Colectionarul de filme

Profit de zilele astea mai libere sa indexez si biblioteca de film "original" pe care o posed si la care am contribuit mai mult in ultimele doua - trei luni decat oricand. Vinovate pentru redimensionarea ei sunt in principal supermarketurile cu preturile lor joase, librariile Adevarul, Carturesti si Humanitas si, nu in ultimul rand, prietenii.

Filosofia din spatele achizitiei de filme originale e una destul de simpla: filmele straine care mi-or placut merita colectionate pentru ca mai au si cateva bonus-uri pe langa film iar cele romanesti nu prea am unde sa le vad in conditii bune. Ergo, sacrific din banii de bere si cafea cativa zeci de lei lunar pentru a-mi construi propria arhiva. Sunt constient ca in 5-10 ani va avea aceeasi soarta ca arhiva de discuri pirat cumparate in timpul facultatii (vreo 200 de bucati) ce acum zace in cutii de pantofi expulzate in mansarda. Anyway, it's the feeling that counts.

Dintre discurile pe care le-am colectionat ar fi de amintit:

* Machete pentru ca e chintesenta filmelor de actiune pe care le-am urmarit pe video in anii de adolescenta. Danny Trejo a jucat probabil in multe din ele roluri de figurant sau killer mexican. Aici e cam acelasi lucru doar ca joaca rol principal. Am dat pe el 9.99 lei.

* Borat - cel mai recent achizitionat de la Joc Secund. Pentru 15 lei am fost sedus de oferta generoasa "peste 30 de minute de scene incredibile taiate si multe altele". Inca nu le-am vazut, astept ocazia si oameni potriviti.

* Omul elefant - capodopera art-house a lui Lynch am cules-o cu 4.99 din Auchan. Nu stiu cati l-au recunoscut sub figura desfigurata a lui John Merrick pe actorul John Hurt.

* Antichrist e filmul vizionat cel mai mult dintre cele realizate de Lars von Trier. Discul luat din Carturesti are un bagaj de bonusuri neasteptat: comentarii audio, interviuri cu William Dafoe si Charlotte Gainsbourg, special features, concept art, behind the scenes etc..

* Trainspotting l-am primit cadou de la o buna prietena, alaturi de alte titluri pe care urmeaza sa le vad: Jim Singuraticul, El Mar, Respiro.

* Cosmar inainte de Craciun e filmul meu preferat pentru sezonul de iarna. L-am gasit in piata la vreo 8 lei.

* Slumdog Millionaire, unul din filmele de Oscar recente care pot fi revazute linistit, fie pentru muzica, fie pentru perspectiva asupra Indiei moderne.

* Audition, ar fi singurul reprezentant al cinema-ului japonez. In general filmele de gen (Takashi Miike, Kitano, Kurosawa) sunt destul de scumpe. Asta l-am primit.

* Eternal Sunshine of a Spotless Mind, cea mai buna chestie pe care a facut-o Jim Carey. Oferit de Kandia (serios, asa scrie pe coperta)

* Carlito's Way cu Pacino si Sean Penn. Trebuie sa existe ceva cu Pacino in biblioteca. Carlito e celalalt latino-american faimos pentru trafic de droguri. Ca fapt discret, Brian de Palma a regizat si Scarface.

* o colectie de filme Hitchcock (inca incompleta) nu putea lipsi. Sau un film cu Marilyn Monroe (Domnii prefera blondele)

* Revolver si In Bruges, doua filme de gen fundamental diferite. Primul tipic Guy Ritchie, al doilea mai degraba o comedia neagra de atmosfera cu hitmeni in excursie.

* dintre titlurile romanesti detin doar Loverboy, Din dragoste cu cele mai bune intentii si Amintiri din Epoca de Aur 2. Primele doua au fost scoase de Gazeta sporturilor(!).

* in incheiere ma mai laud cu o colectie impresionanta de filme de revista, cumparate impreuna cu defuncta RePublik, probabil cea mai buna revista de film din istoria recenta a presei noastre. Nume grele din cinema-ul indie sau european au fost oferite acum vreo 4-5 ani la preturi de 7-9 lei cu totul: Lars von Trier (Dogville, Dancer in the Dark, Breaking the waves), Gus van Sant (Elephant), Gaspar Noe (Irreversible), Almodovar (La mala educacion),  Alfonso Cuaron (Y tu mama tambien), Cronenberg (Spider), Haneke (Cache), Fatih Akin (Head-on) plus filme mult titrate ca Pianistul, Chicago, Bowling for Columbine, Diarios de motocicletas, Goodbye Lenin etc..

O lectie de supravietuire

Citind articolul lui Maka despre barbatul care a murit inzapezit in propria masina, pe DN5 la vreo 15 km de Bucuresti, am simtit ca nu-s de acord cu tonul sau cu felul in care era zugravita situatie, ca si cand tipul a luat decizia tampita de a astepta salvarea si s-ar fi "sinucis". In plus, mai era si twitul ala malitios "cum plm ajungi la 27 de ani daca reusesti sa te sufoci in masina?" de la un anume @teniescu. Intrucat comentariul meu s-ar fi lungit am revenit la mine pe blog sa ma desfasor in liniste.

