Seriale alternative

N-am mai scris de multisor pe-aici, dar asta nu e din cauza ca as avea ceva mai bun de facut (chiar am) ci din cauza ca am ceva mai putine de spus decat inainte. Totusi, fiindca timpul liber mi-l impart intre organizat Ceau Cinema! editia 2 si vizionat o gramada de seriale, parca simt nevoia sa ventilez cateva din prostiile care-mi umbla prin cap atunci cand nu-s atent. Mai nou, idei alternative la seriale bine-cunoscute. Sau ce-mi spune mie titlul unui serial popular daca in momentul asta as fi aterizat pe Terra si as auzi intaia oara de el.

Gotham - povestea rivalitatii dintre galeriile a doua echipe fictive de fotbal din acelasi oras: Gotham United si Gotham City. Meciuri, batai intre hooligans, drame de familii engleze de someri, multe betii, mizeria clasei de jos.

The Flash - serial cu investigatii paranormale al carui protagonist este un tanar jurnalist fotograf care cu ajutorul unei vechi camere foto (tipica anilor 40-50) poate vedea in pozele facute la locul crimei detalii legate de criminal.

Walking, (but almost) Dead - un serial de comedie cu doi tipi care lucreaza la un azil de batrani scotandu-i la plimbare si facand misto de “legume”.

Twin Peaks - dramedie cu doi gemeni pitici (The Peak Brothers), unul foarte destept, dar timid, altul mai tantalau, dar afemeiat, care incearca sa puna pe roate o afacere: un serviciu de escorte.

Lost - serial de aventuri cu un catel pierdut intr-un megaoras. Incercand sa ajunga la stapani cainele este adoptat pe rand de diferiti oameni carora le schimba viata in bine.

Hannibal: Legendary Journeys - serial epic istoric care urmareste campania stralucitului general cartaginez Hannibal “Lector” Barca pana la portile Romei, unde-i bate pe romani de-i usuca insa apoi e invins prin infometare.

Orange is the new Black - serial despre o tipa nou angajata intr-un sex-shop si truda ei pentru a creste vanzarile de dildo-uri si alte obiecte specifice.

Orphan Black - drama cu accente comice despre un pusti negru orfan in anii ‘60 care e adoptat de o familie de albi superiori moral care incearca sa-l urce in societate cand el vrea doar sa cante la chitara si sa fumeze iarba.

True Detective - parodie britanica (in genul Murder By Death) in care in fiecare episod faimosii detectivi Sherlock Holmes, Hercule Poirot, Jessica Fletcher, Columbo, Miss Marple si Father Brown sunt invitati la o cina sa rezolve un mister de sufragerie. De fiecare data autorul e majordomul dar acesta nu apare decat la final.

Breaking Bad - documentar educational episodic despre cum sa NU spargi case, magazine, banci ori sa faci trafic de arme si droguri pentru ca vei esua lamentabil.

Better Call Saul - serial de comedie despre un mester bun la toate, Saul, care e intotdeauna chemat de vecine sa le repare cele mai tampite stricaciuni de prin casa. Uneori face si sex cu ele si se simte folosit, avand mustrari pentru ca si-a inselat nevasta, dar ideea centrala e ca tipul e un geniu in improvizat reparatii: un McGyver al instalatiilor.

Daredevil - serial de actiune optzecist cu un motociclist cascador care in part-time e sofer de fuga pentru spargatorii de banci. Vrea sa scape de lumea infractorilor dar ceva il tot trage inapoi: adrenalina curselor urmarit de politie.

Desperate Housewives - un spinoff al Mad Men in care ni se arata ce viata plictisitoare aveau casnicele in anii ‘60. Barfe, ceaiuri, goblenuri si crescut de plozi.

Homeland - serial istoric despre ascensiunea la putere a lui Hitler, transformarea Germaniei intr-un stat politienesc, persecutarea imigrantilor, catalogarea lor drept teroristi si declansarea preemptiva a celui de-al treilea razboi mondial.

Carnivale - serial thriller/horror care il are drept titular pe John Carnivale, un clovn-asasin in serie care merge la petreceri de familie si-i omoara pe toti musafirii cu ajutorul unor contraptii ingenioase, gen Saw. Cand nu ucide lucreaza ca sofer de camion frigorific traversand toata America, din Alaska pana in Florida, ascultand Coldplay.

Cum scapi de febra musculara?

