30 iunie 2009

Pauza de BestFest

Imi iau concediu de pe blog cateva zile din ratiuni evidente si usor de inteles pentru majoritatea lumii care si-a dat seama pana acum ca sunt un musicfreak. Anul asta m-am hotarat sa las marea si muntii pentru festivale cu muzica buna. Asa ca maine dimineata voi fi plecat deja spre Bucuresti sa-mi desfat auzul cu exact ce-mi umple mie playlist-ul. Cu mica diferenta ca va fi LIVE! Deci voi absenta din nou vreo 3-4 zile. Hai ca nu-i mult imediat ma intorc... Duminica cel tarziu sunt acasa dupa un mic popas la Orastie unde ma voi fi alaturat celorlati bloggeri dornici sa se-mpuste in Arsenal Park-ul proaspat inaugurat. Ramaneti deci cu bine, fiti veseli si ne-auzim saptamana cealalta. Nu faceti tampenii in lipsa mea...ca nu pot scrie despre ele. Sal'tare!

Ps: Btw, daca mai vrea cineva la Best am cu mine niste bilete pt ziua de 3 iulie la un pret modic :) courtesy of sirb.net. Canta Franz Ferdinand, Orbital, Klaxons etc. Cine e cu adevarat interesat o sa dea de mine :). Imi citesc mailurile.


Blogmeet 18


A 18 intalnire a iesit din nou cu mare petrecere si cantare. Dar mai intai petrecerea. Desi m-am straduit sa intarzii vreo juma de ora cu prezenta in locul viciilor noastre se pare ca toata lumea s-a straduit la fel dar cu mai mult succes lasandu-mi onoarea de a fi primul venit. De oftica m-am dus sa ma pis timp in care a sosit Raka si-mpreuna am fumat tigarile lui. Eu mai pasiv decat el. Am fost multi si de data asta si dupa ce ne-am admirat unu altuia tricourile :O s-a purces la o partida de cuie in 8 ca sa inauguram ciocanul cel nou. La joc au luat parte si cele doua gratii, pardon, Flavii, incepatoare in jocul cu ciocanu motiv pentru care au dat de baut dragele de ele celorlati 6 barbati victoriosi. Evident ca a fost nevoie si de un turneu de masters intre mine, Dan si Nuzzu pentru a vedea cine e pe primu loc, cine e pe primu loc... ete Eu magnificul. Si-am mai baut apoi, si-am mai povestit despre shaorme si michael jackson, despre bloguri si templaturi, despre concerte si filme. Pana s-a pus la punct plecarea la Sag! Ca da, am plecat cei mai multi dintre noi la iarba verde si la Timis sa facem foc de tabara. Vreo cinci masini se spune, eu nu le-am numarat ca nu eram sofer doar pasager. Cu topoare dar fara lanterne, si ce-i interesant e ca am reusit si sa gasim lemne si sa facem un foc de ti-era mai mare dragu sa stai langa el. Si-am mai beut si Ovi si-a scos chitara si a dat concert din Vama si Margineanu. Publicul a fost format din cei de pe lista, mi-e lene sa mai scriu linkuri dar incercati sa distingeti voi adresele. Ignorati politistul ala si cei trei porci din josul paginii, au fost prezenti doar in mintea unora mai veseli...

LE: Bine fie si prezenta cu linkurile ei:
Dojo, Nebuloasa, Ovi, Corina, Richie, Razvan, Paul, Petre, DonValentin, Raka, Flavia 1 si Flavia 2, Cristina, Anda, Ily (care nu ne suporta mai mult de 5 minute), eAdi, Seicean, Dora, Anca, Cami, Nuzzu, Cristi, Dan, Raul, Sirg, Dani, Tomata, Horia si nelipsitul Rob (cu prietena presupun).

28 iunie 2009

I know useless stuff

Mintea mi-e ticsita de o multime de cunostinte inutile, un bagaj de mizerii adunat de peste tot in cei 30 de ani de constienta de care sunt complet uimit ca are atata loc in distinsa mea cutie craniana. Ce mama dracu inseama bifidus esensis si ce cauta in gandurile mele? Com'on , cel putin o data la cateva zile imi iese la iveala coenzima q10 si stau ca prostu'n intersectie blocat de itirea unui gand inutil in mijlocul unor dileme profund respectabile pentru varsta mea. Goddam TV comercials!! Si romgleza asta care m-a absorbit. Hello!!! Stau si meditez cum am ajuns sa absorb ca un burete proaspat cumparat tot felul de informatii inutile pentru dezvoltarea personalitatii mele si daca acest fapt imi afecteaza cumva modul in care relationez cu semenii mei. Spre exemplu ce importanta are daca stiu sau nu sa pronunt drosophila melanogangster daca tot ce stiu e sa fac bancuri pe seama ei. Sau medula oblongata(!). Haidade, am fost in clasa de matefizica si copiam pe rupte la biologie, unde naiba s-a imprimat atata cunostinta-n mine. Al dracu aspirator de lucruri inutile cu care m-a inzestrat mama natura.

Apoi, la ce imi foloseste sa stiu numele actritei care a facut sex pe ghiuveta cu J. C. VanDamme intr-un anume film - e Natasha Hendstrige in Maximum Risk - din vremea copilariei mele. Doar n-o sa-mi foloseasca lucrul asta vreodata sa conving o fata pentru punerea in scena a momentului filmat. Useless! Si va mai mirati ca folosesc alcool pentru curatarea neuronilor. Ce vreti sa folosesc? Cola? Daca va spun ca stiu pe de rost definitia in latina a casatoriei din dreptul roman veti crede ca sunt ciudat? Asta e, s-a lipit de mine si nu mai scap de ea. Apropo, stiti ca pot sa recunosc aproape orice marca de masina la prima vedere, iar mai demult puteam chiar si modelul? La ce imi foloseste habar n-am, nu lucrez in jurnalism auto, nu urmaresc sporturi auto si conduc un prapadit de Golf vechi de 13 ani. Habar n-am cat consuma la 100 de km dar stiu ca motorul OTTO are un randament de 20 % asta-i sigur! :) Deci as prefera o golire de continut desuet si un upload cu teoria stringurilor sau ceva comentarii la teoria relativitatii ca sa impresionez o bibliotecara cand o scot la cafea... Mai ales ca matematica mi-era draga tare. Spre exemplu inca n-am uitat ca e la x derivat egal tot e la x! Era parola de intrare la banchetul clasei XI. Deasemenea, inca n-am avut ocazia sa aplic regula de trei simpla in drumurile mele la supermarket. Si inca ma intreb la ce imi foloseste sa stiu ca amperul e unitatea de masura a intensitatii electrice cand eu mai mult de un bec nu schimb in casa. Where is my usefull mind?

Homemade shaworma

Dragii mei napastuiti, voi astia din spitale care v-ati intoxicat prin complex acum cateva zile si acum boliti cu enterocolita-n gat din cauza atitudinii "da-i ma drecu' pe astia c-ar manca si de pe jos" cu care va trateaza comerciantii de campus: sper ca totusi v-ati invatat minte. Adica, am si eu pretentii de la alea 12 clase plus X ani de facultate pe care ii aveti. Daca lumea zice ca mancati shaorma de la nespalati pai bagati in cap si nu mai mancati. Stiu ca e greu, gustul e fantastic nu-l uiti niciodata, si eu mai cad in pacat cand ma intorc din Taine, gen, dimineata la 4 si fac stanga spre complex, dar totusi avem o solutie f. simpla.

