In numele Porcului

Avand in vedere deadline-ul instituit de Cartitzoi pentru Schimbul de Carti de luna asta, am facut un efort(!) sa termin si restul de 150 de pagini din cartea lui Pablo Tusset - In numele Porcului, nu de alta dar mai am una de citit pana duminica. Cartea asta cu titlu amuzant/ciudat/sinistru sau de sezon (ca tot au trecut sarbatorile) n-ar fi trebuit sa-mi dea batai de cap, dar eu sunt din fire mai delasator si ma las tot timpul pe final cu ingrasatul ... porcului, adicatalea lectura. Prin urmare am inceput-o inainte de Craciun si am terminat-o dupa ospat, cu burta plina.

Deci, cu ce se mananca Porcul.. Pai e vorba de o crima foarte dubioasa, petrecuta intr-un abator dintr-o zona retrasa prin Spania - un sat de munte catalan - unde o femeie (mai plinuta ea) tocmai fusese transata ca la carte si resturile ei imprastiate prin tot abatorul impreuna cu un bilet - In numele porcului. In investigatie se implica si un comisar de la capitala aflat in prag de pensionare, Puyol, care intuieste o legatura intre mesaj si o poezie publicata intr-un ziar local de proprietarul abatorului. Suspectand o chestiune mai ampla legata de traficul de droguri din zona, investigatorii hotarasc sa-si infiltreze un politist in mica si inchisa comunitate de munteni din Horla, pentru a adulmeca urmele criminalului. Treaba e pasata lui Tomas (prescurtat T), specializat in prinderea criminalilor psihopati si fiu "adoptiv" al comisarului.

Desi descrierea e simplista, cartea nu e scrisa deloc asa. Urmareste doua fire narative, unul legat de comisar - mai amuzant, mai pamantesc, cu glumite si banalitati de varsta a treia - si unul legat de personajul T, un gentleman european sosit la NY pentru schimb de experienta dar ale carui actiuni au un final dificil de intuit, caci T este de la inceput un tip greu de clasificat, intrigant si cu o latura mai intunecata. Capitolele sunt si ele interesant etichetate (In Infern, Pe Pamant, In Paradis) facand din carte un fel de triptic literar dupa modelul picturii lui Bosch - Gradina Desfatarilor - caderea omului din paradis si pactul cu diavolul asemuit unui porc imbracat in calugarita. Cartea e plina de referinte asa-zis "artistice", discutii depre structura poeziei, literatura contemporane, muzica de toate felurile a carei versuri sunt atasate diverselor momente ale actiunii pentru o mai buna integrare a cititorului in ea. Chiar si dragostea obsesiva a unui personaj pentru chipul Madonnei dintr-un tablou de Bellini are un sens ocult pana la final.

Prin urmare cartea lui Pablo Tusset e un thriller dens si ambitios, pe alocuri brutal, dar captivant in acelasi timp, o tratare alegorica a luptei dintre bine si rau cu un pic de umor negru si momente de romance frumoase. Finalul insa e pe cat de twisted (ca intr-o poveste de St. King) pe atat de trist si incomplet, intrucat n-am retinut care a fost motivatia in cazul acelei crime, nu s-a dezvoltat subiectul bisericii din sat unde in loc de slujba se intampla altceva neprecizat iar personajul Suzanne ramane in pom... Probabil totul e lasat la liber, intocmai ca un film horror ce-si lasa o portita pentru un sequell. Ar trebui sa faca un film si in numele Porcului.