezul noptii si-au inceput spectacolul cei de la Societe Noire pe care eram f. curios sa-i vad. Am facut si ceva poze, cat mi-a permis calitatea canon-ului meu de buzunar.

Pisipoanca

Toti cei care nu aveti nimic mai bun de facut decat sa va spalati ochii pe pagini cu printzese si cocalari va anunt ca in curand se va lansa un nou site cu profil asemanator - Pisipoanca - cu poze sparlite de pe miau5, pentru ca, chiar daca nu stiati, necuvantatoarele torcatoare au si ele retelele lor de socializare. So, cei interesati de proiect si satui de tras matza de coada sunt poftiti aici. Haideti sa rasfatam pisica. Un mic preambul mai jos:

"Sunt o romantica incurabila. Imi plac florile si plimbarile sub clar de luna"

What? You think I'm funny? Say it? I dare you! Just say the word mo-fo! Just try it!

Meet the predator cat!

It's just a minor seizure. Don't worry! I'll be fine ... if i don't fall off ... i hope!

- Io n-am inteles. Mai zi odata bancul. Si mai rar te rog...

- Ha haa - cat mate! - ...You mean checkmate! - I don't know what i mean... i just wanna stop this stupid game!

"Doamne, sper sa ma puna pe coperta de data asta!"

- Vreeeeeeiiii? - Nu vrrreaauuuu! - Vrrreeiii nu vrrreeeiiii, io tot ti-o varrrrrrrrrrr!!!

What's Happening?

Tocmai am terminat vizionarea filmului The Happening si tot ma intreb ce se intampla cu M. Night Shyamalan, regizorul grozaviei. Parca de la Sixth Sense incoace e intr-o cadere libera si toate filmele (Signs, Village, Lady In The Water) care au urmat au ceva lipsa. Nu stiu exact ce, dar iti lasa un gust amar. Te incita si-ti capteaza atentia pana la jumate apoi te dezagesc. O sa vorbesc doar de asta ultimul, Intamplarea, cum a fost tradus la noi. Spre deosebire de altii eu nu-l vad drept unul incredibil de prost. A avut o idee foarte interesanta pentru un disaster movie in care dezastrul e chiar la inceput: ce ne facem daca "natura" incepe sa vada omenirea ca pe o amenintare si ia masuri impotriva noastra. Ce naiba putem face? Am pus natura intre ghilimele pentru ca am impresia ca Shyamalan se refera de fapt la D-zeu cand spune: an inexplicable act of nature. Intr-un interviu chiar recunostea ca filmul e mai degraba religios decat stiintific si ataca exact teoria ca orice eveniment are o explicatie stiintifica. Ei bine, exista si evenimente care se petrec fara vreo explicatie. Si poate de aici se si trage dezamagirea: nu ne ofera o explicatie. Totusi pe mine nu asta m-a deranjat, ci scaparile pe care le-a avut filmul. Mai intai, solutia terorista ma scoate din sarite. De fiecare data cand mor 3 sau mai multe persoane intr-un mod suspect, lumea sare imediat la gatul "teroristilor". Americanilor, chiar traiti intr-o stare de permanenta frica? Apoi saraca Zooey Deschanel, care intre noi fie vorba, e o bomboana cu ochi albastri ce parca asteapta sa fie supta, ... mmm... deci Zooey asta, nevasta lui Mark Whalberg din film, e prezentata ca o adevarata tuta. Jumatate din film ea e chinuita de un sentiment stupid de vinovatie ca a mancat un tiramisu cu un coleg si nu stie cum sa-i spuna sotului. Wtf is that? Care-i rolul acestui episod insignifiant? Numai asa se putea accentua apropierea celor doi din final reuniti in iubire si gata sa infrunte atacul plantelor ucigase? Next, scena cu pustii aia doi ce sfarsesc impuscati pe prispa unei case de niste tarani baricadati ce-i i-au drept teroristi. Again with the terrorist threat :((. Ca sa nu mai zic de babutele alea incuiate in casa ce crosetau cu masca de gaze pe figura urmarind stirile. Ridicol. Deci d-le scenarist - producator - regizor - Shyamalan, cand v-ati saturat sa le faceti pe toate deodata poate veti reusi inca un film de Oscar. Pana atunci continuati cu filmele astea desumflate pana o sa arunce cu zmeure dupa d-voastra. Respect.

Yo ho ho and a bottle of rum

Am gasit la morticia un joculet simpatic si mi l-am facut si eu. So, daca traiam acum vreo 300 de ani si m-as fi indeletnicit cu talharia maritima probabil ca ma chema:

My pirate name is:

Bloody William Kidd

Every pirate lives for something different. For some, it's the open sea. For others (the masochists), it's the food. For you, it's definitely the fighting. Even though you're not always the traditional swaggering gallant, your steadiness and planning make you a fine, reliable pirate. Arr!

Get your own pirate name from piratequiz.com.
part of the fidius.org network

Tonight's favorite movie line

- You are a liar and a thief!
- I only lied about being a thief! I don't do that anymore.
- Steal?
- Lie!

Cine cunoaste filmul?

Diablo 3

In sfarsit o stire din lumea jocurilor care ma intereseaza foarte mult. Blizzard Entertainment a dat publicitatii informatii despre Diablo 3 punand la dispozitie si cateva trailere, unul cinematic si unul de gameplay. Ca un obsedat jucator de Diablo 1 si mai ales 2 pe mine vestea asta o sa ma tina treaz toata noaptea rememorand vremurile bune in care Paladinul meu taia si spanzura prin cluburile de net. Ma duc sa-mi lustruiesc armura!

Diablo III Cinematic Teaser


Diablo III Gameplay Video