Se afișează postările cu eticheta Muzica sferelor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Muzica sferelor. Afișați toate postările

02 octombrie 2015

Goldie la Sabotage Festival 2015

Am fost cam surprins sa aflu cu doar cateva zile inainte de startul Sabotage ca Foreign Beggars, headliner-ii, nu mai ajung la Timisoara "due to unforseen reasons outside of the artist and festivals control". Nasol dar nu chiar dezamagitor, nefiind fan infocat al lor iar line-up-ul de anul asta ramanand destul de interesant chiar si fara ei. Cu totul sunt 23 de artisti intre care WhoMadeWho, Max Cooper, Premiesku, Subcarpați, Kalabrese, On-the-go, Brum, Exit Oz, BAB, Open Source Trio și alții.

Vestea buna e ca vine in loc Goldie (Clifford Joseph Price), un adevărat pionier pentru scena muzicii drum and bass din Marea Britanie, fost Metalheadz si inițiatorul tehnicii de time streching. A colaborat cu artiști precum David Bowie, Noel Gallagher și KRS-One, are opt albume la activ și reprezintă un puternic veteran pentru industria muzicii electronice. Va presta sambata, 3 octombrie, la Halele Fructus.

Pana una alta, Fest-ul e gata sa inceapa chiar azi de la 21 fix. Doua scene, un labirint smecher intre ele, o zona de lounge si un pop-store/magazin de obicte promo si artwork unde expun si prietenii timisoreni de la Super Smooth Studio (co-autori alaturi de Balamuc ai identitatii vizuale a Ceau Cinema). De cercetat,

Apropo, biletele de festival vor fi disponibile la intrarea evenimentului. Biletele pentru o zi sunt 39 de lei, iar pentru ambele zile sunt 69 de lei.


26 septembrie 2015

Coming soon: Sabotage Festival III


In cateva zile incepe Sabotage Festival (2-3 octombrie) si sper ca incepand cu aceasta editie festivalul timisorean sa impamanteneasca locul si perioada de desfasurare. Un semn bun este ca organizatorii revin in 2015 la Hala Fructus, locul de debut, cu un concept nou, de labirint muzical indoor, astfel ca anul acesta Sabotage reprezintă singurul festival indoor din Timișoara care include două scene și două nopți de concerte și show-uri electronice. Evenimentul are un program ce-i include pe Foreign Beggars, WhoMadeWho, Max Cooper, Subcarpați, Premiesku, On-the-go, Brum, Kalabrese, Open Source Trio plus altii.

Foreign Beggars este o trupa din Anglia care promovează muzica hip-hop și dubstep. Având opt albume la activ, formația este compusă din patru membri: Orifice Vulgatron (MC), Metropolis (MC), DJ Nonames și Dag Nabbit (producător). Orifice Vulgatron și Metropolis s-au alăturat legendarului grup Noisia pentru albumul “I Am Legion”, care a fost lansat in 2013. Inainte de asta Foreign Beggars au câștigat titlul Best New Act în Marea Britanie la Hip Hop Awards 2004 și titlul Lyric Pad Hip Hop în 2005.

WhoMadeWho este o formație a genului pop-experimental înființată în 2003. Trio-ul danez îmbină mai multe influențe muzicale, de la psychedelia anilor ’60 la rock-ul anilor ’70 sau de la disco la electronica anilor ’90. WhoMadeWho a concertat împreună cu mulți artiști de top, precum Daft Punk, Soulwax, Hot Chip, Justice și LCD Soundsystem. În decursul carierei, formația a lansat șase albume. Ultimul, “Ember”, a apărut în 2015.

Max Cooper este un producător de muzică techno și electronica. Resident Advisor îl clasifică în Top 20 Live Acts 2011 și 2012. În 2014 artistul aduce pe scena muzicii electronice albumul “Human”. Cooper a lansat peste șaptezeci de piese originale, dintre care peste douăzeci sunt acompaniate de material video.

Subcarpați & band reprezintă un proiect de muzică electronică și hip-hop, îmbibat cu influențe din folclorul românesc. Genul muzical abordat este considerat folclor underground și constă în reinterpretarea unor piese din folclorul românesc utilizând ritmuri moderne. Subcarpați a concertat la toate festivalurile mari de muzică electronică din țară în 2015, precum Electric Castle, Untold, Airfield, GreenSounds și altele. Formația se încadrează în topul celor mai căutate trupe din România.

Premiesku reprezintă un proiect muzical 100% românesc, format din Livio, Roby şi George G. Proiectul analogic a ajuns să fie foarte apreciat peste hotare, iar băieții sunt membrii de bază pentru casa de disuri Desolat. Grupul se caracterizează pritr-un mix de stiluri care aparțin muzicii electronice 4/4, precum deep-house, Detroit techno si tech-house.

Kalabrese este considerat unul dintre cei mai influenți producători din scena muzicii electronice din Zurich. Stilul muzical combină elemente de funk organic cu electro. Albumul de debut “Rumpelzirkus” a fost răsplătit cu recenzii bune în întreaga lume pentru scena muzicii dance.

Exit Oz s-a născut în 2011 din „energiile mlaștinilor locale” și reprezintă un proiect muzical de jazz contemporan din Timișoara. Odată cu lansarea primului album, "Împământenit", în luna mai 2014, grupul a creat o temă identitară axată pe elementul “pământ”. Eticheta descriptivă care se potrivește cel mai mult muzicii lor este dark jazz.

On-the-go tinde să fie cea mai bună trupă independentă din Rusia la ora actuală. De-a lungul carierei, a reușit să obțină susținerea muzicienilor Tesla Boy și Pompeya. Trupa a concertat toată țara în cadrul celor mai importante festivaluri de muzică. Datorită ultimului album “Young Heart” lansat în 2014, On-the-go a concertat într-un tur european precum și național. 

Brum este binecunosutul trio experimental cu influențe electro din Timișoara. Genul muzical combină stiluri moderne cu bas și tobe live, chitare și sinthuri agresive, precum și voci minimale bine încadrate în aranjamente spațiale. La sfârșitul anului 2014, cei trei muzicieni au fost nominalizați la categoria “Best Electro”, la prima ediție a Premiilor Revistei Sunete.

Open Source Trio este alcătuit din Momchil Atanasoff (pian), Rayleymon Janga (bass) and Juri Schewe (tobe). Ei provin din medii muzicale diferite, ale căror influențe sunt fuzionate prin improvizație. Compozițiile trupei sunt influențate de muzica jazz, clasică, funk, latino, folclor, rock și electronică. Proietul muzical a luat naștere în Rotterdam, Olanda în anul 2010 iar albumul de debut s-a lansat in 2014.

