The wall

- What's with the wall between us?
- What wall?
- You don't see it?
- There is no wall to see...
- Well, I guess from your side it looks more like an abyss..

Inima intunericului

- Am gasit-o..
- Hmm? Ce anume?
- ...Sau mai degraba, am simtit-o...
- Ce?
- Stii, despre ce vorbeam noi.. inima intunericului..
- Da... Si? Unde e?
- Pai, o sa razi, da nu-i unde ma asteptam...
- Dar?
- E in stomac... sau pe-acolo. Se casca asa ca un gol in tine, de simti ca o sa lesini... E atat de brusc momentul.. E ca privitul intr-un hau adanc, o gaura in intuneric pe care-o simti ca te va inghiti curand. Te infiori de parca sufletul te-ar fi parasit pentru o clipa disparand intr-un vid inghetat si-apoi s-ar fi intors la loc in tine plin de turturi reci. 

- Ca o ameteala?

- Nu, ca o senzatie de prea mare claritate. Si ce te mai arde! In scurta vreme golul devine ca un carbune incins care-ti prajeste intestinele fara a te vatama in vreun fel... Apoi dintr-odata focul sau creste miraculos, hranindu-se parca cu emotiile, frica si sangele rau pe care ti-l faci, pana devine aidoma unui ghem de serpi incolaciti in spatele buricului. Un ghem cat pumnul de mare si de strans, de serpi negri si alunecosi care colcaie si se framanta in burta ta, scuipand venin si facandu-te sa te-nfiori de raceala lor.
- Teribil...
- Si cel mai groaznic lucru e ca simti cum din ghem se desprind parca pui infernali ce urca slinos spre pieptul tau ca sa-ti insface inima. Iar cand primii colti otravitori se infig in ea, o greata imensa te loveste iar capul incepe sa-ti zvacneasca. Dar nu dureaza mult. E ca o paralizie a simturilor... Singura care ramane e arsura vie din stomac, ce creste din ce in ce mai mare, de-o simti ca te devoreaza pe interior si e gata sa te absoarba in inima ei intunecata. Dar, poate cel mai straniu lucru dintre toate, e ca dintr-odata iti vine sa zambesti... Dar nu de bucurie sau de incantare... Zambesti pentru ca, abia atunci realizezi ca toata fierberea asta nu poarta decat un singur nume.
- Care?
- Gelozie. Inima detestabila a intunericului din noi si copila retardata a orgoliului personal. Slujnica sardonica a amorului, sora ne...

- Ah... iar la subiectul asta ajungem...

- Sincer, nu m-as fi gandit daca-ai fi raspuns la telefon de prima oara...

Femeia intr-o coaja de nuca

Hai, tu, macar azi lasa-ma sa scriu pe tine! Cum de ce? E o fantezie de-a mea, sa-ti folosesc pielea drept pergament si sa-mi astern niste ganduri pe ea. Si ce daca-i ziua ta? Tocmai de aia! Consider-o drept un cadou. Nu, nu e legat de tine... Sau partial... Da, pervers pe naiba. Las’ ca vezi tu... Te uiti in oglinda... Bine, iti citesc eu unde nu te descurci. Ok.

******

Uite aici sub sanul drept ti-am scris ceva de adorat. Inseamna ca fara un “obiect al devotiunii” nu poate exista speranta unei comuniuni depline. Nu rade, poate fi orice, e simbolic. Ca un memento ce-ti rezuma identitatea. Aici pe bratul stang, de la umar pana la cot, scrie ceva de respectat. Inseamna ca eu, in deplinatatea facultatilor mintale, iti accept tie libertatea de a hotara in cele ce te privesc si ca am incredere in judecata ta. Facem compromisuri, sigur, doar ne respectam. Aici pe burtica, dupa cum vezi, am scris ceva de ocrotit, ca sa-ti aminteasca tie de dorinta mea de face totul sa ne fie bine iar mie sa-mi dea curaj si incredere in propriile forte. Nu, nu sterge inca!

Priveste, pe spate am scris ceva de sustinut, gandind ca daca e vreun vis sau ideal de-al tau, oricat de ambitios ar fi, care are nevoie de sprijin de orice fel, sunt gata sa-l ofer. Normal ca astept la fel, ce credeai... Kuala Lumpur, femeie! In fine, aici pe ceafa ti-am scris ceva mic de tot, sa nu ti se urce la cap. Da, stiu ca nu poti vedea, asta-i ideea. Ok, iti zic. Scrie ceva de invatat. Pai daca n-aveam ce invata crezi ca mai umblam atat dupa tine? Asta-i tot... Cum ce-s cu mazgalelile astea?Nimic deosebit, cateva chestii esentiale care sa-mi aminteasca ce cautam unii dintre noi la o femeie... adica, pe langa sex regulat si mancare calda.

Omelette du fromage

La librarie:
- Buna ziua, as dori si eu o carte.
- Cu ce sa fie?
- Cu de toate...

La agentie:
- Buna ziua, as dori si eu o excursie dinasta la oferta.
- Cum sa fie?
- Pai, cu de toate...

La medic:
- Buna ziua, am venit si eu dupa o reteta.
- Asa, ce va pun pe ea?
- Pai... de toate...

La cofetarie:
- Buna ziua, dati-mi si mie o clatita.
- Cu ce v-o umplu?
- Cu... de toate?

La Posta:
- Sarumana, am si eu de trimis un colet.
- Ce contine coletu'?
- Ei, de toate...

La restaurant:
- Imi faceti si mie va rog o omleta?
- Simpla sau...
- Cu branza!

Paranoia

- Cine-i acolo?
- Oh, eram doar eu.
- Mbine, mi s-a parut c-aud pe cineva.
- Si mie.
- E evident faptul ca sunt singur.
- Yep, doar eu cu mine si..
-.. a noastra paranoie.
- ....
- ...WHAAAT THE FUUUCK
- Cine plm esti?
- Cine-s io? Da cine esti tu?
- Sunt Eu! Tuu cine esti?
- Si eu sunt Eu!
- Imposibil. Pentru mine esti un TU! N-am decat un singur Eu.
- Si Eu am tot un singur Eu. Ergo tu esti TU!
- Dude, nu ma convingi cu latinisme. Am fost toata viata Eu! Nu mai e altul ca mine.
- Nu-ncerc sa te conving. Exprim doar evidenta faptului ca eu sunt Eu. Nu poti fi tu.
- Hmm...s-ar parea ca avem o problema.
- Hmm...s-ar parea ca avem.
- Si cum rezolvam aceasta dilema? Nu putem ocupa amandoi acelasi spatiu identitar.
- Intr-adevar nu putem... cum propui s-o rezolvam?
- Eu? Pai te intreb pe tine!
- Si eu pe tine.
- Ok, n-ajungem cu asta niciunde.
- De acord. Sa lasam soarta sa hotarasca.
- Perfect! Dam cu banul!
- Ce anume?
- Eu sunt Cap. Iar tu esti Pajura.
- Esti sigur? As putea fi eu Capul. Am fost primul aici.
- ... Iar o luam de la inceput. Hai, Capul mai destept cedeaza! Fii tu Pajura.
- ... ok(!?).
- Cine da cu banul? Eu?
- N-am incredere in Tine!
- Nici eu in Tine!!!
- Pai si-atunci?
- Lasati-ma va rog pe Mine!
.....
- Whaaat the fuuuck!! Tu cine mai esti?
- Ca si tine.. sau ca tine..., sunt si eu unul ca mine!
....Drace! O sa fie o noapte lunga. Cati mai sunteti pe-aici?