Daca esti macar la fel de comod ca mine si nu mai apreciezi foloasele unei alergari pe racoare sau a unui meci de fotbal cu baietii poti sa te apuci linistit de un sport de sala cum e squashul.. Garantat sa-ti puna absolut toti muschii la treaba, inclusiv pe cei pe care nu credeai sa-i ai... Ieri am vizitat din nou Squash Club Timisoara, la invitatia amicala a lui Daniel Sima, si-am constatat ca daca vreau in continuare sa fac iesiri dinastea ar trebui sa ma apuc regulat de sportul asta pentru a evita doua consecinte nedorite:

- prima, sa nu mai fiu batut mar de adversari 

- doi, sa ma ridic din pat a doua zi fara senzatia de ace in spinare.

Dupa vreo 2 ore de jucat (cu intreruperi pentru odihna) am remarcat ca transpirasem vreo 2 litri de lichide - ce trebuiau imediat recuperati - insa ma simteam in forma excelenta. Dadusem 110% pe teren, imi aparasem sansele, iar daca m-as fi uitat la scor nu aveam cu ce ma mandri, dar asta nu imi afecta optimismul. Cred ca ceea ce-mi lipseste destul de mult zilele astea e o miscare fizica competitiva.. Cu ani in urma ma bagam in orice sport imi sarea in cale, chiar daca nu-l stapaneam.. acum, afara de darts nu mai joc nimic... Poate ar fi momentul sa-mi fac un orar de hobby-uri fizice. Ceva gen: luni ping-pong, marti niste baschet, miercuri ture pe bicicleta, joi inot, vineri dubstep si sambata alergat prin padure, squash sau mers pe sarma, ca e la moda.  Nu mult, cam o ora-doua din fiecare. Duminica ar fi de R&R si vazut filme... as putea trai cu asta.. Chiar mai sanatos decat o fac acum. 

In fine, la clubul din Str. Pestalozzi am aflat ca in weekendul viitor se tine un concurs local de squash, ca o etapa de calificare la finala Transilvania Open Squash de la Cluj din 24-25 noiembrie. Asa ca daca v-ati imprietenit cu sportul asta va puteti inscrie - gratuit - pana marti seara la Squash Club Timisoara. Eu probabil voi lua o pauza cateva zile pana-mi birui febra musculara... Ceva remedii?

Bicicleta ca instrument muzical

Mai tineti minte in copilarie cand legam o felie de plastic la spite ca sa-i dea o sonoritate percutanta pegasului nostru cel de toate zilele? Well, lucrurile s-au schimbat destul de mult.



ps: nu uitati, duminica e free ride prin Timisoara. Adunarea bicicletelor verzi.

Bloggar la schimb: Filmul

Mai tineti minte cand am fost la Cluj sa-mi fac de lucru prin fabrica Siemens ca blogger detasat in actiunea pusa la punct de Nebuloasa si TvDece? Ei bine a fost o experienta foarte interesanta, relaxant-amuzanta, plina de informatii si destul de surprinzatoare iar daca atunci, imediat dupa ce m-am intors, n-am reusit s-o expun prea bine in cuvinte poate acum "Filmul" va clarifica lucrurile. Montajul e realizat de Laviniu si colegii de la Evo Design.

ps: de cate ori imi aud vocea pe camera exclam "wtf?!"

Istoria "Keep calm and carry on"

Una din cele mai raspandite meme de pe internet e afisul de tip "keep calm and...". Am si eu cateva variante preferate dar marturisesc ca niciodata nu m-am intrebat de unde vine toata treaba asta. Se pare ca primul mesaj a fost un poster conceput de britanici in cel de-al doilea razboi mondial care continea un mesaj de rezistenta simplu, in 5 cuvinte: "keep calm and carry on". Printat in milioane de copii, ramas nedistribuit si apoi cazut in uitare, mesajul a reaparut in 2000 cand un afis a fost descoperit de proprietarii unei librarii prin arhiva si afisat la intrare. In 10 ani a devenit sursa de inspiratie, subiect de gluma sau ridiculizare pentru o mare parte din utilizatorii de net, insa esenta celor 5 cuvinte e definitorie pentru spiritul britanic. Urmariti in filmuletul de mai jos povestea lui:

via openculture

To Do List

Intotdeauna am avut o problema cu facut liste de tip "chestii de facut". Mi se par utile doar pentru cei care isi pot organiza timpul in viitor pe mai mult de 3 zile. Eu nu fac parte din randul lor. In programul meu e o adevarata devalmasie ceea ce nu-i decat un cuvant mai prietenos pentru o "democratie a ideilor". Practic, singura data cand mi-am facut "liste cu chestii" a fost atunci cand aveam atat de multe lucruri sa-mi cumpar incat era nevoie de o structurare a bugetului si-un plan de organizare a nevoilor personale: gen bicicleta, componente pc, niste carti, niste haine de munte, ceas, toate intr-un timp relativ scurt de cateva luni. Atat. Am avut o lista pe care am bifat lucruri si preturi si-apoi am urmat-o pana nevoile s-au astamparat si-am aruncat-o.

Acum singura lista e o aplicatie de android "Do it Tomorrow" care face ce zice, adica amana chestiile nebifate azi pe maine. De ex: plateste netul, hraneste pestii, cafea cu X, bere cu Y la ora Z, ia flori mamei sau sorei and so on. Nu te avertizeaza nicicum, nu-ti sare in ochi ci din cand in cand o verifici tu singur si te plesnesti peste frunte: iar am uitat ceva! Relaxant nu?

Enfin, mi-a placut lista cu chestii a individului asta de mai jos, care pe langa ca e un visual misto, cuprinde si cateva ziceri, oarecum, inspirationale. De tipul "make a mess and if it doesn't work, start over."

Ascensiunea masinilor

Era pe cale sa fac un atac de panica la stirea ca Forbes si alte 29 de companii sunt gata sa puna pe liber niste maini umane creatoare de continut pentru a le inlocui cu mici softuri generatoare de continut care sa le acopere cateva departamente irelevante sau de stiri plicticoase fara prea multe cheltuieli. Nu m-am socat pentru ca as lucra la Forbes, ori pentru ca as citi Forbes, ci pur si simplu pentru ca daca 'strategia de business' are suces maine poimaine voi citi un roman semnat Ch1p Sc0ttspeed. Si, mai mult, ar putea fi bun... 

Asta ar fi doar o parte a problemei. Ce ne facem noi bloggerii daca masinile astea devin atat de inteligente incat se apuca sa ne ia piscoturile pe la conventii... Cand un softache priceput se conecteaza la reteaua CATV, fura cateva instantanee, inregistrea full audio, recunoaste cuvintele cheie si baga un articol in 3 secunde cu VEZI AICI! Ce mai, cred ca pot fi programabile sa-si fure si continut unul altuia, fara sa declare sursa, desi ma gandesc ca macar in cazul lor o coloana vertebrala e embedd-uita din start.

In alta ordine de idei poate iesi si un lucru bun de aici: stirile. Parca mi-as dori o redactie Antena X cu monitoare si telepromtere in fata camerelor de filmat de pe care sa curga linistite numai stiri 'obiective' si fara factor emotional, eventual recitate de o voce de lift intr-o romana de dictionar. Poate as mai deschide tv-ul.

Dar, pana una alta, noi in Romania tot pe creierele noastre ne bazam (o fi bine, o fi rau?) iar singura ascensiune a masinilor de care ne putem plange e cea din trafic. Atat, pana data viitoare va las cu bicicleta electrica Eneloop scoasa de Sanyo pe care initial am vrut s-o boicotez din principiu (cum adica dom'le sa ai bitza si sa nu dai la pedale). M-am informat insa: Eneloop nu functioneaza decat daca dai la pedale iar motorasul e un asistent pentru cand dai de greu, ceea ce mie, fecior inca in putere, nu mi se prea intampla. Deci scula pentru pensionari. Bineinteles, e utila si intr-un oras cu dealuri abrupte, asa cum e Cluju'!

Gandul matinal: barfa e sau nu sanatoasa?

Citeam ieri in ziarul Adevarul (pe care, sa fie clar, nu-l cumpar pentru "adevarul" din paginile sale ci pentru DVD-uri) un articol destul de amplu despre "barfa" si cat de sanatoasa este ea la locul de munca si in anturaj. Adica cum te scapa ea de frustrari atunci cand se intampla vreo promovare nedreapta si-ncepi sa susotesti in pauza de masa, cum socializarea le binedispune pe femei prin cresterea secretiei de progesteron (si scaderea eficientei), tot felul de studii americane care spun ca barfa favorizeaza integrarea sociala si respectul de sine etc. Si-apoi m-a lovit: barfa e supapa de evacuare a potentialului de actiune. Daca ceva ne oftica in loc sa actionam pentru remediere ne descarcam pe gura si gata. Vizibil cel mai bine in socialmedia. Daca e sau nu sanatos, n-am idee. Timpul ne va spune.