Abonamentele pentru festival, în valoare de 49 de lei, sunt disponibile în Timișoara la punctele de vânzare partenere: U-man Store, Aethernativ, Ambasada și Scârț Loc Lejer. Abonamentele online se comercializează la prețul de 59 de lei și sunt disponibile aici.
Mai multe detalii despre eveniment pe pagina facebook.

Festivalul va avea loc în data de 2 și 3 octombrie la Hala Fructus din Timișoara, iar muzica va rasuna între orele 21:00 - 06:00 #panadimineata.

14 mai 2015

Pariul Exit cu Timisoara: Revolution Festival

Dupa 5 ani in care diferite experimente festivaliere de nisa au incercat (cu sau fara succes) sa-i convinga pe timisoreni sa iasa din case si sa plateasca un bilet de intrare iata-ne in sfarsit in faza in care ne va fi testat potentialul de a gazdui germenele unui festival ceva mai amplu si mai diversificat in line-up, orientat catre un public regional dar cu potential de crestere international.


Plantat in urbea noastra de creatorii EXIT Fest (Best Major European Festival in 2013) si ai Festivalului Sea Dance din Muntenegru, Get Exited Revolution Festival va beneficia de contactele si experienta lor de 15 ani. Asta-i intotdeauna un lucru bun cand incepi ceva de la zero. Prima editie se va desfasura la Muzeul Satului Banatean in 30-31 mai, va aduce nu mai putin de 100 de artisti si va avea 6 scene.

În prim-plan este scena principală care portă numele de Music Guru, urmată de Electric Apex, scenă de unde vor răsuna cele mai tari sound-uri electronice. Ritmuri de salsa, mambo, samba sau rumba se vor găsi la Cubalkan, care se află sub tutela cubanezului Choma Sumbu Garcia, care este responsabil pentru faimoasa scenă latino de la EXIT. Petru cei care doresc vibrații pozitive și sunete reggae, dub și dancehall, scena Zion Love este locul ideal de la Revolution Festival. Cei care vor să danseze pe muzică aleasă chiar de ei vor putea face acest lucru, purtând căști, în cadrul petrecerilor silent disco. Acestea se vor ține în ambele zile ale festivalului, fiind găzduite la scena Ghost Music. Arta cinematografică își va avea locul la Videorama, zona unde se vor proiecta cele mai spectaculoase showuri live filmate la EXIT și Sea Dance. Revolution Festival va găzdui și zona Foodinon, unde petrecăreții vor putea să-și încarce bateriile pentru a putea să danseze toată noaptea.

Ivan Milivojev, fondator EXIT, spunea la conferinta de presa ca Revolution Festival e gandit pe termen lung. Faptul ca acum stiu mai bine ce au de facut le va permite sa sara cativa pasi in dezvoltarea festivalului iar Timisoara sta ceva mai bine ca potential turistic decat Novi Sad-ul anilor 2000. Totodata sub umbrela Get Exited aceasta va fi promovat alaturi de celelalte evenimente produse de ei in Serbia si Muntenegru.

Numele anunţate pentru prima ediţie a Revolution Festival sunt Noisia, DJ Fresh, Modestep, Sabaton, Eyesburn, Dubioza Kolektiv, Partybrejkers, DJ Marky and Stamina MC, Implant Pentru Refuz şi mulţi alţii. Vor fi si cateva surprize, "chestii" artistice conexe menite sa faca evenimentul o experienta cat mai interesanta. Programul se va derula in fiecare seara de la ora 19 la 6 dimineata dar nu vor exista posibilitati de campare. Biletele costa in prima faza 49 de lei ("early-brid" disponibile pe eventim.ro si myticket.ro) urmand ca dupa epuizarea primelor (1000?) pretul sa urce la 69 de lei. Parerea mea e ca sunt foarte accesibile.
O chestie faina e ca cei cu bilete de EXIT pot intra cu acestea si la Revolution Fest fara a mai plati inca o data.

26 septembrie 2014

Concert Andries: cronica unei vizite anuntate

Nu m-am numarat niciodata printre fanii artistului pentru simplul motiv ca nu l-am descoperit la timpul potrivit iar cand muzica sa mi-a ajuns pe la urechi ritmul vietii mele era altul. Asta insa nu m-a impiedicat sa ma bucur impreuna cu aproape 500 de timisoreni de concertul de re-lansare al albumului Interioare ca de o prestatie live cu muzica de calitate din partea unui om care nu prea are nevoie de prezentare. Cred ca sala de spectacol a fost locul potrivit unde sa-l ascult pe Andries caci acolo intrumentele si vocea au sunat intr-un mod cu care am putut rezona si eu. Am incercat acasa sa-l reascult dar pur si simplu nu am mai avut rabdare iar asta ma pune pe ganduri.

Revenind la concertul Interioare, am avut un motiv serios sa ma duc. Vizitele la Timisoara ale dlui Andries sunt despartite de decenii intregi nu de ani sau luni, ca in cazul altor artisti, asa incat cu gandul ca prezenta sa e una rarisima, am dat curs invitatiei PRbeta la spectacol. Si ce spectacol. Acompaniat de Maria Mantulescu, Berti Barbera si Sorin Romanescu, Alexandru Andries a revizitat piesele de pe primul sau album, cu un sound proaspat si cu toate improvizatiile tipice unui spectacol live. L-am remarcat indeosebi pe Berti Barbera, percutionist-vrajitor inarmat cu o serie impresionanta de obiecte capabile sa scoata sunete, plus gongul Filarmonicii si o muzicuta. Chitara lui Romanescu a furat de cateva ori prim-planul, starnind aplauze, iar vocea Mariei, cand discreta, la dublaj, cand clara si puternica, ne-a cucerit. Memorabila si plina de haz interpretarea variatiei bahice a piesei 'Imi place Gelu' transformata in "Imi place vinul foarte mult."

Ceea ce am sesizat insa in mod special au fost caldura prieteniei dintre cei 4 muzicieni, confortul pe care-l simteau pe scena, jovialitatea contagioasa a lui Andries si cheful de joaca a lui Berti. Publicul cred ca i-a relaxat destul de bine pe artisti, chiar daca reintalnirea n-a fost lipsita de emotii. Poate chiar emotia.. sau anii care trec.. l-au incurcat temporar pe artist la una din piese. N-a fost bai, s-a reluat de la inceput cu un Andries ca un copil abia stapanindu-si rasul de parca facuse cine stie ce boacana. As vrea sa-mi pastrez acea usuratate a fiintei cand si daca ajung la varsta omului. Ar fi extraordinar. Altfel, a fost peste o ora de muzica buna, cu cantece despre oameni, iubire, femei si fericire, onorata de 3 bisuri, ultimul din ele la muzicuta chiar de catre Andries. Sper ca maine in Cluj sa ofere la fel de mult! Turneul Interioare continua...







foto: Flavius Neamciuc


18 septembrie 2014

Alexandru Andrieș reînnoiește 'Interioare'-le la Filarmonica


În 1984 Alexandru Andrieș lansa albumul de debut Interioare la vestita casă de discuri Electrecord. Pe vinil, cum era moda. 30 de ani și vreo 3000 de concerte mai târziu, Andrieș relansează albumul Interioare într-o ediție aniversară, remasterizat la nivelul tehnicii de azi și pornește într-un turneu prin țară al cărui prim popas va fi Timișoara. Așadar, săptămâna viitoare, pe 24 septembrie ora 20:00, la sala Capitol a Filarmonicii Banatul, vocea lui Andrieș (ne) va umple din nou interioarele, așa cum a făcut-o acum mulți ani împreuna cu Pro Musica. Anul ăsta vor urca pe scena cu solistul și Maria Ioana Mîntulescu (voce), Berti Barbera (percuţie şi muzicuţa) și Sorin Romanescu (chitara).