- DOAR NOI!

Absolut inofensiv

- Auzi, noi trebuie sa bem o cafea..
- Serios? De ce?
- Pai ca sa ma cunosti.
- Asa. Atat?
- Si ca sa ma placi.
- I-auzi. Si-altceva?
- Sa ma doresti?
- Asta ar fi intr-adevar de dorit.
- Si, poate, ca sa ma iubesti...
- Hai ma... Da ce direct esti! Si daca n-o sa te iubesc...
- Nu se stie.. e un risc. Dar pana acolo trebuie sa ma cunosti. Iar pentru asta trebuie sa bei o cafea cu mine. Azi daca se poate...
- Bai da repede te misti..
- Pai sunt cam nevoit.
- Te grabesti undeva?
- Nu e chiar graba. Dar, vezi tu, eu deja am o vaga senzatie ca te cunosc si parca-mi si placi asa un pic... iar in ritmul asta cred ca o sa ajung sa te doresc singur in capul meu. Si nu vreau sa astept prea mult singur. Ma-ntelegi...
- Esti diliu rau... dar o sa beau o cafea cu tine ca esti amuzant. Hai vino si ia-ma pe la sase ca atunci scap din tura. Sper ca nu esti vreun stalker sau ceva..
- Nuu.. si daca-as fi, as fi unul inofensiv. Absolut inofensiv!

Meandre

- De unde vii?
-... de la gara...
- Ai condus pe cineva?
- Am privit cum pleaca trenurile...




- Nimeni nu te cunoaste cu adevarat. Si cu cat te iubeste mai mult cu atat te cunoaste mai putin...
- Crezi ca ma cunosti?
- ...Pot sa te intreb ceva? Dar te rog sa fii bun, sa-mi raspunzi cu sinceritate desavarsita...
- ...Da.
- Iata despre ce e vorba: stiu ca nu m-ai iubit... Si cred ca nu ma iubesti nici acum. Spune, vrei sa plec?
- Nu.
- Esti convins?
- Da.
- Pentru ce?
- Pentru ca nu vreau sa pleci.
- ...Vrei sa-mi raspunzi la o intrebare?
- Nu... Ce doresti?
- ... As dori sa fiu mangaiata...

Meandre

Teoria sarutului

- Stiai ca la fel ca fulgii de nea sau ca amprentele digitale, nu exista doua persoane care saruta la fel in lume.
- Nu stiam, dar face sens.
- N-am reflectat niciodata prea atent la asta. Adica am remarcat ca fiecare tipa avea un fel anume in care ma pupa.. si cred ca si eu o pupam pe fiecare in alt mod, dar nu m-am oprit nici un moment ca sa admir, asa, "unicitatea filozofica" a actului...
- Da, intr-adevar... data viitoare ar trebui s-o faci, da-l dracu de moment...
- Ma, nu fi rea, teoretizam si eu.
- Asa, vezi sa nu ramai cu teoria.
- Eh, nu inseamna ca n-o sa ma mai rasfat de-acum incolo. Era doar o chestie ce merita constientizata.
- Care anume?
- Sarutul a doi oameni. Ca fiecare din ei saruta intr-un mod diferit si, in consecinta, fiecare sarut e unul diferit.
- Asa-i. Dar de ce ar avea asta mai multa importanta decat, sa spunem, o strangere de mana..
- Ok, pe langa ca intrebarea e ilara, exista si un viciu de valabilitate.
- Care-i?
- Eu nu strang mana unei femei...asa incat nu poti...
- Nici nu le prea saruti in ultima vreme...
- Stii, nu-mi dau seama daca acum esti subtila sau foarte directa. Te voi ignora. Dar ca sa ma intorc la idee: sarutul nu e tot atat de banal ca o strangere de mana. Vorbesc de sarutul ala intim nu de ala tip salut. Implicare, nu rutina. Intelegi?
- Bineinteles.
- Ok. Asa ca, fiind vorba de implicare, fiecare sarut uneste doua acte de vointa, doua miscari constiente, mai mult sau mai putin experte ce-i drept, dar oricum, teoretic, fiecare isi da silinta sa patrunda momentul.
- Sau sa-l confiste pentru amintiri la bere.
- Sau. Dar sa nu judecam. Prin urmare, vointa dublata de pasiune, ca fara pasiune ramanem cu rutina si atat, si influentata de un cumul de factori externi, fac ca fiecare alipire de buze sa fie diferita. De exemplu: uneori inclini capul spre dreapta, alteori spre stanga, in functie de pozitie. Uneori incepi cu buza de jos, alteori cu un colt al gurii. Uneori musti agresiv, alteori lingi tandru. Daca esti nerabdator strivesti buzele energic sau le inspiri, de parca a-i vrea sa tragi afara orice farama de viata din ele. Daca-ti place sa fii meticulos le adulmeci, le mangai, le dai tarcoale tacticos pana ce le-nebunesti. Uneori apuci intreaga gura, ca un infometat, fortand dintii in ciocniri macabre, starnind lupte fratricide intre cele doua limbi, navalind cu toate sentimentele cu care Eros te-a-narmat. Alterori te lasi rontait cu aceeasi abnegatie. Uneori pleoscaiesti ca un copil scapat la balta iar alteori esti mai silentios decat Mos Craciun...
- Sincer, imi place subiectul si felul in care te invarti in jurul lui, dar nu inteleg unde intentionezi sa ajungi.
- Bai, uneori calatoria e mai importanta decat destinatia!
- Uneori da, alteori face diferenta dintre o excursie reusita si una esuata.
- Exact. Aici vroiam sa ajung. Diferenta.
- Poftim?
- Intodeauna auzi pe cate cineva spunand ca partenerul actual nu saruta ca cel dinainte. Sau care-si selecteaza viitoarea iubita dupa cat de aproape e in a-i oferi senzatii din epoca fostei. Ceea ce-i trist si total inutil. Unicitatea fiecarui sarut descalifica orice asemenea tentativa. Si nu e ceva rau in asta, e o ocazie extraordinara de a experimenta ceva misto iar si iar, fara teama de rutina... normal, atata vreme cat mintea ti-e acolo unde trebuie!
- Ei, daca o pui in felul asta, toata treaba asta are ceva sens.
- Intocmai! Nici nu stii ce semnificatie are revelatia asta pentru mine...
- ... auzi, cum te saruta fosta?!

photo source

Hei. Esti ok?

-Hei. Esti ok?
-....
-Alo, unde esti?
-Aici.
-De ce nu vorbesti?
-N-am nimic de zis...
-... Esti ok?
-Ai mai intrebat asta..
-Si nu ai raspuns.
-Stiu.
-De ce?
-Nu stiu.