In primul rand inteleg nevoia de a-i mustra pe cei mai nefericiti dintre noi, fie ei si morti, cand observam ca deciziile lor, privite retrospectiv, le-au fost nefaste. I get that. Noi suntem mai instruiti si mai norocosi, dovada fiind faptul ca suntem in viata. Iar noi intr-o situatie similara am fi procedat exact invers si prin urmare am fi supravietuit, corect? Nu fratilor, nu e asa. Puneti-va un moment in locul tipului ala.

Esti in camp intr-o masina inzapezita, impreuna cu o femeie, poate nevasta sau prietena, iar afara un crivat ucigator aseaza troiene cat stalpii. Ce faci? Te iei de nebun pana la civilizatie? Poate, ca o ultima solutie. Dar pana acolo lucrul destept pe care-l poti face e sa stai la adapost si sa ceri ajutor. Pentru ca, nu-i asa, autoritatile sunt obligate sa vina in sprijinul tau cand esti la ananghie. Ai o masina, ai combustibil si poti sa te protejezi de frig. Crezi ca luand-o la picior prin zapezi fara haine potrivite, fara lumina (presupun ca era noapte), fara sa fii capabil sa te orientezi si la o temperatura de -10 grade si cu o femeie dupa tine e lucrul destept? E o chestiune de sansa sa nu te ratacesti in primul km si sa nu ingheti in primii doi. Dovada ca in Galati unul a facut exact acest lucru si a murit inghetat. 

Nefericitul de pe DN5 a avut pur si simplu ghinion: a adormit. Pericolul la o masina pornita si inzapezita e sa ti te acopere esapamentul cu zapada si astfel gazele sa intre in interior si sa te omoare. De aia trebuie din cand in cand sa iesi ca sa dezapezesti spatele masinii... atat. Au fost salvate cateva mii de persoane in tara. Omul asta a avut ghinion. N-a murit la semafor asteptand sa-i dea cineva verde, a murit intr-o situatie dificila, care cerea judecata limpede, reponsabilitate si un pic de cunostinte de supravietuire.

Maka nu-si pune increderea in salvatorii patriei pe motiv ca-s romani si n-au utilaje, metode, experienta. S-avem pardon. Nici americanii sau japonezii n-au 100% eficienta. Iar daca pompierii, salvamontii, salvamarii si restul echipelor de interventie in situatii de urgenta nu sunt oameni de incredere pentru ca-s "niste straini", ce-ar mai fi de spus... Nu cred ca Maka chiar gandeste asa... a vrut probabil sa spuna ca in primul rand trebuie sa te bazezi pe tine. Asta e ok, zic eu, daca e vorba de un proiect la birou, nu intr-o situatie dificila ce tine de supravietuire. Sincer, noi ca oraseni nu suntem echipati instinctual pentru asa ceva, iar daca iesim la capat e fie noroc pur fie munca in echipa a celor care ne scot din cacat. Asa ca ne punem increderea pe buna dreptate in ei. Daca ne spun stati pe loc pana venim la voi o fac pentru ca in cele mai multe cazuri asta e lucrul care functioneaza. Insa mai tre sa stii si tu ca in cazuri de frig extrem ti se mai spune si "sa n-adormi cumva!"

The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore

Superba animatie despre iubitorii de carti. Un fel de Buster Keaton meets Wizard of Oz. Personajul principal, Morris Lessmore, sede intr-o zi pe balcon intre cartile sale preferate pregatit sa-si aduca contributia la literatura cand o furtuna puternica il smulge impreuna cu cartile si casele din jur transportandu-l intr-o lume fantastica dar cenusie unde singura pata de culoare vine de la un roi de carti zburatoare. Acolo va descoperi adevara forta a povestilor si-si va descatusa inspiratia. Short-ul e nominalizat la Oscar.

Alternosfera ne-ndruma

Incepe in sfarsit turneul Virgula care precede lansarea celui de-al treilea album Alternosfera. Personal, il asteptam cam din toamna 2011 insa presupun ca lucrurile au decurs mai greu decat era prevazut. Trupetii din Chisinau fac popas prin mai multe orase din tara si e bine sa notati in calendar data de 10 februarie. Atunci vor fi la Timisoara. Au aparut si mai multe informatii despre album, se pare ca va fi vorba de un triptic conceptual pe 3 discuri, Epizodia, in care Virgula insemna miezul si liantul dintre "bucatile" intitulate 3 si 14. Rezulta un 3,14 cu bataie spre arhitectural, misterios, constant si infinit. In felul asta se justifica, zic, asteptarea. E un proiect ambitios.

Turneul este organizat de Tuborg Sound si Rock Events si promite a fi cel mai complex de pana acum in ce-i priveste pe alternosferici. Setup-ul s-ar putea dovedi neincapator.

Orar turneu:

3 februarie (vineri) Iasi, club Underground
5 februarie (duminica) Brasov, club Rockstadt
10 februarie (vineri) Timisoara, Setup Venue
11 februarie (sambata) Arad, club Flex
16 februarie (sambata) Bucuresti, Safehouse
24 februarie (vineri) Constanta, Bibliotek
25 februarie (sambata) Galati, club Zodiar
2 martie( vineri) Cluj, Euphoria Music Hall
3 martie (sambata) Bacau, club The Stage

via Boghi

Elogiul poeziei

şi m-aş minţi că nu-i pasă de tine
sufletului meu ţăndări şi afon.

