29 mai 2009

Incepe Street Delivery

Pasiti in strada Mercy! Gustati din festival!


Vineri, 29 mai 2009

10.00 – 14.00 - Decorarea Străzii Mercy

14.00 - Arborarea steagului Street Delivery şi deschiderea oficială a festivalului

15.00 - Inaugurarea primului tomberon de pe Strada Mercy cu intonarea “Odei Bucuriei” + şampanie

16.00 - “Salvaţi îngerii Timişoarei” (expoziţie foto şi dezbatere)

17.00 - “Cum depăşim actualul Ev Mediu. Provocarea lui Giordano Bruno” (dezbatere I)

17.00 – 21.00 - Ateliere de arte şi handmade

17.30 - Vernisajul expoziţiei de pictură Victor Gingiu

19.00 - Concert Nicu Alifantis

20.30 - Concert Lema (electro / violoncel / proiecţii)

21.30 - Spectacol “Shadows”

22.00 - Proiecţie de film din DocumFest – câştigătorul Premiului Special la ediţia din 2008

22.00 - Observaţii astronomice

24.00 – Stingerea

Sâmbătă, 30 mai 2009

10.00 - Atelier de pictură pe folie

11.00 - Lansare de zmee

12.00 - Ateliere de joacă pentru copii

13.00 - Campania antiplastic (Centrul de coordonare pentru reabilitarea clădirilor istorice din Timişoara)

14.00 – 21.00 - Ateliere handmade

14.00 - Limonadă extraterestră

15.00 - Invenţii şi inventatori

16.00 - “Cerere în căsătorie”, după N. V. Gogol (spectacol de teatru oferit de trupa Thespis)

17.00 - “Cum depăşim actualul Ev Mediu. Soluţia lui Galilei” (dezbatere II)

17.00 - Recital de coveruri

18.00 - Trenul timpului (powered by Camarila Culturală)

18.00 - Delivering Plai (feat. Festivalul Plai)

19.00 - “De ce nu iubim străzile” (dezbatere)

20.00 - Jam session

21.00 - Proiecţie de film din DocumFest – câştigătorul Marelui Premiu la ediţia din 2008

22.00 - Concert Silent Strike

22.00 - Observaţii astronomice

23.00 - Funky party

24.00 – Stingerea

Duminică, 31 mai 2009

12.00 - Ateliere de joacă pentru copii

14.00 – 21.00 - Ateliere handmade

15.00 - Elixirul tinereţii – taraba cu suc de trandafiri

16.00 - ARDOR Banat aduce dezbaterea în spaţiul public

17.00 - Poezie şi portrete la minut

17.00 - Grupul de gherilă literară (demonstraţie de forţă)

17.00 - Workshop de fotografie

18.00 - Recuperarea spaţiului public (dezbatere)

19.00 - Concert DJ Seba 1394 feat. MC Tina (anonimTM)

20.00 - Arta livrată în stradă (desenul din muzeu - Timea Ciora)

20.00 - Jam session

21.00 - Sell me! - one man show cu Răzvan Mazilu

22.00 - Proiecţie de film din DocumFest – câştigător la secţiunea film de creaţie - ediţia din 2008 (scenă)

22.00 - Proiecţie de film: “Frumuseţea cosmosului”(ceainăria Cărtureşti)

22.00 - Observaţii astronomice

23.00 - Jonglerii cu foc

24.00 - Stingerea

I had a dream

Poate unii stiti, altii veti afla acum, dar mie mi se intampla foarte foarte rar sa visez. Nu e vorba ca nu imi amintesc, pur si simplu n-am nici senzatia aia de dimineata ca am visat si nu mai stiu ce. Aia era inainte, pe la 20 de ani. Nu mai e ca la 20 de ani. Acum totul e blank. Zero. Pana si calculatoarele viseaza oi electrice, la mine nimic. Totusi asnoapte am avut un vis. Si, culmea, mi l-am amintit foarte clar cand m-am trezit. Se facea ca umblam prin centru, pe bulevardul Revolutiei (in fata la Medicina) cu o sticla de whiskey in mana. Era Chivas si o cumparasem de la chioscu de ziare de langa Parc(!). Era pe jumate plina dar nu bausem din ea, nu ma simteam beat cel putin. Nu stiu ce planuri aveam cu ea, fie asteptam pe cineva sa bem, fie imi cautam drumul spre casa. Am intrat in Parc ratacind pe alei pana ce m-am trezit si am venit la lucru. Ciudat...

28 mai 2009

27 mai 2009

Ultima fotografie.


Ce-ati zice daca v-ati trezi dimineata cu imaginea asta. N-ar fi un mod bun de a va incepe ziua, adica cele 3 secunde ramase din ea, nu-i asa? Probabil ultima chestie ce v-ar trece prin cap ar fi sa puneti mana pe camera si sa fotografiati bestia. In 2009 lucrul asta ar parea normal unora. Doar ca nu stau chiar asa lucrurile. Mai rau e cand asa zisa presa din RO pune botul si ne vinde si noua gogoasa cu ultima fotografie a lui Michio Hoshimo, un fotograf japonez care in 1996 a murit sfasiat de un urs brun siberian in Rusia. Banateanul preia de la Descopera articolul si prezinta o fotografie trucata drept ultimul instantaneu al fotografului inainte de moarte fara a da doi bani pe discutiile de pe forumuri pe acest subiect.

"The tragedy happened at 4 a.m. I woke up by call of (Japanese) cameramen. 'Tent! Bear! Tent!' In two seconds, I and my brother and the rest of the crew got out and heard Michio's cry and bear's growl. It was dark and we flashlighted the tent being destroyed and bear back in the grass 10 meters away. Immediately we started to yell enormously but bear didn't even rise a head. I found shovel and metal bucket and started to bang, three to five meters from bear. Bear rised head once very shortly, then took Hoshino's body by teeth and disappeared in the darkness. ..."
Deci era noapte. In plus tipul era insotit de nevasta si copil, greu de crezut ca in cazuri dinastea te apuci sa faci poze cand familia ti-e in pericol si tu buimac de somn. Farsa a fost dezbatuta si aici dar ziaristii nostri parca nu vor sa citeasca. Dovada trucajului:

In plus priviti umbrele: spatele ursului pare luminat dinspre cort dar totusi umbra lui e pe cort(!).

26 mai 2009

Church of Google

O tu mare Creator de Pagini sfinteasca-se Readerul tau, vie imparatia ta, faca-se voia ta precum in Internet asa si pe Pamant. Caci a ta e slava si maretia lui Picassa si tu ne veghezi Documentele si Calendarul impreuna cu Sfantul Duh Analytic. Si desi l-ai trimis pe al tau fiu iGoogle sa ne invete beneficiile Talk-ului noi tot am cazut in ispita Messengerului si acum suferim pedeapsa FeedBurnerului tau. Iarta-ne parinte Gmail pacatul Adword-ului si curvia Adsens-ului si da-ne voie sa ne adunam din nou in Grupuri ca sa ne creasca la loc abonatii RSS si sa intram pentru totdeauna in Istoricul Web-ului. Da-ne noua astazi Imagini si Videos noi ca sa postam pe Blogger si nu ne duce pe noi in ispita Wordpress-ului. @m1n.

Concerte: Blazzaj si Byron













Daca e marti atunci e zi de anuntat concertele pentru sfarsitul de saptamana, astfel incat sa aibe timp melomanii sa-si puna treburile in ordine si sa nu rateze vreun event. Joi, 28 mai,se intampla in Setup un concert cu scop caritabil organizat de Casa cu Clovni pentru copiii strazii pe care ii are in grija. Vor presta Blazzaj, Alin Nica and the Band, Serious Roadtrip etc. Costa 10 Ron, incepe la 21 si banii se doneaza.

Vineri si sambata, 29 respectiv 30 mai, ne incanta Byron cu doua prestatii live in doua locatii diferite: vineri, in The Note, vor canta cu "instrumentele in priza" iar sambata pe River Deck, acustic. Ce mai vreti mai mult de atat? Oferta e decenta: 15 ron pe zi, sau 20 pe amandoua, ca la festival...