-Vrei sa vorbim?
-Asta facem.
-Stii ce vreau sa zic...
-Ok.
-Uite-te la mine.
-M-am uitat toata seara. Mi-a ajuns.
-... Cum?
-Cum ai auzit.
-Si de ce te-ai uitat la mine toata seara?
-Iti contemplam nepasarea..
-Nu stiu despre ce vorbesti.
-Hai, te subestimezi.
-Ce-mi reprosezi?
-Nimic. Iti explic doar.
-Esti prea subtil(a).
-Atunci fii tu mai atent(a)!
-Nu inteleg...
-Exact... Nu intelegi... Stii de ce?
-De ce?
-Pentru ca nu vrei... Pentru ca nu-ti pasa... Simplu.
-Nu-i adevarat. Am venit sa vad ce faci.
-Serios? Din grija sau din curiozitate?
-Conteaza?
-Normal. Grijile se mai linistesc si singure, curiozitatile se satisfac numai reciproc.

-Inteleg. Esti suparat(a).
-De fapt... sunt iritat(a).
-Ce te-a iritat?
-Atitudinea ta si depresia mea.
-Si prima o influenteaza pe a doua, asta spui?
-Nu stiu, nu cred... poate doar o potenteaza.
-Nu poti fi mai clar? Parca vorbim codat...
-...Ma simt ignorat(a) si descopar ca nu-mi cade bine.
-Dar tu ai cerut mai multa distanta...
-Stiu. De aia sunt frustrat(a).
-Pai ti-ai facut-o singur(a). Eu n-am nici o vina.
-Ai acceptat prea repede.
-Ce era sa fac? Am crezut ca asta vrei.
-Nu stiu ce vreau.
-Nici eu nu stiu ce vrei.
-Nimeni nu stie ce vrea.
-Dar numai tu te plangi.
-Nu ma plang. Explic starea actuala.
-Aha... deci ti-e totuna. Cine-i acum indiferent(a)?
-Imi intorci vorbele...
-Da...
-...imi place...
-Ma bucur.

-Si... ai avut succes asta seara?
-Poftim?
-Ai agatat ceva?
-Nu fi naspa...
-Ok...
-Vii acasa?
-Hai sa mergem.
-Hei...
-Ce-i?
-Tine un bulgar!
-....!!
-.... sorry!! Esti ok?

O tigara aprinsa

* partea intai din "Tripticul unei guri inclestate"

O studiez atent cum isi aprinde din pachetul argintiu o tigara lunguiata si subtire. Avea un aer distins pe care probabil ca si l-a insusit din filmele anilor '50. Ii lipsea doar o blana de vulpe polara in jurul gatului si sipca de esenta rara in care sa-si tina tigara; astfel portretul de dama ar fi fost complet. Deci cum ziceam, o studiam atent. Ce altceva puteam face... conversatia lancezea. N-aveam nici prea multe in comun. Ma miram ca acceptase invitatia la cafea pe care o aruncasem aparent dezinteresat. Poate se plictisise si ea... A tras un fum adanc, cu sete, asa cum fac cei care se lasa doua zile de fumat si apoi le cade in mana o tigara buna, deci, un singur fum, tigara sfaraind in semi-intuneric in momentul in care i-a sunat telefonul. A pus-o pe marginea scrumierei, cu grija, s-a uitat zambind la mine si s-a scuzat. Interes de serviciu. Pe naiba, mirosea de la o posta a dama intretinuta. Fie, am scuzat-o, ce era sa fac. Insa tigara... de ce a lasat-o aprinsa-n scrumiera? A observat ca nu fumez doar. Priveam manunchiul de tutun ce ardea tacut in fata mea, lasand doar un firisor subtire de otrava sa-mi invadeze zona de confort. O si simteam cum ma patrunde aducand valurile de nicotina si alte mii de toxine direct in singele meu imaculat. O reala risipa. Cunosc oameni care mi-ar strange mana pentru doar un fum cadou.

Asemenea ganduri ma framantau in vreme ce fixam tigara aceea aprinsa, care isi traia viata, milimetru cu milimetru, la 900 de grade. Scurt, intens, fierbinte. Mi-ar placea sa fiu o tigara intre buzele unei femei, m-am trezit gandind. O ardere de cinci minute, pasionala, rascolitoare. O inaltare in eter. I-as rapi si ultima suflare pentru a-mi incinge sufletul cu tutun aromat. Dar nu sunt. Iar tigara e de fapt in fata mea si-mi fura mie deliciul unei rasuflari. O privesc cu insistenta si-mi imaginez cum o fac sa arda mai repede, mai vioi. Chiar am impresia ca reusesc. Ce naiba vorbeste atat femeia asta? Tigara e insa abia la jumatate. As putea sa o sting. Oare se face asa ceva? Cand partenerul de conversatie te lasa balta e normal sa-i stingi tigara? Poate fi interpretat oricum.. Mai astept 2 minute. Cine stie..

Tigara arde tot mai greu..se apropie de sfarsit. Fara o noua gura de oxigen care sa-i aprinda valvataia biata tigareta era sortita unei mocneli ascunse, nici vie nici moarta. Suferea o agonie prelungita marcata de o continua emanatie de fum dizgratios. Hai odata, stinge-te! Curma-ti suferinta si sfarseste-o si pe-a mea. Inchide-ti ochiul ala arzator si mori! Parca auzindu-ma, caldura ii reveni, probabil provocata de o firmitura mai consistenta de tutun uscat sau de-un petic de hartie ceva mai inflamabil. Valvataia credincioasa mai manca un milimetru din trupul calaului ei tacut. Tigara isi traia asadar ultimele clipe ale existentei. Ce bafta pe mine sa fiu martorul momentului final. Ce odata incepuse c-o scanteie urma sa se sfarseasca intr-o soapta lina. Numai de s-ar intampla mai repede. Cu greu rezistam tentatiei de a intinde mana spre tigara si, cu un gest studiat, s-o apuc, sa mi-o asez intre buze, si apoi sa-i sug cu nesat si ultima farama de viata, s-o scap de chinuri. Un mic sacrificiu pentru a ma linisti ulterior. Destul de echitabil, gandeam. N-am mai apucat sa-mi duc gandurile mai departe, spre o actiune clara, intrucat partenera mea de cafenea s-a intors. Si-a cerut din nou scuze, doar ca o complezenta, apoi m-a anuntat ca trebuie sa plece. Privind tigara un moment si-a amintit:
- O doamne, am uitat-o aprinsa! S-a fumat singura... Pacat.
A luat-o in mana si a stins-o ferm de fundul scrumierei.
- Puteai si tu sa faci asta, mi-a zis zambind.
- N-am indraznit. Parea cu mult prea vie pentru o tigara obisnuita.