In primul rand un drum la supermarket, Billa, Kaufland sau ceva magazin/butic de arabi unde se gaseste lipie dinaia buna cu 3 lei cincizeci setul de 10 bucati. E drept ca pana acasa mananci doua pe drum de pofta dar tot iti mai ramane pentru shaorma. Prajesti bine un piept de pui cu toate mirodeniile ce-ti vin in cap sau iti pica din dulap si apoi il maruntesti frumos intr-un castron. Prajesti in acelasi timp neste portii de cartofi ca pentru flamanzi - adica o "capita" de cartofi pai - si in plus zdrobesti niste catei - de usturoi ba - pe care apoi ii freci gentil cu niste smantana sau iaurt. Daca esti pretentios mai tai si niste varza sau ceva salata si esti gata. Uite asa ti-ai facut niste ingrediente pentru shaorma de casa. Lipie, carne cata vrei, cartofi prajiti nemiluiti, salata si mujdei, ceva ketchup la misto si sa-ti fie de bine. Ai evitat un concediu medical sau cine stie, o slujbe de pomenire, ca bucatarii nostri de dupa miezu-noptii ne-au pus gand rau.

27 iunie 2009

Obsesia zilei: Strange Love

Am fost cam des la Cinema City in ultima vreme si m-am infectat cu melodia din reclama Coca Cola. Da, aia cu tinerii din biblioteca care-si deseneaza chestii pe mana si ajung astfel sa faca schimb de fluide, desigur fluidul fiind Coca Cola. Piesa e foarte misto si nu ajungea obsesie daca nu ma punea cineva sa i-o caut. Deci e Koop - Strange Love! Doamne ce ma face sa visez melodia asta :).


25 iunie 2009

Gigi Becali e noul Chuck Norris

A inceput sa circule pe mail o adaptare a facts-urilor lui Chuck Norris cu nea gigi in prim plan. Desi multe dintre ele sunt doar schimbari ale titularului, ceea ce va fi pe placul dlui Norris, cateva sunt destul de originale si m-au prins. Deci mai jos Gigi Becali Facts:

Dumnezeu plateste drepturi de autor lui Gigi Becali pentru biblie!
Doar punctele de la "i" au voie sa stea deasupra lui Gigi Becali.
Gigi Becali a luat examenele inainte sa se le dea.
Ca euro-parlamentar, Gigi Becali va anula Legea Gravitatiei.
Gigi Becali a invins soarele intr-un concurs de stralucire.
Gigi Becali are puterea financiara necesara de al plati pe Chuck Norris sa-si dea o palma . (asta o sa doara :O)
Gigi Becali poate filma HD cu Nokia 3310.
Gigi Becali poate sa deseneze un triunghi cu 4 laturi. (poate si Chuck Norris dar Gigi o face fara sa-si dea seama)
De ce in calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face misto de Gigi Becali!
Toate companiile de asigurari se bat sa-i faca o asigurare de viata lui Gigi Becali... pentru ca el e nemuritor.
Lumea a fost facuta in urma unui proiect finantat de Gigi Becali.
Gigi Becali poate sa apara la mai multe emisiuni in acelasi timp. In direct!!
Gigi Becali a fost de 3 ori pe Luna, odata cu oile la pascut, odata cu Steaua in deplasare, si odata cu Radoi cand era mic.
Initial erau 8 minuni in lume dar Gigi Becali declarase ca prefera sa ramana modest.
Gigi Becali a indeplinit trei dorinte pestisorului de aur.
Isus Hristos s-a nascut in 1958 inainte de G.B.
Capacitatea discului de la un calculator se masoara in Gb (GigiBecali).

Evidenta evidentului

Deseori ma incurc in explicatii si repet ceea ce nu mai trebuie dovedit.

Tot asa des se-ntampla sa nu observ ceea ce era deja neindoielnic.

Uneori gandul meu e mult prea clar iar alteori nimic n-as vrea sa fie mai limpede ca gandul tau.

Cert este ca gandurile astea tot se intalnesc intr-un final.

Cand trec printr-o multime incerc sa fiu cat mai putin vizibil dar in mijlocul cercului de prieteni vreau sa ies in relief.

Desigur ca
posed si eu orgoliu ca fiecare om dar parca nu atat de pronuntat ca tine.

Si nu incerc sa par mai important decat as fi, caci goana pentru a iesi in evidenta cere mai tot timpul un efort considerabil.

Fara indoiala
ca pot gasi si lucruri mult mai semnificative de facut ca de exemplu sa ajung sa folosesc prea mult cuvantul evident.

24 iunie 2009

B'estFest here I come


It's done! Acu nu mai pot da inapoi :). Doua zile de concerte super tari saptamana viitoare la B'estFest. Playlistul e bestial de-a dreptul!!

Ziua Zero - 1 iulie

Snails
Patrice
White Lies
The Killers

Ziua Unu - 2 iulie

Les Elephants Bizares
Grimus
Ayo
Polarkreis 18
Motorhead
Moby

Se mai lipeste careva?

23 iunie 2009

Blogul saptamanii

Adica intrati voi aici si nominalizati cel mai drag blog timisorean pe care il cititi si daca il mai voteaza si altii el va primi un post laudativ, i se vor canta osanale si toata lumea il va striga master Richie ... ups ... :p si va avea un mic banner pe TM-99-blog, situl micii noastre comunitatii. Care-i rostul? Pai noi suntem mai cu mot si ne place sa ne intrecem. Glumeam, incercam doar sa ne promovam talentele locale, caci de asta vor beneficia in primul rand blogerii noi care scriu misto. Conditiile sunt: Blogul trebuie sa apartina cuiva care locuieste in Timisoara (student, elev, cu job aici). Cel ce propune blogul trebuie sa aiba blog, blogul functionand aici ca element de identificare. Competitia se va desfasura saptamanal si poate va creste un pic calitatea blogosferei locale.

Let the games begin!!

Leapsa de concert

Deci Ovi ma intreaba mai in leapsa mai in serios: ce concert (pop?) mi-ar plăcea să vad de Ziua Timişoarei?
Pai cum sa va zic eu... Intrebarea asta e tot atat de faimoasa ca aia ce ruleaza prin promo-uri cu "ce s-ar putea face cu 4 miliarde de lei?" Posibilitatile sunt nelimitate. N-o sa ma arunc, asa cum v-ati astepta poate unii, la varianta cu The Killers pentru ca deja mi-am stabilit ca vreau sa-i vad la B'estFest. Nici la U2 pentru simplul motiv ca n-avem de unde sa scoatem 50 000 de fani ca sa umplem un stadion nici daca i-am imbraca pe irlandezi in violet. Sau Linkin Park, Depeche sau cine vreti voi din trupele mari pentru ca nu cred ca optiunea e fezabila!! In schimb mi-as dori sa vina o trupa de-asta micuta, cu cateva albume la activ ce abia recent a cunoscut succesul international. Ca de exemplu Wolfgang Amadeus Phoenix! Numele e foarte catchy, numai potrivit burg-ului nostru multicultural, canta niste indie rock (nu pop) si-mi plac de numa. Iar daca e musai pop sa vina La Roux, ca m-a cucerit deja cu trei piese si-abia astept albumul.

Wolfgang Amadeus Phoenix - 1901


La Roux - Bulletproof


Leapsa de concert intreaba mai departe pe Dora, Radu si Nebuloasa.

