The Evil Test

Un test simplu care iti spune pe sleau ce procent de rautate zace in tine. La mine 48%. Apropae jumatate. Deci sa nu ma spuneti ca sunt asa de bun :)).

You Are 48% Evil

You are evil, but you haven't yet mastered the dark side. Fear not though - you are on your way to world domination.

How Evil Are You?

Later edit: special pentru fete am aici un test interesant What Kind of Girlfriend Are You?
Sunt foarte curios cine iese The Evil Girlfriend.
Final edit: foarte dezamagit de testul iubitelor. Asteptam niste raspunsuri mai diversificate, dar toate m-ati anuntat imediat cat de perfecte sunteti. Imi sunteti dragi....dar va urasc, sa stiti! In felul asta noi barbatii nu mai avem nici o sansa! Ma duc sa beau...

Melodia lunii ianuarie

este Goldfinger - January . De ce? Pentru ca imi place mie. Goldfinger sunt o trupa de punk rock din L.A. care canta din 1994. Multe din piesele lor sunt pe coloanele sonore din comediile alea cu adolescenti americani. Cam asta ascultam eu aseara!

Armaghedonul se amana

Oamenii cu frica de D-zeu pot sa-si scuipe in san si sa spuna Doamne ajuta. Apocalipsa trece pe langa noi. Si ce mult mi-a placut filmul Armageddon, cu Bruce Willis sacrificandu-si viata pt binele Terrei si scapand-o de impactul cu asteroidul ucigas. Pentru ca scenariul era destul de aproape de a deveni realitate. Dupa principiul "viata bate filmul si la incasari" asteroidul cu numele TU24 a dat o raita prin sistemul nostru solar ca sa traga cu ochiul la nenorocitii de pe Terra. Din fericire de data asta n-am incasat-o. Prietenul nostru trece azi pe la 550 de mii de km de noi si vreo 20 de mii km de Marte. La un fir de par nu-i asa? Daca vreti sa-l cunoasteti dati o fuga la Observator sau stergeti luneta de praf si montati-o ca ochii nu va sunt de folos. O fi avand el juma de km dar totusi ... e departe, spre binele nostru. Mai stiti ce-au patit dinozaurii ultima data!
Totusi hai sa ne gandim o clipa daca TU24 era pus pe treaba si venea sa ne cante prohodul. Si prin absurd am fi aflat ieri(!) ca pica azi :) nu conteaza unde...pe Pamant. Cum ati fi petrecut ziua de pe urma?
Eu unul imi scriam necrologul pe blog, apoi scoteam toate economiile din pusculita, fugeam la aeroport si luam primul avion spre Amsterdam. Intr-o ora jumate eram acolo si ma infingeam in prima "prajitura". Nu va ganditi la prostii. Vorbesc de coffee shops! Dupa ce vizitam cel mai frumos oras european fugeam la aeroport si zburam spre cea mai apropiata insula din Atlantic unde imi petreceam ultimele ore din scurta viata intr-un sezlong vorbind la telefon cu apropiatii si sperand ca totul e doar un vis!

cititi articol integral pe 9AM

Cartea de pe birou

Prin interventia lui Nuzzu a ajuns si la mine leapsa cu cea mai apropiata carte. De trup nu de suflet :). Si cum tot vorbisem de SdC mai devreme m-am gandit sa raspund chiar acum si sa n-o mai aman, mai ales ca am o carte potrivita in fata. E vorba de Noi a lui Evgheni Zamiatin. Da, stiu, tot la ea sunt...nu mai reusesc sa o termin. Timpu asta e de groaza, fuge, fuge si iar fuge. Asa ca sa vedem ce scrie la pagina 123. Trebuie sa postez 4 fraze/propozitii incepand cu a 5-a de pe pagina. Deci:

"Asta ma impiedica sa respect cu exactitate orele de somn stabilite de Tablele Orare. Ar fi mai bine sa deschid usa dulapului. Dar sunt prins cu totul ca-ntr-o panza de paianjen, panza asta se afla si pe ochii mei, n-am putere sa ma trezesc...
M-am sculat totusi, am deschis - si deodata o vad pe I, trandafirie toata, descotorosindu-se de rochie in spatele usii cu oglinda."

Frumooos..abia astept sa ajung acolo ;).
Pana atunci oare ce carte citeste Curcubitatorul, in afara de Calendarul Playboy :D. La fel si Radu , ca sa mai lase ziarele o clipa.

Al zecelea SdC

Ufff...ce trece timpul asta. Parca mai ieri ma intorceam de la SdC nr 9 cu un brat de carti. Si acum sunt anuntat ca trebuie sa ma intorc duminica asta cu ele citite. Pai n-au trecut nici 3 saptamani si abia daca am citit 100 de pagini din totalul de vreo 600. Si mai am cateva zile...

De ce sa iubiti barbatii?

Acum vreo 10 zile Ama, intr-un acces de nervozitate, publica postul "M-am saturat de barbati iresponsabili". Aducea in discutie, probabil ca un avertisment la adresa noastra, si un articol al unei tipe din Noua Zeelanda care visa la o lume in care barbatul era cam scos din peisaj si redus la un simplu instrument biologic(!). Nu m-am ingrijorat prea mult dar daca intra si romancele la idei de genu asta? Asa ca, fiind un tip prevazator, m-am lasat inspirat de Cartarescu si am cules de pe ici pe colo, cele mai relevante motive ca sa ne mai dati totusi o sansa in caz ca aveti dubii de ce sa ne mai iubiti:

Pentru ca scriem poezii, cantece si carti dedicate voua. Pentru ca niciodata nu va intelegem, dar nu renuntam sa incercam. Pentru ca vedem frumusetea in femei, chiar si cand femeile au incetat s-o mai vada in ele insele. Pentru ca putem rezolva ecuatii matematice si fizice lungi si complicate, dar ramanem fara vreo solutie cand vine vorba de femei. Pentru ca traim ca sa va facem sa zambiti. Pentru ca nu ne e niciodata frica de intuneric. Pentru ca nu ne pasa cum aratam sau daca imbatranim. Pentru ca insistam sa facem si sa reparam lucruri pentru care nu avem pregatire, cu increderea naiva a unui adolescent care stie totul. Pentru ca nu purtam si nu visam vreodata sa purtam tocuri. Pentru ca va admiram cand purtati tocuri chiar daca le urati. Pentru ca spunem povesti. Pentru ca ne e frica sa chelim. Pentru ca nu ne e frica de soareci. Pentru ca intotdeauna stiti ce gandim si intotdeauna spunem ce vrem sa spunem. Pentru ca cea mai mare frica a noastra este sa nu fim barbati adevarati. Pentru ca abilitatea noastra de a visa este probabil cea mai mare resursa de energie intacta de pe planeta. Pentru ca facem mari eforturi sa ascundem, fara succes, ca suntem fragili si umani. Pentru ca fie vorbim prea mult fie deloc. Pentru ca intotdeauna terminam mancarea din farfurie si suntem recunoscatori pentru ea. Pentru ca suntem capabili sa invatam si sa ne schimbam. Pentru ca suntem exploratori si visatori de neintrecut. Pentru ca va putem privi in ochi si face sa va topiti instantaneu. Pentru ca pentru noi nu exista niciodata prea multa adrenalina. Pentru ca nu putem trai fara voi oricat de tare am incerca. Pentru ca suntem aproape de voi cand aveti nevoie de noi. Pentru ca curatam semineul si ducem afara gunoiul sau va caram bagajul fara a intreba macar. Pentru ca suntem intr-adevar pe atat de simpli pe cat afirmam ca suntem. Pentru ca suntem destepti, tandri si puternici. Pentru ca emanam o senzatie de forta, de fermitate, de indrazneala. Pentru ca va putem oferi un umar puternic, pe care sa va sprijiniti. Pentru ca construim si cream ori de cate ori distrugem. Pentru ca va admiram feminitatea. Pentru ca suntem imprevizibili sau suntem atat de previzibili, incat va facem sa radeti. Pentru ca va facem mofturile, chiar si atunci cand ne enerveaza. Pentru ca uneori gandim si pentru voi, atunci cand voi simtiti si pentru noi. Pentru ca va alegem sa fiti langa noi. Pentru ca ne simtim mandri cand suntem alesi de voi. Pentru ca ne cerem iertare, atunci cand nici nu va asteptati. Pentru ca ne pierdem capul cand va vedem in lenjerie intima. Pentru ca facem sex, dar stim sa facem si dragoste. Pentru ca absolut intotdeauna avem orgasm. Pentru ca in pat nu ne plangem niciodata ca ne doare capul. Pentru ca radem de zapaceala, slabiciunea sau inocenta voastra dar nu o facem cu rautate. Pentru ca va tachinam intr-un moment si va complimentam in urmatorul. Pentru ca ne iubiti, si doar un barbat s-ar gandi ca acest lucru necesita explicatie.

...mai sunt :)

Q&A de 13 ori

Lista de intrebari pentru blogeri a ajuns si la mine. Mi-a trimis-o Yogi cu multa bunavointa. Sa vad cum ma descurc:

1. De ce ai acceptat leapşa aceasta?
Asta nu trebuia sa fie ultima intrebare? In fine, am ramas fara idee de post si l-am rugat pe Yogi sa imi dea una.