Ca fapt divers, cercetatorii britanici (!) au stabilit fara drept de apel: barbatii barfesc mai mult decat femeile. Motivul? Le place mai mult conflictul. Insa statisticile sunt cele care reflecta cel mai bine adevarul: femeile barfesc alte femei, barbatii barfesc alte betii. #truestory

Umor gri

- Nenea, imi dati un leu?
- N-am.
- Adunci imi spuneti cat e ora?
- Sapte.
- Seara sau dimineata?
- ... ha, buna gluma.
- ... nu, vorbesc serios...
- E seara.
- Multumesc.
- ... bai, ia-ti leul...

11+2 chestii invatate de cand sunt OM MARE

Articol provocat de Ovi si solicitat de Cristina in care am de gand sa va impartasesc din intelepciunea mea de om mare. Nu glumesc, chiar sunt un om mare iar prietenii mei nu se sfiesc sa-mi aduca aminte asta. Prin urmare din invataturile mele de viata extrag mai mult de 11, ca asa sunt eu, mai darnic din fire:

- oamenii se schimba si nu poti face absolut nimic sa impiedici asta

- dragostea e pretutindeni dar nu e “cu oricine”.

- niciodata nu amesteca afacerile cu placerea decat daca placerea e absolut irezistibila iar afacerea sacrificabila.

- fii discret. femeia si internetul nu uita.

- nu vorbi despre lucruri pe care nu le pricepi sau care nu te privesc

- daca cineva te considera optional nu-l fa o prioritate

- invata sa faci compromisuri dar nu te compromite

- fii rabdator, lucrurile bune vin si la cei care le-asteapta

- orice sfarsit e un nou inceput asa cum orice inceput este amenintat de un posibil sfarsit. lasa grijile si mai bine traieste.

- nu-ti ascunde sentimentele fata de cei apropiati, viata e prea scurta.

- cand pleci in calatorie ia cu tine jumatate din haine si de doua ori mai multi bani.

Bonus:

- oricat de mare ar fi petrecerea intotdeauna e “insuficienta bautura” si “prea multa mancare”.

- niciodata nu vei intelege femeile dar, pentru numele lui d-zeu, niciodata nu renunta sa incerci. efortul iti va fi recunoscut.

Dixieland

Asta-i Dixie, sectoristul curtii mele si ultimul membru care s-a lipit de-o viata plina de huzur pe langa 'conacul lu Richie'. Are 7 luni, zodia Pesti, si-a fost pescuit de taica-miu dintr-o hala unde ma-sa il fatase laolalta cu mai multi frati. E pe jumate ciobanesc nemtesc iar restul invaluit in misterul unei nopti de iarna. Cand l-am adoptat era destul de pricajit si fricos, abia se tinea pe picioare si-l batea si vantul de pe terasa daca nu eram atenti. Acum s-a mai intremat putin, probabil si datorita apetitului ingrijorator pe care il are. Zici ca n-o mancat niciodata pana azi. De crescut n-a crescut in ritmul pe care il stiam eu la ciobanestii germani. Cred ca unul de rasa pura e cam de doua ori cat el. Dar nu conteaza ca noua ni-i destul de simpatic chiar daca ne scoate din pepeni aproape zilnic.

Problema la Dixie tine de educatie intrucat a venit cu niste setari by default dezagreabile ca: roade papucii, fura tot ce prinzi si sari in doua picioare pe stapani mai ales cand vin de la munca. Acum ne aflam in prin proces de uninstall si de facut curatenie pe hard pentru a instala niste basic skill-uri de sezi, culcat, musca, adu berea.. etc. Dupa ce mai creste putin ii punem si un firewall decent si-i configuram sensorii de proximitate pe anumite categorii sociale din zona. Deocamdata cu pisicile n-are nimic de impartit pentru simplul motiv ca e doar o idee mai solid decat un motan si totusi la fel de agil. Uneori ma gandesc ca neavand un tata langa el a fost confuz si a preluat chestii nesanatoase.

Ps: poza cu mingea a iesit dupa 30 de incercari.