* urmeaza partea a doua

Alice si Iepurele pisalog

Intr-o dupa-amiaza frumoasa de vara iepurele se plimba cu bicicleta sa cea noua prin padure. Tocmai si-o cumparase de la un lup intors din Germania si era tare mandru de ea. Ii facea o proba ca sa se obisnuiasca si sa nu se faca de ras la urmatoarea Masa Critica. Vreme superba era in ziua aceea. Soarele crapa usor frunzisul des al boltilor inverzite si-l impungea cu raze subtiri si aurite direct in blana sa dichisita de iepure holtei. Nu se aranjase el chiar asa degeaba. Avea de gand sa-i faca o vizita prietenei sale Alice, singura de altfel din intreaga padure, ca sa-i arate noua bicicleta. Putin ii pasa Alicei de biciclete dar el avea nevoie de o scuza ca sa stea de vorba cu fata. Asa ca se opri la poarta casutei de la marginea padurii, o casa alba de piatra exact ca cele din povesti cu gradina de flori in fata si gardut de lemn, si dupa aceasta lunga introducere, in care avu vreme sa-si puna gandurile in ordine, iepurele isi dadu drumu la gura:

- Hei Alice, esti acasa?
- ....
- Alice, sunt eu iepurele!!
- Ti-am zis sa nu mai imi spui Alice, raspunse fata de pe geam. Am si eu un nume. Diana.
- Pai stiu asta, dar pe mess eu sunt Iepurele si tu Alice.
- Aici nu suntem pe mess asa ca revino-ti pana nu-ti dau un emoticon peste urechi!
- Bine, iarta-ma... da ce esti asa artagoasa azi? Nu vezi ce zi minunata e?
- Mi-a picat netu!
- Uff...asta chiar ca e nasol. Dar las ca e bine, mai iesi si tu din casa.
- N-am chef de iesiri, aveam de scris la blog.
- La ce?
- La blog.
- Ce mai e si blogul ala?
- E un fel de jurnal, dar pe net. Scrii in el ce vrei tu.
- Si tu ce scrii?
- De parca ti-as spune tie...
- Pai ce, e secret de stat?
- Nu urechiatule, sunt lucruri personale. Nu-s de nasul tau.
- Bine, am priceput. Deci nu-ti merge blogul. Asta insemna ca poti iesi la o plimbare cu mine. Uite ce...
- Ce plimbare? Nu pricepi ca n-am chef? Tre' sa vina netu in curand.
- Dar uite ...
- Ce sa vad?
- Uite ce bicicleta mi-am luat? E nou-nouta, marfa de la Lup.
- Mda. Si?
- Cum si? E perfecta pentru plimbare. Hai suie ca te duc pe ruda!
- Mai iepurasule, tie ti se plimba neuronul? Cum sa merg eu pe ruda? Vrei sa ma invinetesc?
- Atunci poti sta pe sezut si eu te imping. E mai simplu.
- Stii ce? Hai alta data...bine? Acum sunt cam obosita...
- Biiine...ofta iepurele pleostindu-si urechile trist.
- Na ce-ai acum? Te-ai suparat?
- Nuu .. nu-s suparat. Dar era fain sa mergem sa vedem lacul.
- L-am vazut o data. S-a schimbat ceva?
- Pai...nu cred, dar e un loc frumos de vizitat.
- Mai iepuras, de ce nu vrei sa intelegi! Azi nu vreau sa ies din casa.
- Dar e atat de frumos afara. O zi ca asta nu o sa mai vezi.
- Pe naiba, Accuweather zice ca vor fi 2 saptamani de soare. Macar 10 zile ca asta tot o sa mai fie.
- Bine ca vorbim de vreme ... mustaci iepurele agasat.
- Ai zis ceva? incrunta fata o spranceana.
- Aaa...nu. Pai atunci daca nu poti acum, deseara ce faci? Nu ai chef sa-mi vezi gaura?
- Ce sa-ti vad?
- Gaura. Unde stau eu.
- Tu stai intr-o gaura? Esti tacanit...
- Nu e chiar o gaura, dar nici casa de vacanta nu-i. E o vizuina mai mare mostenita de la o vulpe pe care am botezat-o Gaura.
- Nasol nume pentru o vulpe!
- Nu vulpea, Alice, vizuina!
- Diana! Esti ciudat iepure, sa stii...
- Sunt ... deosebit. Deci vii?
- Nu stiu...,daca termin. Vorbim pe mess!
- Bine. Stai...si daca nu-ti vine netul? Cum stiu daca vii?
- Pai m-astepti. Ai ceva mai bun de facut?
- Nu, dar... zicea ursul ceva de o partida de table cand vine de la munca... dar cred ca pot amana.
- Foarte bine. Dar vezi ca nu promit nimic...
- Nu e nevoie. Te astept...
- Bine. Ma duc sa fac un dus ca vin baietii de la RDS. Doamne, sunt atat de draguti...
- !$#@%^$% ................. Cred ca imi fac blog! bodogani iepurele in timp ce pedala vijelios printre copacii drepti ca niste lumanari de nunta.

Interviul

- Buna ziua.
- Buna ziua, poftiti. Cum va numiti?
- Prietenii-mi zic Richie..
- Aha... Deci vom fi prieteni de-acum incolo...
- Daca nu va deranjeaza.
- Deloc. Deci pentru ce post ati aplicat?
- Bloger.
- Aha. Bloger. Da, avem un post din-asta.
- Excelent.
- Profesionist?
- Nuuu...amator. Am un job deja.
- Ma bucur. Deci bloger. Ce v-a determinat sa aplicati pentru pozitia asta?
- Deci cum sa va spun. Eu de mic povesteam tot felul de chestii. Si chiar si acum am atatea in cap incat imi sufoc neuronii, intelegeti?
- Hmm...
- Da, si am nevoie de un loc unde sa pun toate gandurile alea, frustrari, pasiuni, vise, neimpliniri...
- Aha. Si un blog v-ar ajuta?
- Da, e perfect! Adica acolo ar fi locul meu, nu? As putea sa scriu orice..
- In principiu, da. Mai sunt niste reguli de bun simt...
- Da, da, nu-i problema...am bun simt destul. Mama va poate confirma.
- Nu ... cred ... ca va fi necesar. Cuvantul d-voastra e suficient.
- Perfect.
- Asa. Si ce pregatire aveti d-le Richie?
- Pai cand eram mic imi scriam singur compunerile...si pe ale colegilor de banca...
- Deci vreti sa faceti un blog de clasa a 2-a.
- ...nu chiar, am vrut sa atrag atentia ca eram precoce. Acum sunt mai serios. Am 16 ani de scoala.
- Pentru un bloger amator sunteti supracalificat.
- Ok...o sa incerc sa nu las sa se vada.
- Mai departe. Despre ce veti scrie?
- Despre ce am chef in ziua aia. Ce-mi rezoneaza, ce mi se intampla, cam ce ar avea sens sa fie exprimat in cuvinte.
- Ok, deci un blog personal. Ce directie veti aborda?
- Directie? Nu stiu. Voi incerca sa merg drept, dintr-o pasiune intr-alta. Imi voi inventaria hobby-urile! Habar n-am.
- Cam multa ceata in jurul d-voastra.
- Ok. Film, muzica si carti. Fara politica, doar frustrari. Asa e bine?
- Vom vedea cat de bine a fost mai incolo. Pentru moment e acceptabil.
- Perfect. Insa daca mi se nazare sa scriu despre altceva nu voi ezita. Doar sunt interesat de ce e in jurul meu si nu pot ramane indiferent.
- In regula. E libertatea d-voastra, numai sa fie lucruri interesante.
- Ma voi stradui sa le fac.
- Bun. Si v-ati gandit si la un nume? Pentru blog.
- Pai...ce mi s-ar potrivi? Ce se obisnuieste acum?
- Orice, numai sa fie cu "blog" in titlu.
- De ce?
- Ca sa iesiti in cautari pe Google. Chestii de SEO...nu stiti?
- Aaa...nu.
- Ce parere aveti de "Blogul lui Richie"? Are si "blog" si numele d-voastra!
- Da, ce sa zic...
- Atunci?
- Pai ma gandeam ca daca tot voi scrie lucruri zilnice, chestii ce mi se intampla zi de zi ... poate sa fie "Ziua lu Richie"!
- Asta suna ca onomastica. O sa primiti numai felicitari!
- Nu conteaza.
- Foarte bine. Atunci sa-l facem international! "Richie's Day" cum vi se pare?
- Cam pretentios. Imi impleticesc limba.
- In CV scrie ca stiti engleza!
- E cam ruginita. Mi-a stricat-o italiana de la munca! O sa exersez: Let's - have - a - Riii-chie's- Day...
- Ok ok... deci am rezolvat si cu numele. O ultima problema.
- Da, va rog.
- Cat de des veti scrie?
- Pai o sa incerc zilnic dar nu promit.
- Ok, suficient. D-le Richie, sunteti mandrul posesor al blogului "Richie's Day". Bafta!
- Multumesc. Nu veti regreta, il voi creste ca pe fiul meu.
- Sunteti cumva casatorit?
- Aaa..nu, era doar o vorba...
- Aha...pentru ca stiti numai burlacilor le permitem sa scrie pe blog. E trecut in job description!
- Da? Ciudat...cum asa?
- Am avut probleme mai demult, ... familii neglijate ... Tinde sa devina o obsesie si nu riscam procese inutile.
- Am inteles. Doar burlaci. .. Si ceva burlacite?
- Desigur. Asta incurajam. Am avut si cateva succese notabile. Casatorii consumate in videoblog.
- Interesant.
- Foarte. Deci d-le Richie, inca o data bine ati venit in blogosfera!
- Multumesc din nou. Cand pot sa incep?
- Cand doriti?
- Chiar si acum?
- Daca aveti ceva de spus...
- Dap. Despre conversatia noastra!
- Nu pricep...
- Inceputul!
- Aha. Cum vreti. Numai va rog sa nu publicati chestia cu burlacia ... bad PR..
- Nu stiu ce sa zic.... Primesc si domeniu pentru blog?
- Nu e politica firmei.
- Atunci nu ma compromit. O zi buna.