2. De când eşti în blogosferă?
De 10 luni. Si apropo, azi e luni. Deci 11 luni.

3. Cum ai ajuns să îţi faci blogul?
Am vazut la altii si am zis ce io nu pot? Ia sa vad cum se face? Si apoi lucrurile au luat-o razna...

4. Care este primul blog pe care ai intrat vreodată?
Primul nu imi amintesc ca am intrat din greseala probabil, nestiind ca e blog. Primul pe care l-am cautat si pe care am comentat e TvBlog .

5. Enumeră 3 lucruri pe care le crezi importante ca să reuşeşti în blogging.
Nu le stiu asa ca nu prea reusesc in blogging. Dar le stie Dan De ce, ca el e cu tutorialele. Il gasiti in blogroll. Lucruri importante nu neaparat pt a reusi sunt sa fii sincer cu tine insuti ca doar pentru tine scrii si sa ai simtul umorului.

6. Cel mai citit blog de catre tine.
Blogul iubitorilor de seriale - TvBlog. Sunt un pic obsedat de ele asa ca incerc sa ma tin la curent cu tot ce e nou.

7. Alte bloguri pe care le mai citeşti.
Cei pe care am pus lupa. Sunt in blogroll majoritatea. Restul in Favorites. Nu folosesc feedere.

8. Care platformă de bloguri o consideri cea mai bună? (Ex. Haipa, Blogger etc.)?
Cea mai buna e aia pe care scriu eu. Alta nu am folosit. Deci Blogger.

9. Este important traficul pentru tine?
Dap. Il verific. Ma intereseaza mai mult insa feedback-ul. Sa stiu ce anume a placut sau displacut si de ce.

10. Sunt importanţi banii pe care i-ai putea obţine din reclame?
Banii sunt importanti oricum i-ai obtine. Exceptand cei ilegali si imorali :)). Dar mi-ar placea mai mult cei obtinuti facand reclame decat afisand.

11. Cel mai urât blog pe care l-ai văzut?
Nu mai imi amintesc ca l-am inchis imediat. Da stii ca daca cauti pe google raspunsul e "Vis urat si Zoso`s blog"?

12. Consideri că e un lucru vital să ai un domeniu .ro,.net, .com etc.?
Daca vine cu tot cu castel atunci da. In rest mi-e indiferent!

13. Parola cu care te loghezi la blog.
******
Mai departe testul merge la toti cei care n-aveti blog dar doriti sa raspundeti la intrebari. Astept raspunsurile pe blogul meu :)), in special la intrebarile 4, 6 si 11. Si lu Julie ca n-a mai scris demult nimic si numai eu ma gandesc la ea :D. Si Cami cred ca o merita acum ca s-a reintors in blogosfera publica. Si Cristinei ca si-a regasit parola de la blog :p. Si Mariei ca i-am ramas dator. Si...gata. Fetelor la treaba! Baieti, la fotbal..

Intrunirea bloggerilor 2 aka Schimbare la fata

Aseara a avut loc in Irish Pub (ala de pe Mercy) a doua intalnire a bloggerilor timisoreni. Prima din acest an. De data asta am reusit sa ajung si eu. La inceput era doar o masa de baieti care discutam exact ceea ce ne propusem: blogguri, trafic, vizitatori, platforme, chestii tehnice. Au sosit insa si bloggeritele care s-au asesat in continuarea mesei si una langa alta, astfel ca eu eram la frontiera dintre baietii cu SEO(am aflat ca inseamna Search Engine Optimisation!) si fetele cu cartile. Discutii animate, bancuri, rasete, filme, bere, ciocolata calda, cafele de toate am avut parte. Intrunirea a fost utila pentru mine deoarece am aflat la ce chinuri ingrozotoare sunt supusi cei care ma viziteaza incercand sa descifreze randurile scrise de mine. Asta din cauza culorii negre a blogului care contrasteaza puternic cu scrisul alb. La final bravii mei vizitatori vad stelute albe (nu verzi!) dupa spusele lor. Asa ca am luat problema in mana si am facut cateva ajustari la template sa vad ce reactii starnesc. Primesc si laudele si injuraturile cu bratele deschise!

Au facut prezenta la event urmatorii: Ama, Adeline, Cami, Rebecca, Mihai, Radu, eu(Richie), Curcubitator, Vania, Andrei, Dan DeCe, Nuzzu, Alex si JMihai. Pozele sunt la aici.

Later edit: inca niste poze aici.

Visul

E cineva aici? Aloo! Unde naiba sunt? E intuneric. Prea intuneric ca sa fie noapte. Parca as avea ochii inchisi. Si frig. Mi-e frig la picioare. De ce e asa de frig? Sunt descult. Simt zapada sub talpi. Cum am ajuns aici? Eram in pat, imi amintesc perfect. Mi-am luat pijamalele, m-am spalat pe dinti, m-am bagat sub plapuma sa urmaresc un film inainte de a adormi. What went wrong? Incep sa merg. Fac cativa pasi dar habar n-am incotro. Sunt ca si orb. Zapada scartaie sub talpi. Gleznele ma dor. Simt un gol in stomac: M-AM RATACIT! Aleg o directie oarecare insa nu-mi dau seama daca merg drept. Oare unde oi fi? Nici nu termin gandul si simt un abur cald mangaindu-mi ceafa. Parul mi se zburleste, narile imi freamata. Un miros fetid imi ajunge in gat. Adrenalina incepe sa zvacnesca, tamplele aproape ca-mi pleznesc in ritmul inimii care parca o ia la goana. Trupul se incoarda. Ochii se trudesc sa scruteze pacla neagra dar degeaba. Si atunci il aud. Un horcait ca de fiara mitica ma izbeste in timpane, mainile imi tremura si instinctiv imi vine sa ma pis. Nu pot sa ma misc. Parca sunt paralizat. Cineva sa ma ajute! Ce caut aici? Inchid ochii si sper sa ma trezesc.

Ii deschid si...negura nu mai e. Nici zapada n-o mai simt. Sunt pe strada...simt asfaltul. Iar e ceata? Si ieri a fost. Nu conteaza, bine c-am scapat. Incet imi recapat stapanirea. Pulsul incepe sa scada. Ce-o fi pandind acolo in intuneric? Mai bine nici nu ma gandesc. Strada inseamna civilizatie. Poate sunt aproape de casa! Incep sa merg la nimereala din nou. Poate intalnesc un indicator. Sau un om. Ar fi mai util. Dar strada e pustie iar in lateral nu se distinge nimic. Totul e invaluit in ceata. Nu-mi vine sa ma abat de pe drum. Ah uite un indicator. Ma apropii de el. Pare o harta dar...de ce nu pot citi ce scrie? Literele sunt incetosate. Ce naiba? Ma iau si plec grabind pasul. Ceva nu e in regula. Mintea nu poate concepe ce se intampla. Daca e real cum am ajuns aici? Si de ce e totul asa de ciudat? Daca nu e real, trebuie ca e vis! Dar daca ar fi vis mi-as da seama de asta? Si de ce ar fi atat de real? La naiba, ce-i asa de pustiu? Unde-o fi toata lumea? Deodata parca vad ceva in ceata. O umbra! In sfarsit un om. Hei! Grabesc pasul dar parca stau pe loc in loc sa ma apropii. Ce naiba? Silueta dispare tot asa cum a aparut. Ma opresc dezamagit. Oare mi s-a parut? Tot ce-i posibil. Totul e prea ciudat aici. Dau sa plec dar un gand imi patrunde in minte cu ascutimea unui pumnal. Incet ma intorc si vad silueta ascunsa din ceata. La 10 pasi de mine. Mult mai mare decat credeam si complet nemiscata. Dar simteam ca ma priveste. Inima e gata sa-mi paraseasca trupul incremenit. De data asta nu mai stau pe ganduri. O iau la fuga in directia opusa. Urletul care se auzi n-avea nimic omenesc in el. Pielea mi se increti si un fior rece ma strabatu. Intorc capul dar nu vad nimic. Ceata se ingrosa. Il simt insa in spate. Il aud. E aproape. Nu cred ca voi scapa. Picioarele mi-s tot mai grele. Parca alerg prin apa pana la brau. Sunt epuizat. Nu indraznesc sa intorc capul. O durere imensa imi strapunge umarul si o forta uriase ma smulge inapoi. Nervii nu fac fata stresului si cad intr-un lesin adanc. Ce caut eu...?