Fabian Anton - Rituri de dragoste şi ură 30

De ce citesc poezie? Sincer, nu stiu. Adevarul e ca imi place. Uneori am nevoie de ea. Cateva versuri reusite cu un simbolism aparte au darul sa ma puna pe ganduri. E un mic exemplu de forta a limbajului... Poezia nu traieste de dragul ei ci pentru ca are puterea de a descatusa niste lucruri. De a rascoli niste amintiri, de a clarifica niste ganduri confuze. E ca un set de reguli pe care aplicandu-l unei anumite stari devine mai lucida. Ofera sens, pentru o vreme...

tu ai doi ochi
eu am doi ochi
împreună avem patru ochi;
introducem cei patru ochi
în urna relaţiei noastre,
amestecăm bine
apoi, fără să ne uităm,
ha, ha, ce glumă bună -
oricum n-ai ochi când iubeşti,
extragem fiecare doi ochi.
Probabilitatea de a căpăta înapoi
fiecare, cele doua puncte de vedere iniţiale
este de douăzecişicinci la sută;
rezultă că este şaptezecişicinci la sută probabil
ca după iubirea noastră
să nu mai vedem lucrurile la fel;
ceea ce era de demonstrat. 

Iv cel Naiv - Matematica iubirii

Nu citesc des poezie... N-am timp, ca sa folosesc un cliseu modern. De fapt am, insa aleg sa-l folosesc intr-un mod diferit. Mi-am pastrat insa cateva rute de acces spre poeme... vreo 2-3 bloguri in reader, poezie moderna, contemporana, care uneori chiar straluceste... Mai rasfoiesc cate o cartulie de Keats sau Poe... nimic obsesiv desi as vrea sa pot dedica mai mult timp unui studiu aprofundat.

Am observat ca-mi place sa citesc poezie cand sunt "afumat". Adica atunci cand ma intorc din puburi cu ceva beri la bord si fum in plamani, cu simturile nitel adormite, cu neuronii putin anesteziati si sinapsele mai relaxate. Rasfoiesc pe telefon situri de poezie in vreme ce troleul se taraste incet spre destinatie. Lumea amorteste in jurul meu, obosita dupa inca o zi de incerta existenta. Sunt foarte calm... aproape melancolic, nu ma stresez cu ganduri rebele, n-am stari de alerta, nu judec gesturi sau vorbe ci sunt deconectat total... Poeziile citite atunci isi fac altfel loc in mintea mea... Cateva versuri ce uneori se risipesc, alteori se cer reluate, oferind pauze care impun mici reflectii... E ceva acolo. Ceva care ma face sa cred ca nu poezia are nevoie de noi s-o citim ci noi avem nevoie de ea sa supravietuim. Sa convietuim. 

Cînd va mai ninge nimeni n-o să ştie,
Secundele au îngheţat de mult,
Miroase-a ger, a praf şi-a veşnicie,
şi-a zahăr marinat, şi-a flori de unt,
pe uliţi şterse trec copii de rouă,
vînd bulgări mari de nori şi amăgiri,
ne înfloresc prin tîmple amintiri,
şi-aş vrea zăpadă sau măcar să plouă
cum plouă-n noi de-atîta aşteptare,
încet, domol, ca ora ce s-a dus,
se-aud vecernii triste la apus
peste oraşul mov ce simt cum moare

Fabian Anton - Rituri de dragoste si ura 29

De ce-a picat Megaupload?

Pai se pare ca vroiau sa se apuce si ei de afaceri curate si sa intre in legalitate. Problema e ca s-ar fi transformat din dusmanii industriei muzicale americane in competitori directi si legitimi. Megaupload asta era ca un mare dulap cu jucarii in care fiecare isi putea stoca chestii lasand apoi cheia sub pres. Asa ca jucariile se imprumutau gratis si in ciuda fabricantilor de jucarii. Normal ca proprietarii Megaupload faceau o gramada de bani din abonamentele pentru conturile de utilizatori premium si din publicitatea de pe site. Aveau in maini al 13-lea site din lume ca trafic, cu 180 de milioane de utilizatori inregistrati si 50 de milioane de vizitatori zilnici. Ca ei isi luau doza de porn, muzica, filme sau software, e o alta problema. 

Tragedia lui Kim Dotcom (ce nume si la asta), fondatorul dulapului magic, e ca s-a gandit sa-si deschida un magazin de jucarii legal. In decembrie se anunta lansarea platformei Megabox, un potential concurent pentru iTunes si un promitator sut in vintrele gastii vesele formata din casele cele mai importante de discuri din State - RIAA. Megabox oferea artistilor (inca) independeti sansa de a-si vinde singuri muzica, pastrand aproape 90% din castiguri. Sau s-o dea gratuit primind totusi bani printr-un alt sistem numit de ei Megakey. Ba chiar tinteau si industria de film urmarind sa lanseze Megamovie care sa ofere filme premium gratuit. Cu asemenea ambitii Megaupload ar fi putut deveni un jucator important pe piata de continut digital, asa cu conditia sa-si fi convertit milioanele de utilizatori in abonati legitimi. Poate ca parteneriatele cu Rovi si Amazon chiar la asta ar fi contribuit.