22 iunie 2009

Transilvania, mon amour

Pe principiul "am vazut deja Europa, ar fi cazul sa-mi vad si propria tara" mi-am luat rucsacu-n spate, l-am carat pana la masina, s-am plecat intr-o tura de cateva zile prin Ardeal. Acum sa nu se inteleaga ca am vazut deja toata Europa, sunt departe de asta, insa lucru cert, am vazut mai mult din ea decat din tara mea iar asta imi ingreuneaza spiritul calator cu o umbra de vinovatie. Prin urmare incerc sa recuperez. Adica, cum naiba sa treci de 10 ori prin Sibiu, Brasov, Cluj, Alba Iulia in copilarie dar niciodata sa nu te opresti. Ei bine acum am inceput sa mai si opresc unde am chef.

Joi dimineata, proaspat iesit de la munca (asa incep toate calatoriile mele), am urcat in masina unuia din cei trei prieteni cu care urma sa plec si ne-am indreptat spre Sibiu. Prima revelatie a fost dupa ce am iesit din judetul Timis si au inceput sosele cu adevarat asfaltate(!) Unii au drumuri asta e, chiar daca in lucru cum era ala de care am fost avertizati, dintre Orastie si Sebes, unde am stat pe loc cam o ora jumate in coloana.

Dupa-masa am ajuns in Sibiu si, oricat de carcotas si invidios eram eu pe el de cand cu capitala culturala europeana, am fost cucerit. Are o Piata Mare cu adevarat mare, cu fantana arteziana, inconjurata numai de cladiri vechi dar renovate/restaurate, ceea ce sper sa vedem si la noi cat mai repede, cu multe terase pe strada N. Balcescu, o strada pietonala ca la carte. Ne-am urcat in Turnul Sfatului ca sa vedem o panorama iar pana sus m-am ales cu o "sauna" si-o febra musculara. Am intrat la Bruckental si-am vazut tablouri cat pentru doi ani sa-mi ajunga. E fain muzeul, nimic de zis, dar daca nu esti cunoscator te uiti si tu ca Gheorghe la scoala flamanda din sec XVII si zici "ha?" As fi preferat ca Palatul sa fi fost decorat un pic mai mult sa vad si eu ceva ce inteleg si pot aprecia intrucat frumusetea unei picturi place ochiului dar ramane inaccesibila fara ghid intelectual.

Piata Mica e si mai frumoasa ca e plina de terase cu bere si flori si are un pasaj pe sub Podul Minciunilor - vorba zice ca podul scartaie cand unu zice o minciuna - pe care ne-am oprit si noi vreo doua minute. Aveti grija daca mergeti in cuplu ca poate il trazneste pe vreunul din voi sa intrebe de iubire si pica naibii podul cu tot cu voi :). Seara am petrecut-o pe la terase cu bere si vin si admirand frumoasele sibience care sunt tare faine, zau daca va mint. I-am cerut sfatul nebuloasei (sibianca adevarata) si ne-o trimis ea la Imperium unde-am mancat o pizza tare buna. Acolo ne-o placut si faza "pe terasa sunt alte preturi!" - exact ca-n occident :D. Dupa ce-am mancat si-am mai beut ne-o prins o toropeala si-un somn ca ne-am retras la hostel si-am ratat astfel viata de noapte din Sibiu. Pacat, dar eu eram deja nedormit de 40 de ore. Apropo, am stat la Flying Time Hostel, un loc foarte misto, chiar in centrul vechi, pe o strada laturalnica langa P-ta Mare. Camera curata, liniste, bai comune dar curate si o cafenea la parter. Minimul necesar pentru drumeti ca noi. Fun fact: au un "clopotel" la intrare, dinala pentru trezit receptioneru, care odata zdranganit s-aude pana-n centrul Sibiului. Bine ca n-o fost aglomerat.


Am dormit doar o noapte in Sibiu iar dimineata de-am dus in Padurea Dumbrava sa vedem Muzeul Astra - un fel de Muzeu al Satului ca la noi (sic!) dar de 10 ori mai mare, adica 10 km de alei si 96 de ha spatiu etnografic expozitional. Erau acolo o gramada de case, biserici, mori, teascuri si carute din toate colturile tarii, dar cea mai tare chestie era Carciuma din Batrani, o crasma taraneasca restaurata unde am mancat micul dejun. Daca aveam timp jucam si "bowling" la popicaria veche de 80 de ani! Si tot acolo e si casa care apare pe spatele banconotei de 10 Ron, o gospodarie de preot cultivator de vita de vie.

Dupa-amiaza am plecat spre Brasov si in doua ore am fost la poalele Tampei. Si Brasovul e aglomerat si abia gasesti loc de parcare dar macar in afara centrului are strazi largi si gasesti in el automate pentru taxa de parcare. Chestia asta mi se pare atat de faina din cauza ca la noi lipseste!! Sibiu, Cluj, Brasov, peste tot sunt automate cu fise c-asai lumea civilizata numa' noi suntem in urma. Alt lucru ce mi-a placut era legat de accesul liber cu bitzele prin centru, atat in Sibiu cat si in Brasov, chiar in piete, in vreme ce la noi e inca restrictionat. Damn!

Centrul Brasovului nu e P-ta Sfatului si Biserica Neagra chiar daca asa scrie in ghiduri ci Str. Republicii, alta strada pietonala luunga si plina de terase. Acolo era miezul actiunii, un fel P-ta Unirii de la noi. O forfota imensa la buticurile de pe margine si o aglomeratie nemaivazuta pe canapele. Noi am gasit insa o cafenea micuta langa Biserica Neagra, ascunsa pe-o straduta ingusta, si care se chema La Fifi. Acolo ne-am odihnit oasele de atata plimbareala. Lucrul ce-mi place cel mai mult la orasele astea e faptul ca au o gramada de strazi si ulite intortocheate pe care poti sa te ratacesti in voie sperand sa descoperi cine stie ce loc nemaivazut. Bineinteles ca rataceala asta iti ia timp si ceva efort, ca ai tot felul de scari si pante de urcat si coborat, in Sibiu mai mult decat in Brasov, ca-i mai medieval, si intrucat amandoua erau pavate cu piatra cubica a fost un adevarat chin pentru picioarele mele incaltate in tenisi (unde mi-o fost capu cand mi-am luat doua perechi de tenisi in loc de sandalele de munte).

In Brasov am stat in Dealul Melcilor la o casa in regim de hostel, unde proprietarii foarte amabili, ne-au pus la dispozitie o camera mare cu 5 paturi (noi eram 4 doar) cu bucatarie dotata si baie privata. Curat si util, noi n-aveam nevoie decat de un loc un sa ne prabusim si unul unde sa ne spalam. Am primit si o harta cu locurile de vizitat: p-ta agro-alimentara, magazinul de bauturi si cartierul cu ursi. Seara de vineri nu se sta in casa asa ca am dat o tura prin barurile si cluburile brasovene. Totusi fara un ghid local e naspa. Bazandu-ne pe 24 Fun am gasit un pub cu karaoke - Schwartz Pub - un birt cat o sufragerie ticsita cu transpirati - Oldies - si un club - Studio 80 - pe care l-am identificat dupa ce ne-am ratacit in P-ta Teatrului. Descoperit intr-un final la etajul 2 al teatrului s-a dovedit o discoteca de pustani care prin oldies intelegeau Coco Jumbo si Mirror Mirror. Wrong!! N-am gasit nimic care s-aduca a ceva alternative, rock sau real oldies. House insa era la greu.