foto by spliffy

Dialoguri febrile: In trei

Statea pe marginea canapelei picior peste picior si-l privea. Bratele ii erau incrucisate la piept iar in ochii negri avea o privire ratacita si fara vreun pic de substanta care-i trada gandurile imprastiate. Parea ca se uita la dansul dar putea la fel de bine sa priveasca tabloul aflat pe peretele din spatele lui, ori prin el, la orice se afla dincolo de perete. O alta camera, o alta canapea, alte ganduri ratacite. Andrei butona ceva pe calculator si-i arunca din cand in cand cate-o privire amuzat.

- La ce visezi Ana?
- A..nu, nimic interesant. Ma gandeam doar....
Chiar atunci ii suna telefonul, scotand-o brusc din reverie:
- Da, raspunse.
- Ceau. Sunt Ionut.
- Da, stiu. Salut.
- Ce faci?
- Bine. Pe acasa, raspunse aranjandu-si o suvita razleata dupa urechea dreapta si schimband pozitia picioarelor.
- Aha...fain. Esti ocupata?
- Asa si-asa.
- Uite de ce te-am sunat. Ma duc in oras mai incolo, ma gandeam poate ai chef sa bem o cafea inainte, sa mai vorbim si noi.
- Pai ar fi interesant, numai ca azi am ceva de lucru si tot am ezitat sa ma apuc. Dar nu mai pot sa aman...
- Pai daca l-ai amanat atat ce mai conteaza o ora doua..?!
- Pai conteaza, ca vreau sa termin macar o parte in seara asta.
- Hai ca nu stam mult. Intr-o ora, cel mult, esti inapoi.
- ... Mai bine nu.
- De ce? intreaba Ionut cu un soi de dezamagire in glas.
- Chiar nu am stare...si cu finantele stau cam rau. Am si chestia asta de facut.
- Ana, doar te-am invitat eu, nu tre sa te bagi in datorii ca sa iesi din casa.
- Stiu, dar totusi...
- Ok, mai gandeste-te...Eu ies acum, stii cum sa dai de mine...
- Bine. Ceau.
- Ceau. Inchise mobilul si-l arunca pe perna.

- Credeam ca nu se mai opreste, spuse oftand.
- Cine era? intreba Andrei.
- Cine putea fi? Ionut.
- ...Aha...isi musca buza de jos intorcand capul spre locul de unde suna un mobil. Fii atenta ca ma suna si pe mine, exclama in timp ce-si privea mirat telefonul. Ii arunca o privire scurta, apoi duse mobilul la ureche:

- Hai salut! raspunse Andrei cu un soi de oboseala simulata in voce.
- Ce faci omule? zise Ionut.
- Uite bine, pe-acasa. Tu?
- Bine si eu. Uite ma intalnesc cu niste amici mai incolo sa mergem intr-un birt. Te-am sunat sa iesim la o bere mai intai sa mai povestim.
- Ooo..ar fi fain, cum sa nu. Doar ca...sunt cam prins cu o chestie!
- Hai ba ce naiba! Toata lumea e prinsa in chestii! Las-o moarta ca tot acolo o gasesti...
- Daa stiu, doar ca nu prea am cum. Am un proiect de finalizat asta seara. Maine trebuie predat, depind niste oameni de mine...
- Lasa-i pe amaratii aia...se descurca ei si singuri..si oricum ai timp sa-l termini. Te pricepi doar, te stiu. Hai sa bem o bere, ce naiba!
- Ionut as veni, crede-ma, dar azi nu pot, sincer. E urgenta treaba si tre sa o termin.
- Bine ma, daca esti asa serios ce sa mai zic...
- Imi pare rau, stii ca nu te refuzam fara motiv temeinic.
- Da stiu, odata demult erai tu ala care nu statea locului. Acum tre sa trag eu de tine, ii reprosa Ionut.
- Haha...ai dreptate. Erau insa alte vremuri, acum am mai crescut si noi.
- Tocmai. Hai sa depanam niste amintiri la un pahar de vin...
- Chiar nu am cum prietene...Hai s-o lasam pe maine, ok? Te sun eu, promit!
- Bine, cum vrei...Hai ca ne auzim maine...Spor la munca.
- Da da, mersi. Si tie distractie! il repezi Andrei.
- Multam, te-am salutat!
- Ceau ceau! si-nchise.

