Canibalismul, prima idee originala a omului

Goya - Saturn devorandu-si copilul

De cand ma stiu una din chestiile care-mi produceau disconfort psihic era, dupa oamenii morti, ideea de oameni care mananca alti oameni. E o chestiune care si acum imi repugna, in principiu, ceea ce face si mai inexplicabil faptul ca pot sa privesc seriale ca Hannibal si sa salivez pe ascuns. E ca si cum creierul meu blocheaza detaliul aparent neimportant ca mesele gatite de sinistrul doctor Lecter sunt, dincolo de mizanplasul spectaculos si apetisant, demn de o emisiune gastronomica, un festin absolut grotesc. Am senzatia ca pentru prima data in cultura populara canibalismul nu mai e prezentat (doar) ca ceva deviant, abominabil, socant si exploatativ, ci, indeosebi, ca ceva preponderent frumos, in ciuda perplexitatii pe care o provoaca. Siguri, “vinovati” pentru asta sunt realizatorii si simtul lor estetic deosebit, talentul artistic pe care-l au in construit scene evocative, atentia pentru detalii, buna cunoastere a psihologiei voyeurului etc. Sunt constient ca sunt manipulat si nu pot renunta la asta pentru ca manipularea imi satisface si curiozitatea, socandu-ma si intrigandu-ma deopotriva.

Lasand insa deoparte fantezia si fiorurile sale comerciale am fost mult mai surprins cand ascultand o lectura audio a unui profesor de istorie si antropologie despre principalele idei care au influentat omenirea (idee in sensul de “concept, notiune, reprezentare generala si abstracta care se formeaza in constiinta omului in legatura cu un obiect sau un fenomen”) prima si prin urmare cea mai veche a fost ideea de canibalism. Nu imblanzirea focului, nu limbajul sau, vezi doamne, roata, ci ideea de a-ti manca semenii, despre care exista dovezi vechi de 400 000 de ani si pe care o gasim raspandita pana in vremurile moderne pe aproape intreaga planeta si in aproape toate culturile.

Desigur ca profesorul Felipe Fernández-Armesto nu avea in vedere canibalismul ca model de dieta bazat pe carne de om, lucru pe care-l regasim la Hannibal impodobit cu toate excentricitatile unui gurmand si garnisit cu o sticla de Chianti. Si nici canibalismul de subzistenta, cand indivizi sau grupuri de indivizi sunt pusi in situatii exceptionale care-i forteaza sa depaseasca repulsia innascuta pentru a supravietui. El vorbea de canibalismul in scop ritual, cand indivizi sau comunitati isi consumau membrii sau dusmanii din considerente morale sau pentru a le asimila indemanarea, forta vitala. Inca din zorii umanitatii, cand oamenii preistorici traiau prin pesteri lipsite de curent si internet, pana sa le vina prin cap sa-si ingroape mortii sau sa-i arda pe rug, acestia ii consumau in tihna, fie pentru a-i “tine aproape”, fie pentru a nu atrage pradatori prin aruncarea lor. Asta era o Idee. Cineva s-a gandit la asta, a reflectat cu creierul lui inapoiat de atunci, si cu variatii minore ideea s-a perpetuat pana in secolul XX cand triburi din Papua Noua Guinee isi puneau nevestele sa-si devoreze sotul mort pentru a nu-l spurca pamantul si viermii.

Asa ca toate miturile si legendele in care zei isi mancau odraslele sau regi nebuni serveau carne de om musafirilor naivi si toate istoriile “salbaticilor” din toate colturile lumii si ale sacrificiilor umane pe care le efectuau (multe insotite de consumul sangelui sau carnii umane) au un fundament, cred, destul de solid. Canibalismul n-ar fi fost o chestie atat de raspandita daca nu era sadita in chiar radacinile civilizatiei noastre, rasarind in cele mai neasteptate locuri si momente ca o buruiana imposibil de starpit. Asta inseamna ca privind suficient de mult inapoi si cu oarecare detasare si amuzament toti putem avea un stra-stra-stra-stramos canibal. Ceea ce-i ok. E omenesc... si, totodata, inuman.