Sambata a fost cea mai buna zi din expeditie. Aveam de gand sa aflam raspunsul la intrebarea cate castele poate vedea un om intr-o zi. Raspunsul e inclus in text. Am inceput cu o vizita la piata pentru merinde - branza, paine si rosii - apoi in viteza am pornit spre Bran. Inainte insa am poposit la Rasnov pentru ca era ditamai cetatea si nu puteai s-o ignori. Am urcat pana in varf si la umbra zidului de piatra am tras o masa ciobaneasca cu branza de burduf, cas, rosii si paine taraneasca cu atata pofta ca cine ne-ar fi vazut ar fi crezut ca tocmai am iesit din criza. Cu burta pusa la punct am suit, cam greu ce-i drept, in varful ruinelor sa admiram privelistea incadrata de Bucegii in stanga si Piatra Craiului in dreapta. Mirific, pe bune. Apoi am gonit spre Bran. Mare castel, pacat ca-i vizitat. Puhoi de lume, de masini si de vanzatori ambulanti de suveniruri. Castelul e o fortificatie, asta insemnand o intortocheala de culoare, camarute si scari, pasaje, ca o cetate (doar asta i-a fost originea) dar foarte bine conservat, un adevarat muzeu plin de obiecte ale regalitatii. Bineinteles ca nu lipsea nici fantana cu bani in ea(!). Parca n-ai platit o data intrarea, mai tre sa arunci bani si-n fantana...


De la Bran ne-am dus la Sinaia sa vedem Pelesul care e cu adevarat o majestuoasa resedinta regala. Cine n-a vazut Pelesul nici nu-si poate imagina ce pierde. Imi vine sa-mi iau parintii si sa-i duc eu de mana pana acolo, atat e de fain. Si zona e fantastica, locul unde e construit, o poiana intre brazi, inscriptiile cu "Atentie la ursi!" la tot pasul, totul e extraordinar. Am fost ultimii turisti intrati in ziua aia, am ajuns la fara un minut cand casa de bilete era deja inchisa si urma sa inceapa turul. O d-ra s-a indurat si ne-a permis accesul pe o usa secundara dupa ce am platit taxa de 15 ron. Ne-au dat papuci de pasla si ne-au condus in holul principal, o sala superba imbracata in lambriuri de lemn de nuc pana in tavan, care tavan era din sticla cu vitralii ce se deschidea electric, fiind folosita ca luminator si pentru aerisire. Ne-am holbat la minunatia de detalii sculptate in lem si marmura si la statuile din lemn superbe care-l incadrau asteptand sa intre si grupul organizat care avea ghid. Explicatiile ne lasau cu gura cascata. Pelesul si Pelisorul au fost la vremea lor cele mai moderne castele din Europa, avand incalzire centrala, apa curenta si electricitate. Niste bijuterii arhitectonice. La Peles n-am vazut decat turul parterului dar nici nu cred ca aveam destule exclamatii la mine ca sa-l vad tot. Sala Armelor era ticsita cu vreo 4000 de sabii, buzdugane, halebarde si muskete plus armuri germane vechi de 500 de ani, una din ele completa, cal si calaret, unica in tara. Pentru un iubitor de filme istorice ca mine asta era ceva fantastic. Am vazut biroul de lucru a lui Carol I, biblioteca, Sala de Muzica a reginei Elisabeta, Sala de Teatru unde s-a proiectat si primul lung-metraj romanesc - Independenta Romaniei - si tot felul de Saloane in diferite stiluri decorative.

La 100 de metri de Peles se afla Pelisorul, pe care l-am colindat in intregime (e mai micut ce-i drept) cadoul lui Carol I pentru cuplul princiar - Ferdinand si Maria. Nu e asa bogat decorat ca Pelesul intrucat difera ca stil interior purtand amprenta personalitatii inovatoare a reginei Maria, dar dupa ce vezi Camera de Aur tapetata in intregime cu foita de aur de 24k in forma frunzei de ciulin ramai mut.

Dupa Pelisor am plecat in fuga spre Campina sa vedem Castelul Iuliei Hasdeu. Comparativ cu dimensiunile locurilor deja vazute asta era un micro-castel insa eu eram curios din cauza controversei ce plana asupra sa. B. P. Hasdeu a avut o fiica - copil precoce - mare geniu care la 17 ani uimea Sorbona. Din pacate la 19 ani a murit de tuberculoza. Tatal ei devastat a luat-o inspre zona spiritismului si controversa spune ca ar fi construit castelul dupa planurile si ideile transmise de fiica sa in sedintele de meditatie prelungita si spiritism tinute de dansul. Deci castelul e un fel de templu plin de simbolistica si ezoterism inchinat de un tata fiicei sale disparute. Ei bine noi am ajuns prea tarziu pentru a intra si verifica legendele :) Ramane pe data viitoare.


La intoarcerea in Brasov am facut un ultim popas in spatele unei biserici din Busteni, cu branza si rosii + vin de Tohani de la crama, si apoi am descins in forta in cartierul Racadau sa vanam ursii cu blitul fotografic. Ii faceam hatirul prietenului din Elvetia care venise expres pentru asta: sa vada ursii care locuiesc la oras. N-a avut noroc pentru ca se pare ca anul asta ursii sunt mai rezervati si mai satui decat in alti ani iar brasovenii isi incuie tomberoanele. Dezamagiti ne-am intors la hostel unde-am baut pana am adormit.

Duminica am plecat spre casa, parasind Brasovul si indreptandu-ne spre Sighisoara. Pe drum a trebuit sa prim macar la una din zecile de biserici sasesti fortificate, macar asa de bun simt. Am ales-o pe cea din Viscri, una din cele 6 proaspat intrate in patrimoniul Unesco, o biserica evanghelica foarte bine pastrata care avea un turn al slaninii :D. Deci in trecut, turnul ala era camera frigorifica a satului, toti sasii tinadu-si slanele acolo la uscat si venind o data pe saptamana, dumineca la prima ora sa-si taie o bucata din slana cu numarul lui :O. Era pazit de doi "preceptori" care aveau grija sa nu taie din slana altuia, iar bucata trebuia sa-l tina 7 zile. Ordine si disciplina nemteasca dom'le. Fun fact: am aflat abia acasa la ora scrierii acestui post, ca in cafeneaua "internationala" pe langa care am trecut gaseai renumitele sosete de Viscri din lana naturala care se vand in Germania. Peste 100 de taranci se indeletinicesc cu meseria de "sosetar". Demential!

La Sighisoara am poposit doar vreo doua ore cat sa ne suim in Turnul cu Ceas, sa mancam niste clatite la Casa lui Dracula si sa strabatem Scarile Acoperite (nu mi-a ajuns cat am colindat in Sibiu si Brasov, am mai urcat inca 175 de trepte pana la Scoala din Deal). Drumul spre casa ne-a purtat apoi pe langa Alba Iulia, in care n-am mai intrat intrucat am vazut-o acum doi ani de 1 Decembrie, si apoi Deva si Hunedoara unde ca sa faci circuitul complet poti urca la Cetate sau vizita Castelul Corvinilor. Noi am evitat elegant, aceste "obiective" fiind bifate deja, si am ales sa servim masa la tanti Mina, matusa soferului nostru, care ne astepta cu ciorba aburinda.