25 mai 2009

Velo-City 2009

Intre 12 si 15 mai a avut loc la Bruxelles cea mai mare conferinta dedicata ciclismului - Velo-City - care s-a incheiat cu semnarea in Parlamentul European a unei Charte de catre mai multe orase. Prin aceasta ele isi asuma obligatia de a investi in politica ciclismului ca parte integrata a mobilitatii urbane. Timisoara e singurul oras din Romania care a semnat, alaturi de alte cateva orasele ca Edinburgh, Milano, Madrid, Helsinki, Copenhaga etc. Ce si-a asumat in fapt orasul nostru?

a) To set a target of at least 15% for the share of cycling in the modal split of trips for the year 2020 and of further growth if this target already is achieved
b) To set a target of - 50% for cyclists running the risk of having a fatal accident for the year 2020
c) To work on a bicycle parking and ‘anti bicycle theft policy’
d) To participate in and to set up projects to increase cycling to school and to work
e) To contribute to more sustainable tourism by investing in measures to improve and to increase bicycle tourism
f) To cooperate closely with the bicycle user organisations, the bicycle retailers organization and the bicycle industry organizations and other stakeholders as the police, consultants and expertise centers, architects and builders of infrastructure to achieve the targets, and call upon all other European cities to follow our example.

Avand in vedere ca termenul de impinire a obiectivelor e destul de indepartat (2020) tot ce sper e ca autoritatile locale sa nu uite de semnatura asta si sa faca ce si-au propus.

24 mai 2009

Reguli de circulat cu castile-n urechi

Acest post nu se adreseaza celor 2 pensionari care ma citesc dar nu asculta muzica la mp3 ci doar celor ca mine care umbla pe strada cu mainile in buzunar, capul plecat si dopuri* in urechi!

*dopuri = (jargon) casti audio tip Inside cu sistem super XBS, magnet neodymium si frecventa de raspuns de-a dreptul nesimtita.

Deci cum ne deplasam corect in traficul pietonal atunci cand ascultam muzica in mp3:

- in primul rand nu dati din brate. Poate sa strige cat vrea tipul de la mic "Ridicati mainile in aer!!", NU, nu le ridicati. Puteti cauza atacuri de panica sugerand ca sunteti vicima unui atac armat.

- nu incercati sa mergeti in ritmul muzicii decat daca e un bass monoton. Daca e ceva breakbeat, cu ruperi de ritm sau alternativ o sa va rupeti picioarele.

- fara pam-pam-pam-pa-ram din gura, e total ridicol, se accepta doar hmmm-aieli si nanana-uri intre anumite limite. Foarte important: nu miscati buzele dupa versurile pe care doar voi le auziti cand priviti pe cineva in ochi. E confuzant. Respectiva/respectivul va crede ca va adresati lui/ei, va raspunde, iar voi veti ridica senini din umeri ca doar sunteti surzi. Penibil si nepoliticos.

- interzis gestul asta :z. E doar pentru familie (asta incluzand si prietenii).

- nu imitati instrumente muzicale: chitari, tobe, clape. Nu va aflati la Britain's got talent.

- pastrati ochii deschisi. Stiu ca traiti muzica dar totusi tineti si la viata voastra; nu doriti ca piesa sa se termine intr-o ambulanta, mai ales atunci cand traversati fara sa intoarceti capul ca sa nu va pice dopurile.

- foarte important: a nu se folosi pe bicicleta; pe cuvant, am invatat pe pielea mea cand la o frana, m-am ridicat pe roata din fata. Eram cufundat in versurile Killers...

- incercati sa nu ganditi prea mult, deseori gandurile se materializeaza in vorbe rostite cu voce tare gen "Ce cur misto are asta din fata mea, numa de-ar pune o frana brusca soferul!" Veti fi etichetati incorect.

- daca trebuie sa conversezi cu cineva scoate-ti muzica din cap, caci altfel volumul tau va speria toata farmacia: ceva gen FLUOCINOLON VA ROG! ... Fugiti ca se ia!!

- PUNE-TI TELEFONUL PE VIBRATII ... SI ATAT. E naspa sa lasi un firobuz intreg sa-ti asculte maneaua pana ti se termina tie hausu din casca.

- circulati dracu pe trotuar sa nu se faca coada de taxiuri in spatele vostru.

- combinatia cu ochelari de soare e fatala: va considerati total invizibili si invulnerabili.

Analiza este bazata pe experienta proprie in toate cazurile mai putin de unul. Va las pe voi sa cugetati. Si, bineinteles, sa mai adaugati.

Update:

- nu ascultati stand-up comedy in casti, pe strada, razand ca apucatii. In cele din urma cineva va interpreta situatia drept una clinica de "probleme la mansarda" si va sesiza echipa halatelor albe ca le-a scapat unu. (thanx oana)

- nu sheruiti dopul* ! sheruiti doar muzica...

- nu circulati pe strada doi cu o pereche de casti, de parca ati fi siamezi legati printr-un "cordon ombilical" si orice biciclist ar vrea sa va desparta. (se accepta daca stati pe banca, in tren sau in pat).

23 mai 2009

Muzica noua: Polarkreis 18

Am descoperit o trupa noua din intamplare si sunt fericit. Le-am tras albumul de pe net (pai altfel cum?) si ii tot ascult intr-o veselie. E o trupa de nemti, Polarkreis 18, care canta un ceva pop cu sintetizatoare si chestii electronice. Wiki zice ca se mai cheama indietronic ceea ce fac ei si eu subscriu 100% la acest termen. Au o piesa faimoasa, Allein Allein, care chiar am auzit-o azi pe Guerilla (respect!) dar capsuna de pe tort e The Colour of Snow, single-ul care da numele celui de-al doilea album. Suna demential. Clip jos:





In plus Polarkreis astia vin si la BestFest :D. Canta in Ziua 1 in aceeasi seara cu Moby. Nush dar eu tot mai mult vreau sa merg la Bucuresti. Cred ca o fac pana la urma. Adica Killers, White Lies, Moby si Polarkreis 18? Com'on!! Nu mai zic de Grimus si Les Elephants Bizares sau Snails...

Natura dezlantuita

Aseara pe dupa miezul noptii stateam eu pe burta in pat, pregatit sa intru in lumea onirica, cand deodata aud tropaieli pe colidor. Babacul meu se trezise brusc, si, ca un om vigilent, si-a dat seama ca flashurile alea de afara combinate cu totala bezna stradala oferita de Electrica nu aduceau nimic bun. Mai mult prevesteau mania divina: furtuna de vara! [Da, stiu ca-i primavara teoretic, da cand afara sunt 35 de grade la umbra se duce dracu toata teoria] Revenind la babac. Tatal meu e prevazator de felul lui, le simte cand sunt pe-aproape, o fi experienta de vina sau poate sufera de sindromul "ca n-am tras podul de la mal".

Tropaiala lui m-a desteptat si pe mine, chiar daca eram rupt de oboseala, si uitandu-ma pe geam am presimtit ca vine un groaznic. Asta batran era deja prin curte, se lupta cu vijelia, de fapt privea cum zboara ghivecele, cactusii, masa cu scaunele etc. Io, mai pe interes, mi-am amintit ca n-am inchis geamul la masina (ca sa se racoreasca, gen). Bad choice. Am tasnit in strada in pijamale si m-am invaluit cu un nor de praf. Am ajuns in final la masina, am descuiat, basculat geamul si m-am intors repede in curte. Apoi am asigurat cainele. Nu doream sa-l gasesc in alta curte, ce naiba. Deci, l-am bagat in garaj. Cum nu ploua inca am incercat sa-i calmez pe ai mei care alergau ca disperati. Era oricum prea tarziu. Vantul isi facuse damblaua, adunam noi dimineata trandafirii decapitati ai maica-mii si ghivecele imprastiate. Am urcat sus mi-am scuturat praful din par, am scos electricele din priza (ultima oara mi s-a ars compul) si am asteptat sa cada cerul pe noi. Acum dimineata am vizitat teatrul de lupta inainte de a veni la munca. Se putea si mai rau. Umbrela si masa de plastic au scapat intregi multumita vitezei de reactie a batranului. Anul trecut mi-a culcat un visin gros cat bratul la pamant, coroana lui plina cu visine odihnind flexata pe gazon. A trebuit sa stea proptit in carja vreo luna sa-si revina si sa-mi coaca ceva fructe. Deci vedeti ca-i fain la casa, dar uneori esti aproape de o criza de nervi, daca nu ai spirit de american resemnat in fata tornadei, asa ca mine :D.

