No bun, am fost la Alba Iulia asa cum ziceam ca fac, adica cu banner, gasca de bloggeri si suporteri ca sa-i sustinem pe rugbystii timisoreni. Si i-am sustinut atat in tribune cat, mai ales, pe sfantul twitter, unde am tinut la curent tara-ntreaga care nu se uita pe GSP sau TVT89. Despre drum nu am nimic de declarat afar de faptul ca s-a dovedit un trip in toata regula (chiar si autocarul purta un numar gen TM-xx-LSD, halucinant). Despre partida insa...
Zica lumea ce-o zice dar meciul de rugby de sambata asta a fost mai frumos si mai barbatesc decat orice alta finala de cupa sau derby din campionatul intern de fotbal pe care le-am vazut in ultimii zece ani. E foarte posibil ca un rol sa fi jucat in toata experienta si faptul ca era Timisoara in finala Cupei si ca ne-am dus o mica armata de suporteri pana la Alba Iulia sa-i sustinem si, nu in ultimul rand, faptul ca au castigat. Accept ca si conjunctura asta a avut rolul ei. Dar pun mai mult pret pe rolul jucat de vederea unui meci de rugby curat si live pe stadion. Nici macar un stadion impunator sau cel putin ticsit de suporteri (au fost cam 6000) ca sa zici ca atmosfera a fost atat de ireala incat m-a transfigurat ci un stadion modest, de provincie, asa cum avem si noi la Timisoara, cu doua tribune de cetateni neutri si doua galerii respectuoase, care au cantat tot meciul (a noastra mai tare ca a lor, evident).
albastrii-s banateni (foto by Cezar@Tomata)
Iar meciul a fost interesant de la un capat la celalalt. Am avut ceva emotii ca baimarenii or sa se impuna tactic mai ales dupa ce au deschis repede scorul cu o lovitura de pedeapsa. Insa timisorenii au fost tare in forma. Si lucizi. Si foarte motivati. Au preluat repede conducerea printr-un eseu si apoi s-au dus in ritm sustinut cu inca doua plus cateva transformari incat la pauza scorul era 24-3 pentru “universitari”. Zece minute nu le-au fost suficiente zimbrilor sa-si revina asa incat repriza a doua a debutat cu inca un eseu pentru Timisoara iar noi respiram usurati in tribune: 29 - 3. Cine ar fi crezut. Fluierul final a venit cand pe tabela scria un remarcabil 32 - 10 (baimarenii au dat un singur eseu).
Simpla mea relatare omite insa feeling-ul pe care mi l-a creat vederea unui grup de oameni de 2-3 ori cat mine ciocnindu-se vitejeste, culcandu-se la pamant cu niste bufnituri surde sau alergand cat ii tin picioarele. Rugby-ul nu e un sport mai energic decat fotbalul dar emana o anume forta bruta care zace in asteptare si apoi se descatuseaza ritmat, in salturi, pe toata linia. Se lupta pentru fiecare petec de iarba, se repliaza, se ataca din nou. E ceva ce te lasa mut de admiratie. In unele momente. Ca atunci cand doi adversari din cei mai solizi se ciocnesc head-on la cateva zeci de metri de tine si simti impactul nu doar il auzi. Parca universul sufera o fractura spatio-temporala in locul ala si te astepti sa fiti toti supti in neant cu tot cu fanioane.
In ciuda violentei care imbraca acest sport in #Finala de Aur am vazut destul de putine ‘ilegalitati’. Normal ca se mai imbrancesc, isi mai trag cate-un ghiont iar cand sunt gramada la pamant habar n-ai ce-i acolo. Accidente se intampla, intinderi, nasuri sparte etc... dar sunt suportate cu stoicism. Eliminare pentru zece minute a fost cea mai grava abatere. Deciziile de arbitraj nu au fost contestate, simulari nu au existat, iar erori si mai rar. Daca nu ma insel cumva arbitrii au fost aplaudati la iesire. Unde mai vezi asa ceva!?
M-am bucurat pentru baietii nostri cand or castigat. A fost ca un moment vindicativ, ne demonstrau noua ca nu-i fair din partea noastra, gen ‘cetateni timisoreni’, sa ne punem mizele pe un singur sport - fotbalul - doar pentru ca ne inunda prin toate canalele media. Vorbesc aici de sustinatoarii de ocazie nu de ultrasii care probabil iubesc fotbalul mai mult decat orice altceva. Ma refer la cei ca mine care-si gasesc uneori supapa deconcertanta intr-o competitie sportiva si exulta de patriotism local pentru cateva ore. Nu vad nici o problema in a folosi rugby-ul timisorean drept o astfel de supapa. De fapt, chiar e ceva recomandabil.
Ps: pentru cei care au deschis mai tarziu blogurile e vorba de Finala Cupei Romaniei la Rugby Rosia Montana Gold Corporation desfasurata la Alba Iulia in 3 decembrie 2011 intre RCM Universitatea de Vest Timisoara si CSM Stiinta Baia Mare.
Ps 2: titlul articolului e inspirat de reclama asta.
Galerie foto aici.