VpB - o noua numarare, mai personalizata

In acest moment, pe strazile Timisoarei (si nu numai pe ele) circula peste 10500 de biciclisti cu numar. Daca te numeri printre ei, inseamna ca faci parte din marea familie a biciclistilor. Daca nu ai inca un numar, il poti obtine gratuit participand la numaratoarea de toamna. Pe 23 octombrie.

Pentru cei mai fitosi dintre noi, pentru cei cu branduri personale sau cu modele demne de urmat, pentru cei spirituali sau doar nostalgici, Verde pentru biciclete anunta lansarea numerelor personalizate. Afisele de mai jos sunt sugestive, zic io. Aveti o idee, puneti-o in practica. Inmatriculati-va bitza intr-un mod original.

plus un al cincilea promo pentru vitezomani. In exclusivitate pe Richie's Day.

Gandul matinal: orgasmul pe stadion

Stire de tabloid prin Germania: in timpul unei partide anoste de fotbal intre Hoffenheim si Bayern Munchen un cuplu plictisit a decis sa anime un pic partida si-a atras obiectivul camerelor spre tribune. Au inceput o partida de sex in aer liber fara remuscari sau inhibitii fata de colegii de meci. Nimeni nu i-a apostrofat, ba probabil cativa suporteri au si aplaudat si mai mult ca sigur cei doi au "terminat" inainte de venirea oamenilor de paza. Acestia erau de fapt prea concentrati la criza de apatie de pe gazon si abia cand au privit monitoarele cred ca s-au autosesizat. In rest scorul partidei a ramas 0-0. Nu se stie in tribune cine a inscris primul. Surprinzator la aceasta stire e insa faptul ca nimeni nu si-a pus problema daca cuplul era de romani. Ca doar n-or fi fost chiar nemti!!

Intrebarea mea: e mai intens orgasmul pe stadion sau care-i faza?

Misterele Timisoarei

 foto by Luci

Cum e posibil ca intr-o dupa-amiaza linistita de duminica, pe o strada secundara, cu linii de tramvai si intr-o zona rezidentiala, o Dacie sa faca dragoste in felul asta cu zidul unei case? Adica soferul n-a avut nimic de spus? Pur si simplu a dat buzna? Posibile explicatii:

- soferul era preocupat sa asculte modificarile noului cod rutier. Cand a aflat de scoaterea punctelor pur si simplu s-a pierdut cu firea. Ii mai lipseau doua ca sa-si reinoiasca permisul.

- la radio spuneau ca parcul auto al Terrei numara acum 1.015.000.000 de autovehicule si a simtit ca trebuie sa se implice.

- e curtea lui si asa parcheaza el.

- defectiune tehnica SI eroare umana caci nu poti avea una fara cealalta in cazul unei Dacii, stiut fiind ca orice defectiune tehnica nereparata pe loc cu o surubelnita e o eroare umana.

 

Ps: articol inspirat de amicul Lucian care, plimbandu-se intr-o duminica pe strada 1 decembrie a dat peste un adevara mister timisorean.

Un motiv pentru a cumpara carti

(indicat +18 ani)

"Cunosti o studenta de la Litere, ochelarista, poarta ciorapi lungi cu dungi multicolore si basti impletite, genul studiat neglijent, ai cunoscut-o la Green pe terasa, bea singura dintr-un cocktail si isi astepta o prietena, ajungeti repede la intimitati, iti spune ca viseaza sa faca dragoste pe un pat din carti, pragmatic o intrebi daca nu se teme ca ar putea rani-o, iti raspunde ca de cand a descoperit palmele peste fund si micile trucuri sado-maso de la un fost prieten belgian, nu se mai teme de nimic, poate doar sa nu se indragosteasca intrucat asta intr-adevar doare, pat de carti iti spui si ii strecori la ureche ca seara nu ai niciun program, ea accepta, te opresti fireste la librarie pentru ca stai in chirie si proprietareasa asta batrana n-a colectionat la viata ei decat mileuri si servicii de ceai, intri, iei un cos, indesi in el de-a valma Plesu si Salinger, Dan Lungu si Beckett, Rodica Draghincescu (o carte veche, pierduta pe acolo) si Stefan Peca, dupa ce-l umpli, platesti, ajungi acasa si intinzi cartile pe jos, la cap pui Gellu Naum, iar sub fund va simti Pascal Bruckner, are colturile usor ascutite, asta o s-o excite, inconjori patul cu celelalte carti, fata apare pe la 9, intra, ramane uimita, se dezbraca instant, e cam schiloada si are labiile foarte departate, fixezi lejer acolo un roman de-al lui Breban, se intinde pe carti si incepe sa se frece de ele, te urci peste ea, o faceti, miroase frumos, striga moderat, iti suge lobul urechii, la orgasm iti da cu Balzacul din mana stanga in cap, dar e ok, e o editie cu coperti subtiri, te intinzi langa ea, aprinzi o tigara, esti cam crispat cu Buzura ala sub cur, dar strangi din dinti si faci rotocoale, pentru ca..." (continuarea)
by Kaos Moon