Apa...O picatura de apa... Mai multe...Ploua...Asa m-am trezit din lesin. Eram intins pe spate si ploaia ma izbea direct in fata. Imi intra in ochi, in gura, in nas. Apa fara gust aproape ma ineaca. Imi pipai umarul stang: camasa e rupta, pielea rosie. Sange deloc. Ce naiba...Nu se mai termina odata? Daca era vis trebuia sa ma trezesc! Daca era realitate nu mai apucam sa ma intreb acum. Ma ridic si privesc in jur. E un parc...imi pare cunoscut. Ploua torential asa cum n-am mai vazut demult. Iarba musteste de apa. Aburi albiciosi ies din pamantul mocirlos. E caldut. Ma indrept spre un copac mai mare sa ma adapostesc si sa gandesc. Oare unde sunt acum? Am scapat? Copacul imi da siguranta. Pare cunoscut...oare de unde? E posibil...? Il privesc atent, il inconjor o data si recunosc semnele. R+S+I=P. El e. Sunt acasa. De aici nu-s decat 3 statii pana la apartament. Imi vine sa urlu de bucurie dar ma abtin. Daca...Mai bine nu ma gandesc la asta. Pornesc inspre locuinta. Acolo voi fi in siguranta si voi putea reflecta la ce se intampla. Ies din parc si ploaia ma izbeste fara mila. Parca e potopul...Descult o iau grabit pe mijlocul soselei. Lipaiesc prin balti fara jena in vreme ce apa curge suvoaie spre rigole. La prima intersectie ridic privirea si intepenesc. Pe trotuar - un om. Un om!!! O senzatie de usurare ma cuprinde. Alerg spre el. Hey! Hey! Barbatul e nemiscat. Ma priveste absent. De fapt privirea lui trece prin mine. Tace. Hey omule! Nimic. Il ating dar in acelasi moment trupul se topeste transformat in apa de ploaie si se scurge spre rigola. Un raset sinistru razbate din ea si semafoarele se aprind: 99, 98...O iau la fuga prin ploaie. Ajung la al doilea colt. O femeie murmura cu voce absenta: Timpul va expira!! Poftim? Ma apropii de ea si o ating usor. E reala? Din nou trupul se topeste sub ochii mei. Apa de ploaie! Rasul sinistru izbucneste cu si mai multa forta. Privesc semafoarele 58, 57, 56...Misca-te imi zic. Alerg ca disperatul. Nu mai e mult, mai o intersectie. Ajung si la ea...Dau coltul si...doi copii imi stau in cale. Se tin de mana si privesc in sus. Ploaia li se scurge pe fata. Stiu ce va urma si nu mai indraznesc sa-i ating. Ma uit la semafoare: 35, 34...Blocul e la 100 de pasi. Imi intorc privirea la ei si fata ma priveste cu doua orbite goale. Ma intreaba: Stii unde esti? Nu raspund. Privesc la baiat. El priveste in jos. Tot nu ai inteles? ma intreaba. Nu mai am timp. O rup la fuga. Ploaia e nemiloasa. Stropi uriasi imi biciuiesc crestetul si umerii. Ajung in fata usii. Pun mana pe clanta si: INCUIATA. Nu se poate! Un marait de fiara imi taie rasuflarea. Parul mi se zburleste si simt cum ma paraseste ultimul strop de putere. Ma inmoi ca o carpa dar nu indraznesc sa ma intorc. Nu pot privi grozavia! E cosmarul din copilarie nu altceva. Omul negru, varcolacul, nosferatu...toti laolalta. Ploaia e tot mai apriga. Parca ar vrea sa ma ucida inaintea lui. Macar daca as fi avut o umbrela! Click! Un sunet metalic imi insoteste gandul. Ma agat de clanta si trag cu ultima sfortare. Usa se deschide si o lumina alba ma orbeste. Nu vad nimic dar ma arunc in golul deschizaturii...

Ma trezesc. Sunt intr-un scaun confortabil. Doua asistente dragute imi zambesc amabil si ma indeamna sa ma ridic. Un domn in halat imi intinde mana. Ce naiba? Sunt complet confuz. E un vis? intreb. Nu mai e, mi se raspunde. Ati testat Simulatorul Virtual al Realitatii Subconstiente. Va multumim!

Lupta sexelor

O reclama faina la un grup de publicatii speculeaza ideea ca oricat de multe diferente exista intre sexe in final armonia poate fi gasita. Vizionati aici.

15 sad songs

Sunt amortit. Nu obosit. Nici plictisit. Doar amortit, ca un crocodil nebatut de soare de vreo 3 zile si care are dificultati si sa se tarasca pana la un hoit de caprioara. N-am chef nici sa scriu nici sa ma uit la filme(!) asa ca ascult muzica. Pe masura ce ascult se iveste un tipar in playlist. Piesele vesele sunt tot mai putine si alea triste se inmultesc. De ce oare? De ce melodiile sad te "ating" mai puternic cand le asculti singur, iar cele happy cand le asculti impreuna cu altii? N-am idee. Am vazut ca multi s-au lepsuit intre ei ca sa-si afle preferintele pt piesele triste. O fi din acelasi motiv? Oare daca le ascultam impreuna se transforma in piese vesele? In ideea ca mai bine sa ne bucuram de necazul altora decat sa ne regasim in tristetea versurilor lor. Pai daca asa e am si eu multe piese numa bune de taiat venele(n-o faceti acasa!) :

Counting Crows - Colorblind: pian si voce. pielea mi se increteste. i am ready.
"I am covered in skin
No one gets to come in
Pull me out from inside"

Damien Rice - 9 crimes: e o crima daca te insel din moment ce tu m-ai impins la asta?
"leave me out with the waste this is not what i do
it's the wrong kind of place to be thinking of you
it's the wrong time for somebody new
it's a small crime and i got no excuse"

Poets of the fall - Carnival of rust : poezie rock buna de bagat pe sub usa. Succes garantat!
"Come feed the rain'cause
I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust
Yeah, feed the rain'cause
without your love my life ain't nothing but this carnival of rust"

Poets of the fall - Sleep: doar de n-ar fi somnul vesnic :(
"Sleep, sugar, let your dreams flood in
Like waves of sweet fire, you're safe within"

Evanescence - My Immortal: aceeasi tristete si disperare ca pe tot albumul
"These wounds won't seem to heal
This pain is just too real
There's just too much that time cannot erase"

Milosh - In these arms: nerecomandata celor cu inima sfaramata - provoaca suvoaie de lacrimi;
"You're wrapped around me
Carving yourself in my skin
I can hardly breathe
As you take, as you take me in "

Oceansize - Music for a nurse: na ce poate fi mai trist decat sa-ti moara jumatatea? Serios acum...
"The dream it comes again and again
You're here
It's you
I pull you close and
Hold you tight
Into the sky you go
You go
And I can't change it "

Portishead - Roads :
"Storm.. in the morning light I feel
No more can I say
Frozen to myself
I got nobody on my side
And surely that ain't right"

Snow Patrol - You could be happy: as putea fi dar prefer sa ma simt mizerabil. E mai intens.
"You could be happy and i won't know
But you weren't happy the day i watched you go."

Snow Patrol - Set the fire to the third bar: favorita mea
"I'm miles from where you are,
I lay down on the cold ground
And I,
I pray that something picks me up and sets me down in your warm arms"

Stateless - Bloodstream:
"Words can relay nice
They can cut you open
And the silence surrounds you and hunts you "

Stone Sour - Throgh glass: cam asta simt eu acum :))
"I'm looking at you through the glass...
Don't know how much time has passed
And all I know is that it feels like forever
When no one ever tells you that forever
Feels like home, sitting all alone inside your head"

U2 - If god will send his angels: cine a vazut filmu o stie bine de tot.
"Nobody else here baby
No one else here to blame
No one to point the finger...
It's just you and me and the rain "

Goo goo Dolls - Iris: si pe asta la fel.
"And I don't want the world to see me
Cause I don't think that they'd understand
When everything's made to be broken
I just want you to know who I am"

Doves - The Sulphur Man: tot ma intreb cine ar putea fi? The Ripper? Doamna cu Coasa?
"Through the streets and on your own
Almost lost and almost home
We'll be looking all we can
We'll be searching for the sulphur man"

Lost se intoarce

De 8 luni de zile tot astept sa revina serialul ce a inebunit intreaga lume in ultimii 3 ani cu misterele sale. Creat de J.J Abrahms, Lost-ul a creat o adevarata isterie in SUA si nu numai. Povestea naufragiatilor m-a captivat de la primul episod si m-a tinut cu sufletul la gura la fiecare sfarsit de sezon. Insula misterioasa, Fumul negru, buncarele Dharma, The Others, experimentele genetice, flashback-uri si intoarcere in timp, citirea viitorului si cate si mai cate lucruri ciudate au ramas neexplicate in aproape 70 de episoade de cand Flight Oceanic 815 s-a prabusit. Ce naiba mai urmeaza. Cat se mai pot juca cu noi? Am auzit ca s-au programat inca 3 sezoane in care realizatorii ne vor oferi picatura cu picatura doza de suspans gratuit. Mai este doar o saptamana de asteptat pana cand cel mai ciudat serial vazut (rivalizat doar de Twin Peaks in privinta finalului imposibil de descifrat) va incepe din nou sa-mi faca creierii varza. In 31 ianuarie Lost revine. Mai un pic oameni buni. Pana atunci delectati-va cu trailer-ul pt sezonul 4.