In fine, restul e deja istorie. Megaupload a picat fulgerator, patronii sunt arestati, hacktivistii anonymous (enervati si de SOPA, PIPA si alte proiecte de ingradire a filesharing-ului sub numele stoparii pirateriei) au declansat contra-ofensiva punand jos (temporar) vreo 20 de situri "dusmane" iar noi, romanii, inca avem cea mai buna(?) viteza de download din Europa. Megaupload era doar unul din dulapurile de jucarii. Mai sunt si altele. 

vALLuntar - cea mai misto campanie literara din online

Deci fiti atenti un pic. Grupul Editorial ALL a lansat o campanie ce mie imi pare foarte desteapta si care-si propune sa imbine utilul cu ce altceva decat placutul. Mai concret cititul cu munca de voluntariat. O echipa formata din angajati ALL vor lucra ca voluntari in cateva centre alese de bloggeri la finalul campaniei un anumit numar de ore hotarate tot de acesti bloggeri. Mecanismul campaniei e urmatorul:

- daca ai blog, scrii pe el si mai ai drept hobby lectura, le ceri oamenilor de la ALL o carte (care se gaseste in oferta all.ro) si dupa ce-o lecturezi ii faci cronica la tine pe blog. 

-o astfel de cronica contabilizeaza 15 minute de voluntariat musai pentru ei. Putin? Fiecare comentariu la articolul respectiv adauga alte 3 minute. Uite o cauza buna pentru a te promova in social media.

- campania se desfasoara intre 24 ianuarie – 16 martie iar daca esti devorator de carti poti comanda mai multe (insa pe rand) cu conditia sa si scrii despre ele.

- primii 3 bloggeri care aduna cele mai multe minute de voluntariat prin articole si comentarii stabilesc centrele in care se va efectua munca de voluntariat (intre 26 martie – 8 iunie).

Regulamentul complet il gasiti aici.

Desigur ca raman si cateva chestiuni de clarificat cum ar fi ce ma impiedica pe mina sa cer o carte si sa ma fac ca ploua dupa ce-o primesc (afara de ostracizarea mea ca blogger tepar) sau de unde vor fi selectate centrele in care se va desfasura voluntariatul avand in vedere ca nu am habar ce misca-n capitala. Sper ca lucrurile astea se vor lamuri in timpul campaniei si ca undeva cateva sute de pagini citite va asigura niste ore de atentie pentru nevoiasi. Pare o modalitate sucita de a adresa o problema sociala reala fiind mai simplu sa lasi tu cartile deoparte si sa te executi ca voluntar. Pe de alta parte insa, nu toti posedam cele necesare pentru a ingriji de altii... asa ca facem ce putem.

Terapia de la mizeul noptii

In universul meu paralel exista doua mari “nenorociri” (great evils): dezamagirea si ignoranta. Amandoua pot exista independent una de cealalta la fel cum se pot si influenta intre ele. Dezamagirea e un fel de major weakness care te loveste in cele mai neasteptate situatii desi dupa o vreme ajunge sa fie oarecum previzibila (datorita multitplelor dezamagiri intalnite/suferite care te-au inzestrat cu un fel de supersimt ce te anunta cand te paste o nou criza de dezamagire). Ignoranta, pe de alta parte, e genul ala de superputere pe care toti ceilalti o au mai putin tu. Iar prin toti ceilalti ma refer desigur la femei (aici e o intreaga discutie) pentru ca inca n-am intalnit un tovaras de bere care sa mi se confeseze “iar ma streseaza aia, cred c-o s-o ignor..” Exista ce-i drept si exceptii, parte a strategiei de a lovi inamicul cu propriile arme pentru ca toate celelalte au dat gres si doar astfel, intr-un mod bizar, iti mai pastrezi coa***e. De cealalta parte insa... e un fel de regula.

Revenind la dezamagiri daca ar fi sa trag o linie imaginara dupa experientele de pana acum un top 3 al dezamagirilor ar arata astfel: 1. femeile 2. eu 3. guvernele. Dupa cum se observa m-am asezat pe mine intre doua categorii de indivizi, una sociala, cealalta politica, asta insemnand 2 lucruri: 1. ca eu m-am dezamagit pe mine insumi mai mult decat m-au dezamagit pe mine fiecare dintre indivizii care constituie clasele respective (practic, intre mic dejun si pranz ma las balta de vreo 3-4 ori in fiecare zi). 2. femeile sunt mai schimbatoare decat guvernele, iar asta e doar datorita nivelului de asteptari atribuit. Sunt constient ca generalizez dar intotdeauna am avut mai mari asteptari de la sexul frumos decat de la ministrii post-decembristi. Ghici cine le-a implinit mai des? [insert rapejoke here].