Ps: mai sunt si-alte motive (unul implicand o shaorma)...dar de departe al de sus e cel mai "productiv" prin prisma numarului de carti si a satisfactiei obtinute. 

Sunday people squash, you know...

Inca un montaj experimental. Have fun...learn squash.

Sa squashuim putin

Lenea, comoditatea sau sedentarismul or sa ne omoare cu zile dupa ce-si vor fi pus definitiv amprenta asupra stilului nostru de viata. Eu, unul, ma lupt cu propriile arme ca sa nu cad definitv victima unei canapele mult-prea-confortabile. Bicicleta si cafeaua sunt pusca si munitia mea. Tabieturile care ma scot din casa (gen mers la cafea, dat o raita prin librarii si verificat raftul cu reduceri) sunt motive pentru a pedala 30 de minute, traversa jumatate de oras, baut cafa, verificat raftu’ si pedalat inapoi alte 30 de minute. Asta in cazul in care nu mi-e solicitata prezenta in alt colt al orasului, situatie in care plimbarea se prelungeste. Asadar biciclismul combate sedentarismul in cazul meu. Dar mai sunt si alte arme.

Ieri am testat una din cele mai redutabile dintre aceste arme, intrucat, alaturi de alti blogeri locali (Dan, Cristina, Dani Sima, Adi Dragos si unii care-au tras chiulul) am primit o invitatie neasteptata la singurul club de squash din oras, Squash Club, sa vad cu ochii mei si sa testez cu bratele mele un sport despre care, sincer vorbind, nu cunosteam prea multe. Squash-ul e un soi de tenis de sala unde fileul e un perete solid de care lovesti mingea cu cata forta te-a inzestrat Dumnezeu. Nu-i loc de blandete. O lovesti tare iar dansa ricoseaza inapoi iar daca mai joci cu un tovaras il lasi si pe el s-o plezneasca de sa-i zboare fulgii. Ei, jocul in sine are mai multe reguli, se joaca si cu peretii laterali, exista tactici si tertipuri, dar esenta sta in faptul ca trebuie sa te misti mult. Mingea aia cauciucata e al naibii de perversa si sare voioasa asa incat te cam alearga un pic. Zece minute de squash si zici c-ai facut 5 ture de stadion. 

Istoria acestui sport e destul de veche si pe undeva in negura timpului squashul si tenisul aveau acelasi stramos, un joc cu o minge de carpa jucat in strada de tineri. Doar ca odata cu inventia rachetei tenisul s-a impus in aer liber iar “bunicul” squashului a imbatranit prin inchisori sub numele de racquets. La inceputul sec XX are insa loc un squash revival, se stabilesc regulamente si norme, etc devine sport in toata regula iar acum in lume sunt 50.000 de sali iar in Timisoara... una. Dar bine ca e. Pentru ca “fie ploaie, fie vant, squash-ul poti sa-l joci oricand”. Pe canicula sau ger, in orice anotimp, intr-o sala fain amenajata si condusa de niste oameni de treaba. Iar domnu' Sandu, administratorul salii, si cei doi fii ai sai, instructorii de serviciu, si-au propus sa popularizeze sportul asta si in Timisoara. Sala e deschisa de vreun an dar, desi auzisem de ea (ca mi-era oarecum in drumul spre LittlePub, adica pe Pestalozzi colt cu Cuvin), n-am avut imboldul ala decisiv sa intru in ea. Acum au venit ei in intampinarea mea si am ajuns sa fac squash blogaresc.