Andrei ramase in picioare fara nici o vorba. De cand raspunse la telefon se ridicase si facuse inconjurul camerei de cateva ori. Era prea agitat ca sa stea pe loc. In cele din urma vorbi:
- Trebuie sa-i spui, Ana.
- Eu? Tu sa-i spui, doar sunteti cei mai buni prieteni.
- Eram odata...insa oamenii se mai schimba cu timpul, ofta Andrei.
- Doar ca el nu prea realizeaza asta...
- Tot timpul a fost mai naiv...O sa sufere din nou.
- Tocmai, ii replica Ana. Eu l-am facut o data sa sufere cand l-am lasat balta. N-o mai fac a doua oara. M-as simti groaznic.
- Dar daca ma duc doar eu si-i zic, nu ma va crede, concluziona Andrei.
- Niciodata nu ai fost prea convingator, rase ea, dar isi reveni imediat.
- Te-am convins pe tine, nu-i asa?
- ...M-ai convins...sau m-am convins eu singura ca am nevoie de tine dupa Ionut...habar n-am.
- De ce spui asta? se incrunta Andrei.
- Scuze, gandeam cu voce tare. Nu stiu ce am...prea multe ma framanta...hai s-o lasam balta.
- Si cu Ionut cum ramane?
- Nu stiu. Probabil ca-i vom spune impreuna, rabufni Ana. Am nevoie de-o tigara!
Andrei deschise usa la balcon si iesira impreuna in aerul fierbinte al serii de vara.
- Ce cald e! zise in timp ce-i intindea tigara aprinsa. Ar fi faina o ploaie acum.
- Da, una cu traznete ca acum 2 luni la munte, zambi ea imbratisandu-l cu o mana in timp ce tragea cu pofta din tigara fara filtru. Andrei zambi si el. Apoi zambetul ii incremeni si se transforma intr-o grimasa. De vizavi, un pic in diagonala si un etaj mai sus, figura descompusa a lui Ionut il fixa de la o fereastra. "Ca-n filme!" mormai stingher Andrei, suficient de tare ca Ana sa se uite la el intrebator.
- Poftim? zise fata.
- Priveste! veni raspunsul, iar ochii Anei se marira cand vazu unde-si atintea privirea. Picioarele i se inmuiara si scapa tigara din mana.
"Cat de nerod ma credeati?" suiera Ionut doar pentru el. "Doar voi sa va schimbati, iar eu tot fraier sa raman?" pufni dispretuitor in timp ce ochii-i scaparau de ciuda. "Ei las ca ne mai auzim noi!" rosti cu ura vie si se retrase-n umbra draperiei.

...............................

Statea pe marginea canapelei cu trupul aplecat in fata si coatele sprijinite pe genunchi. Isi masa incet tamplele in vreme ce privea tabloul de pe peretele opus. Parca acum il vedea prima oara.
- Ana ... hai inauntru. E ora 1, zise rugator Andrei.
Nu primi raspuns. Trecusera cateva ore de cand nu mai spusese nimic. Statea rezemata de marginea balconului si fuma tigara dupa tigara. Pe jos erau deja 2 pachete goale.
- Mai da si mie una! incerca inca o data s-o trezeasca.
- Nu mai sunt. Asta e ultima, raspunse in sfarsit Ana si intra in camera.
- Iau maine altele.
- Nu ... eu ... nu mai fumez ... niciodata, bagui fata cu un glas amortit de parca acum invata sa rosteasca primele cuvinte. Ramase in picioare privind ganditoare la tablou.
- Si ... imi place tabloul asta. Ma bucur ca l-ai pastrat. Noapte buna!

Ea

- Ceau draga.
- Ai intarziat!
- Pai...am fost... sa cumpar flori. Uite! Iti plac?
- Astea-s flori? Probabil le-ai luat pe ultimele asa molesite arata!
- Stii si tu cum e de 8 Martie, lumea se imbulzeste, alearga, smulge... toti cu bratele pline... abia am reusit sa iau si eu niste frezii..
- Normal ca stiu. Trebuia sa te scoli dimineata la 7. Ce daca e sambata? O zi pe an poti si tu sa fii atent. Si ti-am spus ca nu-mi plac freziile!
- .... n-am mai gasit trandafiri ...
- Aiurea, n-ai cautat destul. Tot timpul te multumesti cu ce pica!
- Imi pare rau... Uite!
- Ce-i asta?
- O sa-ti placa...
- Ciocolata? Imi place... Cu ce e?
- Poftim?
- Cu ce e umpluta?
- Cu visine...cred.
- Visine si... rom? Esti nebun? M-ai vazut pe mine ca beau alcool?
- Nu, dar... Iti plac visinele...
- Si cum naiba vrei sa le mananc insiropate in rom? Tu ai minte? Ca daca ai, nu prea o folosesti!
- Ma duc sa le schimb!
- Nu te duci niciunde. Sa mi te intorci dupa alte 2 ore? Lasa-le dracu ca le fac cadou!
- Bine. Imi pare rau ca te-am suparat.
- Nu m-ai suparat!
- Sigur? Ok, pentru ca mai am ceva pentru tine!
- ....
- Uite!
- Ce-ai mai nascocit? Doar nu mi-ai luat bijuterii...?!
- Aaaa...cam asa ceva...
- Vai de mine!! Cercei cu diamante!!? Nu esti zdravan la cap... Cred ca au costat o avere! De unde naiba ai avut tu bani, ca tot timpul cand iti spun sa ma scoti in oras te plangi ca stai prost cu banii?
- Pai, ... stii, nu sunt chiar diamante. Sunt imitatii foarte bine lucrate. Dar cutia e reala!
- Aha, deci eu nu merit diamante!? Si mai zici ca ma iubesti... Halal dovada..
- Dar sunt frumosi. Chiar nu-ti plac? Si se asorteaza cu urmatorul cadou...
- Incep sa ma enervez cu atatea cadouri.
- Asta sigur o sa-ti placa. E ceva ce o sa-ti placa mult!
- Bine... Unde e?
- In dormitor.
- Sa vedem. Wow...un set de lenjerie Domina Red. E superb!
- Stiam eu!
- De unde l-ai achizitionat.
- De pe net. M-au ajutat cei de la Fabrica de Placeri. Au multe chestii kinky ... poate mai comandam ceva, stii? Acum o sa am ceva reducere ca sunt client.
- Ok, mai vedem... Sa vad daca mi-e bun asta mai intai.
- Iti vine turnat. Marimea 38, ca a ta!
- 38? De cand? M-am ingrasat cumva? Eu tot timpul am purtat 36! De unde pana unde?
- ....
- Nimic nu-ti iese sa mor eu. Ai reusit sa faci din ziua asta speciala o amintire de pomina. Sper ca urmatorul cadou sa fie un streang, ca sa nu te strang eu de gat.
- Nu mai am alte cadouri.
- Slava Domnului, credeam ca nu te mai opresti.
- Am vrut doar sa-ti arat ce mult tin la tine.
- Si alta metoda nu stii? Ma cumperi cu cadouri de-astea ieftine? Ti s-a parut ca le vreau cumva?M-ai auzit pe mine visand la cercei si lenjerii?
- Pai altceva ce puteam sa fac? Femeii ii place sa fie rasfatata. Si asta e felul meu. Sa ofer cadouri din toata inima. Si oricat m-ai certa si m-ai cicali asta nu va schimba faptul ca sunt indragostit pana in varful urechilor de tine si nici nu ma va opri sa fac lucruri aiurite doar ca sa-ti arat asta. Indiferent cat de penibil as parea la final! Sunt neghiob, stiu, dar ... te iubesc...
- Prostutule, vino aici! Nu puteai spune asa de la inceput? Copil nebun ce esti...

Cum te simti?