Seriale alternative

N-am mai scris de multisor pe-aici, dar asta nu e din cauza ca as avea ceva mai bun de facut (chiar am) ci din cauza ca am ceva mai putine de spus decat inainte. Totusi, fiindca timpul liber mi-l impart intre organizat Ceau Cinema! editia 2 si vizionat o gramada de seriale, parca simt nevoia sa ventilez cateva din prostiile care-mi umbla prin cap atunci cand nu-s atent. Mai nou, idei alternative la seriale bine-cunoscute. Sau ce-mi spune mie titlul unui serial popular daca in momentul asta as fi aterizat pe Terra si as auzi intaia oara de el.

Gotham - povestea rivalitatii dintre galeriile a doua echipe fictive de fotbal din acelasi oras: Gotham United si Gotham City. Meciuri, batai intre hooligans, drame de familii engleze de someri, multe betii, mizeria clasei de jos.

The Flash - serial cu investigatii paranormale al carui protagonist este un tanar jurnalist fotograf care cu ajutorul unei vechi camere foto (tipica anilor 40-50) poate vedea in pozele facute la locul crimei detalii legate de criminal.

Walking, (but almost) Dead - un serial de comedie cu doi tipi care lucreaza la un azil de batrani scotandu-i la plimbare si facand misto de “legume”.

Twin Peaks - dramedie cu doi gemeni pitici (The Peak Brothers), unul foarte destept, dar timid, altul mai tantalau, dar afemeiat, care incearca sa puna pe roate o afacere: un serviciu de escorte.

Lost - serial de aventuri cu un catel pierdut intr-un megaoras. Incercand sa ajunga la stapani cainele este adoptat pe rand de diferiti oameni carora le schimba viata in bine.

Hannibal: Legendary Journeys - serial epic istoric care urmareste campania stralucitului general cartaginez Hannibal “Lector” Barca pana la portile Romei, unde-i bate pe romani de-i usuca insa apoi e invins prin infometare.

Orange is the new Black - serial despre o tipa nou angajata intr-un sex-shop si truda ei pentru a creste vanzarile de dildo-uri si alte obiecte specifice.

Orphan Black - drama cu accente comice despre un pusti negru orfan in anii ‘60 care e adoptat de o familie de albi superiori moral care incearca sa-l urce in societate cand el vrea doar sa cante la chitara si sa fumeze iarba.

True Detective - parodie britanica (in genul Murder By Death) in care in fiecare episod faimosii detectivi Sherlock Holmes, Hercule Poirot, Jessica Fletcher, Columbo, Miss Marple si Father Brown sunt invitati la o cina sa rezolve un mister de sufragerie. De fiecare data autorul e majordomul dar acesta nu apare decat la final.

Breaking Bad - documentar educational episodic despre cum sa NU spargi case, magazine, banci ori sa faci trafic de arme si droguri pentru ca vei esua lamentabil.

Better Call Saul - serial de comedie despre un mester bun la toate, Saul, care e intotdeauna chemat de vecine sa le repare cele mai tampite stricaciuni de prin casa. Uneori face si sex cu ele si se simte folosit, avand mustrari pentru ca si-a inselat nevasta, dar ideea centrala e ca tipul e un geniu in improvizat reparatii: un McGyver al instalatiilor.

Daredevil - serial de actiune optzecist cu un motociclist cascador care in part-time e sofer de fuga pentru spargatorii de banci. Vrea sa scape de lumea infractorilor dar ceva il tot trage inapoi: adrenalina curselor urmarit de politie.

Desperate Housewives - un spinoff al Mad Men in care ni se arata ce viata plictisitoare aveau casnicele in anii ‘60. Barfe, ceaiuri, goblenuri si crescut de plozi.

Homeland - serial istoric despre ascensiunea la putere a lui Hitler, transformarea Germaniei intr-un stat politienesc, persecutarea imigrantilor, catalogarea lor drept teroristi si declansarea preemptiva a celui de-al treilea razboi mondial.

Carnivale - serial thriller/horror care il are drept titular pe John Carnivale, un clovn-asasin in serie care merge la petreceri de familie si-i omoara pe toti musafirii cu ajutorul unor contraptii ingenioase, gen Saw. Cand nu ucide lucreaza ca sofer de camion frigorific traversand toata America, din Alaska pana in Florida, ascultand Coldplay.