Ps. Radu, cum ai supravietuit?

22 mai 2009

Pentru posesorii de Golf :D

Un spot misto pe care nu l-am mai vazut pana acum. Chiar daca are ca subiect a cincea generatie de Golf, consider ca sunt indreptatit sa ma regasesc in target-ul acestei campanii, ca posesor al unui 3!!



Thanks Puisor.

Reminder

Stiu ca nu va intereseaza pe toti, dar eu oricum va stresez cu reamintirea faptului ca am un sondaj pentru cinefili care expira maine si ale carui rezultate sunt destul de interesante. La fel, concursul ala de pe Marele Ecran se incheie. N-a fost el prea inspirat, de acord, dar trebuia cumva sa atragem atentia asupra Cannes-ului, doar suntem blog de filme, si avem atat de multi bani incat abia asteptam sa dam niste bilete la film :O. Glumeam.... In fine, cine are chef sa arunce in orb, n-are decat sa zica care din filmele pe care NU le-a vazut va castiga. Sau poate care isi doreste sa castige, asa merge? Na, gata cu aiurelile...

21 mai 2009

20 mai 2009

O bere goala

* a treia parte din Tripticul unei guri inclestate

Sedeam de unu singur intr-un colt de pub intunecat, la o masa de doua persoane din zona de nefumatori. De obicei, cand caut un pic de liniste, zona de nefumatori e cea mai potrivita, desigur, atunci cand exista o astfel de zona. Deci, eram singurul rezident al zonei interzise, bucurandu-ma din plin de acea oaza mica de solitudine. M-as fi bucurat ceva mai mult daca si celalalt loc de la masa ar fi fost ocupat. Dar ea nu aparuse de data asta. Si nici data viitoare nu va aparea, iar in privinta venirii ei acolo viitorul era sumbru. Ruptura se produse, iar tranzitia reinvia vechile pasiuni la o masa intr-un colt de pub cu mine si-o bere goala sa-mi tina de urat. Berea fusese plina la un moment dat, doar ca pe durata momentului meu de reflectie a inceput sa manifeste simpatie pentru goliciunea ce-o simtea in mine si a preluat si ea o parte. Lucrul trist era insa ca volumul dislocat de ea nu reprezenta decat jumatate de litru, iar la felul cum ma simteam eu asta insemna mai putin decat nimic. As fi avut nevoie de un numar ridicol de mare de sticle goale in care sa-mi vars imensul gol, lucru total nerecomandat, motiv pentru care ma resemnasem sa-mi pastrez berea goala ca singura mea partenera de baut, gen.

Barul era destul de putin animat, ceva tipic mijlocului de saptamana, avand doar cativa clienti linistiti care-si savurau bauturile in tacere si comentau mormaind stirea zilei sau vreo afurisita de barfa mondena. Imi convenea tonul scazut al locului, galagia lor m-ar fi bruiat. Acum trei zile fusesem la un banchet de nu se intelegea om cu persoana, ca sa nu mai zic de ascultat muzica. A trebuit sa-mi repete de trei ori ca s-a terminat ca sa pricep ce vrea sa zica. Iar eu, in toata harmalaia aia, in loc sa-i strig ceva in fata, n-am gasit nimic de spus decat sa ridic indiferent din umeri, cu toate ca nu-mi era deloc indiferent, si s-o privesc cum pleaca. Apoi am avut pofta sa "inchid" barul si m-am facut praf. Din acest motiv ezitam acum sa inmultesc sticlele goale de pe masa mea de doua locuri. Aveam o rezolutie, ce naiba...

O sunasem atunci dimineata, dupa ce m-am trezit din mahmureala, si-i spusesem ca nu mai vreau s-o vad niciodata. Raceala raspunsului ei - "Bine" - mi-a explodat in creier trezindu-mi violent toate simturile si facandu-ma sa realizez dimensiunea goliciunii mele. Parca imi pierdusem inclusiv umbra, atat de pustiu ma simteam. Iar in interior aveam un vid ascuns de care pana si gandurile cu greu imi scapau. Situatia era prea periculoasa, imi dadeam seama de asta. E in natura golului sa-si doreasca a fi umplut si e mai sanatos sa decid eu cu ce sa-l satur decat sa-l las sa inghita totul. O bere goala putea fi un bun inceput, ea avand calitatea uimitoare de absorbi goliciunea. Nu trebuie decat s-o atingi de buze si transferul s-a realizat. La fel de delicat ca un sarut si cu 5,4% mai sincer. Insa puterea ei creste odata cu numarul, asa ca, da-o naibii de rezolutie...
- Ospatar! O bere plina pentru asta goala!

* partea 1
* partea 2

19 mai 2009

Tonight's favorite movie lines (7)

- You know, you're wearing a striped shirt with a striped tie, you know that, right?
- Yeah, I do it for the ladies.
- Oh - the ladies ever tell you that you look like a fucking optical illusion?


- You know what a man should never ask in a Victoria's Secret shop, Jake?
- What?
- "Does this come in children's sizes?


I have been in three different prisons, Montgomery. Three different countries. And you know what I learned? I learned prison is a bad place to be.


...Well, fuck you, too. Fuck me, fuck you, fuck this whole city and everyone in it. [...] Fuck the Korean grocers with their pyramids of overpriced fruit and their tulips and roses wrapped in plastic. Ten years in the country, still no speaky English? Fuck the Russians in Brighton Beach. Mobster thugs sitting in cafés, sipping tea in little glasses, sugar cubes between their teeth. Wheelin' and dealin' and schemin'. Go back where you fucking came from! [...]Fuck the Bensonhurst Italians with their pomaded hair, their nylon warm-up suits, their St. Anthony medallions, swinging their, Jason Giambi, Louisville slugger, baseball bats, trying to audition for the Sopranos.

18 mai 2009

Oasis - Falling down by Chemical Brothers

Sau cum ar veni, "Obsesia zilei". Pentru cei care servesc indie mixed with electro.

Click play then repeat.




Oasis - Falling Down (Chemical Brothers Remx)

17 mai 2009

O cafea dulce-amara

* partea a doua din "Tripticul unei guri inclestate"

Am intrat hotarat in cafeneaua mea obisnuita asa cum fac de fiecare data cand am o saptamana libera la dispozitie. Da, bantui cafenelele in cautarea acelei cafele perfecte. Am inceput sa inspectez meniul cu gandul indoit: ce sa primeze - aspectul sau costul final. Eram aproape hotarat sa joc ieftin de data asta, axandu-ma pe cost, cand am zarit-o. Era un soi nou, pe care nu-mi explic cum de-l ratasem in alte vizite similare, ceva deosebit, intrigant. Si un aspect... mmm. O cafea neagra, lunga, delicios asezonata cu doi stropi calduti de lapte si un biscuite proaspat pe o farfurie. Simteam deja bucuria diminetii de Craciun cand imi picau ochii pe primul cadou: nu conta daca era pentru mine, daca o sa-mi placa sau daca visam, era bucuria noului. Ma consideram indreptatit deci sa cred ca sortimentul nou de cafea imi era destinat. In plus, avea si ceva aproape familiar, de parca o mai zarisem odata pe o alta masa, intr-o alta cafenea, in asteptarea unui doritor nebun ca mine. "O data e coincidenta, de doua ori e soarta" obisnuiam sa-mi spun. Iar eu credeam in coincidente. De fapt, le urmaream si cautam sa ma arunc in calea lor. Mi-am amintit ca imi dorisem si atunci cafeaua aia parasita, dar fiind ocupat cu niste bauturi mai tari, mi-am luat gandul de la ea. Acum aveam a doua sansa, de data asta va fi a mea.