In fine, asteptarile imi par cele mai perverse franghii de siguranta intr-o relatie umana. Le intinzi treptat-treptat, ca o panza de paianjen, omitand faptul ca uneori ajunge un fir sa se rupa ca sa sfasie toata panza. Teoretic, ele semnifica trainicia relatiei si apropierea dintre doi indivizi, ce si cat isi pot ingadui unul celuilalt. Cand vine vorba de barbati exista o singura franghie, strangerea de mana. Asta cimenteaza un raport amical al carui limite sau incredere se nasc instantaneu in momentul in care sunt solicitate. Orice depasire sau incalcare, orice esec, se rezolva cu o clarificare sau un fuckoff, fara vreo urma de dezamagire. FUUU.

Nu la fel se intampla cu tagma cealalta. In cazul lor, fiecare noua intalnire e o noua strangere de mana. Una secreta, una care uneori o anuleaza, modifica pe precendenta sau doar se suprapune ca un amendament peste ea. E consecinta firii schimbatoare a femeii, tonalitatii ei diverse, influentelor pe care le culege din jur sau, pur si simplu, nesfarsitelor vesminte ale personalitatii sale. La fel ca luna, fiecare zi ii adauga un pic de lumina sau de intuneric, implinind-o sau dezgolind-o si generand noi si noi asteptari de la ea. Cand acestea sunt brusc retezate de un nou capriciu dezamagirea e gata de instalat. Trebuie doar sa bifezi ca “esti de acord” si sa citesti termenii si conditiile. Asta in cazul in care nu ti-ai instalat preventiv in frigider un antivirus pentru ignoranta cu concentratie potrivita de alcool.

Analogii vicioase

"Trebuie sa-ti porti viciile ca pe o mantie împărătească, fără grabă. Ca pe un nimb pe care-l ignori, prefăcându-te că nu-l observi..
Nu există decât fiinţe cu vicii ale căror contururi nu se estompează în mocirla străvezie a atmosferei.
Frumuseţea este un viciu, minunat, al formei."

Cesar Moro, Iubirea până la moarte

Prin analogie:

Iubirea e un viciu, minunat, al naivitatii.
Alcoolul e un viciu, minunat, al cumpatarii.
Fericirea e un viciu, minunat, al ratiunii.
Moartea e un viciu, minunat, al eternitatii...

etc..

Misoginism de level 1500

Pe la 1500 teologul si omul de litere Erasmus din Rotterdam scrie o formidabila satira la adresa societatii sale, Elogiul Nebuniei sau Discurs spre lauda Prostiei. Bun cunoscator al paturilor sociale, savant erudit si umanist, Erasmus nu iarta nici o fiinta de pe lume, reala sau imaginara, ci, sub vesmintele Prostiei, isi atribuie rol de zeitate protectoare si carmuitoare a tuturor, zei sau oameni. Un fel de Mircea Badea mai citit. Din acea pozitie de pamfletar medieval, Erasmus ii face cu ou si cu otet pe toti, de la papi si regi la simpli sarani si de la savanti la nebuni, fie ei barbati, femei, copii sau necuvantatoare, aratand ca intr-un fel sau altul toti suntem supusi Prostiei.

PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție.

Ce mi-a atras atentia in mod deosebit a fost insa felul in care e tratata femeia. Caracterizarea ei, zic eu, e edificatoare pentru pozitia sa in societate acum 500 de ani.

"Cum omului, născut pentru treburile obşteşti, nu-i era de ajuns ca să se descurce cu fărâma de minte pe care o avea, Jupiter - nemaiştiind în ce fel s-o scoată la capăt - mi-a cerut ca de obicei sfatul. Şi nu s-a căit. Căci i-am dat o povaţă vrednică de mine: să dea bărbatului de soaţă femeia. E adevărat că femeia este o creatură ciudată şi uşuratică, dar plăcută şi atrăgătoare. Dacă bărbatul îşi va împărţi viaţa cu ea, femeia va şti să-i alunge cu prostiile ei posomoreala şi ursuzenia.

Când Platon se îndoia dacă locul femeii se află printre vieţuitoarele înzestrate cu judecată sau printre cele lipsite de minte, vroia doar să arate prostia nemăsurată a sexului frumos. Căci, dacă o femeie îşi pune în cap să fie cuminte, face doar o prostie mai mult pe lângă cele dinainte. Când natura te-a potcovit cu un nărav păcătos, a încerca să i te pui de-a curmezişul ori să-l ascunzi sub masca virtuţii înseamnă să-i faci pe plac. Spune doar proverbul grec că maimuţa rămâne maimuţa chiar şi îmbracată-n purpură. La fel şi femeia e tot femeie, orice ar face, adică tot proastă, oricât s-ar stradui să se prefacă.

Încă nu-mi vine a crede să fie femeile aşa de proaste încât să le supere cele ce am spus aici. Sunt doar de acelaşi sex cu ele, sunt Prostia. Dovedindu-le proaste nu le fac eu supremul elogiu? Şi, la dreaptă cumpănire, ar trebui să vadă că mie, Prostiei, îmi datorează ele fericirea lor cu mult mai mare decât a bărbaţilor. Nu eu le-am dat farmecele şi aţâţările, care cu drept cuvânt le socotesc ele mai de preţ decât orice şi care le ajută să-i înlănţuiască până şi pe cei mai crunţi tirani?