Ne-am intors in Timisoara ca sa gasim plooaie si frig dupa ce am stat 4 zile la temperaturi caniculare. Damn! Ma intorc la Sibiu, ca dintre toate orasul asta e cel mai frumos din tara! Zau, pe cat de timisorean convins sunt, eu as putea trai in Sibiu foarte linistit. Respect sibienilor, acolo chiar e un oras civilizat si mi-as dori sa ajungem si noi asa dar mai avem ceva de tras.

Ps. pozele mele sunt cam putine, gen una-doua pe locatie, trase la misto, fara incadrare sau alte setari, pentru ca am hotarat sa ma las de pozat si sa privesc mai degraba cu ochiul subiectiv decat cu cel (tele)obiectiv... Asta o data, plus ca eram in competitie cu un Nikon D80 si un Sony cu zoom nesimtit care faceau sapuniera mea sa se inchida sfioasa.

M-am intors la oile mele

Bine v-am regasit prieteni cititori de blog si sper ca sunteti bine. Adica sunteti ca si mine, da' totusi un pic mai bine :D M-am intors din "marea hoinareala" prin frumoasa si minunata Transilvanie si mi-s atat de obosit ca abia am citit cele 100 de posturi din reader. Cam slab, cam slab :O. O fi fost caldura de vina... Oboseala mea e insa datorata faptului ca am "batut poteca cu opinca" prin toate "castelurile" si cetatile intalnite in drum, ca la un moment dat m-am gandit ca daca mai intru intr-o biserica de-aia fortificata ma las si de bautura si de femei. Ptiu, noroc ca m-or dat afara ca incepea slujba ! Las ca va povestesc maine, cu poze etc.. Hai somn usor!

17 iunie 2009

Ca si altii, dezertez

acest oras infierbantat si-o iau spre plaiuri ardelenesti, cu munti verzi si aer curat, la fel cum au tulit-o si cei trei frati patati care-au spariat Clujul. Lor distractie in continuare, voua liniste si pace in weekend c-aveti nevoie, fara furtuni si-alte cele. Mie drum intins si cat mai putine semafoare pe ruta Timisoara-Sibiu-Brasov-Sighisoara-Timisoara. Pfoai ce-o sa ma culturalizez frate, numa' prin castele si crashme (cum le zice nebu') o sa ma-nvart. Ceva recomandari?

De ce blog?

Am blog pentru ca scriu deci intrebarea care s-ar pune e "De ce scriu?" Nu am nici o obligatie sa o fac, nu sunt platit pentru asta si totusi scriu. Probabil chiar sunt obsesiv-compulsiv, cum zicea cineva, am o fixatie... sau o nevoie. Asta trebuie sa fie, nevoia de a comunica. Asta a fost insa la inceput, cand luam blogul mai mult ca un instrument, un mijloc de comunicare prin care imi exprimam pareri mai mult sau mai putin avizate, anuntam diverse evenimente, comentam diverse articole etc. Prin blog vocea mea a gasit urechi si voci cat de cat asemanatoare si impreuna au creat un nucleu - blogosfera locala - dar asta e alta discutie. Vorbeam insa de nevoia de a scrie. Pentru mine a gandi = a scrie, astfel ca, din moment ce, vreau nu vreau, gandesc, sunt deci nevoit sa scriu pentru a-mi ordona gandurile. Intr-un fel, cand scriu eu de fapt meditez ordonat, imi epurez gandurile haotice sau imi exorcizez trairile intense care ma sufoca uneori. Cred ca de asta blogul mi-e atat de personal. Nu intelegeti gresit, nu e un jurnal, nu am tinut si nu voi tine niciodata unul. Nu-l folosesc ca sa notez trairi pentru a-mi aminti de ele (chiar daca unele ar merita amintite) ci pentru a scapa de ele, pentru a fi proaspat si curat si a putea experimenta altele noi cu aceeasi pasiune. Daca nu le-as scrie as intra probabil intr-o bucla plina de retrairi si m-as pierde. Astfel ca le descarc aici deseori mascate intr-o povestire, amintiri invesmantate in cuvinte cat mai potrivite cu acel moment, fara alta responsabilitate decat fata de mine, marele critic. Nu sunt mandru de nici unul din textele de pana acum, pe moment mi-au placut si am dat tot ce-am avut mai bun dar retrospectiv le consider mediocre. Voua insa va plac iar asta ma bucura ce-i drept. Ma face sa gandesc ca macar lucrul asta imi iese bine. Asa ca o sa continui sa scriu pana cand nevoia de a scrie va fi inlocuita de altceva iar Richie's Day va fi si mai departe podul casei in care depun vechiturile vietii mele.

Ps. nu uitati ca maine se discuta liber despre acest subiect in P-ta Unirii de la 17. Eu nu voi fi prezent (sorry) din ratiuni de restante la capitolul vizitat capitala culturala europeana 2007, adica Sibiul.

16 iunie 2009

15 iunie 2009

Ziua sorei

I-a venit randul si lu' a mica. Azi e ziua lu' sora-mea, sa traiasca la multi ani, face 24 ...cred...oricum, nici voi nu stiati ca am sora, pana si eu mai uit uneori, ca de ex aseara...in fine. Nu, n-are blog, nici n-o sa-si faca ca n-are comp si nici eu n-o sa-i fac c-apoi sta pe-al meu si-i bai. Da, stiu sunt frate naspa, egoist, da' las ca m-am scos ca i-am luat cadou. Da, m-am dus in Billa sa-i caut cadou lu sora-mea. Bine, mai intai am fost intr-un loc cu "pufosi de plus" ca in fiecare an, tot uitand ca sora nu mai are 12 ani, in fine, pentru un frate mai mare e greu. Si cum stateam eu la magazin socotind ce pufos i-ar place am realizat ca suntem in plina criza si nu-mi permit sa mai dau banii pe inutilitati de adunat praf pe dulap. Da, si asa am ajuns in Billa de unde am plecat cu o tigaie de clatite in mana. Atat. Practic si original. Si bineinteles flori. Deci care m-ati vazut azi pe bitza cu un buchet de flori si-o tigaie in mana sper ca v-ati amuzat pe seama mea si ati facut si poze.

14 iunie 2009

La cirese. In mileniul trei


Port in mine virusul cataratorului prin copaci, intr-o stare latenta ce-i drept, insa capabil de reactivare imediata la vederea unui pom fructifer ce poate sa-mi sustina greutatea actuala. (Visinii mei din gradina parca au crescut in ghiveci asa ca sunt bland cu ei). Din cauza virusului asta probabil am plecat ieri la cirese. Amintiri din copilarie repuse in scena. Oi fi eu orb sau nestiutor dar demult n-am mai vazut pomi fructiferi prin jurul blocului, adica ciresi, visini, meri sau caisi. Imi aduc aminte cand eram pustan aveam o intreaga "livada" prin cartier, pe care o "culegeam" sistematic cu baietii in strigatele babutelor pensionare de la parter: "nu rupe pomu' ala firai tu al naibii sa fii!!" Imi lipsesc momentele astea uneori, zau daca va mint, asa ca daca am ocazia le repun in scena.