Mi-am luat cafeaua aburinda la pachet ca s-o servesc in intimitatea propriului apartament. Nu-mi plac privirile straine, curioase, imi lasa impresia ca sunt judecat si condamnat deopotriva. Asa ca am venit acasa la mine cu cafeaua mea draga. Spuneti-mi nebun obsedat, dar mie imi place sa personalizez cafeaua atunci cand e facuta expres doar pentru mine si contine multa dragoste si-un biscuite. Cu totii avem momentele noastre de "neinteles" si nici eu nu sunt diferit. Deci mi-am adus cafeaua acasa. Am dat drumul la muzica, ceva ambiental, ca sa mai umple din colturile goale, si m-am pregatit sa-mi savurez descoperirea. Privind-o parca o simteam vorbind si indemnandu-ma s-o gust mai repede. Avea si ea mandria ei, probabil. Dorea sa vada daca satisface gustul meu de conaisseur, de coffee-addict. Din prima sorbitura am stiut ca e ceva diferit. Aroma ei ma convinsese de la bar ca o sa-mi placa, dar gustul a fost cel care stabili dimensiunile placerii. Dulce doar atat cat sa nu fie prea aspra si totusi pastrandu-si taria innascuta. Era prea buna ca sa fie adevarata, daca intelegeti ce spun. De la a treia gura am inceput deja sa ma tem ca se va termina. Asa e intotdeauna. Odata cu fericirea adusa de perfectiune apare si teama de a nu o pierde. Merg mana-n mana astea doua: fericirea si frica. M-am gandit ca poate ar trebui sa ma opresc, s-o pun deoparte la pastrare pe mai tarziu sau, poate, pentru totdeauna. Dar ce rost are sa posezi ceva daca nu poti gusta din ea. Apoi am inceput sa beau cu inghitituri mai mici, dar tot se imputina. Am ajuns chiar sa-mi inmoi doar buzele sau sa-i inspir aroma si sa ma declar satisfacut. Dar ma amageam. Perfectiunea nu se poate aplica decat infinitului.

Ultimele guri le-am luat in tacere si regret. Nu-mi mai vorbea deloc. Dulceata initiala disparuse ca prin farmec, de parca fusese doar o-nchipuire, iar locul ei fusese luat de-o crunta amareala. Rece si amar, exact cum imi displace mai mult. Dar am baut-o pana la capat ca sa ma pot uita in ceasca goala si sa spun " S-a terminat!"..... Morala ar fi ca, oricat de multe cafenele-ai vizita si in oricate din ele ai gusta dintr-o cafea, realitatea e ca, atunci cand cafa se raceste, ramai cu aceeasi amareala neplacuta iar pretul ti se pare tot umflat.

* urmeaza partea a treia.
* partea 1

Daca tot ce zboara s-ar manca [Leapsa]

....as fi si eu una din cele de mai jos.
O FLOARE: carnivora
UN ANOTIMP: primavara
O LUNĂ: iunie
O CULOARE: gri dorian
UN ANIMAL: caine/lup
O PIESĂ VESTIMENTARĂ: curea
UN FRUCT: o banana
O PIESA DE MOBILIER: lampa de citit
O MELODIE: portishead - machine gun
UN VIDEOCLIP: prodigy - invaders must die
OBIECT: un topor
UN INSTRUMENT MUZICAL: pian
O PERSOANĂ APROPIATĂ: nici una
UN COPAC: cais
UN VERS: "Last night I nearly died, But I woke up just in time."
UN ORAŞ: Timisoara
O PERSOANA PUBLICĂ: Simon Pegg
UN FEL DE MÂNCARE: cartofi prajiti
O CARTE: Dialogurile lui Platon
UN SUPER-EROU: Rorshach
UN FENOMEN: supernova
O MAŞINĂ: un muscle car american cu motor de 5L
O PARTE A CORPULUI: buze
UN PERSONAJ DE FILM: Leon
UN FILM: Seul contre tous
UN LOC: P-ta Unirii
O CLĂDIRE: Empire State Building
O LEGUMĂ: ardei iute
UN TELEFON: public
O BAUTURĂ: tequilla sunrise
CEVA DULCE: baclava
UN OBIECT DE EXTERIOR: ceas public
O MATERIE: ?
UN SERIAL: Lost
O PIESĂ DE TEATRU: Stateam intinsi pe pat
UN NUME: Erich
UN GEST: mangaiere
UN PARFUM: black code
O ORĂ: 00:00
UN AN: 1979, bun an.

Leapsa primita de la cristina. Pasam mai departe la Andra, Anda si Haosului.

Bula misoginului (7)

"Cel mai inalt omagiu al unei femei fata de un barbat este sa-i ceara prietenia. Cea mai inalta dovada de indiferenta este sa-i ofere ea prietenia."

Madame de Girardin

16 mai 2009

Seara Japoneza la Filarmonica

Filarmonica Banatul ne surprinde din nou cu o chestie inedita. Marti, 19 mai, de la ora 19, in sala Capitol vom avea samurai, kendo, taiko, ikebana si haiku. Sabii si tobe intr-un recital de percutie contemporana sustinut de muzicianul Doru Roman. Stirea pe larg in Banateanul. Sper sa ajung.

14 mai 2009

O tigara aprinsa

* partea intai din "Tripticul unei guri inclestate"

O studiez atent cum isi aprinde din pachetul argintiu o tigara lunguiata si subtire. Avea un aer distins pe care probabil ca si l-a insusit din filmele anilor '50. Ii lipsea doar o blana de vulpe polara in jurul gatului si sipca de esenta rara in care sa-si tina tigara; astfel portretul de dama ar fi fost complet. Deci cum ziceam, o studiam atent. Ce altceva puteam face... conversatia lancezea. N-aveam nici prea multe in comun. Ma miram ca acceptase invitatia la cafea pe care o aruncasem aparent dezinteresat. Poate se plictisise si ea... A tras un fum adanc, cu sete, asa cum fac cei care se lasa doua zile de fumat si apoi le cade in mana o tigara buna, deci, un singur fum, tigara sfaraind in semi-intuneric in momentul in care i-a sunat telefonul. A pus-o pe marginea scrumierei, cu grija, s-a uitat zambind la mine si s-a scuzat. Interes de serviciu. Pe naiba, mirosea de la o posta a dama intretinuta. Fie, am scuzat-o, ce era sa fac. Insa tigara... de ce a lasat-o aprinsa-n scrumiera? A observat ca nu fumez doar. Priveam manunchiul de tutun ce ardea tacut in fata mea, lasand doar un firisor subtire de otrava sa-mi invadeze zona de confort. O si simteam cum ma patrunde aducand valurile de nicotina si alte mii de toxine direct in singele meu imaculat. O reala risipa. Cunosc oameni care mi-ar strange mana pentru doar un fum cadou.

Asemenea ganduri ma framantau in vreme ce fixam tigara aceea aprinsa, care isi traia viata, milimetru cu milimetru, la 900 de grade. Scurt, intens, fierbinte. Mi-ar placea sa fiu o tigara intre buzele unei femei, m-am trezit gandind. O ardere de cinci minute, pasionala, rascolitoare. O inaltare in eter. I-as rapi si ultima suflare pentru a-mi incinge sufletul cu tutun aromat. Dar nu sunt. Iar tigara e de fapt in fata mea si-mi fura mie deliciul unei rasuflari. O privesc cu insistenta si-mi imaginez cum o fac sa arda mai repede, mai vioi. Chiar am impresia ca reusesc. Ce naiba vorbeste atat femeia asta? Tigara e insa abia la jumatate. As putea sa o sting. Oare se face asa ceva? Cand partenerul de conversatie te lasa balta e normal sa-i stingi tigara? Poate fi interpretat oricum.. Mai astept 2 minute. Cine stie..

Tigara arde tot mai greu..se apropie de sfarsit. Fara o noua gura de oxigen care sa-i aprinda valvataia biata tigareta era sortita unei mocneli ascunse, nici vie nici moarta. Suferea o agonie prelungita marcata de o continua emanatie de fum dizgratios. Hai odata, stinge-te! Curma-ti suferinta si sfarseste-o si pe-a mea. Inchide-ti ochiul ala arzator si mori! Parca auzindu-ma, caldura ii reveni, probabil provocata de o firmitura mai consistenta de tutun uscat sau de-un petic de hartie ceva mai inflamabil. Valvataia credincioasa mai manca un milimetru din trupul calaului ei tacut. Tigara isi traia asadar ultimele clipe ale existentei. Ce bafta pe mine sa fiu martorul momentului final. Ce odata incepuse c-o scanteie urma sa se sfarseasca intr-o soapta lina. Numai de s-ar intampla mai repede. Cu greu rezistam tentatiei de a intinde mana spre tigara si, cu un gest studiat, s-o apuc, sa mi-o asez intre buze, si apoi sa-i sug cu nesat si ultima farama de viata, s-o scap de chinuri. Un mic sacrificiu pentru a ma linisti ulterior. Destul de echitabil, gandeam. N-am mai apucat sa-mi duc gandurile mai departe, spre o actiune clara, intrucat partenera mea de cafenea s-a intors. Si-a cerut din nou scuze, doar ca o complezenta, apoi m-a anuntat ca trebuie sa plece. Privind tigara un moment si-a amintit:
- O doamne, am uitat-o aprinsa! S-a fumat singura... Pacat.
A luat-o in mana si a stins-o ferm de fundul scrumierei.
- Puteai si tu sa faci asta, mi-a zis zambind.
- N-am indraznit. Parea cu mult prea vie pentru o tigara obisnuita.