C'moooon

Din cand in cand ma mai uit si eu la televizor. De fapt, e impropriu spus televizor, ca pot sa ma uit si la un dvd pe tv. Vreau sa spun ca ma uit si la televiziune. Ce ma oftica cel mai mult sunt reclamele, o stim cu totii. Nu-mi place sa fiu intrerupt exact in momentul in care atentia mea e incordata la maxim. De aia si am renuntat sa mai urmaresc altceva decat stirile. Si chiar si astea le urmaresc doar la lucru, printre picaturi. Asa ca urasc reclamele insa doar pe cele proaste si care intra atunci cand nu le vreau. Doar am fost la Noaptea Devoratorilor si m-am simtit foarte bine. Pentru ca imi plac reclamele bune, originale, cu un mesaj clar pe care nu-l intuiesti din prima si facute cu simtul umorului. Aici zic eu ca se incadreaza si campania publicitara pentru Opel Corsa, C'MON. Probabil ca o stiti de anu trecut, aia cu papusile de carpa ce aleaga dupa masina. Spoturile sun absolut mortale. Au umor, sunt originale, intreaga idee e condensata in 2 cuvinte, "come on!", care pot exprima la fel de bine dezamagirea cat si entuziasmul. Ideea e ca papusile astea s-au desprins de marca promovata, Opel, devenind ele insele o marca - C.M.O.N.S. - si avand propriul site si vanzandu-se pe net cu preturi incepand de la 20$. Au si spoturile proprii, cum sunt cele de mai jos:

Analiza cuvintelor

E vorba de cuvintele pe care le "gugalesc" unii de ajung la mine pe blog. Abia de curand am dibuit si eu cum sa le gasesc si sincer va spun ca m-am cracanat de ras. Nu pot sa nu le fac publice, sunt de-a dreptul magnifice:
- "video fete bolnave de anorexie" - cine ar vrea sa vada asa ceva?!!
- "bataie fete ca nua fost cuminti" - hai ma, chiar ai gasit ceva? intra pe privat!
- "da-mi-o" - Hai la Richie sa ti-o dea!
- "camy- da-mi doamne o viata lunga" - this is weird! Pe Domnu il cheama Camy? Nuuuu...
- "japonezi-timpiti" - nu-i cauti unde trebuie
- "vreau sa vorbesc cu richi" - suna-ma; poate o sa-ti raspund.
- "conditii pentru fabricarea unei placintarii" - asta chiar mi se pare ciudata; cum naiba se fabrica o placintarie?
- "richie gay" - asta e atac la persoana. sunt contrariat :(
- "ne futem in radauti" - bine, si ce-i cu asta. e ceva iesit din comun?
Va multumesc tuturor pentru vizita si va zic "la revedere". Mai mergeti si pe la altii, poate gasiti ce va trebuie pentru a va satisface mintea bolnava.

Death of Heath

De la Dan am aflat azi dimineata de stirea care a intristat lumea filmului: moartea actorului Heath Ledger, fost nominalizat la Oscar pentru rolul din Brokeback Mountain. Decesul ar fi survenit in urma unei supradoze(!) in jurul lui fiind gasite niste pastile. De asemenea in apartament au fost gasite si droguri. Ce tie si cu actorii astia care imbatati de succes i-au de bun sfatul "traieste viata la maxim, experimenteaza tot, traieste-ti fiecare zi ca pe ultima". Ei, ziua de 22 ianuarie 2008 a fost ultima pentru interpretul lui Joker - rolul sau din noul Batman. Avea nici 29 de ani. Stirea pe larg o puteti citi de la ABC.

Oscar 2008: nominalizarile

Au venit si mult asteptatele nominalizari la premiile Academiei Americane de Film. Le-am asteptat anul asta cu mai multa ardoare si din cauza ca "432" al lui Cristi Mungiu era catalogat cu sanse mari sa fie nominalizat ca cel mai bun film strain si poate sa si castige, asta dupa ce castigase cam tot prin Europa si primise critici extrem de favorabile in US. Insa, surpriza, pensionarii de la Hollywood nu au fost impresionati. Probabil nici nu l-au vazut. Despre vestea soc de acum o saptamana puteti citi aici mai multe. Eu revin la nominalizari. Anul asta cele mai multe (opt!) le-au strans No Country For Old Men al fratilor Cohen(vazut, placut mult!) si There Will Be Blood, cu Daniel Day Lewis, unul din actorii mei preferati. Nici Atonement nu e departe cu sapte nominalizari, si dupa ce l-am vazut pot spune ca va lua cateva sigur. E un film foarte bun, o poveste captivanta, iar Keira Knightly e yumi! Celelalte sunt pe categorii, urmatoarele:

Cel mai bun film:
Atonement
Juno
Michael Clayton
No Country for Old Men
There Will Be Blood

Cel mai bun actor in rol principal:
George Clooney - "Michael Clayton"
Daniel Day-Lewis - "There Will Be Blood"
Johnny Depp - "Sweeney Todd The Demon Barber of Fleet Street"
Tommy Lee Jones - "In the Valley of Elah"
Viggo Mortensen - "Eastern Promises"

Cel mai bun actor in rol secundar:
Casey Affleck - "The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford"
Javier Bardem - "No Country for Old Men"
Philip Seymour Hoffman - "Charlie Wilson's War"
Hal Holbrook - "Into the Wild"
Tom Wilkinson - "Michael Clayton"

Cea mai buna actrita in rol principal:
Cate Blanchett - "Elizabeth: The Golden Age"
Julie Christie - "Away from Her"
Marion Cotillard - "La Vie en Rose"
Laura Linney - "The Savages"
Ellen Page - "Juno"

Cea mai buna actrita in rol secundar:
Cate Blanchett - "I'm Not There"
Ruby Dee - "American Gangster"
Saoirse Ronan - "Atonement"
Amy Ryan - "Gone Baby Gone"
Tilda Swinton - "Michael Clayton"

Cel mai bun film de animatie:
Persepolis
Ratatouille
Surf's Up

Cel mai bun regizor:
"The Diving Bell and the Butterfly" - Julian Schnabel
"Juno" - Jason Reitman
"Michael Clayton" - Tony Gilroy
"No Country for Old Men" - Joel Coen si Ethan Coen
"There Will Be Blood" - Paul Thomas Anderson

Cele mai bune efecte vizuale:
"The Golden Compass"
"Pirates of the Caribbean: At World's End"
"Transformers"

Cel mai bun film strain:
"Beaufort" – Israel
"The Counterfeiters" – Austria
"Katyn" – Polonia
"Mongol" – Kazakhstan
"12" - Rusia
Lista completa a tuturor nominalizarilor o gasiti aici. Ceremonia din 24 februarie va fi prezentata de Jon Stewart (i love that guy!!) daca nu cumva greva de la Hollywood o va amana si pe asta cum a facut cu Globurile.

La odihna

E trist cand sufletul apune

Lasand in urma casa goala.

La fel e cand te strig pe nume

Si umbrele doar dau navala!

O amintire-ndepartata

A inimii bune si calde,

De zece ani nevizitata

Asta e tot ce tin in palme.

Usor te duci acolo unde

Se duc toti cei ce trec pe punte.

Cobori un deal, strabati o vale

Si regasesti casa matale...

Cu bine, bunico...

Barbatii si masinile

Relatia barbatului cu masina lui e un subiect care a facut sa curga multa cerneala pe hartie si multe lacrimi pe perna conjugala. Pentru ca e bine stiut faptul ca masina ocupa in viata unui tip un loc cel putin egal (daca nu mai sus) cu cel al consoartei. Bineinteles ca n-ar recunoaste asta in ruptu capului insa adevarul il stie toata lumea. Asta imi aminteste de vorba aia: femeia si masina nu se imprumuta! Eu ce ziceam. Tratament egal :))

Ok, acum ca am terminat cu introducerea, sa va aduc la cunostina masina mea. Cea la care visez bineinteles si pe care sper sa o am odata si-odata. Aici simt nevoia sa fac o paranteza. [ Eu vorbesc de vise realizabile, adica care pot fi duse la implinire in, sa zicem, 10 ani(!) nu de lucruri sfinte cu emblema de Ferrari, Lamborghini, Bugatti etc de jjj de mii de euro, ca n-am castigat la loto nicicare. ] Sa revenim la ea - Masina. Pe scurt o cheama Audi TT-S coupe si se remarca prin motorul de 2.0 litri turbo modificat pentru a dezvolta 272CP si a zbura de la 0-100km/h in doar 5.2 secunde, viteza maxima fiind limitata electronic la 250km/h. Acum sa fim realisti, datele astea nu reprezinta nimic pe soselele din Romania, dar e frumos sa stii ca poti daca vrei.

Deci asta fiind masina visata de mine ia ziceti si voi ce masina v-a luat inima?

Ai simtul umorului?

Un test cu 23 de intrebari prin care vei afla ce fel de simt al umorului ai. Eu sunt: the Idiot Savant.

(14% dark, 69% spontaneous, 63% vulgar)

your humor style:
VULGAR SPONTANEOUS LIGHT

You like things silly, immediate, and, above all, outrageous. Ixne on the subtle word play, more testicles on fire, please. People like you are the most likely to RECEIVE internet forwards--and also the most likely to save them in a special folder entitled 'HOLY SHIT'.

Because it's so easily appreciated, and often wacky and physical, your sense of humor never ceases to amuse your friends. Most realize that there's a sly intelligence and a knowing wink to your tastes. Your sense of humor could be called 'anti-pretentious'--but paradoxically enough, that indicates you're smarter than most.

PEOPLE LIKE YOU: Johnny Knoxville - Jimmy Kimmel



The 3-Variable Funny Test!
- it rules -

Fara cuvinte

Chiar cand credeam ca ziua asta plicticoasa va trece fara evenimente deosebite cu mine la lucru si restul oamenilor normali acasa ce mi-e dat sa aud urechilor. Replica zilei nu alta. O batranica intra in hotel si dupa ce arunca o privire prin jur intreaba:
"- Da cine e patron aici? Un italian?
- Nu doamna!
- Atunci, (soptit) un tigan?
- Nu doamna, un roman!
- Ce s-a mai schimbat lumea!!"
Sunt curios, pensionara asta in ce lume a trait?

Parcul fara banci

- Ma scuzati, ce faceti aici?
- ...