Evenimentul este organizat de PRbeta Agency și având încă proaspătă amintirea concertului Nicu Alifantis & Mozaic organizat mai devreme înclin să cred că va fi foarte mișto. Biletele costa 40, respectiv, 60 de lei și încă se mai găsesc pe Eventim.ro, în magazinele Orange, Germanos, la casieria Teatrului Național Timișoara si cea a Filarmonicii Banatul și, bineinteles, în librăriile Cărturești.

26 iunie 2014

Panik, panik, a plouat cu muzica buna la Muzeul Satului


Ca viata e o tombola ne-au dovedit-o din plin Manu Chao si Radio Bemba, formatia care l-a insotit pe scena nou-amenajata la Muzeul Satului de rezidentii Plai in vederea concertului aventuros care s-a intamplat aseara. Dupa ce cu o zi inainte o furtuna teribila tabarase in micul paradis verde de la marginea orasului, trasnind un copac care in cadere a distrus o gospodarie ucraineana (un semnal ca politica (va) ucide mai departe?) si plasand o umbra de indoiala asupra conditiilor de spectacol din ziua urmatoare, iata ca evenimentul de miercuri s-a scurs fara probleme majore dar insotit de cateva peripetii care sa-l faca mai memorabil pentru participanti.

Pusi la racoare de o aversa de ploaie cu bulbuci oprita ca un robinet cu 40 de minute inainte de concert vreo 2000 de iubitori de muzica (intre care si multi straini) au atacat inarmati cu pelerine si umbrele incinta de la muzeu asteptand nerabdatori sa inceapa recitalul La Ventura promis de artistul franco-spaniol. Manu Chao n-a ezitat sa-si faca aparitia, concertul incepand imediat dupa ora 21. Si a fost frumos, aproape magic, cu o energie de invidiat de ambele parti ale scenei. Pentru mine cred ca a fost primul concert la care am stat pe uscat, neconsumand licori bahice din prea multa dragoste pentru permisul auto. Asta nu inseeamna ca n-am fost udat, totusi.

Nu stiu daca a fost o interventie de sus, de la regia de platou sau doar o simpla coincidenta despre care sa amintim in scris, cert e ca dupa Rainin' in Paradise s-a luat curentul pe scena si in cateva minute a venit si ploaia. Episodul a fost tratat galant de spectatori, fara fluieraturi sau huiduieli, ba cu fredonarea neintrerupta a refrenului melodiei pe care trupa o interpreta unplugged (vezi aici). O data restabilita energia - oare si-a pus cineva iphonul la incarcat la unul din chioscuri supralicitand reteaua? - concertul a continuat neintrerup de alte incidente, cu un public din ce in ce mai frenetic (s-au inregistrat momente de crowd surfing) si o trupa tot mai bine-dispusa. Fara exagerare s-a cantat aproape 3 ore in cap, cu doua sau trei bisuri (nu pot aprecia exact caci Manu Chao tot zicea de vreo ora ca 'La revedere sunteti absolut nebuni!!') semn ca artistul obisnuit cu stadioane pline s-a simtit bine la Timisoara in fata a doar catorva mii de oameni. Poate data viitoare vom fi mai multi, chiar si aducand fiecare clandestin cate-un imigrant de la Tijuana...










foto: Radu Badoiu

22 iunie 2014

Manu Chao, în premieră la Timișoara. Me gusta!


A venit si momentul ala din an cand la Timisoara se intampla un eveniment cu sigla Plai, adica un concert mai cu staif care din anumite motive n-a putut fi legat de Festivalul Plai. Anul acesta vine Manu Chao, unul din cei mai eclectici si mai apreciati muzicieni europeni, pe care tin minte ca doreau de mult timp sa-l aduca in Romania si care iata ca va ajunge in nici 3 zile. E unul din momentele alea in care intrebari, altfel destul de pertinente, ca "de ce nu vine Robbie Williams la Cluj/Timisoara/alt oras decat Bucuresti?" isi pierd importanta pentru ca uite, ai parte de vizita unui nume, poate mai putin popular (la noi) si mai putin mainstream, dar pe care de-alde Robbie Williams sau Lily Allen il certifica drept 'influent' interpretandu-i piesele (Bongo Bong/Je ne t'aime plus). In definitiv vorbim de un tip cu 30 de ani de experienta muzicala (20 de ani de cariera solo) care canta in 8 limbi diferite (franceza, engleza, spaniola, catalana, portugheza, galiciana, araba si wolof) amesteca rockul cu reggae, ska-ul cu sansoneta franceza si salsa si are un mesaj puternic social-politic. Un punker modern, romantic, subtil si sofisticat. De ce n-ar fi influent?


N-am absolut nici cea mai mica idee cati timisoreni asculta Manu Chao sau cati si-au luat bilete la concertul din 25 iunie ca sa-l vada pe viu. Pretul biletelor e accesibil (75 lei) si va asigura ca doar cei interesati de muzica omului se vor deplasa la Muzeul Satului. Dat fiind ca e prima oara cand vine in Timisoara inclin sa cred ca experienta de acum va fi hotaratoare pe viitor asa ca sper sa fim multi. Pe langa concert insa sunt curios sa vad cum s-a reamenajat scena. N-am mai fost pe-acolo din 2013. Sper ca voluntarii au facut o treaba buna, ca de obicei.

Bilete se gasesc (inca) pe eventim sau la Librariile Carturesti si magazinele Germanos, Orange si Vodafone. Asociatia Ceva de Spus, partenerii din acest an ai celor de la Plai, ofera acces gratuit pe baza de acreditare persoanelor cu dizabilitati, ceea ce e inca o premiera in oras. 