De unde vine oare sluţenia bărbaţilor, cu pielea lor plină de păr, cu barba aceea ca o pădure, de par bătrâni chiar şi în floarea vârstei? De la cel mai mare dintre vicii, înţelepciunea. Dimpotrivă femeile au obraji catifelaţi, vorba cristalină, piele netedă, tot atâtea semne ale unei tinereţi veşnice. Au ele vreo altă dorinţă în viaţă decât să placă bărbaţilor? Gătelile, sulemenelile, băile, dichisirea părului, parfumurile, mirodeniile şi toate celelalte care slujesc la înfrumuseţarea chipului, ochilor, ori ascund beteşugurile, nu sunt închinate acestui scop? Şi nu prostia le ajută pe femei să şi-l atingă? Dacă bărbaţii îndură fără crâcnire toanele femeilor, o fac ei oare din alt motiv decât pentru că aşteaptă ca ele să-i răsplătească dăruindu-le plăcere? Iar plăcerea e totuna cu prostia. Cine ia aminte la toate neroziile pe care le spune şi la toate prostiile pe care le săvârşeşte bărbatul care vrea să intre în pielea unei femei nici că are nevoie de mai bună dovadă."

Erasmus din Rotterdam - Elogiul nebuniei, ed. Antet, p18.

Un secol in zece minute

Ultima suta de ani in momente esentiale ale istoriei desi intr-o selectie destul de pesimista (razboi, dezastre naturale, crize social economice, genocid, foamete etc) si cu un accent deliberat pe emisfera nordica. Daca simtiti nevoie unei doze de realitate dura ar trebui sa-l vedeti. La final ramane intrebarea ce ne pregateste 2012? Noi am inceput deja in forta cu propria noastra rascoala araba.. oare restul tarilor ce pun la cale?

Reducere la elefant

Am zis-o si pe twitter o mai spun si aici. Din 15 ianuarie libraria elefant.ro are o reducere mamut la raftul de fictiune: 40%. Acu-i momentul sa va comandati titlurile alea pe care le-ati notat in carnetel. Eu mi-am pus deoparte volumul 2 din Rastignirea Trandafirie a lui Henry Miller. Cu tot cu taxele postale mi-a iesit cu aproape un sfert mai ieftin decat intr-o librarie Humanitas. Asta inseamna pentru mine reducere intr-o librarie virtuala. 

Judecata lui Hausvater

Judecata de Barry Collins pusa in scena de Alexander Hausvater la TGST e genul de spectacol care taie pofta de mancare. Sau, daca vreti, de la care iesi “satul”. Nu satul de teatru sau de arta ci satul de senzatii tari, cu stomacul un pic stramtorat si gandurile indopate cu carne de om, sange, piele, oase si alte morbiditati. Asta pentru ca piesa trateaza nici mai mult decat canibalismul ca metoda de supravietuire. Daca tema mi-era cunoscuta in toate formele sale (amuzante sau oribile) prezente in cinema ma vad obligat sa recunosc ca accentele horror nu sunt deloc diminuate pe scena in ciuda unei recuzite (mai) modeste. Canibalismul e insa doar un mijloc de atragere a spectatorului intr-o discutie despre ororile si absurdul razboiului sau despre futilitatea unui proces intr-un stat totalitar.

Textul descrie pornind de la o intamplare, fara indoiala reala, o situatie bizara din al doilea razboi mondial cand 7 ofiteri rusi capturati de nemti sunt inchisi in pivnita unei biserici si uitati acolo. Fara cale de iesire (usa de fier, o fereastra cu gratii in tavan) cei sapte oameni, goi si lipsiti de hrana si apa, recurg la anormal si abominabil pentru a supravietui manacandu-se unii pe altii. Piesa este construita in jurul monologului unuia din cei doi supravietuitori, maiorul Vukov (Georg Peetz), care, sincer si lucid, marturiseste in fata unui “tribunal al poporului” - publicul - a judecatoarei sovietice (Silvia Torok) si a portretului lui Stalin, grozaviile petrecute pe durata celor 60 de zile de sechestru.

Vukov reconstituie filmul evenimentelor (moartea si consumarea celor 5 tovarasi de celula) profitand de luxul unor detalii inconfortabile (loteria mortii, uciderea camarazilor, sfasierea cadavrelor, gustul carnii de om) fortandu-te sa i te alaturi in efortul imaginativ de redare a scenele si cerand raspunsul la o intrebare esentiala: cui ii apartine normalitatea? Lui, ca a supravietuit, sau tovarasului Rubiov, al doilea supravietuitor, care-si pierduse mintile, fiind in prezent o leguma cu rol de contrast pentru ‘normal’. Cine e mai uman dintre cei doi? 

Violenta narativa a piesei e secondata si de un bombardament al simturilor, prin muzica puternica si sugestiva, lumini, ceata ori prin racnetul autoritar al judecatoarei sau gardienilor. Nu doar Vukov e in proces ci insasi calitatea de erou supravietuitor cu pretul propriei umanitati. Esti somat sa decizi. Care-i verdictul? Vinovat ca a ucis sau nevinovat pe motiv de circumstante exceptionale. Era mai bine sa moara decat sa aduca la lumina asemenea poveste, sa ne dezvaluie cat de fragila si de complexa e fiinta umana? Asta cred ca e intrebarea... 