Evident ca vizita mea la Squash Club a insemnat ceva mai mult decat niste ore de miscare. Stiut fiind faptul ca bloggerilor le place competitia in as da cu parerea se asteapta de la mine si un oaresce feedback in urma experientei. Un raspuns emotional scurt ar fi ca “mi-a placut si mai vreau” ceea ce inseamna ca vad in squash o utilitate directa. E cam la jumatatea distantei intre ping-pong si tenis, adica se desfasoara intr-un spatiu controlat dar te face sa pui si osu la treaba, nu-i doar din incheietura. Cred ca e un sport foarte potrivit pentru cei care au un program incarcat si cu putine ferestre si care nu vor sa depinda de alti parteneri. Am inteles ca squash-ul se poate juca si singur, fiind o buna metoda de a scapa de stres. Cand esti in sala aia, doar tu cu mingea si peretele ala, atunci sa vezi defulari. Administratorii salii insa incurajeaza competitivitatea astfel ca exista turnee sezoniere in sistem piramidal, exista un clasament cu cei mai buni care se modifica pe principiul provocarilor individuale, deci cei care sunt cuceriti de sportul asta pot avea parte de ceva de durata. Si asta e si farmecul jocului, sa castigi, sa te umpli de glorie, sa-ti dai ‘arogante’ in fata invinsului si sa-i acorzi dreptul la revansa...data viitoare. Totul in limitele fair-play, desigur.

Una din intrebarile care mi s-au pus de gazde privea capacitatea acestui sport de a deveni o atractie turistica sau un atu suplimentar pentru oras ca destinatie turistica. In forma actuala e mai putin probabil sa se intample, insa odata cu popularizarea sa e posibila si ipoteza unui turneu international de squash la Timisoara. Mai realista mi se pare insa includerea lui in lista cu “chestii de facut” - deci, activitati urbane - si informarea celor care tranziteaza regulat orasul sau care deja sunt legati cu afaceri de Timisoara. Sunt destul de multi straini (si nu numai) care-si petrec suficient de mult timp in oras ca sa aibe timp de un asemenea sport. Pentru recreere unii fac fitness, altii jogging, squash-ul ar fi o alta alternativa. Insa probabil cea mai buna utilitate ar fi in tagma corporatista. Ia sa-i trimiti pe cei de la resurse umane cu cei de la marketing sa faca niste meciuri de squash. Ori pe programatori si pe testeri sa-si limpezeasca circuitele. Ce partide ar iesi! Pe blogeri nu mai zic: mai putine vorbe si mai multa miscare!

Pentru posteritate notez aici ca vreau revansa de la Dani Sima. Celorlalti le accept provocarea :). Dar dupa ce scapam de febra musculara..

Iar pentru cititorii acestui blog care au curiozitatea sa joace squash am de dat un abonament cu 4 ore incluse. Asadar concurs. Cine-mi spune 3 reguli care se aplica la serviciul de squash castiga abonamentul. Simplu, zic. Gasiti informatii despre sport si club pe situl lor, squashtimisoara.

Ps: o ora de squash arde intre 700-1000 de calorii iar Forbes zice ca-i cel mai sanatos sport. Bate inotul, ciclismul si cataratul pe stanci :)). Numa zic..

No more pigeons

Sunt curios daca a mai observat cineva treaba asta. De vreo 2-3 saptamani incoace aproape fiecare strada are cate un porumbel proaspat lipit de asfalt. Nu e gluma. Daca plec de-acasa si traversez orasul pe bicicleta intalnesc macar 5-6 daca nu 10 porumbei sau porumbite vesnic incremeniti intr-o imbratisare cu asfaltul. Adevarate presuri din pene albe-gri-albastre. Au depasit de cateva ori numarul patrupetelor accidentate lucru neverosimil. Si tot ma intreb ce-au patit? Pentru ca, vorba aia, traiesc de ceva timp in oras si n-am observat asemenea decimari pana acum. E un eveniment oarecum bizar. Explicatiile ar fi:

- porumbeii sunt deprimati si se sinucid aruncandu-se sub rotile masinilor, 

- soferii timisoreni sunt mai rapizi zilele astea astfel ca zburatoarele n-au timp sa se fereasca.

- porumbeii sunt confuzi si aterizeaza pe sosea in loc de acoperisuri.

- poluarea e mai ridicata anul asta astfel ca porumbeii pica beti sub roti.

- cineva vaneaza porumbei si se descotoroseste de ei in spatiul public dupa ce-i bate mar.

- porumbeii sunt in perioada imperecherii si manifesta dovezi de curaj nebun zburand razant.