Chestii necesare:

- pai un prieten cu casa "la tara" evident.
- cineva cu masina care sa duca ciresarii pana acolo si sa nu bea alcool, pe cat posibil. De data asta m-am sacrificat eu...
- o curte si-un cires dinala nesimtit, cu crengile pana la pamant pline de fructe rosii care-ti fac cu ochiul
- daca e posibil sa nu fie nimeni acasa, ca sa nu fii timorat ca la treij' de ani te cateri in copaci.
- daca sunteti fete, luati-va baieti cu voi intrucat, excepatnd faptul c-ati avea 12 ani, nu va prea vad topaind de pe-o creanga pe alta :).
- daca sunteti baieti, luati-va fete cu voi, sa va roage ele frumos sa le culegeti cireasa aia neagra din varf: priceless!
- important de stiut: craca uscata pe care stai va ceda garantat. Deci, ia tine-te cu doua maini de pom si pune plasa-n dinti.
- funfact: ciresele nu sunt pentru vegetarieni intrucat contin carne :)

Intrebare de baraj: cand ati mancat ultima oara fructe nespalate? Mai gripa ciresara ne lipseste.

Ps. cunoaste careva vreo gradina din care putem manca rosii nesupravegheati pana ni se face rau?

13 iunie 2009

Cugetari inspirate

- Stiai ca romanii sunt pe locul doi la obezitate in Europa?
- Da? Si pe primul cine sunt?
- Americanii!!

12 iunie 2009

Headshot pe Marele Ecran

Un short amuzant care parodiaza filmele snuff. Pe Marele Ecran evident, in caz ca n-ati dat deja peste el. Eu unul m-am distrat vreo 5 minute. Victima e teribil de naiva.

S-aruncam Delta la caini

Va place cu arata litoralul nostru? Va simtiti bine acolo in concediu? Nici o grija, Delta va fi la fel. Cand credeam ca mai am si eu un colt de iarba naturala si nisip cu scoici, un pic de liniste si-o apa curata sunt trezit la realitate de ministresa Udrea, matroana turismului romanesc:

Delta Dunării va avea două miniporturi turistice şi o plajă la Sulina. Miniporturile vor fi amenajate la Murighiol şi la Sfântu Gheorghe. „Este nevoie să finanţăm aceste proiecte. Trebuie să aducem aici bărcile cu turişti, care vor veni de pe litoral“, a declarat, ieri, ministrul Turismului, Elena Udrea, aflată într-o vizită în Deltă.

Sa vina, domle sa vina, cu barcile, salupele, cataramanele si schijeturile lor, cu barjele pline de jeepane ca sa le parcheze pe plaja, sa-si faca vile si case de vacanta si blocuri, sosele si parcuri de distractie ca sa devina si Delta noastra un fel de Mamaie galbejita. Multumim.

Vacante de Vis


Paul Bowles spunea in cartea sa "Ceai in Sahara" ca diferenta dintre un turist si un calator consta in aceea ca turistul in momentul atingerii destinatiei se gandeste imediat la intoarcere, in vreme ce calatorul ar putea foarte bine chiar sa nu se mai intoarca. Imi place sa ma consider ca facand parte din ultima categorie, aceea a calatorilor spre locuri de vis, locuri care, chiar daca pentru moment pot fi atinse doar cu imaginatia, am incredere ca in curand vor fi batute cu piciorul realitatii. Un astfel de loc il reprezinta pentru mine Insulele Maldive, un capat de lume pe care mi-ar fi greu sa-l gasesc si pe harta, daca n-as sti ca se afla in Oceanul Indian. Un buchet de insule paradisiace numit de cunoscatori "Raiul pe Pamant", scaldate in apa verzuie si impresurate cu plaje de nisip alb. Visul meu ma poarta intr-o insula micuta de-acolo, populata cu o "coliba" mica acoperita cu stuf, la umbra unor palmieri si in fata careia am un sezlong comod in care zac cu un pahar de cocktail in mana seara. Iar apoi dimineata ma scald in apele alea "sclipicioase" si curate ca lacrima, rad cand imi vad piciorul langa un castravete de mare sau ma scufund inconjurat de pesti exotici. Visez ca lenevesc pe o terasa-bungalow deasupra apei si ca privesc in zare gandind c-am traversat o lume intreaga ca sa ajung acolo. Numai de-ati fi acolo ca sa vedeti si voi ce-nseamna un cer albastru cu adevarat. Sunt absolut sigur ca dintr-un astfel de loc nu mi-as mai dori sa ma intorc vreodata. Singura problema ar fi cum sa ajung acolo, dar acum si asta are o rezolvare simpla. Passage ma poate duce imediat acolo intrucat e o agentie de turism care "organizeaza voiaje pentru oamenii dornici de calatorie", deci pentru calatori ca mine! Maldivele sunt doar una din destinatiile lor exotice, iar daca sunteti calatori adevarati va puteti imbarca intr-o alta aventura fascinanta: circuit de 6 zile in India.

11 iunie 2009

About

Richard Marius Ilie (adica Richie) s-a nascut la Timisoara in iarna lu' 79 din parinti moldoveni, oameni simpli de nadejde, veniti pe plaiuri banatene inainte de varsta majoratului. Asta inseamna ca el nu e nici moldovean, nici banatean. E timisorean, dar asta nu e tot.

Parintii l-au botezat Richard intrucat au banuit ca in viitor fiul lor va avea nevoie de un nick occidental. Asta-i tot.

Richie a fost la gradinita cand era mic si s-a remarcat prin faptul ca nu manca tot din farfurie neprimind desert. Cine n-a fost la gradinita n-are ce comenta, asta-i tot.

Richie a crescut cu cheia la gat si usa descuiata la fel ca cei mai multi pusti care fugeau sa bata mingea in parcare cand parintii erau la fabrica. Dar asta nu e tot.

Richie a fost Soim al Patriei si Pionier cu cravata si snur rosu de comandant de grupa. Apoi a venit Revolutia si le-a pierdut, dar sentimentul nu l-a uitat.

El a urmat teribila Scoala Generala nr 25, cunoscuta ca avand cel mai mare numar de elevi in vremea aia. Si a supravietuit, desi era cel mai mic din clasa. Iar asta nu e tot.

Richie a fost primul din clasa cu buletin iar asta i-a adus un statut de frate mai mare, iar apoi s-a remarcat in toate luptele specifice varstei adica seringi, bidoane, pungi de apa si prosoape ude. Dar asta nu e tot.

Apoi Richie a intrat la apreciatul (pe atunci) Colegiu Loga din ambitie inaintea colegilor lui nascuti din parinti campioni, insa nu le-a ras in nas cu acest fapt, caci asta nu e tot.

Acolo, Richie a invatat toate cele 98 de strofe ale Luceafarului si le-a recitat primind doar nota 9 ceea ce l-a maniat peste culme astfel ca restul zilei a chiulit si a jucat ping-pong. Nici asta nu-i tot.

In liceu Richie a iubit o fata 4 ani si i-a spus abia la final facand-o sa planga, asta-i tot.

Ca licean, Richie s-a remarcat prin cele mai simple metode de copiere la lucrarea de control, fapt ce starnea uimirea si recunostinta colegilor din spatele lui. De asemenea a fost al doilea din clasa ce si-a luat permisul de conducere. Bine, nu avea masina, dar ce asta-i tot?

In clipa in care juma' din clasa lui de MF s-au dus la Medicina, Richie s-a simtit mai atras de Drept. Faptul ca vederea sangelui ii taie filmul n-a avut nimic de spus in decizia lui, iar asta-i tot!

Prin anul 2 Richie si-a dat seama ca jumatate din colegii lui de facultate sunt din parinti practicieni cu birou si visele i s-au naruit. Totusi a tras si a terminat faculta din ambitie si acum are diploma intr-un dulap, asta-i tot.

Richie a fost somer 3 luni si a muncit intr-o fabrica in 3 schimburi deci stie ce-s alea greutati si cum sa treci peste ele cu psihicul intact. Iar asta nu e tot.