02 iunie 2014

Sabotage Festival: The 2nd Coming

Cu riscul de a ma transforma in difuzor de evenimente culturale locale, poftim inca unul. Sabotage Events, cei care i-au adus anul trecut sub acelasi acoperis pe Black Sun Empire si Dubioza Kolektiv si care-mi sunt datori cel putin o pereche de tenisi (rupti pe podeaua Halei Fructus) isi spala pacatele in ochii mei prin organizarea unei a doua editii Sabotage Festival. Nu cred ca e vorba de incapatanare (sau inconstienta in masura in care in Timisoara multe initiative dispar dupa prima editie din lipsa unui sprijin local concret) ci de un pas normal, asumat si in ton cu ambitiile manifestate anul trecut, justificat si de indeplinirea asteptarilor la editia din 2013 (cca 2000 de participanti). S-ar putea sa fiu prea visator dar cred ca Sabotage are potential mare de crestere data fiind traditia "electronica" a orasului si oferta fragmentata din prezent pe care ar putea-o unifica sau amplifica cu un brand solid si un public fidel si interesat.

In 2014 Sabotage anunta un line-up mai consistent, cu 12 ore de drum&bass, dubstep, jungle etc, si o locatie schimbata, outdoor, in incinta Liceului Silvic din Timisoara (langa Padurea Verde, vis-a-vis de Muzeul Satului. Petrecerea incepe vineri, 6 iunie, ora 6PM, iar line-up-ul contine nume tari, de provenienta britanica si recunoastere internationala, ca Friction / Xilent / Brookes Brothers / Culprate / Linguistics / Maksim.


Friction e originar din Anglia si un nume reprezentativ pe scena de drum & bass devenind emblema celor de la BBC Radio 1 D&B Show (un reper in spatiul undelor!). A participat la Drum & Bass Arena Awards în 2011 iar anul 2014 i-a adus premiul pentru Best Alternate DJ. Daca nu va spune nimic numele (pacat!) ar fi util sa dati play la piesa asta! La Sabotage va presta in tandem un Linguistics, un MC din sudul Londrei care baga versuri de la 15 ani si a colaborat pana acum cu nume grele ca Nero, Flux Pavilion, Netsky, Wilkinson, Sigma sau Rockwell.

Xilent e un dubsteper tanar care a debutat fulminant in 2011 cu o piesa tare misto, Choose Me II, care i-a asigurat apoi o prezenta constanta in playlisturi si colaborari cu nume importante ca Ellie Goulding, Katy Perry, Ed Sheeran, Subfocus si Hadouken pe care i-a mixat de i-a zapacit. A urcat pe scene alaturi de influenceri ca Skrillex, Knife Party sau Flux Pavilion!

Brookes Brothers sunt o echipa de pasionati de drum & bass care si-au creat un stil propriu, ce combina breakbeat-ul cu ritmuri de soul si disco, au un album la activ, Breakbeat Kaos, si inca unul pe drum si, cel mai important, suna excelent. De ascultat hitul Carry me on, pe mine m-a facut sa uit de efectul 'luni dimineata' sau single-ul Loveline!

Culprate e un nume nou pentru mine, tot din zona dubstep, despre care nu stiu exact daca-mi place sau nu dupa cele cateva piese ascultate. La Sabotage vine cu MC-ul Maksim, un alt nume in ascensiune pe scenele de afara.

Scena va fi impartita si cu cativa reprezentanti locali ai muzicii electronice. Unul e Mighty Boogie, timisoreanul prezent si la prima editie si ascultat weekendul trecut la petrecerea 48H. In martie si-a lansat cel mai nou material, al treilea EP Pure Shots. Ceilalti sunt colectivul Outbreak, tot niste timisoreni pasionati de D&B si dornici sa apara in public si sa-si faca un nume. Ei vor face warm-up-ul si inchiderea evenimentului.
Despre toti performerii mai multe informatii pe saitul Sabotage.

Orarul zilei de 6 iunie:
18:00 – 20:00 Outbreak
20:00 – 22:00 Mighty Boogie
22:00 – 24:00 Brookes Brothers
24:00 – 2:00 Xilent
2:00 – 4:00 Friction ft. Linguistics
4:00 – 5:00 Culprate ft. Maksim
5:00 – 7:00 Outbreak

Atentie! Bilete cu 35 lei se gasesc la Uman Timisoara, Aethernativ, Scart Loc Lejer si in Cuib d’Arte. Doar 500!
Biletele cu 45 lei sunt disponibile pe www.bilete.ro, in oficiile Postei Romane, in Magazinele Inmedio semnalizate Bilete.ro si in magazinele Germanos.
La intrare – 50 lei.
Veniti multi sa sabotam conformismul si apatia acestui oras in care impresia generala e ca "nu se intampla nimic!"

21 mai 2014

Enra - spectacol de dans si lumina

Fiecare fiinta umana adaposteste un anumit potential de exprimare artistica. Felul in care acesta e pus in valoare depinde atat de propriul sau talent, de determinare cat si de contextul social creativ in care se afla. Priviti doar ce s-a nascut atunci cand oameni cu preocupari diferite (animatie, dans, jonglerie, acrobatica, gimnastica ritmica, kung-fu si balet) s-au intalnit cu specialisti in grafica 3D si proiectie video. Artele vechi si cele noi si-au dat mana intr-un spectacol de dans si lumina. As plati sa-i vad pe-o scena.




via Enra

07 aprilie 2014

Cafekultour 2014: Teo Milea & Kurt Laurenz Theinert

De doua zile a inceput la Timisoara a 10-a editie Cafekultour sau, cum i se mai spune in familie, 'Saptamana cafenelelor', eveniment organizat de Centrul Cultural German si Institutul Cultural Francez care presupune manifestarea actului artistic in spatii alternative: cafenele, baruri, librarii etc. Unul din aceste spatii a fost mansarda Bastionului Theresia, loc umplut pana la refuz de sute de oameni veniti sa asiste la un experiment audio-video mai deosebit: un performance senzorial fascinant si un "dialog" intre sunet si culoare executat de pianistul compozitor timisorean Teo Milea si artistul vizual Kurt Laurenz Theinert.

Am filmat un moment din spectacol (lucru rarisim, artistii au permis acest lucru) si chiar daca nu e cea mai buna calitate posibila clipul surprinde destul de bine, sper, felul in care s-au cuplat cele doua moduri de expresie artistica. Ascultati doar pianul lui Teo (segmentul a fost numit 'improvizatie' si probabil bucati se vor regasi in viitoarele compozitii) si urmariti dansul proiectiilor lui Kurt. Unul conduce, celalalt urmeaza vreme de 18 minute. Cel mai sanatos trip de care puteti avea parte intr-un weekend.




Ps. daca auziti scancete de copil pe fundal sunt reale si exprima incantarea.

12 februarie 2014

Ce? KUMM! Unde? Cand?