Ps: spectacol jucat in limba germana si tradus la casca. Se recomada celor cu stomacuri tari sau imaginatie controlabila.

Dansati fratilor altfel suntem pierduti...

Am vazut intr-un final Pina. Superb. Cred ca cel mai frumos epitaf pe care il puteau face acelei femei. Nu ma pricep io prea tare la dansuri dar ochiul meu s-a rasfatat cu niste miscari coregrafiate fantastic. Nu mai zic de creativitatea scenelor, de muzica si de atmosfera de respect si regret care-l domina de la un cap la altul.

Daca vrea cineva sa-l vada exista si aici.

Prima lege a termodinamicii sociale

"Cand temperatura mediului tinde spre zero cantitatea de caldura schimbata cu exteriorul devine ireversibila iar echilibrul social se prabuseste."

de ce unii divorteaza de ceilalti in perioada asta a anului? sa fie doar o coincidenta faptul ca cele mai multe ‘divorturi’ (fara referire la sensul strict juridic al termenului) se intampla prin decembrie sau inceput de ianuarie? sa aibe vreo legatura cu sezonul rece? se intampla o racire si in relatiile umane care produce ruptura? poate ca, intr-adevar, si sufletul e termodinamic si trece prin contractii de sezon care-l fac sa se ascunda mai bine in adancul unui trup ocrotitor si mai putin sensibil. 

ori poate are legatura cu tendinta generala de schimbare, de transformare sau innoire, ca o materializare in propria persona a succesiunii vechi-nou pusa in actiune de o nevoie de sincronicitate cu lumea din jur. cine stie.

de ce divorteaza oamenii de semenii lor cand tocmai specificul festiv al perioadei ar trebui sa-i aduca mai aproape. oare excedentul de timp liber petrecut impreuna ii sperie? se sufoca, se panicheaza si dispar in cautarea unei altfel de libertati, una pentru care sa nu simta ca raman datori? ori ajung la acea claritate care le lipsea in timpul anului si care-i face sa vada gaurile din panza propriilor vieti.

dar nu ne mintim oare cand ne definim drept animale sociale in restul anului pentru ca atunci cand chiar avem timp sa socializam, ne refugiem in microclimate impartite doar cu cativa indivizi pe care, daca nu-s sange din sangele nostru, mai mult ii toleram decat ii vrem cu adevarat langa noi. pesemne ca, in definitiv, suntem doar paianjeni nevoiti sa-si teasa panze nu pentru a captura pe cineva ci pentru a-si face rute de scapare.

divorturi sau rupturi. poduri arse sau simple ziduri translucide. uneori apar chiar fara veste. alteori sunt ultima solutie, un compromis. nu ma cauta dar putem fi prieteni. nu, nu putem. a fost frumos hai sa nu ne uram intre noi. semneaza. trecem pasageri unii prin vietile celorlalti si uneori admiram aceleasi apusuri. nimic nu dureaza la nesfarsit iar pragul dintre ani e acel obstacol peste care vrei sa treci usor, fara prea mult bagaj. chiloti curati si bani de buzunar. de restul de poti lipsi... sau?

am impresia ca intr-un fel sau altul toti ne inchinam la un deadline. te zbati, inghiti, salivezi tot restul anului si apoi iti numeri orele ramase reflectand: oare merita sa-mi car nefericirea, confuzia sau pasivitatea dincolo? nu mai bine las sacul asta aici si iau altul nou? asa sa fie? e totul doar ... fizica elementara? 

sursa photo

Dreptul la Topor

Daca Romania va urma si mai indeaproape modelul Statelor Unite, tara ale carei valori le cauta si replica cu obstinatie (indiferent daca-i vorba de analfabetism, Mos Craciun sau retele sociale, crize politico-economice sau consum excesiv de seriale TV) probabil ca nu va dura prea mult pana cand se va procopsi cu o Asociatie a Proprietarilor de Topoare si vreo cateva ONG-uri enervante care sa militeze pentru scoaterea Toporului din magazinele de bricolaj, introducerea de autorizatii si permise sau nelasarea lui in mana copilului, nebunului, sau, doamne feri, betivului.

Pentru ca in ultimii 20 de ani am inceput sa remarc un trend mai mult mort decat viu. In vreme ce Pusca are o semnificatie adanca doar in cultura de peste ocean, dainuind din timpuri vest-salbatice cand lipsa uneia insemna pierderea scalpului, la noi, Pusca nu a fost niciodata mai mult decat un motiv intr-o balada despre o anume curea lata. Prieten de nadejde, judecator, calau si sceptru legiuitor in batatura romanului este, fara indoiala, Toporul. Fara topor, romanul e gol. Chel. Fiul ploii. E lucru stiut ca fiecare roman, nu doar cei de pe la sate, are cate un topor undeva prin garaj, in debara sau pe balcon. Ca nu se stie niciodata cand se duce sa taie un copac. Sau un vecin, daca-i pan-aci.