* urmeaza partea a doua

Cum as filma eu "Clipa Mortii"

*dupa romanul lui Jim Crace. Ce urmeaza e un mic rezumat al momentelor pe care le-as vrea eu filmate. Chiar cred ca ar iesi un film interesant dupa cartea asta, chiar si numai daca am pastra doar faptele si n-am insita, ceea ce ar fi pacat, asupra motivatiilor personajelor, filosofiei din text si alte cele specifice unei povesti filmate bine.


[Prezent] Plaja salbatica din Baritone Bay cu dunele ei ciudate de nisip pe alocuri acoperite de iarba. O dimineata insorita cu un cer albastru impecabil, cativa nori alb si pufosi. Un vant intetit care batea dinspre mare. Smocurile de iarba se miscau in bataia lui. Cadre fixe cu tarmul golfului, frumusetea locurilor, liniste. Panoramarea spatiului inspre interior, apoi fixarea pe un loc dintre dune si zoom usor. Doua trupuri intinse pe un cearsaf, nemiscate, in bataia soarelui. Femeia pe o parte, jumatate goala, barbatul pe spate complet dezbracat. Se vede ca sunt in varsta, peste 50 de ani. Apoi prin close-up-uri receptionam socul. Craniul femeii e plin de sange, zdrobit, nemiscat, creierul expus vederii dar fara a se insista. Fata e culcata pe iarba, gura intredeschisa, dinti sparti. E moarta. Barbatul horcaie usor, ochii se misca din cand in cand, pupile dilatate. Scene in detaliu cu urme de lovituri, piept brate cap. Toate alterneza cu flashback-urile unui atac. Apoi barbatul constientizeaza prezenta nemiscata a sotiei. Intinde mana rupta si-i atinge glezna usor, apoi incremeneste. Horcaiala inceteaza, privire fixa, moare. Cerul e inorat in departare.

[30 de ani in urma]. 6 tineri ajung la o casa de studiu pe plaja Baritone Bay. 2 fete si 4 baieti. Unul din ei mai retras e focusat pe studiu - Joseph. Una din fete, Celice, gandeste cum sa-i atraga pe ceilalti 3 in pat. Ei par mai interesati de cealalta. Toti in afara de Joseph ies la birt in sat. Baietii le trimit pe fete acasa si raman sa agate niste fete locale.

[Inainte de clipa mortii]. Un barbat necunoscut se furiseaza prin tufele de pe plaja. Ii urmareste pe doi plimbareti de departe. Vrea sa-i jefuiasca. Cauta o arma, gaseste o bucata de granit, exerseaza cu ea cateva lovituri testand taria rocii. Perfect. Continua drumul, ii gaseste intre dune relaxati si aproape goi. Tocmai facusera sex. La varsta lor, gandeste. Pandeste momentul prielnic si ataca. Prima cade victima Celice. Sapte lovituri puternice in fata, nici nu realizeaza ce se petrece. Craniul plezneste, zangele tasneste victorios si femeia intra in coma instant. Imagini sacadate, montaj rapid, necronologic, alternat cu slow motion si schimbari de unghi. Va muri in 50 de secunde. Joseph apuca sa se ridice dar e ramolit. Primeste un picior in gura apoi granitul isi face treaba: umar, cap, piept, lovituri grele nemiloase. Incearca sa se apere dar mana ii este zdrobita. Cade jos. Pe final un picior in vintre ii zdrobeste testicolele. Agonie. Talharul cotrobaie prin lucruri gaseste niste bani, manca un biscuite, arunca telefonul (nu-i foloseste), imbraca un pulover, apuca cheile de la masina si pleaca.

[Inainte de clipa mortii]. Barbatii se intorc zgomotosi de la birt, canta. Femeile erau deja in pat dar nu dormeau inca. Cei trei se apuca de baut din nou, fac cafea. Celice striga la ei dar nu e auzita. Apare in bucatarie ii ia la intrebari si realizeaza ca au fost la femei. Se retrage spasita. Apare si Joseph. Fusese pe plaja cautand mostre. Se alatura celor 3 si le canta ceva serios, traditional, voce puternica pentru un om scund. Celice asculta din camera si e fascinata. Se masturbeaza in tacere.

[O zi dupa clipa mortii]. Cadre fixe, statice, alternate cu primplanuri in detaliu. Trupurile nemiscate sunt gata de a fi invadate de natura. Un carabus urca un picior. Un pescarus se apropie temator. Pete de sange uscat, furnici. O musca se infrupta din craniul crapat al lui Celice. Vantul misca cateva fire de nisip de pe talpa ei. Mana lui Joseph e tot incremenita cu degetul mare pe glezna sotiei. Un tunet in departare. Ploaia se apropie. Cadre largi cu tarmul, vine furtuna. Ploaia spala trupurile celor doi, alunga pradatorii si sterge orice urma de violenta.

[Inainte de clipa mortii]. Cuplul merge cu masina, ajung la plaja, merg pe jos cautand un loc demult familiar. Joseph spune ca lacustele au disparut iar Celice zambeste. Aseaza cearsaful, vorbesc un pic, Joseph vrea sa faca dragoste. Camera e aproape ca un martor tacut, filmare din mana, parca pe ascuns. Se dezbraca si o fac batraneste, apoi mananca pranzul. Converseaza relaxati, fumeaza o tigara pana in clipa loviturii.

[30 de ani in urma]. Joseph pleaca devreme sa studieze insectele de pe plaja. La plecare arunca o privire prin fereastra la fete. Celice il aude plecand si se imbraca si ea. Fiecare isi face studiul pe plaja golfului fara a initia un contact. In final Celice vine la Joseph si deschide conversatia. El ii povesteste de lacuste si ii arata un truc.

[Doua zile dupa clipa mortii]. Telefonul mobil suna pe plaja. Insistent. Secretara lui Joseph il cauta. Avea o sedinta. Colegii sunt nemultumiti de intarziere, pleaca din sedinta. Secretara mai incearca, dar telefonul suna pe plaja pustie. Trupul posesorului ramane nemiscat in bratele mortii. Secretara ii lasa un mesaj fiicei - Sylvia. Ajunsa acasa aceasta incearca la randul ei sa sune. Telefonul se descarca in final. Fata se imbata, adoarme, are vise stranii si dimineata pleaca spre casa parintilor.

[Inainte de clipa mortii]. In drumul lor spre plaja, cei doi opresc la fosta casa de studiu. Casa e distrusa, nu mai ramasese prea mult din ea. Se observa vagi urme de foc, barne arse de la un incendiu. [Flashback] 30 de ani in urma: Casa de studiu e intreaga, rezidentii ei dorm, e dimineata. Joseph s-a trezit se pregateste sa coboare in golf. Celice se trezeste si i se alatura. Amandoi de imbraca si pleaca fara sa observe lampa aprinsa care ardea sub masa. Mai uita si tigara aprinsa pe masa. Izbucnesc flacari care se intind in toata casa. Baietii se trezesc si sparg geamul ca sa scape. Privesc focul. Cealalta fata, Festa, doarme inauntru. Ei nu stiu. Joseph si Celice se intorc de pe plaja tinandu-se de mana. Se intalnesc cu unul din baieti care intreaba de Festa. Realizand tragedia alearga toti inapoi la casa de studiu pentru a o vedea mistuindu-se in flacari. Celice simte vinovatie. [Flashback incheiat]. Sunt din nou printre ruine. Locul provoaca disconfort. Parasesc casa si isi continua drumul pe o carare spre plaja.