- Alo, domnu, ce se intampla aici?
- Ce vrei si tu?
- Intrebam ce se intampla!
- Pai nu se vede? Taiem bancile! ...Hai, mai repede si cu asta odata!!
- Asta vad. Dar de ce?
- Ordin de la primarie!
- Primaria a dat ordin sa taiati bancile? Dupa ce tot ea le-a montat?!
- Da.
- Ce motiv ar avea?
- Nu stiu. Cica au fost sesizari ca se aduna boschetarii si dorm pe ele!
- Si asta e masura luata? Sa taie bancile!
- ...
- De ce nu aduna boschetarii in adaposturi?
- Nu stiu dom-le! Nu-i treaba mea. Eu execut ce mi se spune.
- Iar eu contest ce se dispune! E o decizie stupida!
- Zi asta la primarie nu mie.
- Ii ard eu la vot de nu se vad!
- Degeaba, oamenii se schimba dar Primaria tot aia ramane.
- ...
- Hai baieti, mai avem una si gata! ...Auzi tinere, da ce esti atat de afectat?
- Amintirile!
- Cu parcul asta?
- Da...prima mare dragoste a inceput aici!
- Ehe... tineretea asta. Frumoase vremuri!
- Intradevar. Stiti, asta era banca noastra...
- Aha...
- Da, aici m-a asteptat la prima intalnire. Plouase si era toata uda, dar m-a asteptat. Eu am venit intr-un suflet!
- Erai indragostit nu-i asa?
- Pana in varful urechilor...
- Si ce s-a intamplat?
- Au urmat 2 luni minunate...
- Doar atat?
- Exact 62 de zile...atat a durat!
- Ce s-a intamplat?
- Intr-o seara cand pleca de la mine a asteptat-o fostul. Nu stiu cum a convins-o sa se suie in masina!?
- ...
- Pe drum au avut o cearta, si ... masina a scapat de sub control. Un stalp era pe dreapta...
- Stii, nu e nevoie...
- Ea nu purta centura si a zburat prin parbriz...
- ...
- A stat 6 luni in coma, iar cand s-a trezit isi pierduse memoria...
- La naiba!
- Nu-si mai amintea de mine. Nu m-a recunoscut...uitase totul...parcul, banca...
- Lasa, nu te mai gandi.
- Il tinea minte doar pe el, din cauza caruia ajunsese asa...Am vrut sa-l omor...ma crezi?
- Hei nu vorbi asa. Viata e nedreapta, stim cu totii...
- Da. E ticaloasa...
- O sa iti revii tu. Esti tanar doar!
- Asa zic toti...
- Acum, daca nu te superi, eu tre sa termin cu astea pana la 12!
- Da, sigur, scuze de intrerupere.
- Stai linistit.
- Atunci va las. Spor la treaba!
- Auzi tinere...Asta e banca cu pricina?
- Da...
- Stii ce...ia-o cu tine. Oricum o aruncam la fier vechi.
- Se poate?
- Sigur ca da...ia-o linistit.
- Bine, aduc masina imediat!
- Hai.
- Auziti...dar totusi, ce puneti in locul bancilor?
- Scaune. Din fier forjat! Sa-i vad atunci pe boschetari!!

Noi doi impreuna separat

Asa s-ar putea descrie cel mai bine filmul "Happy Together(1997)" in regia aceluiasi Wong Kar Wai de care am mai vorbit aici. Din nou revin la filmul asiatic si incerc sa vorbesc cat de cat despre el in ideea ca randurile mele vor determina cel putin o persoana sa-i dea o sansa. Titlul postului mi-a venit intr-un mod hilar: citeam o descriere a filmului de catre regizor, care spunea "the title seems to be very cynical, because it is about two persons living together, and at the end, they are just separate" iar in acelasi timp ascultam piesa celor de la E.M.I.L - Noi doi impreuna separat. Ce mai, lucrurile s-au legat imediat! Revenind la film, inutil sa mai spun ca e vorba despre o relatie de dragoste. Un cuplu cu probleme, paraseste HK pentru o calatorie in Argentina, cu gandul ca o schimbare de decor le-ar putea improspata relatia. In raport cu HK, Argentina e capatul lumii, deci locul perfect pentru Lai si Ho de a o luat de la inceput. In fapt insa, pe drumul catre cascada Iguazu se cearta deja si se despart. In loc sa se intoarca acasa, amandoi raman in Buenos Aires si incearca sa se descurce. Lai, fire stabila si pragmatica, nu vrea decat sa aiba o viata normala. Ho insa are o natura distructiva si nu se poate dedica unei relatii monogame, avand diferite aventuri totul culminand cu o noapte in care batut si desfigurat ajunge la usa lui Lai, care-l ia si-l ingrijeste o buna bucata de timp. Relatia lor e presarata de momente violente, certuri, despartiri si impacari. Desi fizic stau impreuna, fiecare in mintea lui e singur, facand din Happy Together mai degraba un film despre alienare decat despre iubire. Ciclul distructiv i-a sfarsit in momentul in care Ho isi reia obiceiurile de playboy iar Lai incepe o relatie, platonica e drept, cu Chang, un coleg de munca.
Filmul a fost premiat la Cannes pentru regie in '97 si nominalizat la Palm d'Or. Eu l-am vizionat pe YouTube(daca va vine sa credeti) in vreo 10 bucati subtitrate in engleza :)). Altfel insa nu stiu cum sa fac rost de el. O ultima precizare pe final: cuplul de care am vorbit este unul de gay(!) jucat de Tony Leung(2046) si Leslie Cheung. Sper sa nu strambati din nas acum. Doar am vazut cu totii Brokeback Mountain cum era sa ia Oscarul(l-a si luat pt regie). Si chiar de-am fi homofobi, Happy Together n-are nici macar o scena nuda sau ofensatoare, asa ca...vizionare placuta.
Trailer:

Sunt rodul viselor mele...

Ma intreaba Maria printr-o leapsa aruncata in gradina mea ce-mi doream sa ma fac cand voi fi mare. Acum sunt destul de mare si constat ca oricat m-as gandi nu-mi amintesc sa-mi fi dorit sa fiu ce sunt acum. Nu pentru ca nu mi-ar fi placut, ci pentru habar n-aveam ce-i aia turism. Deci, hai sa facem o plonjare in adancul copilariei mele. Eu n-am vrut sa fiu doctor. Numai cand vedeam un pic de sange mi se intuneca privirea. Dar m-am jucat cu seringile laolalta cu ceilalti nebuni cand ne stropeam cu apa prin clase. N-am visat sa fiu nici avocat desi soarta m-a adus destul de aproape de acest lucru in timpul facultatii. Eu vroiam sa fiu librar. Sa lucrez intr-o librarie si sa fiu inconjurat de sute de carti. Pe care bineinteles ca le-as fi citit. Ce stiam eu. Acum am auzit ca pentru a lucra la librarie iti trebuie vreo 2 facultati, obligatoriu una de limbi straine. Eu stiam sa citesc de la 6 ani. Asta nu se pune? In fine, un alt vis copilaresc era sa fiu astronaut. Normal, eram baiat doar. Toata ziua ne jucam in spatele blocului de-a Aventurierii Spatiului, pentru cine isi mai aminteste desenele astea. Aveam si o nava spatiala facuta din pietricele, si pistoale, si fete la ananghie care trebuiau salvate. Sau cowboy! A mai visat cineva sa fie cowboy? Sa cutreier preeria doar eu si calu meu. Ciudat. Cred ca se trage de la filmele western de la ora 15 duminica pe sarbi. Dupa ieseam si ne impuscam cu tuburile cu cornete pana se facea intuneric afara. Sau cu prastiile luam vrabiile la tinta. Acum toate le ai la dispozitie pe calculator in Counterstrike si nu mai dai explicatii cum era sa scoti ochii cuiva. Mai tarziu, prin liceu, eram pasionat de muzica si ma gandeam ce fain e sa fii DJ. Ca urmare cam pe la toate chefurile eram responsabilu cu muzica. Bag seama ca nici acum nu s-a schimbat prea mult. La ultima paranghelie mai ca m-au tarat din pat sa le schimb discu, desi eu ma retrasesem discret din motive ce nu merita amintite aici :)).
Acum, ajuns "om mare", mi-au cam trecut visele si sunt mai practic. Vreau sa fac ceva care sa-mi aduca satisfactie personala si materiala. Atat. Nu vreau sa mut muntii din loc, ci vreau sa-i locuiesc.
Julie, Yogi si Carina, voi la ce visati?

Play. Stop. Repeat.

Hai sa va mai impartasesc si voua ce muzica mai ascult eu. Cine stie, poate vreuna din piese va declanseaza si voua o noua obsesie :).

Prima e de la The Fashion, o trupa daneza ce am descoperit-o la Trifoi, si de care m-am indragostit imediat. Piesa "Solo Impala" are si un video fain ca altfel nu-mi bateam capu sa-l mai linkuiesc.

A doua mi-a aruncat-o in playlist Adina, si acolo s-o lipit. The Decembrists - We both go down together parca prevestea cursa "doi pe-o saniuta" de luna trecuta :)). Just listen!



Ultima este State of Shock - Money Honey si stiu sigur cel putin o persoana care a dezvoltat o obsesie pentru ea. Right Julie?

Am dat in bloggereala?