- caldura e de vina amortindu-le reflexele si facandu-i sa cada victime chiar si unor pietoni neatenti (necesita confirmare vizuala)

- e o campanie agresiva de constientizare publica a rolului porumbelului in societate. iar faptul ca nu ati observat-o spune multe despre voi ca si comunitate. sunt profund intristat.

Ca sa inchei va mai spun ca ieri am ratat la mustata un asemenea columbocid cand un exemplar sanatos al rasei Columba palumbus sedea tamp in mijlocul soselei si se holba la placuta mea de inmatriculare-n mers. He lived to tell the tale.

Acces Art 2011

Weekendul asta Fundatia Rubin si partenerii locali (CSJ si Primaria) cheama omul obisnuit le ora de atelier plastic. Se vor tine niste workshop-uri foarte misto care vor avea drept scop sa scoata din voi orice farama de creativitate in toate modurile posibile. Si, totodata, sa va dezvolte aptitudini pe care n-ati avut ocazia sa le exersati. Astfel sambata si duminica va puteti inscrie la ateliere de facut bijuterii ceramice, pictura pe sticla sau sevalet, monotipie, portrete si caricaturi, modelaj, lampioane etc. Inteleg ca Acces Art e un festival bazat pe voluntariat, care sustine munca in echipa si care se va desfasura in P-ta Unirii si pe strada cu Papillon, prin urmare mergeti sau nu cu prieteni, n-o sa fiti singuri.

Personal voi lipsi de la manifestarea asta intrucat mi-am facut planuri cu TIFF si deci voi fi peste weekend la Cluj. Sayonara.

Verde si noroi pe(ntru) biciclete

Duminica a fost o zi grea. Comparativ cu sambata pe care mi-am irosit-o la job duminica asta de florii a fost una "muncita". Insa din cale-afara de faina. A inceput cu plimbarea masiva de primavara organizata de Verde pentru Biciclete care a scos in strada, zice-se, vreo 1000 de biciclisti si care ne-a dus intr-un ritm lejer pe cateva bulevarde si strazi timisorene pana la Sosirea din Parcul Copiilor. Am semnat acolo condica impreuna cu cativa prieteni si blogari (nebuloasa, chinezu) si-am eliberat niste baloane reprezentative.

Doar ca unii dintre noi pusesera la cale ceva mai hardcore. O plimbare serioasa prin Padurea Verde ca sa inspectam traseele si sa vedem cum se comporta bitzele abia dezmortite. Nu mai zic de trupuri. Prin urmare subsemnatul, domnu Bleau, miss Dora si Ovidiu, impreuna cu niste baieti au purces in ritm crescut spre Padure. Acolo insa majoritatea s-au dat loviti de prima balta mai serioasa si au invocat diverse motive pentru a sede bland. Ovi si cu mine, vezi de treaba.. am ajuns pana aici, mergem sa testam terenul. Si ne-am dus..

o ora si ceva mai tarziu... in the middle of the fucking nowhere..

this way? or that way?

Dupa ce am misunat mai mult de 1 h si jumate prin padure, pe poteci si pe drumeaguri, prin balti si noroaie, am gasit o iesire care ne-a scos la Giarmata Vii. Eram cam murdari dar totusi uscati. O foame  crunta ne-a indemnat s-o luam spre Lacul Dumbravita unde era odata ceva restaurant Stejarul Fermecat, loc de popas pentru biciclisti.. Drumul cel mai scurt insemna pe langa padure si atunci s-a intamplat un mic accident cand am intrat naivi intr-o zona intinsa si "umeda" din care n-am mai putut pedala.

Reconfigurare traseu ne-am zis si haida prin padure. Nu de alta dar drumul ala il stiam. Si-am ajuns la Stejaru Fermecat care prin nush ce vraja era inchis si ne-am demoralizat o idee dar fiind barbati am strans din dinti, ne-am suit in sa si-al luat-o la galop pedaland spre primul loc din Dumbravita care vindea mancare gatita. Si l-am gasit pe cel mai fancy, ristorante pizzeria Al Piano, cu terasa si soare, numa perfect sa ne uscam noroiul de pe noi si bitze. Iar privirile clientilor din jur: nepretuite. Si-am infulecat cea mai buna pizza evar (si nu zic asta doar ca ne era foarte foame) si-am secat o bere ca sa ne hidratam si, dupa ce ne-am stors vrednic ciorapii, am pornit la drum spre oras. Mai aveam vreo 10-12 km pana acasa, dar altfel ii faci cu burta linistita.