[Trei zile dupa clipa mortii]: Sylvia, fiica ajunge in orasul parintilor. Ia un taxi spre casa lor. Ajunge pe coasta dar casa pare parasita. Totul e lasat asa cum era, geamuri deschise, usa umflata de ploaie, paturi ude. Banuieste ca ceva nu e in ordine si pleaca pe la spitale si morga cu acelasi taximetrist. Senzatii tari la identificarea necunoscutilor de la morga. Usurare ca nu sunt acolo. Noaptea petrecuta in patul mamei impreuna cu soferul, pe care il indeparteaza apoi. Dimineata suna telefonul. A fost gasita masina. Syl pleaca acolo, e preluata de politisti care o conduc pe plaja. Se asteapta la ce e mai rau, dar e impacata. Un cort alb acopera locul faptei. Cordoane de politisti. Nu intelege nimic, se astepta la un accident. E condusa in cort pentru identificare. Trupurile sunt acoperite cu cearsaf. Li se descopera fetele, pe rand, mama culcata cu capul pe iarba, gura deschisa, umflata, fusese curatata de ploaie si criminalisti. Socul e aproape inexistent. Tatal in aceeasi pozitie, pe spate, cu mana pe glezna mamei. Fata plange. Dupa atatea zile pielea moarta pare sintetica. Cere ca trupurile sa nu fie miscate si pleaca acasa.

[Dimineata mortii]: Joseph s-a trezit inainte sotiei sale, pregateste micul dejun si incearca s-o trezeasca cat mai gentil. Vrea sa sarbatoreasca 30 de ani in acelasi loc special cu un picnic. Deschide jaluzelele sa intre lumina si o striga incetisor pe nume. Se trezeste iar el o convinge sa iasa impreuna la plimbare. O doreste si sexual dar nu vrea ca sa-l alunge asa ca o ia incetisor. O plimbare vor face, atat. E vreme frumoasa afara. Cer albastru, aproape nici un nor, doar un vant usor care fac sa cante dunele din Baritone Bay. Celice se imbraca si impreuna ies pe usa casei.

[30 de ani in urma]. Joseph si Celice ies din casa de studiu indreptandu-se spre golf. Dunele canta in bataia vantului. Ajung intr-un loc ferit intre dune si se aseaza. Joseph e timid si neexperimentat. Celice preia initiativa si fac dragoste stangaci, pastrand hainele. Ca niste adolescenti. Din nou camera le e martor tacut pandind dintre stanci sau la firul ierbii. Amorul e deloc explicit, mai mult se sugereaza. La intoarcere dinspre casa de studiu cineva le striga numele.

[Prezent]. Sylvia se trezeste din somn in casa pustie a parintilor ei. Incepe sa se plimbe prin camere sa caute prin dulapuri fara vreun scop anume. Zaboveste asupra unor carti sau reviste ale parintilor. Ajunge in bucatarie se catara pe-un scaun si deschide alte dulapuri. In fundul unuia da peste un borcan inchis. Inauntru sunt dinti. Dintii ei de cand era copil mic. Mama ei i-a strans pe toti. Ia borcanul si se intoarce in pat suspinand. Afara e dimineata, se anunta o zi frumoasa. Sarim intre dune. La locul crimei cortul a fost strans, trupurile ridicate. Cateva urme se mai vad acolo unde iarba e mai decolorata, marturii ale mortii. The End.

PS. condoleante celor care si-ar fi dorit sa citeasca cartea fara *spoilere* :). N-au de ce renunta.

13 mai 2009

Verde in Padurea Verde

Sambata iar pedalam. Verde pentru Biciclete organizeaza inca o plimbare cu staif, intr-un grup cat mai numeros cu putinta, pentru a inaugara niste trasee cicliste amenajate in Padurea Verde, o actiune binevenita care a fost posibila cu sprijinul Fundatiei Bega si al Regiei Nationale a Padurilor „Romsilva” – Directia Silvica Timisoara. Deci sambata, 16 mai, dimineata de la 11 biciclim un pic mai offroad. Scoatem bitzele de pe sosea si tragem la umbra codrului, cum zice voinicul, dar nu pentru odihna ci pentru a ne umple plamanii de niste aer mai curat ca cel dintre betoane. Cine nu s-a mai plimbat pe-acolo nu trebuie sa fie sceptic. Am tras niste ture excelente si cand nu era nimic amenajat. Acum avem o harta cu traseele si locuri de popas din care nu putea sa scape restaurantul ala "faimos" de langa lacul Dumbravita, adica Stejarul Fermecat, sau cum i-o mai zice.
So, who's coming?

Teatru la Sinagoga


Sa mai spuna cineva ca nu se misca nimic in plan cultural. Uite stire: Teatrul National a primit Sinagoga Maura. How cool is that?! Comunitatea Evreilor a facut si ea un lucru destept vazand ca nu-s in stare sa refaca de capul lor un munument istoric local si l-au cedat Teatrului National Timisoara pe o perioada de 35 de ani. Sinagoga din Fabric are sansa sa devina astfel Sala 3 a Teatrului. Asta insa numai dupa investitii serioase pentru ca starea de degradare e teribila.. Totusi, sper sa apuc si eu o piesa jucata in Sinagoga.

12 mai 2009

Despre bere in special


Pentru amatorii de Timisoreana nefiltrata beraria noastra locala a pus la dispozitie o harta cu locatiile de unde sa-si poata procura bautura galbuie si tulbure. A nu se intelege ca bautorul este incurajat sa faca un turneu pe la fiecare terasa marcata intr-o singura seara. Nu, nu e indicat deloc. Normal e sa se aseze binisor la una din ele si sa comande hotarat pana da gata butoiul, ca-n vremurile vechi ale "cetatii" noastre.

O alta chestie ce ma framanta e cum am putea noi impamanteni obiceiul "berii pre-platite". Adica atunci cand esti in bani, adica dupa ce tocmai ai luat salariu si te invarti din pub-n-pub, sa-ti platesti o bere-n plus si sa NU ajunga in buzunarul chelnerului. Pomana pentru zile negre. Si la fel ca tine sa faca si altii. Iar apoi, cand esti pe fonduri insuficiente, sa poti trage la tejghea si sa intrebi barmanul daca are ceva beri de mila Domnului, la fel cum fac vienezii sau milanezii cu cafeaua. Ar fi perfect normal. Nici un om nu ar trebui sa se afle vreodata in situatia de a-si refuza o bere rece din cauza lipsei de credit.

Apoi alta nemultumire de-a mea e legata de confuzia pe care o face lumea intre weissbier si berea nefiltrata romaneasca. Nu e acelasi lucru. Daca-ti vine un strain si-ti cere weissbier e clar ca vrea o bere alba din grau sau orz cu gust usor de fructe, mai acida si cu continut mai ridicat de drojdie! Nu vrea o bere blonda din hamei oprita de pe linia de filtrare-pasteurizare si vanduta imediat. Dom'le, el vrea o bere alba - weiss. :) Deci da-i una daca exista in birtul ala sau explica-i tu ca ai o bere nefiltrata dar nu-i alba :).

11 mai 2009

Am calcat stramb

acum 2 zile si acum trag ponoasele. Ma tarasc prin casa ca un invalid, imi ia un minut sa cobor scarile in bucatarie ca sa beau niste apa, stau toata ziua in pat, nici la munca n-am mers si devin din ce in ce mai frustrat. Afara sunt 30 de grade ziua iar eu stau sub plapuma. Fuck, i'm so stupid... O miscare gresita sambata noaptea si crack ... mi-am scrantit incheietura. Acum e umflata si se invineteste si mi-o tratez cu gheata care e ca dracu de rece. Si mi-e o ciuda si mai mare ca maine tre sa merg la lucru si nush daca o sa fiu in stare sa apas ambreiaju'. Parca vad ca ma duc iar cu taxiul. Uff... ce nu suport sa fiu imobilizat la pat..

Luna Amara in Setup

Vineri, 15 mai, Luna Amara isi lanseaza noul album si la Timisoara. “Don’t let your dreams fall asleep” se gaseste de cumparat impreuna cu revista Sunete si o sa mi-l achizitionez si eu curand sa vad cum suna. Concertul de lansare o sa fie in Setup de la 22 si un lucru bun e ca accesul va fi liber. Asa vor fi siguri ca vor avea ceva mai mult public decat OCS. Ne vedem pe-acolo presupun...