Oameni buni, KUMM revine la Timisoara. Cu concert. Si cu album nou-nout dupa 4 ani de hiatus. Albumul si concertul se cheama "A mysterious place called somewhere" si se vor desfasura intr-un loc misterios numit DAOS. Ok, poate misterios nu era cuvantul potrivit. Intunecos si secretos. Deci vineri seara de la orele 21:00. Da, de Valentine's Day. Acum, nu e treaba mea ce planuri aveti voi de ziua indragostitilor dar in caz ca nu mai prindeti locuri la restaurant pentru o cina romantica, sau bilete la cinema pentru ultima siropeala produsa de fabrica de vise, e loc pentru voi in fata scenei. Baietii astia merita atentie. Fac muzica de 16 ani de zile, eu am inceput sa-i ascult acum zece ani (si o mie de chipuri) si n-am regretat desi tot nu-i pot clasifica intr-un stil anume (alternativ rock, fusion, progresiv). Par niste oameni preocupati sa experimenteze si sa caute indelung pana gasesc esenta a ceea ce au de transmis.

 “A Mysterious Place Called Somewhere” poate fi considerat mai “progresiv” in abordarea sonora (trimitand, poate, spre zilele de inceput ale trupei, alaturi de revenirea lui Oigan ca vocalist principal), insa compenseaza cu experienta si siguranta de sine pe care Kumm le-au capatat in cei 16 ani de activitate. Saxofonul lui Iordache este in continuare un element distinctiv, refrenele si liniile melodice raman in memorie mult timp dupa ascultare si influentele diverse (blues, britpop, alternative rock) pozitioneaza “A Mysterious Place Called Somewhere” ca un album bogat, care are cate ceva de oferit oricarui iubitor al muzicii. 

Asadar in data de 14 februarie, pe scena Clubului DAOS din Timisoara se vor afla Eugen Nutescu – Oigan (voce si chitara), Iordache (saxofon, flaut, tamburina), Kovacs Andras  (clape si sintetizator), Utu Pascu (bass) si John Ciurea (tobe) si Ana-Cristina Leonte (invitat special). Seara va fi deschisa de timisorenii de la Grave for Sale, singura trupa de surf rock din Romania. Pretul unui bilet este de 20 lei.

Albumul inca nu e pe piata dar se poate pre-comanda (ca-n strainatate, bre). Pana atunci dati un play sa vedeti cum suna un single de pe el, One in a million.


23 decembrie 2013

Muzica noua de Craciun (3)

Nu ca muzica veche n-ar fi buna dar cand casa-mi rasuna de Hrusca si Paula Seling simt nevoia sa verific ce altceva mai e acolo in torentul muzical destinat sarbatorilor de iarna. Zilele astea asadar am pescuit niste piese noi, aparute de ceva vreme pe piata dar care s-au incapatanat sa ma ocoleasca pana azi.

Prima e de la Moonlight Breakfast, trupa romaneasca de care acum aud intaia oara insa care mi-au intrat imediat pe sub piele. Au un 'colind' de Craciun, Gingerbread, extrem de catchy, lansat, parca, anul trecut si care suna foarte occidental. O voce inconfundabila, un ritm molcom si aproape discret de nu-jazz, versuri melancolice care trimit la o buna-dispozitie familiara si pe care fara sa-ti dai seama incepi sa le fredonezi.



O piesa interesanta canta si The Mynabirds, o chestie care suna ca o dorinta pasnica de Craciun conjugal, cu putina odihna, putin mai multa sinceritate si fara vesti proaste.



A treia descoperire de sezon vine de la Over The Rhine, o trupa americana care canta de vreo 20 de ani si pe care simt ca-i voi cerceta mai indeaproape pentru ca-mi place soundul lor. All I Ever Got for Christmas is Blue e parca o replica mai melancolica la All I Want for Christmas is You, un blues pentru cei fortati de imprejurari sa faca sarbatorile fara persoana iubita. When you play my song, Play it slowly, Play it like I’m sad and lonely.


21 noiembrie 2013

Mesterul Manole: Opera rock-simfonica la Filarmonica Banatul


Trecand azi pe langa Sala Capitol a Filarmonicii Banatul am facut ochii cat cepele la un baner imens care anunta treaba asta: Opera rock-simfonica Mesterul Manole compusa de Josef "Joji" Kappl, basistul trupei Phoenix in vremurile ei de glorie. Din presa aflu ca libretul este scris inca din 1973 de Victor Cârcu, textierul formatiei in acea vreme, si abia acum a putut fi realizat. Ne asteapta asadar un amestec de muzica rock si simfonica, in 3 acte, cu vreo 60 de instrumentisti, cu participarea unor solisti de la Opera si avandu-i ca invitati pe Mircea Baniciu si Ovidiu Lipan Tandarica. Spectacolul pe care nu cred ca ar trebui sa-l ratam se intampla in nici zece zile, pe 30 noiembrie! Evenimentul e parte integranta eforturilor depuse pentru Timisoara Capitala Culturala Europeana insa la nivel de comunicare asta nu se spune din directia potrivita. Pare ca e doar vointa unui singur haiduc de a oferi niste arme si munitie Timisoarei in batalia cu celelalte orase cu ambitii similare.

07 noiembrie 2013

Inca un concert impecabil: Al Di Meola

Dupa cum ma asteptam organizatorii Plai incheie anul 2013, un adevarat tur de forta muzical pentru talia orasului in care ne desfasuram, cu inca un concert impecabil. Aseara chitaristul Al Di Meola si trupa s-au adaugat listei de nume importante care au vizitat Timisoara in acest an, incepand cu trupa Nouvelle Vague, trecand prin greii de la JazzTM (capete de afis: Richard Bona, Kurt Elling, David Murray si Macy Gray) pana la sarbatoarea din ograda proprie la care, printre altii, au cantat Zaz si Patrice. Desigur ca suntem inca departe de agenda culturala pe care ne-am dori-o dar nu cred ca acest lucru se poate imputa publicului care, de bunavoie si nesilit de nimeni (bilete intre 68-198 de lei), au umplut pana la refuz Sala Capitol a Filarmonicii Banatul pentru 2 ore de maiestrie instrumentala. Asta in masura in care chitaristul american vine a treia oara in 7 ani in orasul de pe Bega. S-ar putea spune ca s-au molipsit…atat unii cat si ceilalti.