Cand Richie a inceput sa lucreze in turism era foarte naiv. Acum stie ca la adapostul intunericului se petrec lucruri pe care nu si le imagina inainte. Asta-i tot.

Richie are blog iar acolo e deprimat, melancolic, abatut, nostalgic, contemplativ, depresiv, emotiv, sentimental, confuz, dezolat, blazat, ofticat, revoltat, activist, ecologist, pacifist, idealist, meloman, cinefil, cititor, scriitor, ganditor, poet, burlac sau indragostit si tot ce mai vrea el sa fie, pentru ca stie si el ca nu exista limita la ce poti fi.



Ps
. Richie nu va poate explica de ce a ales sa vorbeasca despre sine la persoana a 3-a (probabil a simtit nevoia unei detasari obiective) dar va promite ca nu se va mai intampla. Asta-i tot.

Sase, vine Timisoara


Stiti ce-i mai frumos decat faptul ca FC Timisoara merge in Champions League? Faptul ca merge in dauna lu Dinamo :D. Na, ca am fost si io caine, pentru o clipa doar...

Radio Campus da Concert

Vineri, 12 iunie, adica maine, in P-ta Unirii e mare Concert organizat de Radio Campus. Asta inseamna ca de la 18 veti putea asculta pe Vest, Locatarii, Bega Blues Band, Jazz de Necaz, Arpi Kajtar & Effect feat. Mirela Iacob, Pragu de Sus, Survolaj si Blazzaj. Vreo 6-7 ore de muzica. Nu e mult nici putin dar e calitate :)

10 iunie 2009

Piratii au reprezentant in PE

N-am fost la vot pe 7 iunie. N-am avut timp, n-am avut chef, n-am avut motivatia necesara si ce e mult mai important, n-am avut cu cine sa votez. Dar, lucrurile ar fi stat complet diferit daca exista un Partid al Piratilor si in tara asta de doi lei. Ca in Suedia. Un partid care sa urmareasca reformarea radicala a legislatiei europene "in domeniul proprietatii intelectuale, patentelor si dreptului autoritatilor statului de a-si supraveghea cetatenii." Un partid cu 40 000 de membri care a fost in stare sa obtina un loc (poate chiar doua) in Parlamentul European. Ce program au Becali si Vadim? Ce vor ei sa faca pentru romanul fara SUV, cont la banca si care nu e suporter. Partidul Piratilor e al treilea partid din Suedia dupa numarul de membri, iar asta zau daca nu spune ceva despre prioritatile unor oameni care nu stau aproape de varf in ce priveste nivelul de trai din UE, insa sunt mult deasupra noastra. Daca stau si ma gandesc la cati tineri ca mine stau la ora asta la calculator si scriu, descarca, vizioneaza, converseaza sau toate deodata, simpla mentionare a existentei unui partid de asemena tip pe lista de votare ar fi avut un efect greu de imaginat. Eu unul mi-as fi carat toata familia la vot. Iar asta da un semnal clar. Pe fondul apatiei care a cuprins sentimentul civic al cetateanului european, nu ai nevoie sa convingi o masa mare de oameni ca esti capabil sa rezolvi o multime de probleme. E suficient sa gasesti o problema mica dar de notorietate, sa-ti dedici toate resursele rezorvarii ei si astfel vei castiga atentia tuturor apaticilor care se confrunta cu acea problema. Si suportul lor, precum si al celor pe care ei ii vor convinge ca e bine sa te sustina (sa fim seriosi, cine nu si-a convins vreo ruda sa stampileze intr-un loc sau altul). E vorba de specializare, simplu. Nu trebuie sa arati ca te pricepi la toate. Trebuie sa stii sa rezolvi un singur lucru si lumea iti va da puterea si increderea sa faci mai mult.

09 iunie 2009

Probe de foc [Leapsa]

E foarte interesant ca atunci cand trebuie sa ne referim la probele de foc dintr-o relatie unii intelegem probele prin care trebuie sa treaca celalalt pentru a corespunde criteriilor noastre, altii greutatile pe care cuplul trebuie sa le depaseasca, iar ultimii momentele penibile in care s-au trezit pusi de celalalt. Probabil tine de perspectiva.

Din punctul meu de vedere intr-o relatie e o singura proba de foc: ruptura. Restul sunt mici artificii pe care nu am nici o tragere sa le dezvolt. Imi pare rau Tomato, dar muza mi-e in concediu de cateva zile.

06 iunie 2009

Sa ne tragem de sireturi


Stiu ca am suficiente obsesii expuse aici dar mai poftiti una. Am o problema cu sireturile. Mai precis cu lipsa lor la altii. Ma trezesc holbandu-ma cateodata la un picior cu tenis sau pantof sport de care nu atarna nici un siret si ma intreb unde mama naibii le-o fi bagat. Sa ma explic. La mine sireturile au fonta (funda?) ca asa am invatat de la gradinita, ce naiba. Adica de pe vremea comunismului ba!! Si da, am trecut si eu prin toate modelele de "adidasi" "pumei" si "naikuri", mai mult sau mai putin originale(!), si tot cu fonta imi legam sireturile alea. Frustrarea mea s-a nascut acu vreo 10 ani cand am observat ca la unii au disparut fontele!!? Bai, ce fras de moda a adus democratia asta de au renuntat smecherasii sa-si mai lege sireturile...Si unde naiba si le baga...si cum de nu le cad papucii din picioare? Mindblowing...

Si mi-am zis: Pai ce io mi-s prost? Am incercat imediat si eu sa le fac sa dispara: le-am bagat in papuci si calcam pe ele. Drace, dupa cateva ore ma dureau picioarele... Am incercat sa le ascund pe sub limba, a iesit ca naiba, tot pe-afara atarnau. Daca le legam in interior nu ma mai puteam incalta, daca le taiam imi sluteam papucii...so fuck me, what's the secret!!!?? Unde se ascund sireturile ca sa arate papucul bengos!? Asta ma rodea pe mine. Acum m-am mai calmat. Tenisi, bascheti sau "adidasi" tot cu fonta dubla leg sireturile, n-au decat sa atarne unde vor. Dar din cand in cand mai zaresc cate un pantof frumos aranjat si fara "urechi" si ma intreb: cum ai reusit amice?


Ps: Si daca tot am inceput cu sireturile am aflat si eu in final ce inseamna papucii legati de sireturi si atarnati pe sarma deasupra strazii. Dictionarul urban zice ca asta e un semn pentru Dealer' s Corner, locul furnizorului de placeri ilegale. Presupun ca sensul s-a pierdut pana in Romania, ca la 50 de metri de mine am o puzderie de papuci pe sarma :D.

04 iunie 2009

Sa cresti mare, puisor

si uite drept cadou o melodie pe care n-as fi descoperit-o daca nu era ziua ta. Sa fii iubita... nu doar de tine :p!




Tom Waits - Alice

03 iunie 2009

Tonight's favorite movie lines (8)

"- People hate Jews, do you agree?
- The very word makes their skin crawl. They undermine traditional life, and they deracinate society. Just take a look at the greatest Jewish minds ever. Marx, Freud, Einstein. What have they given us? Communism, infantile sexuality, and the atom bomb.
- Danny, this is great. But how can you believe all of this... when you're a Jew yourself!"