10 mai 2009

Intrebari livresti [Leapsa]

Am primit o leapsa de la Tomata si azi mi s-a atras atentia la SdC ca nu am onorat-o. Here goes:

1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecã?
Pai, Sven Hassel? Am 14 volume :O. Sau Frank Herbert? Pai 6 din Dune si 3 din Pandora, fac 9, nope. John Grisham are si el vreo 11. Ramane Sven :D! Ba nu, stai sa-l numar pe Jules Verne. Eh, 8. Traiasca Sven care mi-a facut liceul mai usor.

2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
Nici una. Toate sunt unicate. Am avut mai demult dar le-am dat cadou.

3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?
Cred ca Lolita imi pusca butoanele...

4) Ce carte ai citit cel mai des?
Legendele Olimpului de vreo 10 ori acu mult timp.

5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Amintiri din copilarie.

6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Nu prea citesc carti proaste. De obicei le abandonez.

7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Extrem de tare si incredibil de aproape - J.S Foer

8) Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
Codul bunelor maniere. Sau mai bine Ghidul nesimtitului.

9) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Cine merita.

10) Ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?
Jocul lui Ender - Orson Scott Card

11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
Nu imi amintesc visele. Totusi, mi-ar placea sa visez ca stau la o bere cu Bukowski si Miller.

12) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Ghidul misoginului

13) Care e cartea cea mai dificilă pe care citit-o?
Zgomotul si furia de Faulkner. N-am terminat-o.

14) Preferi autorii francezi său ruşi?
What? Nici care..

15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Shakespeare, probabil. Stai sa-l incep.

16) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Ca nu pot opri timpul in loc.

17) Care e romanul tău favorit?
Nu am o carte pe care s-o citesc de mai multe ori nostalgic. Prefer tot timpul ceva nou.

18) Joci ceva?
Carti, evident.

19)Povestiri scurte, schiţe?
Accidental. Povesti despre nebunia obisnuita a lui Bukowski sunt ultimele povestiri citite. Au fost ok.

20) Non-ficţiune?
Cum se fac filmele.

21) Scriitorul favorit?
Imi place Foer dar abia astept sa ma intorc la Miller, omul cu cel mai bogat limbaj pe care l-am citit pana acum.

22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Coelho!

23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Ghidul supravietuitorului pe o insula pustie :). Adica Robinson Crusoe.

24) Şi…acum ce citeşti?
O sa ma apuc de Shakespeare - Hamlet.

Movieaddicted e rugata sa raspunda si ea la anterioarele intrebari. Mersi.


09 mai 2009

Cadou cu destinatar necunoscut


Mi-am amintit de o faza si o fata. Aveam o prietena in capitala destul de apropiata, ca sa zic asa, insa la modul conversational. Si m-am trezit eu odata pe cand citeam o carte de poezii (nu fac prea des asta), ca imi place asa mult cartea asta incat tre' s-o dau cuiva neaparat (asta mi se intampla des). Si m-am gandit la ea. Ii placeau poeziile, scria si ea versuri, am zis ca e un cadou perfect. Urma sa vina si ziua ei, sau poate trecuse, nu mai stiu, ideea e ca a doua zi eram la posta cu plicul si cartea. Mai bagasem un dvd cu filme si o carte postala - gen amintire cu orasu, de fapt un loc unde sa mazgalesc o vorba buna - si le-am trimis cu posta normala. Apoi am sunat-o si i-am spus ca-n cateva zile o va cauta postasul. Super fericita si nerabdatoare, ea tot astepta si nimica. Fata locuia intr-un camin studentesc. Habar n-aveam ce insemna asta cand e vorba de posta dar apoi am aflat ca acolo corespondenta vine la gramada. Zace pe mese in holul de la intrare. Bun, am zis... acum probabil ca Ultimele sonete... a lui Voiculescu distreaza o camera intreaga de manelistii lu' fratzica, care stau si rad de narodul de mine uitandu-se la filmele mele preferate. Sau poate ca zac pe noptiera unei studente cleptomane de la limbi straine care incearca sa-si faca curaj sa-mi trimita un raspuns de multumire pentru ca am imbogatit-o sufleteste. Cine dracu stie, cert e ca amica mea a tot asteptat postasul si dupa o luna s-a mutat fara sa primeasca cadoul meu. Damn... asa patesc daca sunt neprevazator si si-mi pun baza-n oameni nepotriviti. Adica Posta Romana. Pun pariu ca daca scriam Destinatar: necunoscut se intorcea acasa. Oricum daca mai am astfel de initiative vreodata voi trimite pachetul cu asigurare si recipisa de primire, sau orice modalitate care presupune ceva seriozitate, chiar coletarie. Am zis.

06 mai 2009

Masina de inghetata

Bai, nu stiu cum sa va zic, da ieri am vazut pentru prima oara ceva ce doar in filme mai vazusem: o masina de inghetata. La mine pe strada. Timp de vreo ora am tot auzit o muzica stresanta alcatuita din cinci note care se tot repetau strident ca sunetul de la un SMS. Am alergat de trei ori prin casa crezand ca e vreun telefon care suna dintr-un ungher nestiut si care oricum n-avea cum sa-mi apartina, dar asa se intampla cand parintii ajung sa aibe mai multe telefoane decat copii si schimba soneriile, desi nu se pricep la ele. Anyway, pe scurt, ma tot stresam cu gandul ce naiba canta pana ce am deschis geamul si mi-am dat seama ca vine de afara. WTF? Circul? Campania electorala? Am iesit in strada si.... ce vad:... o masina de inghetata la 50 de metri. Astia se tot plimbau din sfert in sfert de ora cu muzica lor tembela ca sa atraga lumea. Nu era nici un om curios. Nici eu, ca sa fiu sincer. Totusi m-am ales in posta cu un pliant de la ei. Nice! Poate daca in loc de trilul ala stresant striga un nene "Ia inghetata neamule!" ca la piata, era o chestie...dar asa...

05 mai 2009

"Purpurie ca un iris si lunga de jumatate de brat"

Daca aveti impresia ca sed bland si tai frunza la caine in loc sa scriu ceva interesant pe aici va avertizez ca atunci cand intru in Ora de Lectura nu imi place sa fiu deranjat. Astea fiind zise, azi am tras tare sa-l dovedesc pe Bukovski. Am terminat astfel si a doua carte, dupa ce in prealabil citisem "Femei". Povestiri despre nebunia obisnuita este o colectie de scurte relatari ale unor intamplari ce par desprinse din halucinatiile unui schizofrenic: faze din parnaie, un viol, o crima in Orasul Pierzaniei, o relatie cu o tipa zoofila care-l ia drept animal de companie alaturi de o intreaga gradina zoologica, teama de atacul paturii de noapte etc. Unele ridicole, altele hilare, toate sunt fragmente din gandurile care-l framantau pe "poetul betiv".

Scena de mai jos e parte din capitolul "Purpurie ca un iris", o povestire in care personajul principal (insusi Bukowski) e inchis la balamuc si vaneaza femeile de pe-acolo. Enjoy:

"În cele din urmă mi s-a dat sarcina să mulg vacile, ceea ce mă obliga să mă trezesc mai devreme decât ceilalţi. Dar era haios să tragi de ţâţele alea de vacă. Şi aranjasem cu Mary să mă aştepte în dimineaţa aia în hambar. Tot fânul ăla. O să fie excelent, excelent. Trăgeam de ţâţe, când o văd că apare de după o vacă.
- Hai s-o facem Python.
Îmi spunea "Python". Habar n-am de ce. "Poate mă confunda cu Pulon?" mă gândeam înainte. Dar la ce bun să gândeşti? Te bagă numai în belele.
În orice caz, am urcat în pod şi ne-am dezbrăcat; amândoi eram goi ca nişte oi tunse, tremuram, şi paiele alea proaspăt uscate ne înţepau ca nişte ţepuşe. La naiba, era o chestie cum citeai în romanele de modă veche, nu-mi venea să cred că mi se întâmplă aşa ceva!
I-am băgat-o. Era grozav. Şi tocmai îmi găsisem ritmul, când mi s-a părut că toată armata italiană a năvălit în hambar...
- Hei! Opreşte-te! Opreşte-te! Dă-i drumul femeii!
- Descalecă imediat!
- Scoate-ţi scula de acolo!
Câţiva brancardieri, toţi băieţi de treabă, majoritatea homosexuali, la naiba, nu că aş fi avut ceva împotriva lor, dar ia uite-i - veneau urcând pe scări...
- Stai locului, animalule!
- Dacă-ţi dai drumul, ai rămas fără coaie!
Am accelerat, dar degeaba. Erau 4. M-au tras afară şi m-au rostogolit pe spate.
- Doamne Dumnezeule, ia uitaţi-vă, fraţilor!
- Purpurie ca un iris şi lungă de jumătate de braţ! Pulsează, e uriaşa şi urâtă ca naiba!
- S-o facem?
- Ne-am putea pierde slujbele.
- S-ar putea foarte bine să merite.
Tocmai atunci intră în hambar doctorul Blasingham. Asta rezolvă totul.
- Ce se întâmplă acolo? întrebă.
- Bărbatul e în mâinile noastre, doctore.
- Şi femeia?
- Femeia?
- Da, femeia.
- A...păi e nebună de legat.
- Bine, puneţi-i să se îmbrace şi duceţi-i la mine în birou. Pe rând. Întâi femeia!
................................
Cred că Mary s-a ales cu nişte limbi pe cinste din partea bunului doctor. "

Bula misoginului (6)

"Exista si femei bune la suflet pe lumea asta, am cunoscut chiar una sau doua."

Charles Bukowski

04 mai 2009

Aberatii pe o tema data: Sfarsitul

Ne indreptam cu totii in viteza, cu acceleratia la maxim, spre un sfarsit pe care nu-l cunoastem dar il intuim. Ii simtim amenintarea aproape zilnic, stim ca ne asteapta, iar asta uneori ingrozeste alteori resemneaza. Depinde de om. Pe toti cred ca ne pune pe ganduri intrebarea "Si dupa ce facem?" Adica ne urmam drumul de la A la Z si cand ajungem la Ze End ... murim? Ce sec... Si ne ducem in Rai si frecam menta acolo pe termen indefinit? De asta ne-am rupt mainile o viata pe Pamant ca sa ne odihnim in ceruri? Ok, dar am internet acolo?? Sau chestiile lumesti nu vor mai prezenta interes, noi fiind intr-un alt plan al constiintei. Dar sufletele noastre nu se vor plictisi atunci? Stiti voi, aceleasi suflete pe care le avem si aici jos si care uneori se plictisesc de moarte. Ne trebuie muzica, filme, discutii inteligente, etc - lucruri efemere. Cum ar fi o shaworma mare si picanta, de ex. Pentru alea cinci minute esti rupt de realitate: doar tu si shaworma ta. Asta inseamna sa petreci momente de calitate. Oare in cer au shaworme? Sau lucrurile care ingrasa si cresc colesterolul sunt doar in Iad. Ar trebui sa fie. O eternitate de inghitit shaworme - asta da pedeapsa. Sau inlantuit de un calculator fara conexiune la net. Si pe care merge doar windows media player. Damn! Si daca tot am adus vorba de Iad, e cineva ingrijorat ca va ajunge acolo? Stiti cum e cu iertarea pacatelor? Poti trai o viata de sfant si sa intri pe Poarta Raiului sau poti trai ca un netrebnic si daca te pocaiesti la final primesti un free pass pe aceeasi poarta. Sa vezi atunci scandal la poarta...

In fine, daca ar fi dupa mine, in Rai ar trebui sa fie ca si pe Pamant, dar fara bani, foamete, crime, razboaie, avorturi, cruzime, rasism, si tot ce e inuman pe lumea asta, iar Iadul sa nu existe deloc. Pe principiul daca nu vrei sa mergi in Rai in loc sa petreci o eternitate in Iad mai bine n-o petreci deloc. Pur si simplu sa dispari definitiv. Numiti-o reducere de cheltuieli si personal. In felul asta iti exerciti liberul arbitru si nici nu poti acuza pe cineva de razbunare si ranchiuna pentru ca tu ai fost un netrebnic si nu-ti pare rau pentru asta.

Si totusi, exista o sansa, ca toate astea sa fie niste abureli si la capatul drumului sa te sfarsesti ca o baterie folosita. Ti-a expirat timpul. Esti o fiinta cu durata de existenta limitata. Te ofilesti, usuci si dispari. And dust to dust.... In definitiv, nu suntem decat praf stelar, fiecare un fir razlet de praf care din ratiuni imposibil de priceput a facut ochi, a capat constiinta si acum e chinuit de intrebari existentiale. Dar care e rostul in a NU primi un raspuns? "You can't handle the truth!!"? mi-ar spune Nick. Cred ca suntem destul de "mari" acum, ca specie vreau sa zic, ca sa ne putem accepta propriul rost. Oricat de insignifiant ar fi.

PS. Chestia cu care as rezona cel mai bine si care mi s-a revelat pe parcursul scrierii, ca sa zic asa, e ideea ca de fapt viata pe Pamant e cadoul pe care il primesc sufletele noastre "nemuritoare", o ocazie unica de a trai o existenta finita cu tot ce implica ea. Aici e frumusetea: altfel traiesti cand stii ca se poate sfarsi in orice moment. De aici, diferenta de la cer la pamant :). Si apoi, la sfarsit, cand te intorci acasa pastrezi nostalgia unui lucru unicat. Iar asta iti poate fi rai sau iad, orice. Nu prea conteaza pentru nimeni cum o traiesti decat pentru tine. Cred ca as putea trai cu o astfel de acceptiune... voi nu?

Saptamana Filmelor


In caz ca nu aveti Marele Ecran bagat in reader (urat din partea voastra) trebuie sa stiti ca la Timisoara saptamana asta e dedicata filmului. In sfarsit...
Deci avem:

Stiu ca fizic e imposibil sa mergeti la toate dar in masura timpului liber luati in considerare propunerea noastra de a vedea un film, doua, trei... cat mai multe intr-o sala de cinema. E atat de diferit de experienta vizionarii lor in pat la ora 2 noaptea (nu ca ar fi ceva rau in asta :p). Lung metrajele din Caravana sunt foarte bune, dar eu insist pe partea de scurt-metraje. Timishort e un event important, e la prima editie, si sper sa iasa cat mai bine. Filmele de-acolo, unele chiar in premiera, nu se gasesc pe net la discretie iar tube-ul trebuie sa fie ultima solutie. Tres Courts e un festival francez care are mai multe proiectii in Romania(23) decat in Franta(21). Cine a fost pana acum cunoastea calitatea filmelor sub 3 minute proiectate. Haideti la film oameni buni.

Iepurii cretini

Ati vazut reclamele la noul Renault Grand Scenic? Au niste personaje hilare pe nume Les Lapids Cretins care au propriul mod de a verifica tehnic o masina. Aproape o distrug. Have fun:





Sunt mai multe.

03 mai 2009

Cele sapte minuni ale lumii mele

Bicicleta - masinaria perfecta care te duce acolo unde ai nevoie. Nu trebe decat s-o umfli si s-o ungi si-ti va fi mereu alaturi.

Mp3-ul - atat scula cat si formatul audio fara de care nu pleci de-acasa. Iti poti avea propriul concert Faithless in incinta cuprinsa intre cele doua urechi.

Sandvish-ul toast - nu stiu cine s-a gandit primu sa "turteasca bagheta" intre doua rezistente incinse, dar merita statuie.

Ochelarii de soare - protectie atat impotriva soarelui puternic, in fata caruia sunt la fel de miop ca orice alt ochelarist cu reteta, cat si impotriva vantului purtator de musca (stiti voi care, aia care cauta cel mai apropiat ochi)

Ceasul - barbatul fara ceas e ca femeia fara poseta. Unu la mana. Apoi, eu trebuie sa stiu in orice moment cat e ora.

Frontala - dau o bere aluia ca s-a gandit sa puna lanterna pe cap. Si inca una celor de la Petzl care au facut-o sa cantareasca mai putin decat o caciula groasa :).

Polarul - cine are chef sa devina warm and fuzzy stie ce sa imbrace.