Leapsa de la Carina cu titlu "Blogodependenta". Sunt sau nu dependent de blog? Sufar sau nu de bloggereala? Intr-un cuvant raspunsul e DA. Hello, my name is Richie, and I'm a blog addict! Simptomele care m-au condus la aceasta concluzie sunt urmatoarele:
a) blogul meu e prima pagina pe care intru dimineata cand deschid compu
b) scriu de acasa sau de la lucru, amanand alte activitati mai urgente
c) am posturi scrise la ora 3 noaptea(!)
d) in fiecare zi citesc cel putin alte 10 bloguri si mai le si comentez
e) am vrut sa merg la intalnirea blgogerilor in Bierhaus dar nam reusit.
Si pentru aceasta slabiciune trebuie sa va multumesc voua, prietenilor mei dragi, care pe ideea "bunicule mai spune-ne o poveste" m-ati luat la rost cand totul era doar o joaca si mi-ati servit-o: "Ba Rich da tu nu mai scrii nimic? Ca stii eu te citesc :)!!!" Na...pai daca o fi vreo pana de curent mai lunga vreodata si intru in sevraj...va astept cu o supa calda si niste portocale.
Acum, serios, e toata chestia asta un lucru rau? Nu cred. Oi fi in negare:)) In definitiv e doar o activitate ca oricare alta, care in acest moment are o importanta mai mare decat altele. Iar daca asta e doar un alt simptom si sunt un bloggaholic, well, fuck it! Ne vedem cu totii la intrunirile ABA - Asociatia Blogerilor Anonimi - pe care o voi infiinta imediat dupa ce termin postul asta si daca imi apar blogspots pe piele.
Mai departe pleznesc cu leapsa asta pe AnaAyana si pe Cristina, ca e noua pe Blogspot. Dar nu va sfiiti sa vorbiti si voi ceilalti. Sau sunteti in negare?

Schimbu doi

Nu, nu am lucrat de dupamasa ieri ci am participat la al doilea (pentru mine) Schimb de Carti organizat de Bookblog. In fapt era vorba de Intalnirea a 5-a din Tm si a 9-a pe tara(!). Sunteti confuzi deja? Din nou m-am intalnit in Old Boy cu o parte din cei pe care ii cunoscusem data trecuta, insa am fost si un pic dezamagit sa nu-l vad pe Dan Dece caruia tineam sa-i dau replica la "Cea mai frumoasa istorie a iubirii" pe care o desfiintase data trecuta. La fel Rebecca fugita la ski in Italia. Shame, shame, shame. Oricum insa cei ramasi au suplinit foarte bine lipsa lor mai ales ca discutia, spre dezamagirea Tomatei si a Adei, s-a purtat mai mult despre bloguri si mai putin despre carti. De fapt am vorbit si despre carti, dar fiecare la masa lui si cu cativa oameni, asta datorita amplasamentului diferit al meselor. Daca ultima oara aproape ca reorganizasem baruletul acum am fost cuminti si am lasat mesele la locul lor, rotindu-ne de pe un scaun pe altul. Am castigat la capitolul "sa ne cunoastem mai bine" dar am pierdut la "ce carti am mai citit". Asta si din cauza ca au fost multe carti, parte cele care trebuiau recuperate de persoanele absente, parte aduse de oamenii noi. Ma simteam ca in librarie nestiind pe care sa o iau. In cele din urma m-am decis asupra lui Evgheni Zamiatin - Noi, un SF distopic din care se pare ca s-a inspirat Orwell in "1984", apoi Firea Romanilor, o culegere de citate si aprecieri ale strainilor despre neamul romanesc incepand cu 1500 si bineinteles Scorsese despre Scorsese, cartea pe care mi-a adus-o special Luci, la prima sa participare - deci "om nou". Iar am luat 3 si iar cred ca n-o sa reusesc sa le citesc pe toate. Dar erau atat de multe si nu m-am putut abtine :). De adus am adus Sadegh Hedayat - Bufnita oarba pe care sper ca Ama va gasi timp s-o citeasca si sa-i faca o prezentare asa cum merita. Saraca, a plecat cu o sacosa de carti :-p.
Am stat la povesti cu Tomata, cu Ada, cu Cami - care s-a dovedit a fi o cinefila pasionata si cu o sensibilitate pentru Scorsese - cu Radu, nou venit, dar absolvent de Loga, prilej bun pentru reintoarcerea la amintirile copilariei, spre disperarea lui Vania care n-a ezitat sa ne intepe de mai multe ori. Asta atunci cand nu ne distra cu glumele sale deochiate. Chiar si cu Iulia am schimbat mai mult de doua vorbe si le-am ascultat cu atentie pe Adelina si Carina. A fost si Dan, care vad ca taraganeaza Letopizdetul ala fara sa se gandeasca la altii care poate il vor si ei. Dane, baga mare si treci la urmatorul capitol! Au revenit Marius si Sneji, Alina si au participat pentru intaia oara Emilian cu Mihaela care sper ca s-au simtit bine.
In ansamblu a fost o duminica placuta si sunt sigur ca urmatoarea va fi si mai interesanta! Pozele le gasiti la Tomata.

De-as avea o suma fabuloasa

Cuvintele astea sunt pe toate buzele tinand cont ca stirile de peste tot incep cu "Marele Premiu al Loteriei Nationale". Iar n-am jucat si iar s-a reportat. Cred ca e un semn. Saptamana asta nu voi mai uita si ma voi conforma si eu indemnului mediatic: "Jucati romani, jucati si castigati!" Mai ales ca acum stiu ce sa fac cu banii. Nu, nu voi lua o insula in stapanire asa cum ar crede Tomata, ci ma voi lasa inspirat de dl Emil Brumaru pe care il citez mai jos. Andreea, asta e pt tine, ca sa te mai "cultivezi" :-p.

De-aş avea o sumă fabuloasă
I-aş lua iubitei blugi feerici,
De-ar ieşi toţi popii din biserici,
Lăsînd nunţi, botezuri, parastase,

Ca s-o vadă-alene cum se plimbă-n
Ţinte şi tigheluri, suflecată.
Ci atunci, pocnind blazat din limbă,
Eu i-aş cere blugii să şi-i scoată,

De-ar cădea trăsniţi pe loc toţi popii
Şi-ar ţîşni buluc din ziduri sfinţii
Bîjbîindu-i trupul ca miopii,
Oh, pînă la pierderile minţii!

de Emil Brumaru

Stand pe banca

foto by www.gelu11.ro

- Ceau.

- Buna.

- Eu sunt.

- Da, stiu. De ce ma suni?

- Nu stiu.

-...

- Am vrut sa vad daca raspunzi. Sa-ti aud vocea.

- Tiam zis ca nu-mi place sa vb la telefon.

- Stiu, dar nu mai pot sa astept urmatorul email!

- Nasol. Si acum?

- Pai , ce faci?

- Ma indrept spre casa. M-a plouat si sunt toata uda.

- ...

- Tu?

- Incerc sa-mi imaginez cum arati.

- De ce?

- Pai uda, nervoasa, cu parul desfacut si pasul grabit. E chiar o priveliste incantatoare.

- Nu cred. Si ti-am zis ca m-am tuns.

- Scuza-ma, am uitat. E greu fara sa te vad.

- Stii ca nu-i posibil.

- Stiu, dar nu inteleg de ce!?

- Nu-ti pot explica.

- Uite, nu e nevoie sa ne intalnim. E suficient sa fim amandoi in acelasi loc, in acelasi moment. Nu crezi?

- Esti naiv...

- Sunt indragostit..

- Vorbe mari. Nu te amagi!

- Macar spun ce simt. Tu de ce nu faci la fel?

- Cum adica?

- In mailuri spui ca te gandesti la mine..E adevarat?

- ...

- Iar atunci de Craciun ti-am vazut privirea.

- Stiu.... Imi amintesc.

- Si atunci cine isi neaga sentimentele?

- Poate ca ai dreptate, dar asta nu schimba nimic.

- In fine!!...Se intuneca, mai ai mult pana acasa?

- M-am oprit pe o banca.

- As...putea veni sa te iau. Nu dureaza mult. Te duc acasa. Nici nu trebuie sa vorbim!

- Nu vreau sa risc....

- Din cauza lui?

- In parte...dar nu numai asta.

- De ce mai stai cu el? Stiu ca nu esti fericita.

- Da?

- Da. Vocea te tradeaza.

- O fi asa cum zici tu!

- Asa e. Stii ca nu-i pasa de tine. De cate ori nu te-a lasat singura? Ai uitat?

- N-am uitat, dar...

- Atunci ce mai astepti?

- Nu stiu. Mi-e teama de schimbare. Acum cel putin am stabilitate...

- Nici eu nu sunt un curajos. Dar...cand ma gandesc la tine, parca...

- Ce?

- Nu stiu. Parca...sunt un alt om! Gata de a-mi asuma orice risc.

- De ce eu? Ce-i atat de special la mine?

- ...Ochii tai. Ei m-au cucerit. Atata tristete si sinceritate intr-o singura clipire ca mi s-au taiat picioarele.

- Nu stiam ca am asa efect asupra barbatilor.

- Nu l-ai intalnit pe cel potrivit.

- Si tu esti acela?

- As putea fi. Ce zici de asta?

- Nu stiu sigur.

- Trebuie doar sa crezi ca se poate schimba ceva in viata ta. Poti face asta?

- ...

- Deci? Pe care banca stai?

- ....In spate la Bega. In parc.