"- Let me put it this way: Who wants to destroy the Jews? Who wants to grind their bones into the dust? And who wants to see them rise again? Wealthier, more successful, powerful, cultured, more intelligent than ever?
- ...
- Then you know what we have to do? We have to love 'em. What? Did he say ''Love the Jews''? It's strange, I know. But with these people, nothing is simple.
The Jew says all he wants is to be left alone to study his Torah,...do a little business,...fornicate with his oversexed wife,but it's not true. He wants to be hated. He longs for our scorn. He clings to it, as if it were the very core of his being. If Hitler had not existed, the Jews would've invented him. For without such hatred, the so-called Chosen People would vanish from the earth.
And this reveals a terrible truth and the crux of our problem as Nazis. The worse the Jews are treated, the stronger they become. Egyptian slavery made them a nation. The pogroms hardened them. Auschwitz gave birth to the state of Israel. Suffering, it seems, is the very crucible of their genius. So, if the Jews are,as one of their own has said,...a people who will not take ''yes'' for an answer,...let us say ''yes'' to them.
They thrive on opposition. Let us cease to oppose them. The only way to annihilate this insidious people once and for all.....is to open our arms, invite them into our homes....and embrace them. Only then will they vanish into assimilation, normality and love.
But we cannot pretend. The Jew is nothing if not clever. He will see through hypocrisy and condescension. To destroy him, we must love him sincerely.
- If the Jews are strengthened by hate, wouldn't this....destruction that you speak of, whether it's by love or any other means,....wouldn't that make them more powerful than they are already?
- Yes. lnfinitely more. They would become as God. It's the Jews' destiny to be annihilated so they can be deified. Jesus understood this perfectly. And look what was accomplished there with the death of just one enlightened Jew. Imagine what would happen if we killed them all."

Blogmeet 17


Intrucat aseara am recuperat si Zalistul intalnirii de duminica din Irish, poftiti prezenta blogerilor la acea intalnire. Nici nu-mi vine sa cred ce putini am fost. Oricum eu am reusit sa-mi indeplinesc obiectivele: sa castig la darts, sa rup ciocanul la cuie si sa cand o piesa la karaoke. Daca am enervat sau incantat pe cineva se cheama ca mi-am depasit obiectivele si nici nu am realizat asta.

Ps: did anyone see Charlie?

Drumul spre casa

Din Taine pana la mine acasa sunt 1852 de pasi. Da, de la iesirea din gangul Tainelor si pana in fata portii casei mele sun 1852 de pasi numarati, nu va mint. I-am numarat asnoapte, i-am mai numarat si-n alte nopti (unii stiu deja), si probabil ii voi mai numara de fiecare data cand am drum spre casa si gandurile ma vor sugruma. Cand noaptea se ingeamana cu ziua nu pot avea pretentii de liniste in taxi sau de drum domol cu firobuzul. Sunt singur doar cu mine si pasii-mi sunt amicii de nadejde. Deci ies pe poarta Tainelor si trec prin P-ta Unirii cea pustie la orele diminetii injurand comunitarii absenti si numarand 150 de picioare pana-n BT Cafe. Ce mai cafenea de fite: vrei un credit - ia o cafa, stai nitel... Usurel ma indrept cu pasul drept numarand la 200 pana in spate la Bega. Acolo iar pustiu, doar e 3 dupa mieznoapte. Pauza in parc de-un pipi si-apoi pas intins spre casa pana peste Michelangelo, ocolind parcul cu roze (roze = gay , exhibitionisti si alte aratari nocturne). Pe la sensul giratoriu sunt intr-o dilema, foamea imi da ghes si dupa 750 de pasi parca m-as abate un pic spre Severin ca sa gust dintr-o saorma. Daca nu, o tin de-a dreptul spre Giroc, zambesc la Vidu, trec pe banda verde chiar de-am talpi in loc de roti si-mi aleg punct de reper Judeteanul - 530 de pasi. Dac-o tin pe Martirilor sunt doar 500 pan la Florarie - punct strategic. Nu bag in seama Cursa Speciala cu zombie de la 3:40. Nu conteaza unde-i duce, biscuitul verde e doar un film, iar votarea e saptamana viitoare. Trec usor de sectia 2 de politie, acolo toata lumea doarme sau sunt plecati in misiune. Posta e tacuta, la fel si magazinul de pantofi, doar statia de taxi mai anima moartea noptii. De la semafor fac dreapta si mai am doar 350 de pasi pana sa ajung in fata unui computer. Ma intalnesc cu doi betivi, tata si fiul, mergand pe trei carari din care una e a mea. Astept sa se decida pe care vor sa o urmeze apoi ii depasesc nervos ca doar sunt ceva mai ager decat ei. Ma strecor pe strazile intunecate unde multi se ratacesc, ajung la poarta numarand in gand si ma opresc la primul schelait de caine. Paznicul redutei ma asteapta. Nu ma judeca deloc, ma linge. Stie ca am multe pe suflet, cateva i-am spus deja, dar restul le tin pentru momente viitoare si prieteni intelegatori. Ma dezbrac, pornesc masinaria si va scriu. Noapte buna.

02 iunie 2009

Buy me with a coffee


Stii, n-am apucat niciodata sa ne bem cafeaua impreuna dimineata... imediat dupa ce ne trezeam, cu soarele abia patrunzand prin jaluzele semn ca noaptea s-a sfarsit. Mda, n-am apucat s-o facem... E trist, intr-un fel, dar asa-i in viata.. Nu reusesti intotdeauna sa faci ceea ce-ti doresti exact cu cine iti doresti... Ajungem sa facem cele mai traznite lucruri dar nu gasim momentul potrivit pentru a bea o cafa dimineata impreuna. Si nu e din cauza ca tu nu ai fi vrut, doamne doar iti placea cafeaua la nebunie, sau ca eu n-as fi baut, fiind un impatimit bautor de ceai negru. Iubeam cafeaua chiar daca functionam si fara ea. Pentru tine era o necesitate, sau poate o dependenta minora, pentru mine era o placere vinovata, o cutuma sociala, orice in afara de necesitate, insa nu un obstacol impotriva actului de a ne bea cafeaua dimineata impreuna. Si totusi ... n-am reusit sa facem asta.

Ar fi fost frumos, doar noi doi, la masa...pe terasa la mine ... dimineata, chiar inainte de a pleca, eu la munca, tu pe unde aveai treaba... Fara vorba, doar sorbind in liniste din lichidul cafeniu, gandind aiurea, punand in miscare rotitele zilei ce urma. Ar fi fost timp petrecut cu folos. Un "nimic" zilnic capabil insa sa dainuie peste viitor, "ceva" ce mi-as fi amintit cu nostalgie. Imagini fotografice: tu mestecand cu lingurita in ceasca si tragand dintr-o eventuala tigara, dac-ai fi fumat, eu privind ingandurat la blocul de visavis si mangaindu-mi barba aspra, apoi terminand dintr-o sorbitura portia mea de cafeina. Intotdeauna am crezut ca momentul asta de dimineata are ceva magic in el. Daca e savarsit asa cum trebuie poate schimba multe. O fi puterea cafelei de vina, aerul de dimineata, razele timide de soare, toate impreuna sau niciunul din ele, ci doar simpla noastra dispozitie de a atribui o aura mistica unui moment obisnuit si a ne comporta in consecinta... cert e ca nu ajungi sa te gandesti la asemenea momente decat cand iti lipsesc.


#Femeilor din viata mea cu care n-am apucat sa-mi beau cafeaua dimineata. Celorlalte...multumesc.