Ma gandesc daca n-ar fi acum momentul, daca tot se revizuie Constitutia, sa plasam un amendament acolo, pentru nepotii nostri, sa nu ne trezim peste 2 generatii ca vor face unii mitinguri sa nu mai aruncam cu topoare cand ni se pune pata. Ceva simplu, de genul “statul garanteaza dreptul la topor fiecarui roman.” Ca e cam tarziu sa completam poruncile biblice cu “cinsteste-ti toporul tau si nu ravni la toporul altuia!” Intreb si eu nu dau cu... parul...

Ps: daca pare ca glumesc reflectati la importanta macetei in America subecuatoriala sau a katanei japoneze si-apoi ascultati versurile Adei Milea:

Hai sa dam topoare la popoare/
Sa sculpteze fiecare-n fiecare.

Astia suntem.

O firava demarcatie

Atunci cand joci "20 de intrebari" descoperi cat de firava e demarcatia intre a nu avea destula cultura generala si a avea prea multa cultura generala. In ambele cazuri 20 de intrebari iti sunt insuficiente.

altfel, e un joc distractiv (pt nestiutori e jocul ala in care ai un personaj lipit in frunte si tre sa-l ghicesti punand intrebari la care sa ti se raspunda cu da sau nu, raspunsurile pozitive dandu-ti dreptul sa mai intrebi). Am fost pe rand Sf. Petru, Decebal si Casper. De departe Casper a fost cel mai dificil...

Pare un joc de pensionari dar e mult mai captivant decat o partida de catan sau un joc de remi. In plus angajeaza un nr mare de participanti si da ocazia unor nesfarsite contradictii asupra relevantei unei intrebari. Nu mai vorbesc de tachinarea celui care sufera de-un lapsus... as in "vrajitor la curtea Regelui Arthur? Ceva cu M... Metin?"

The better nature

the only angels that I need in my life are those of our better nature. and, sometimes, the better nature can mean a simple thing as revealing the fact that You have a really cute tail... dear.

Umor gri

- Nenea, imi dati un leu?
- N-am.
- Adunci imi spuneti cat e ora?
- Sapte.
- Seara sau dimineata?
- ... ha, buna gluma.
- ... nu, vorbesc serios...
- E seara.
- Multumesc.
- ... bai, ia-ti leul...

Chapeau bas madame professeur!

Acum cateva zile mi-au cazut ochii pe-o stire surprinzatoare despre 'profa de franceza' din liceu. Sau, mai corect, doamna diriginta Bejan Marina. In cei 15 ani de cand n-am mai vorbit cu dansa pare ca a trecut printr-o reconversie profesionala. Eu cel putin n-am stiut ca era atat de pasionata de pictura. Aflu acum cu destul de multa incantare ca a castigat un premiu la un concurs international: mentiunea speciala a juriului la Bienala Internationala de arta Contemporana din Florenta. Cu tablourile de mai jos, care, tre sa recunosc, imi plac. Primul imi aduce aminte de holurile liceului Loga asa cum erau ele in anii '90. Nu erau ele asa de spatioase dar cenusiul e autentic. Al doilea ma face sa cred ca asa le-ar fi dorit dansa sa fie. In fine, seria se cheama Norii si nu pot decat sa spun chapeau bas madame professeur! Sper c-am zis bine... mi-a cam ruginit franceza de cand nu am mai fost scos la tabla.

sursa foto

O schimbare de dispozitie

prima oara in multi ani cand am avut un concediu atat de lung si nici un plan pentru el. l-am irosit aproape in intregime. timp pierdut sau castigat? habar n-am. practic n-am stiut in nici una din zile ce voi face in urmatoarea. fie c-am zacut in casa si m-am indopat cu filme fie ca m-am deplasat pana in prima cafenea deschisa ori primul pub, unde m-am indopat cu licori dulci-amare si din cale-afara de aromate, nici o actiune n-a fost altceva decat materializarea unui impuls de moment. am abandonat controlul. m-am lasat dus de ritmul vietii. n-a fost nici rau nici bine dar a fost mai putin stresant. mi-a schimbat dispozitia.

am mers mult pe jos. in special noaptea cand ma intorceam acasa si strazile erau pustii. multe momente de reflectie... zeci de articole bunicele s-au irosit cale de 1850 de pasi. multe baterii consumate.

incet, incet devin om de stiinta. mai corect, cercetator. cultiv relatii speciale si le urmaresc evolutia. le hranesc cu mine si le protejez de intemperii dar las sa se dezvolte cum doresc. unele cresc frumos, altele sunt pline de noduri si carcei si probabil ma vor sugruma intr-o buna zi. altele pur si simplu mor. dar asta-i viata. poate una din ele va inflori intr-un anume fel ca s-o pot aduce acasa.

lumea-i plina de minciuni albe, de neputinta si lipsa de intelegere. eu sunt primul din spatele ei care va spun ca prea multa polemizare nu aduce decat o si mai clara polarizare. calea de mijloc se dilueaza. nu cer schimbare. eu sunt primul care strig ca nu ma pot schimba. cer constientizare, acceptare si abandon confruntational. sa ne relaxam anul asta... problemele vor fi acolo si la anu’.

sweet disposition
never too soon
oh, reckless abandon
like no one’s watching you