- Cum te simti?
- Foarte bine. Nu stiu ce se intampla dar in ultima vreme ma simt minunat. Am asa o pofta de viata, ma gandesc la o multime de lucruri pe care sa le facem impreuna. O fi primavara asta de vina. Renaste natura si eu odata cu ea. Uneori ma trezesc visand la mare si ascultand pasarile ciripind sub streasina balconului. Alteori urmaresc norii cum se tarasc asa incet incet pe cer si-i invidiez pentru libertatea lor. Stiu cum suna ... da asta simt, intelegi?
- Da.

*************************
(dupa o ora)
- Cum te mai simti?
- Ce surpriza sa ma intrebi! Pai daca chiar vrei sa stii ma simt bine. Ce-ti veni asa deodata? Ai sentimente de vinovatie? N-ai de ce. Am exagerat eu un pic. Lucrurile s-au miscat atat de repede si am intrat in panica. Vroiam garantii. Stii cum sunt eu, pana nu analizez si rasanalizez nu mi-e bine. Pana nu imi asterni harta drumului pe care vom merge nu pasesc pe el. Pitici de-ai mei, stiu, dar asa sunt eu, intelegi?
- Da!

*************************
(dupa inca o ora)
- Esti bine?
- Nu prea. Cum as putea fi cand tu te comporti asa? Te uiti la mine dar nu ma vezi, parca as fi o oglinda in care cauti doar sa te rasfrangi. Vorbesc cu tine si nici macar nu raspunzi. E asa de greu sa spui si tu ce simti? Ce naiba...tu n-ai cultura sentimentului, nu razbate nimic la suprafata ca sa aflu si eu ce gandesti? E trist... sa ma framant in singuratate iar tu sa ma intrebi doar daca sunt bine. As vrea sa vad ca iti pasa cu adevarat, nu sa ma uit in ochii tai pierduti si sa ma intreb daca esti aici. Hei, intelegi ce spun?
- Da...

*************************
(dupa doua ore)
- E totul ok? Pari trista.
- Normal ca nu e ok. Am impresia ca vorbesc pentru pereti iar asta ma infurie la culme. Vrei sa stii cum ma simt? Chiar vrei? Ca un vulcan pe cale sa erupa si sa mistuie totul in jurul lui. Da, asa ma simt. Ca un tsunami devastator gata sa mature toata indiferenta si neseriozitatea ta, sa stearga orice urma de delicatete sau farama de vorba dulce. Totul sa dispara, si in urma sa ramana o plaja curata pe care sa construiesc alt castel de nisip. Asa ma simt. Dar tu cum naiba te simti?
- ...Pai...

*************************
(dupa inca o ora de tacere)
- Te-ai suparat....?
- Bineinteles!
- Pot sa fac ceva?
- ....Saruta-ma prostule!

Friend Zone - Tutorial

Eu: ceau!
Ea: salut.
Eu: mesaju se opreste la "n-ar trebui sa supo..."! mai era ceva?
Ea: “crizele mele”!
Eu: nu stiu exact despre ce crize vorbesti iar daca am contribuit si eu la ele, ce sa spun, sorry. regret doar ca n-am stat un pic de vorba inainte de a ajunge in situatii penibile. probabil le-am fi evitat. asta e. am interpretat gresit niste chestii dintre noi si asta-i tot.
Ea: n-ai contribuit tu la crizele mele...ele exista de mult. si am incercat sa te avertizez, in modul meu tamp, cat am putut, in legatura cu cealalta fata a mea.
Eu: se pare ca n-am inteles.
Ea: ceea ce am eu in spate nu e compatibil cu oamenii cu care sunt acum si care-mi sunt dragi ca prieteni, adica voi.
Eu: poate ar trebui sa renunti la ce ai in spate si sa nu mai duci o viata dubla nu crezi?
Ea: cu asta ma lupt, dar uneori mai cad, nu stiu...e aiurea.
Eu: parca e un basm frumos si idilic. dar nu putem fi copii toata viata.
Ea: ...
Eu: apropo prin cadere, vrei sa spui sa stai pana dimineata in birt cu mine si sa pleci cu un strain acasa? poate daca ai da un semn cand cazi s-ar gasi cine sa te prinda. prieteni ai destui!
Ea: da, si asta e o cadere, printre altele.. si nu era strain, il stiu de mult timp...
Eu: in fine...sa terminam...
Ea: acum ce sa fac, ma urasc ca esti asa!
Eu: te urasti? de ce?
Ea: intotdeauna fac rau celor care mi-s apropiati...
Eu: pai de ce faci asta? ca sa aprecieze apoi cand le faci bine?
Ea: in nici un caz, nu o fac premeditat
Eu: bine, atunci hai sa te intreb ceva. cat de apropiat iti sunt eu?
Ea: suficient de mult incat sa-mi lipsesti daca nu esti si tu unde ne adunam cu toii.
Eu: nu zau. chestia e ca in ultimul timp am fost mai mult "noi" decat "totii" si incepusem sa cred ca se petrece ceva dar probabil era in mintea mea amortita.
Ea: ai dreptate, am fost ...
Eu: in fine...mam trezit la realitate acum.
Ea: ...
Eu: nu-ti fa griji nu o sa lipsesc de la "adunari"
Ea: eu chiar cred in prietenii intre baieti si fete, chit ca suna infantil; eu am avut si am prieteni baieti!
Eu: ...tu poate..
Ea: D, pe care-l stii si tu, stau cu el majoritatea timpului, si nu ma refer la lucru. iesim impreuna la cafea, la cumparaturi.
Eu: stiu asta...si ai dreptate atata timp cat unu nu vrea ceva mai mult...
Ea: am gresit f mult fata de tine, chiar daca am fost sfatuita sa nu iesim numai noi ca sa nu alimentez eu cine stie ce chestie...
Eu: serios?
Ea: dar mie mi s-a parut firesc asa, nu stiu, naiba sa ma ia.
Eu: apropo, D e insurat!
Ea: good point...
Eu: iar noi doi solo.
Ea: da, nu stiu, n-are rost sa-ti mai dau exemple.
Eu: plus ca abia ne cunoscusem.
Ea: ideea e ca mie chiar imi facea placere sa iesim impreuna.
Eu: pai si mie!
Ea: dar te percepeam ca prieten si inca te vad asa.
Eu: aha.
Ea: nu mai suntem adolescenti..iar eu sunt atata de idioata si ma comport ca in adolescenta.
Eu: tocmai...ne-am invartit in juru cozii cand puteam sa discutam mai demult.
Ea: exact
Eu: de fapt eu am asteptat aiurea cautand un semn. in fine nu mai conteaza acum
Ea: dar ti-am dat indicii...ti-am zis de R, de M...ca unui prieten!
Eu: stiu...dar nu esti prima care povesteste de fostele relatii...
Ea: nu spun unui tip cu care vreau sa ma cuplez detalii dinastea.
Eu: am crezut ca tu esti altfel.
Ea: stii, mi-a revenit in minte un episod de cand aveam 17 ani...atunci am pierdut un prieten tare bun tot asa.
Eu: eu n-am fost in situatia ta ... asa ca nu stiu cum e, dar probabil e mai usor decat in a mea.
Ea: nu stiu daca se pot compara.
Eu: asa cred si eu. tu te simti vinovata, dar eu ma simt penibil...
Ea: ...
Eu: nu stiu care pierde mai mult...dar oricum lucrurile nu vor mai fi ca inainte.
Ea: imi pare rau.
Eu: si mie imi pare, da n-o sa murim din asta.
Ea: noi iesim...nu vii la 8.30 in Cosmo?
Eu: nu mai pot. sunt cam obosit de aseara. am baut mult si n-am prea dormit. ai vorbit cu astia?
Ea: pai cu S doar. hai si tu, te rog...daca nu vii, se complica si mai mult totul.nu stam mult
Eu: S unde e?
Ea : acasa
Eu: o sa vorbesc cu ea. dar asa n-am chef sa beau deloc.
Ea: bei un ceai. e bun ceaiul acolo.
Eu: o sa incerc...
Ea: sa bei ceai sau sa vii?
Eu: na. am vb cu S si plecam impreuna. ne vedem cred ca acolo.
Ea: perfect.