Concertul a fost o incantare a urechilor si un exemplu de profesionalism. La 19:15 artistul era pe scena anuntandu-ne in ce va consta recitalul: piese de Beatles inregistrate pentru albumul omagial (All Your Life) in istoricul studio Abbey Road, compozitii proprii de pe albumele mai vechi si piese de Astor Piazzolla. Chitaristul era acompaniat de alti trei instrumentisti: Peo Alfonsi (chitara), Fausto Beccalossi (acordeon) si Peter Kazsas (tobe si percutie). Nefiind un ascultator impatimit de jazz/fusion soundul mi-era cam nefamiliar, lucru care insa nu m-a impiedicat sa constat ca muzica interpretata de quartetul inedit era destul de rafinata. Am gustat cu precatere piesele mai ritmate, care implicau bateristul si finalizau in riffuri frenetice de chitara. Fascinant insa mi-a parut acordeonistul, un adevarat virtuoz care se armoniza atat de bine cu chitara lui Al incat uneori aveam impresia ca formeaza un singur instrument, cu clape si coarde. Prezenta lui a imprimat unor melodii si o tenta mai folkish iar felul in care omul isi folosea vocea era intrigant: din fundul salii unde sedeam, nevazandu-i buzele prea bine, aveam impresia ca mai exista un instrument pe scena, bizar si ascuns. In fine, convingerea mea e ca Al di Meola e un experimentat explorator al sunetelor si stilurilor iar ceea ce ascultam era un bine pus la punct repertoriu de jazz, tango, rock sau flamenco.

Publicul insa a parut un mai fin observator decat mine, reactionand la schimbari si treceri de ritm subtile si felicitandu-l cu entuziasm pe artist. Al a fost insa si el un abil om de spectacol, punctand prietenos pauzele dintre piese cu momente joviale, glumind cu auditoriul. Atmosfera din sala a fost destinsa, calda, uneori chiar melancolica (cateva bucati atmosferice numa bune de sedus sexul opus) dar si complet lipsita de intreruperi neprevazute, probleme tehnice sau alti factori de bruiaj. Pe scurt totul a mers ceas. Oamenii l-au aplaudat cu darnicie pe artist, electrizati de o muzica extrem de personala si de subtila. Bisul a insemnat inca 3 cantece care, daca ar fi fost la latitudinea spectatorilor, ar fi insemnat doar startul unui nou recital #panadimineata.

11 septembrie 2013

World music pe Plaiul timisorean

In cateva zile incepe ceea ce unii dintre timisoreni asteapta un an intreg: editia a VIII-a a unui festival foarte indragit pe plan local, imposibil de ignorat de restul iubitorilor de world music* din tara si pe buna dreptate recompensat international cu prezenta in finala Best Small European Festivals din cadrul European Festival Awards 2012. Urmeaza asadar trei zile de relaxare cu muzica buna si alte preocupari culturale pentru care ni se va cere doar deplasarea intr-un spatiu bucolic si boem de la marginea orasului, la Muzeul Satului Banatean, gazda traditionala a Festivalului Plai.

Ca in fiecare an, organizatorii-voluntari se dau peste cap in a depasi barierele lingvistice si culturale aducand stiluri muzicale diferite si genuri aparent incompatibile. Pentru multi dintre noi Plai e singurul loc in care se poate asculta live o muzica atat de diversa si de diferita (in sensul de autentica, traditionala si inovatoare) de ceea ce ascultam in mod obisnuit. Artisti din diferite colturi ale lumii, imbinand sounduri complexe si neasteptate, scoase uneori din instrumente pe care apoi le vom cauta pe wikipedia, vor urca pe scena mare de la Muzeul Satului in weekendul 13-15 septembrie.

Principalii artisti asteptati, Zaz si Patrice, ar putea lasa impresia ca festivalul o apuca inspre mainstream: Zaz e la ora actuala principalul produs muzical de export al Frantei iar Patrice e aproape o legenda. Nu cred ca Plaiul e in pericol sa devina mai comercial ci poate doar mai vizibil, atat in inboxul managerilor de trupe cat si in cel a cautatorilor de momente unice. In acelasi timp spiritul world music e prezent in continuare. Muzica lui Zaz transmite influenţe de jazz, soul, chanson franchais, ritmuri africane, andaluze şi braziliene. Patrice imbina delicios reggae, funk, soul, rock si folk britanic iar anul trecut cand ne-a vizitat Muzeul si-a depasit capacitatea (aproape 6000 de suflete) si multi doritor au ramas pe-afara. Acum germanul cu sange siera-leonez s-a intors si spectacolul va fi "diferit".

La editia asta insa pe mine ma starneste in mod special prezenta Maiei Vidal, o americanca in ascensiune care va fi "rezidenta" Plai, dand startul fiecare seri de concerte. I-am ascultat cateva piese (folk-pop) si-mi place vocea ei. Creaza conditii pentru stari de visare. De la o vreme fiecare editie Plai a avut artisti din Africa. Anul asta avem un chitarist din Mali, Vieux Farka Toure, pe care unii l-au si supranumit deja Hendrix din Sahara. Nu stiu ce sa zic, de verificat. S-ar putea sa ne surprinda placut. Banuiala mea e insa ca premiul de spectaculozitate le va reveni turcilor psihedelici de la Baba Zula. Muzica traditionala, electronica, reggae, dub, scoase din instrumente diverse ce pornesc de la nai si clarinet pana la lingura de lemn si saz-ul electronic (un fel de cobza) la care s-ar putea adauga costume elaborate, poezie, teatru şi desen live si, de ce nu, niste dansatoare (din buric, sper). Nu trebuie uitati nici timisorenii de la Nuevo Tango Quintet, cinci maestri instrumentisti care vor aduce in ultima noapte sound-ul complex si eclectic al mareului Astor Piazzolla, bineinteles, insotiti de vocea lui Marili Machado, una dintre cele mai recunoscute voci ale tango-ului argentinean, pe care sunt sigur ca nebuloasa o va intervieva asa cum trebe..

Concertele insa nu sunt singurul lucru de care puteti avea parte la Plai. Ele au loc seara asfel ca restul zilei se poate umple aruncand un ochi la numeroasele activitati culturale pe care cele aproape 40 de organizatii si asociatii le vor desfasura acolo sambata si duminica.

In ce ma priveste, eu voi fi in mare ocupat sa administrez Casa Filmelor impreuna cu tovarasii mei de pe Marele Ecran si colegele de la Pelicula Culturala. Ar fi al doilea an cand o facem si cred ca, daca anul trecut am sudat echipa, acum lucrurile vor merge mai usor si, sper, rezultatul va fi pe masura. Programul e deja unul incarcat (5 filme, 2 documentare, 10 scurtmetraje, 2 ateliere si un spatiu sonor si vizual pentru insomniaci asigurat sambata de Makunouchi Bento) iar ceea ce trebuie stiut e ca se va desfasura in afara perioadei de concerte, astfel incat sa puteti vedea un film fara grija ca ratati un artist rar. Programul nostru e deja publicat pe facebook si pe blog asa ca urmariti aceste doua canale de comunicare pentru orice noutati legate de Casa Filmelor.

Ne vedem la Plai. Veniti cu haine groase sau un prieten cald. Noptile sunt acolo racoroase.