- Vin in 5 minute si mergem sa bem un capucino ca sa te incalzesti. Ok?

- Bine..

- Sunt pe drum!

- ...Te astept...

Prima dragoste

Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la primul calculator mai ca ma pufneste rasul :). Era prin toamna anului '96 iar taica-miu, care facea Germania cel putin odata pe luna, s-a gandit el ca nimic nu mi-ar inchide gura mai bine decat un calculator. Dap, strasnica idee a avut. Si uite asa s-a intors el de la nemti cu jucaria in portbagaj: un 386 second hand de 500 de marci :)). Sfinte sisoe! L-am asamblat in 5 minute si l-am pornit. Vreo 10 minute m-am uitat la ecranul negru care palpaia C:/>. "Merge?" intreba taica-miu. "Merge", zic eu. Mai departe habar n-aveam. Stiam eu insa o comanda: help! Si am intrat in Manualul Computeristului German :)). Cata dezamagire ca n-am ales germana la scoala! Cateva zile m-am jucat asa cu el. L-am pornit, l-am oprit, am scris tot felu de comenzi mai putin aia importanta pe care mi-a aratat-o un coleg mai experimentat care avea 486. Era WIN.exe. Si asa am intrat in windows 3.1. Normal tot in germana. Anyway, in final am descorperit si ce avion de calculator imi luasem: IBM 386, cu procesor de 20 MHz (40 daca apasam butonul Turbo), 4 Mb de Ram, doua(!) hard-uri, unu de 50 de Mb si unu de 70, si diskete A si B. Si monitor de 15 ce batea un pic spre mov. Nu va tavaliti inca? Oricum eu eram foarte entuziasmat de el. Au urmat zeci de dischete si de jocuri obsedante. Imi amintesc ca jucam DOOM ca un bezmetic. Era jocul care mergea cel mai bine, si nu ocupa decat vreo 8 dischete :)). Ce altceva sa faci cu un comp care nu stia decat sa arate pozele. Sa desenez? Sa tin conta? Pe naiba! Jocuri la greu: shootere, strategii penibile, intreceri cu masini, asa s-au dus "cei mai frumosi ani" de liceu. In vreme ce altii se upgradau eu trageam in continuare de rasnita mea galagioasa. Pana la urma n-a mai rezistat nici ea si a crapat. Prin 2000 se intampla asta si de atunci vreme de 5 ani pana mi-am achizitionat alt PC n-am mai butonat la mine acasa. Ce sa-i faci, prima dragoste nu se uita usor. Totusi n-a fost vorba de o perioada de abstinenta. Microbul fusese inoculat iar tratamentul nu se descoperise. Bantuiam cluburile de calculatoare si aruncam o gramada de bani. Nu fara folos insa. O priveam ca pe o investitie in viitorul meu de internaut. Pentru ca asa am descoperit si internetul si m-am familiarizat cu el. Era epoca BG - before google - cand totul se petrecea pe Yahoo! Ah si sa nu uitam de mIRC. Cred ca am petrecut odata o noapte intreaga vorbind cu o necunoscuta. Antrenament pentru afurisitul de Messenger care mi-a mancat nopti bune :). Asa ca desi am un comp acasa si unu la lucru din cand in cand imi mai amintesc de vechiul meu prieten care zace in pod si rugineste si il mai pornesc cate un pic sa-si dezmorteasca circuitele. Dar nu mai poate: "< Can not find ... myself >" Nu mai stie cum :(

Schimb de Carti 9

A trecut inca o luna si e momentu sa ducem cartile inapoi. Nu-i timp de pierdut asa ca ma apuc sa termin de citit. Ne vedem duminica!

Legende

Tot am vazut pe diverse bloguri, intre care si al Tomatei, discutii despre legende provocate indeosebi de filmul I Am Legend, in care Will Smith, cercetator briliant, ramane ultimul om pe Pamant si intra in legenda descoperind leacul la o misterioasa epidemie. Tomata era aproape sigura ca ea nu va intra in "legenda" vreodata. Nici eu nu-mi fac griji ca voi ocupa vreun rand in cartile de istorie. Profit insa de idee pentru a ma intoarce la ceea ce imi umple mie ziua - filmul. Mai exact acele filme biografice despre oameni deosebiti, care si-au depasit conditia de simpli muritori, si care daca si-ar fi scris singuri necrologul ar fi putut spune fara jena I AM LEGEND.

Voi incepe cu ultimul vazut, Chaplin(1992), in care legenda cinematografului este interpretata de Robert Downey Jr. in probabil cel mai bun rol din cariera sa. Cel putin mie asa mi s-a parut. Chaplin e filmul pe care de mult doream sa-l vad. Cred ca de vreo 10 ani. In vreme ce alte filme le dau la TV de cateva ori pe an, acesta era ocolit de posturile noastre de tembeliziune. A trebuit sa ajungem in era DVD-ului si FileSharing-ului ca sa pot vedea biografia "vagabondului". Am fost impresionat sa vad ce copilarie chinuita a avut cel care a ajuns sa puna umarul la zidirea cetatii filmului fiind unul dintre avangardistii acestei arte. Parasit de tata si cu o mama in prag de nebunie, zbatandu-se deseori in saracie, Charles a urcat pe scena inca de la 5 ani dovedind un talent inascut pentru comedie. Plecat cu o trupa de teatru in America, Chaplin intuieste potentialul peliculei de celuloid si se orienteaza spre film. Realmente indragostit de filmul mut creeaza unul dintre cele mai cunoscute personaje inventate vreodata - The Tramp - vagabondul cu maniere de gentleman. Actor, regizor, producator, scenarist, muzician, Chaplin le face pe toate in acei ani de inceput ai filmului. Intr-o scena superba Charles isi face montajul filmului in diferite camere de hotel si folosind doar foarfeca si lipiciul. Aproape ca un fotograf dinaintea erai digitale ce-si avea camera obscura in baie. Atinge insa o notorietate uriasa si devine cel mai bine platit star de la Hollywood. Isi face si dusmani datorita convingerilor sale social-umaniste, in primul rand pe Hoover, seful FBI care il considera comunist si-l va sicana multa vreme. A dus o viata controversata in principal datorita convingerilor politice, a statutului de imigrant si a relatiilor amoroase foarte numeroase. Cu toate acestea, ceea ce conteaza este mostenirea lui, o opera care insumeaza aproape 100 de filme in care a jucat sau pe care le-a regizat. Datorita lor cel mai mare actor de comedie a intrat in legenda iar filmul lui Richard Attemborough ii acorda un merituos tribut inclusiv prin pleiada de actori de renume care au contribuit la realizarea lui incepand chiar cu fiica lui Chaplin, Geraldine, care-si joaca propria bunica, apoi A. Hopkins, D. Aykroyd, K. Kline, Marisa Tomei, James Woods si multi altii...

O alta legenda transpusa pe ecran intr-un mod cat se poate de reusit este Mozart. Filmul Amadeus(1984) in regia lui Milos Forman mi-a oferit o desfatare muzical-vizuala cum rar gasesti. Genialul compozitor austriac te cucereste cu comportamentul sau copilaresc si cu perfectiunea operelor sale. Aproape ca-l intelegi pe Salieri cand il invidiaza pe Maestru si il uraste pe D-zeu pentru ca i-a dat un asemenea talent unei astfel de fiinte care sfideaza pe oricine si orice. E o incantare sa-l vezi pe Mozart, interpretat de Tom Hulce, cantand la pian si umilindu-l permanent pe Salieri. Imensitatea talentului sau te striveste pur si simplu. Partiturile erau compuse fara nici o stersatura de parca muzica i se ivea in cap si o transcria pe hartie fara sa fie nevoie s-o asculte. Cand am vazut Nunta lui Figaro, Don Giovanni sau Flautul Fermecat parca imi venea sa fug la Opera sa le vad si eu pe viu. Iar astea sunt doar cateva din vasta opera pe care magicianul a compus-o in scurta sa viata. Sfarsitul e emotionant, Mozart compunand pana la epuizare ultima sa opera, Requiem-ul, pe care si-l vedea ca propriul sau cant funebru.

Beethoven, o alta legenda a muzicii clasice, are si el un film excelent realizat - Immortal Beloved(1994). Gary Oldman interpreteaza magistral suferinta marelui compozitor german care, afectat de surzenie, a compus cea mai mare parte a operelor sale fara sa le auda vreodata. Filmul e compus din flashback-uri si se invarte in jurul misterului creat de scrisoarea lasata la moartea sa si adresata "To my Immortal Beloved", trecandu-se astfel in revista relatiile sale de iubire cu diferite contese si fiice de nobili. In fapt filmul este o frumoasa poveste de dragoste al carei protagonisti sunt Ludwig si o femeie care trebuie descoperita. O scena memorabila si foarte intensa mi s-a parut cea a interpretarii Odei Bucuriei in sala operei, intretaiata din cand in cand de flash-uri ale copilariei sale.
Alte legende care-si merita cu prisosinta acest apelativ si care au fost portretizate de niste filme excelente ar fi Amedeo Modigliani(Modigliani), Ray Charles(Ray), Gandhi(Gandhi) si lista e lunga. Mai spuneti si voi altele!!