Parcul fara banci

- Ma scuzati, ce faceti aici?
- ...

- Alo, domnu, ce se intampla aici?
- Ce vrei si tu?
- Intrebam ce se intampla!
- Pai nu se vede? Taiem bancile! ...Hai, mai repede si cu asta odata!!
- Asta vad. Dar de ce?
- Ordin de la primarie!
- Primaria a dat ordin sa taiati bancile? Dupa ce tot ea le-a montat?!
- Da.
- Ce motiv ar avea?
- Nu stiu. Cica au fost sesizari ca se aduna boschetarii si dorm pe ele!
- Si asta e masura luata? Sa taie bancile!
- ...
- De ce nu aduna boschetarii in adaposturi?
- Nu stiu dom-le! Nu-i treaba mea. Eu execut ce mi se spune.
- Iar eu contest ce se dispune! E o decizie stupida!
- Zi asta la primarie nu mie.
- Ii ard eu la vot de nu se vad!
- Degeaba, oamenii se schimba dar Primaria tot aia ramane.
- ...
- Hai baieti, mai avem una si gata! ...Auzi tinere, da ce esti atat de afectat?
- Amintirile!
- Cu parcul asta?
- Da...prima mare dragoste a inceput aici!
- Ehe... tineretea asta. Frumoase vremuri!
- Intradevar. Stiti, asta era banca noastra...
- Aha...
- Da, aici m-a asteptat la prima intalnire. Plouase si era toata uda, dar m-a asteptat. Eu am venit intr-un suflet!
- Erai indragostit nu-i asa?
- Pana in varful urechilor...
- Si ce s-a intamplat?
- Au urmat 2 luni minunate...
- Doar atat?
- Exact 62 de zile...atat a durat!
- Ce s-a intamplat?
- Intr-o seara cand pleca de la mine a asteptat-o fostul. Nu stiu cum a convins-o sa se suie in masina!?
- ...
- Pe drum au avut o cearta, si ... masina a scapat de sub control. Un stalp era pe dreapta...
- Stii, nu e nevoie...
- Ea nu purta centura si a zburat prin parbriz...
- ...
- A stat 6 luni in coma, iar cand s-a trezit isi pierduse memoria...
- La naiba!
- Nu-si mai amintea de mine. Nu m-a recunoscut...uitase totul...parcul, banca...
- Lasa, nu te mai gandi.
- Il tinea minte doar pe el, din cauza caruia ajunsese asa...Am vrut sa-l omor...ma crezi?
- Hei nu vorbi asa. Viata e nedreapta, stim cu totii...
- Da. E ticaloasa...
- O sa iti revii tu. Esti tanar doar!
- Asa zic toti...
- Acum, daca nu te superi, eu tre sa termin cu astea pana la 12!
- Da, sigur, scuze de intrerupere.
- Stai linistit.
- Atunci va las. Spor la treaba!
- Auzi tinere...Asta e banca cu pricina?
- Da...
- Stii ce...ia-o cu tine. Oricum o aruncam la fier vechi.
- Se poate?
- Sigur ca da...ia-o linistit.
- Bine, aduc masina imediat!
- Hai.
- Auziti...dar totusi, ce puneti in locul bancilor?
- Scaune. Din fier forjat! Sa-i vad atunci pe boschetari!!

Stand pe banca

foto by www.gelu11.ro

- Ceau.

- Buna.

- Eu sunt.

- Da, stiu. De ce ma suni?

- Nu stiu.

-...

- Am vrut sa vad daca raspunzi. Sa-ti aud vocea.

- Tiam zis ca nu-mi place sa vb la telefon.

- Stiu, dar nu mai pot sa astept urmatorul email!

- Nasol. Si acum?

- Pai , ce faci?

- Ma indrept spre casa. M-a plouat si sunt toata uda.

- ...

- Tu?

- Incerc sa-mi imaginez cum arati.

- De ce?

- Pai uda, nervoasa, cu parul desfacut si pasul grabit. E chiar o priveliste incantatoare.

- Nu cred. Si ti-am zis ca m-am tuns.

- Scuza-ma, am uitat. E greu fara sa te vad.

- Stii ca nu-i posibil.

- Stiu, dar nu inteleg de ce!?

- Nu-ti pot explica.

- Uite, nu e nevoie sa ne intalnim. E suficient sa fim amandoi in acelasi loc, in acelasi moment. Nu crezi?

- Esti naiv...

- Sunt indragostit..

- Vorbe mari. Nu te amagi!

- Macar spun ce simt. Tu de ce nu faci la fel?

- Cum adica?

- In mailuri spui ca te gandesti la mine..E adevarat?

- ...

- Iar atunci de Craciun ti-am vazut privirea.

- Stiu.... Imi amintesc.

- Si atunci cine isi neaga sentimentele?

- Poate ca ai dreptate, dar asta nu schimba nimic.

- In fine!!...Se intuneca, mai ai mult pana acasa?

- M-am oprit pe o banca.

- As...putea veni sa te iau. Nu dureaza mult. Te duc acasa. Nici nu trebuie sa vorbim!

- Nu vreau sa risc....

- Din cauza lui?

- In parte...dar nu numai asta.

- De ce mai stai cu el? Stiu ca nu esti fericita.

- Da?

- Da. Vocea te tradeaza.

- O fi asa cum zici tu!

- Asa e. Stii ca nu-i pasa de tine. De cate ori nu te-a lasat singura? Ai uitat?

- N-am uitat, dar...

- Atunci ce mai astepti?

- Nu stiu. Mi-e teama de schimbare. Acum cel putin am stabilitate...

- Nici eu nu sunt un curajos. Dar...cand ma gandesc la tine, parca...

- Ce?

- Nu stiu. Parca...sunt un alt om! Gata de a-mi asuma orice risc.

- De ce eu? Ce-i atat de special la mine?

- ...Ochii tai. Ei m-au cucerit. Atata tristete si sinceritate intr-o singura clipire ca mi s-au taiat picioarele.

- Nu stiam ca am asa efect asupra barbatilor.

- Nu l-ai intalnit pe cel potrivit.

- Si tu esti acela?

- As putea fi. Ce zici de asta?

- Nu stiu sigur.

- Trebuie doar sa crezi ca se poate schimba ceva in viata ta. Poti face asta?

- ...

- Deci? Pe care banca stai?

- ....In spate la Bega. In parc.

- Vin in 5 minute si mergem sa bem un capucino ca sa te incalzesti. Ok?

- Bine..

- Sunt pe drum!

- ...Te astept...