*world music = categorie muzicala care cuprinde stiluri muzicale diferite si din locuri diferite, inclusiv muzica traditionala, si care exploreaza felul in care se impletesc diverse traditii culturale in muzica.

03 iulie 2013

JazzTM, barometrul ambitiilor timisorene


In cateva zile incepe la Timisoara un festival de jazz in toata regula, cu nume mari si o adresare mai mult decat prietenoasa tuturor celora care apreciaza muzica buna, indiferent daca e sau nu jazz. Organizatorii (PrimariaTM) n-au facut nici un secret din faptul ca festivalul JazzTM e un cap de pod in ofensiva lansata anul acesta pentru campania Timisoara, capitala culturala europeana. Viceprimarul Dan Diaconu a spus-o foarte clar dealtfel: 
"Un festival muzical creeaza un simbol pentru orasul care il organizeaza, devine parte din identitatea lui si o intareste. Festivalul JAZZ™ vine tocmai sa celebreze energia culturala vibranta a Timisoarei. In acest an punem piatra de temelie a ceea ce poate fi unul din cele mai importante evenimente culturale din aceasta parte a Europei, parte a efortului de a obtine titlul de Capitala Europeana a Culturii 2021."
Ambitii mari, asteptari pe masura. In ce ma priveste am toata increderea ca echipa Plai care s-a ocupat de selectia invitatilor si tot ce tine de logistica unui asemenea festival au avut grija ca totul sa fie binepus la punct. Experienta lor nu poate fi comentata caci finantarea publica consistenta era ceea ce lipsea pentru a dovedi ca isi pot asuma sarcini mai mari. 

Urmeaza asadar trei zile de concert in Piata Operei, cum n-a mai avut de mult orasul asta, iar calitatea actelor artistice anuntate (Richard Bona, Kurt Elling, Macy Gray si David Murray Infinity Quartet sunt doar headlinerii care insumeaza multe premii Grammy) e un prilej de mandrie locala. Una usor rezervata, ce-i drept, pentru ca evenimentul inca nu s-a produs, si privita doar in contextul istoric al momentelor asemanatoare din perimetrul local. Dar nu pot sa nu privesc cu optimism caci de reusita acestui concert depinde imaginea viitoare a orasului si agenda sa culturala pe urmatorii ani. 

Ca ultima precizare, JazzTM e un festival deschis catre toata lumea, accesul fiind liber in spatiul Pietei Operei cu posibilitatea de a se rezerva locuri pe scaune in fata scenei la un pret modic de 50 de lei pe toate cele 3 zile.

25 iunie 2013

Nouvelle Vague: Bizar triunghi amoros

Noi, muzica si ei...

Un concert Nouvelle Vague e ceva destul de greu de pus in cuvinte care sa descrie concret in ce consta intreaga experienta. Scena nu anuta nimic extraordinar, nu explodeaza in sunet si lumina ca la unele concerte pop-rock sau de muzica electronica ci totul porneste alene, aparent fara chef si mai mult ca o runda de repetitii. Cu precizarea insa ca nimic nu suna nepotrivit iar instrumentistii sunt concentrati si constienti ca publicul e in fata lor. Muzica lor pare initial doar un intro care incalzeste o atmosfera deja sufocata de canicula unei zile de vara iar lumea deja transpirata casca gurile uscate in vreme ce concertul inca nici nu pare sa fi inceput. 

Pana cand, deodata, acordurile de ghitara se articuleaza inteligent in tema usor recognoscibila a fantasticei piese compusa de The Cure - Lullaby - si simti cum te furnica pielea pentru ca la asta nu te asteptai. Vocea uneia din cele 3 vocaliste (probabil a exoticei cubanezo-americane Liset Alea) incepe tanguitor si se infiltreaza in zona cefei usor intepenite excitandu-ti simturile pentru ca apoi intrarea in joc a vaduvei negre cu rochie despicata pana-n talie (probabil Zulu) sa ti le trezeasca complet. Si e doar prima piesa. Lucrurile inca se desfasoara calm dar deja iti vine sa zambesti. O sa fie bine, iti zici. Suntem pe maini bune. E doar imposibil de cald. Poate pentru ca pe scena e si Melanie Pain si toate trei canta acum Master & Servant de la Depeche. 

Afara e inca lumina. Soarele nu pare sa vrea sa apuna. Publicul incepe sa se dezmorteasca, mangaiat la fiecare 3-4 minute de un nou val clasic: The Killing Moon, Blue Monday, Dance with me, Guns of Brixton. Incepem sa dansam ghidati de aceeasi plina de verva Liset. Ne unduim chiar si pe cantecele mai depresive convinsi de adevarul promisiunii ca dupa ce soarele apune facem “party”. I Melt With You & Marian sunt ca niste saruturi cu gust de vodka si gin tonic. Suntem aproape beti de fericire dar nu ne exteriorizam. 

Incep sa se distinga si proiectiile video, in majoritate bucati cinematice din noul val francez. Am recunoscut Bande A Part al lui Goddard. Iesim din comun. Fiecare, in sinea lui, se simte extraordinar. I just can’t get enough ne smulge vorbele din gura. Road to nowhere ne calauzeste pasii. Too Drunk To Fuck ne testeaza pudoarea. Fetele tipa vulgar si provocator dar publicul inca se codeste. This is not a love song. Niciodata nu va fi destula muzica buna. In schimb aplaudam constiinciosi si chiuim ostentativ.

Fredonam si le admiram la unison, femei si barbati, pe cele trei fiinte de pe scena. Cineva spune ca sunt atat de perfecte incat probabil ca nu stiu sa gateasca. Radem. De ce ar avea nevoie sa gateasca? Teenage Kicks e un cantec atat de catchy si de naiv, in totala opozitie cu balada Joy Division, Love will tear us apart. Si totusi, iubirea... Ea-i de vina. In sfarsit ne-am iesit din matca. Ma trezesc gandindu-ma daca cele 3 soliste impart o camera. Cred ca m-a batut soarele-n cap. M-am exclus complet din peisajul ala erotic. Oricum, Bizarre love triangle e interpretata acustic si doar pe doua voci. Asta e deja primul bis. In final au fost doua. Semn ca le-a placut de noi... In a matter of speaking. Si noua de ei... Putain putain. Asta e in franceza pentru “ce fain o fost, ma!”



poze via plai

18 iunie 2013

Nouvelle Vague, parte din noul val de concerte Plai


Nici nu vreau sa ma gandesc ce sarac ar fi orasul asta fara oamenii de la Plai. Nu doar ca au tinut cu dintii de festivalul lor multicultural si world-music friendly (care e deja traditie in urbe, ajuns la editia 7) dar de vreo 2 ani incoace si-au largit prezenta in zona culturala contribuind la aducerea unor nume din ce in ce mai interesante pe scena in restul anului. Pe langa ca se ocupa de JazzTM-ul din 5 iulie se pare ca in cateva zile (21 iunie) o trupa franceza foarte cunoscuta, Nouvelle Vague, va descinde in Parcul Rozelor cu tot repertoriul ei de cover-uri internationale reorchestrate si reinterpretate de trei voci absolut geniale (Melanie Pain, Liset Alea şi Zula). Cine-ar spune nu la propunerea de a asculta vineri seara niste Joy Division, Billy Idol, Depeche sau The Clash pe ritmuri de bossa-nova. Eu in nici un caz. Melancolia lor face minuni in clipe de oboseala intelectuala. Uneori se dovedeste chiar inspirationala... Iar niste frantuzoaice cantand live Too Drunk To F**k, Just Can't Get Enough sau Mala Vida e inca in topul fanteziile mele personale de iesiri prin crasme.. Acum se va implini intr-un parc... just as good...