Revelionul Strajerilor

Stiti sentimentul ala de impacare si multumire pe care il ai atunci cand ti-a iesit ceea ce ai intreprins? Asta simt eu acum dupa ce m-am intors in TM cu trupul obosit si mintea proaspata si cu chef de munca. Dap, n-a trecut mult si sunt iar pe baricada. Asta nu inseamna ca nu am timp sa stau si sa rememorez momentele "deosebite" din vacanta. Ziceam ceva de impacare si multumire. Asta din cauza ca de mult nu am mai intreprins asa o actiune "elaborata" care sa se finalizeze asa cum imi doream. Dupa doi ani de revelioane esuate prin apartamente de bloc in acelasi cadru "familiar" de care eram deja suprasaturati, venise vremea sa luam problema in mana, sort of, si sa facem (alt)ceva. Un singur cuvant era pe buze: Munte. De data asta ne-am pus pe treaba din timp. Inca din octombrie am cautat cabane si destinatii. Am pus ochii pe Straja si am maturat netu cu cautari. Prima alegere am pierdut-o la mustata, intrucat am stat o clipa pe ganduri. Cu a doua n-a mai fost la fel. Sunat, vorbit si cumparat. Banii jos si cheia pe masa. Astfel incat cu 2 luni inainte de event, Cabana Claudiu de 17 locuri era a noastra. TOATA!!! Bed & no breakfast, lunch or dinner, asa cum ne doream. Doar urma Craciunul si stim ce face romanu de Ignat. Primul pas fiind facut a urmat o lunga si laborioasa cautare de "strajeri" dispusi sa pazeasca alaturi de noi granita dintre ani. Eram doar 9 la inceput cei care fara a sta prea mult in cumpana ne-am aruncat cu ochii inchisi si-am dat banu. Deh...ne place riscu ce mai!! Ideea e ca pe masura ce saptamanile treceau, "strajerii" se adunau si asa am facut o mica armata de 20 de oameni :)) cu care imediat dupa Craciun am plecat sa cucerim partiile. Ca arme aveam un munte de doze de bere si alte cele iar drept munitie, ce are porcu mai bun si mai gustos de oferit.
Pentru mine drumul e intotdeauna o aventura. Nu stiu cum fac ca de fiecare data gasesc cea mai lunga ruta spre destinatie, care insa pe final se dovedeste si cea mai frumoasa. Sapte dintre noi, probabil bolnavi de "sindromul omului cu rucsac", ne-am hotarat sa mergem cu autobuzul si sa cedam locurile noastre din masini bagajelor (a se citi beutura si potol) ca astea nu circula singure. In mod normal pt. a ajunge la Straja sunt suficiente un autobuz si un telescaun. Noi am gasit 3 microbuze si un Aro la acelasi pret :)). Traseul: Timisoara - Deva - Petrosani - Lupeni - Straja. Si la ora 13 eram in cabana inaintea tuturor masinilor. Cine se scoala (foarte) de dimineata, ajunge primul obosit. Cabana era asa cum speram: curata si calduroasa. Insa nu ne asteptam ca bucataria sa fie asa mica. In fine in ochii mei s-a compensat cu regula "Interzis Fumatul" pe care multi au contestat-o dar au acceptat-o in final. Ziua am petrecut-o carand "bunatatile" de la masini pana in "frigiderul fara fund", o adevarata munca herculeana. Imaginati-l pe Sisif tragand pe gheata o saniuta cu un bax de bere, unu de suc si o oala de sarmale, peste care troneaza 2 cofraje de oua :)). Iar cu 10 pasi in fata cabanei magaoaia se rastoarna. Din fericire nicio sarmaluta nu s-a trezit si niciun ou n-a fost ranit in accident. Cineva acolo sus ne iubeste ... cand ne facem de ras :)) Travaliul odata sfarsit, unii s-au dus la ski altii s-au retras la bucatarie ;).
Zilele de pana la Rev au fost de-a dreptul superbe. Un soare orbitor, frig deloc, zapada pe toate partiile, multa lume vesela. Unii au schiat altii s-au plimbat toti insa am baut si am mancat. Unii prea mult chiar:)) Printre picanterii: doua "veveritze" - Adina si Simo - care radeau sincronizat pe la usi, karaoke fara microfon, mai mult zbierat decat cantat, aruncatul din pat in miez de noapte (probabil un vis urat, ca sa nu zic mai mult :D) si alte asemenea. Punct culminant: petrecere MTV pe partie intr-un fel de club de lemn(!). Aproape c-a meritat sa urcam numai ca sa vedem pipitele in geaca de fis, cu tocuri si poseta pe umar dansand in zapada pe muzica de club. Haida de!! Fetelor ati gresit Poiana! Nici cu baetashii catarati pe capriori si dand din cap nu mi-e rusine. Adevarati reprezentanti ai sexului tare (de cap). Oricum, si noi ne-am luat portia de ridicol cand ne-am catarat pe senila ce curata partia rugandu-l pe sofer sa ne duca jos :)). Noroc ca tipu era cu capu pe umeri si nu s-a lasat convins de o gasca de 10 inconstienti!!
Noaptea dintre Ani am petrecut-o in fum de gratare (unii mai mult decat altii) si stropi de sampanie in vreme ce o ninsoare fina incepea sa prevestesca viscolul de a doua zi. Dupa ora 12 si o ora de cantece de "La Multi Ani" am inceput o batalie ca la Posada cu bulgari de zapata(mai mult gheata) cu o alta trupa . Ei pe deal, noi in vale. Pe la jumate ne-am prins ca sunt tot de-ai nostri si lupta a devenit si mai apriga. Pana la urma a ramas indecisa si cu mainile inghetate am dat pace - mai bine bem! Alt eveniment notabil a fost sarbatorirea zilei de nastere a unui prieten, prilej de a glumi pe seama girafelor sculptate primite cadou si botezate imediat "capre". Acum Silviu poti sa mergi linistit cu Capra!!! Ninsoarea care a inceput in noaptea de An Nou a asternut pana dimineata peste jumate de metru de zapada. Iar viscolul n-a contenit nici a doua zi, desi mai slabise din putere. A fost o zi perfecta: nu se prea schia, asa ca loc berechet pentru sanii. Intreceri, accidente, unele chiar spectaculoase si din fericire fara oase rupte intre ai nostri(Cami ce-ti face vanataia ca celalalt inca-si cauta dintii prin zapada?), o partida de bulgareala cu nefericitii de pe telescaun care nu puteau riposta decat cu cuvinte grele sau cu zambete indulgente. Daca cititi aceste randuri sa stiti ca n-a fost din rautate, era doar o gluma nevinovata, un mod hilar de a ne bucura de zapada si de a va ura "La Multi Ani". In consecinta it was one hell of a rich day!! De departe eroul cu cele mai multe peripetii a fost Emi, zis Ben Gay, care dupa un accident la sanius care l-a scos din competitie era cat pe ce sa fie calcat de ATV-ul Jandarmeriei, normal, pe aceeasi saniuta :)). In rest, ce sa va mai povestesc? Ca se poate comanda pizza pe partie si ti-o aduce cu ATV-ul. Tre sa vezi ca sa crezi.
Intoarcerea a fost lipsita de peripetii si caracterizata de melancolia tipica sfarsitului de vacanta/concediu. Numai fete(adica chipuri :-p) apatice in fiecare masina, insufletite din cand in cand la scurtele opriri de prin benzinarii. Demn de remarcat au fost copacii incarcati cu zapada dintre Petrosani si Hateg care ne ofereau o imagine parca din alta lume, exact ca in felicitarile Hallmark. Am ajuns acasa exact de ziua mamei si la timp pentru a prinde masa festiva - o pizza in oras.
Cam asta a fost aventura la Straja de care eu sunt multumit in mare. Asa ca, vorba celor de pe sanie: ne mai dam o data?

Filmu romanesc: Oscar sau Zmeura

Pe 17 februarie Cinemagia decerneaza Premiile Publicului pentru Filmul Romanesc, atat pentru cel mai bun , cat si pentru cel mai prost. Publicul, adica noi, nu prea avem de unde alege, in competitie fiind doar cateva productii: 432, California Dreamin, Dupa Ea, Ticalosii, Logodnicii din America, Ingerul Necesar si Cold Waves, impartite prin diferite categorii. Nu e greu de ghicit cine va lua carca de premii, dar pentru a va gadila orgoliul cinefil aveti ocazia sa-i votati si voi aici!

Cloverfield

Nu stiu cati ati auzit de J.J. Abrahms. E tipu care a creat serialul "Lost" ce a produs o adevarata isterie in toata lumea(sunt sigur ca si la noi il urmaresc destui, inclusiv eu). E, tipu asta, a mai lansat o bomba, un film de care habar navea nimeni ca se face si care se numeste Cloverfield. A intrat direct cu traileru in cinema-uri lasandu-i pe toti fara glas. WTF is happenin there??!!

La multi ani!!! M-am intors!

Bine v-am gasit in 2008. Dupa 6 zile de pauza sunt din nou pe blog, si primul lucru pe ordinea de zi e sa-i onorez leapsa Juliei, Testul Culorilor. In zilele urmatoare voi reveni cu impresii de calatorie si muuultaa zapada :D. Deci profilul meu pe baza culorilor mele preferate (sau detestate) este pe scurt urmatorul:

You are 53 % extrovert and 47 % introvert. You are a manager and a structured person, you know how to take into account the needs of each person while leading them towards the set goals.You are also creative, you always have new ideas, and your inspiration comes from the inside.Finely you are charismatic and good in communication, you know how to attract and manage people.