Sper sa se mai gaseasca bilete. Eventim, Carturesti, cum stam?


23 mai 2013

Cine isi pune sperantele in Sabotage?

In doua zile incepe Sabotage Festival. Poate "festival" e un titlu pretentios pentru un 'act' care dureaza o singura noapte insa va asigur ca viata si dimensiunea lui depind numai si numai de reactia noastra. Luni am fost la conferinta de presa a organizatorilor. Sunt cativa oameni obisnuiti, o gasca de prieteni carora le lipsea ceva solid pe plan local, ceva din zona muzicii rock sau electronice. Un festival, adica. Si s-au hotarat sa-l faca ei. Spirit de initiativa, ce vreti. N-au vreun istoric in astfel de intreprinderi (exceptie Alex care s-a mai implicat in JEMF) iar asta se poate usor depista in entuziasmul, optimismul si usoara doza de inconstienta care i-a facut sa-si bage economiile in Sabotage. Ideea e in felul urmator: daca Patrice a adunat peste 4000 de oameni la Plai poate strang si ei vreo 2000. Avand in vedere insa ca e abia prima editie s-ar multumi si cu 1000. Pagina evenimentului de pe facebook arata incurajator (~ 1000 au dat join) insa biletele cumparate erau undeva pe la jumatate... Orice ar fi insa oamenii au dat de inteles ca va exista musai o a doua editie - 2 zile outdoor - si ca nu-si fac iluzii sa iasa pe profit in primii ani. Personal le admir determinarea.

Obiectivul festivalului de muzică Sabotage este de a ghida muzicieni talentati la inceputul carierei lor profesionale și, totodată, de a furniza performanță de calitate din partea unor artisti consacrați. An de an pe scenă vor evolua atât artiști internaționali cât și artisti locali.

Despre festival e bine de stiut ca este sustinut si de administratia locala (Primaria si, probabil, Consiliul Local) inclusiv cu ceva bani. Nu cunosc sume si nici nu ma astept sa fie prea consistente dar gestul conteaza. E semn de maturitate. Sponsorii s-au miscat la buzunar insa mai greu iar asta e o chestie cu care ne-am cam obisnuit, din pacate. Totusi ma bucur sa vad Grolsch pe afis. Experimentalisti pana la capat. Iar Sabotage va fi un experiement interesant. Un lucru asumat in orasul asta e acela ca exista un public pentru scena electronica, unul ceva mai numeros decat pentru alte genuri. Acum e ocazia sa vedem daca publicul asta n-a emigrat si el inspre locuri mai vesele sau daca il mai tin tenisii sa danseze o noapte intreaga.

Line-up-ul, pentru cine stie:
21:00 Kolapsys ( Dan Postelnicu – RO)
22:00 K-lu (RO)
00:00 Dubioza Kolektiv – Bosnia
02:00 Black Sun Empire / Codebreaker MC – Olanda
04:00 Mighty Boogie (RO)

Dubioza Kolektiv sunt, fara indoiala, pata de culoare intr-un festival electronic insa asta dezvaluie deschiderea Sabotage catre un mix de genuri infratite in sabotarea conformismului. Bosniecii astia - care au mai fost la Timisoara intr-o editie IRAF, la Gradina de Vara Capitol - sunt poate cea mai activista si mai militanta trupa din Balcani, criticand acid politica din tara lor dar si nationalismul si stereotipurile culturale de peste tot. Singurul neajuns pentru noi e ca se produc in limba natala si nu prea-i intelegem. Dar ca atitudine, sunt usor de asimilat.


Locul de desfasurare va fi Hala Fructus, cu acces dinpre Pizza Poli. Biletele inca sunt 25 de lei la dealeri (Van Graph, Cuib d'Arte, Scart, Aethernative) sau 35 la intrare in seara de 25 mai. Sper sa umplem hala...

02 mai 2013

Black Sun Empire vor 'sabota' sedentarismul timisorenilor

Ultima oara cand am ascultat Black Sun Empire era in 2010, la editia de adio a festivalului de muzica electronica al carui nume nu-l pronuntam pentru ca ne intristeaza prea tare. A fost.. magic. Party pana-n zori. Anul asta olandezii se intorc sa detoneze un nou festival de muzica timisorean, Sabotage, si eu unul imi doresc s-o faca zgomotos si cu maxim de daune in zona amortelii noastre urbane. Drum&bass-ul va musca din nou din peretii Halei Fructus (ce-a mai ramas din ea) in noaptea de 25 mai si daca trupul mi-o va permite cred ca voi rupe niste tenisi pana-n zori. Preferabil ai mei. Perspectivele sunt optimiste intrucat BSE vin cu un anume Codebreaker MC (Londra) iar line-up-ul ii mai cuprinde pe dub-rockarii bosnieci Dubioza Kolektiv si pe DJ-ii K-lu, Kolapsys si Mighty Boogie.


Revenind la Black Sun Empire am impresia ca baietii astia trag tare sa readuca sound-ul dark si necompromis al dnb-ului pe scena de dans maturata in ultimii ani de mareea comerciala a dubstep-ului remixat fara scrupule. Nu zic ca n-am fost si eu la randul meu luat de val dar parca simt nevoia unor track-uri originale dupa atatea hit-uri de la radio, la radio, pe care a cazut bass-ul lui Skrillex si altii ca el. Avand aproape 20 de ani de experienta in spate si 3 label-uri de productie, 5 albume plus colaborari cu nume ca Noisia, Chris SU, State of Mind sau Foreign Beggars, BSE au toate atu-urile sa miste lucrurile in directia buna. Vom vedea daca vor purta si noroc nou-nascutului festival timisorean. 


Ps. s-au pus in vanzare biletele la Sabotage. Le gasiti in Cuib d’Arte sau Cafe Van Graph pentru suma modica de 25 de lei (in avans).