04 ianuarie 2010

Caruselul viselor



Am avut un vis noaptea trecuta. Un vis cum nu am mai avut niciodata. Stiu ca spun tot timpul ca eu nu visez, si chiar asa e, foarte des chiar nu visez nimic, n-am nici macar senzatia aia de a fi visat ceva ce nu-mi pot aminti. Iar alteori, mai rar ce-i drept, o am dar degeaba. Azi dimineata insa m-am trezit dupa un vis de-a dreptul secular, un vis lung ca un roman balzacian, mama tuturor viselor mele. Si pentru cateva minute de trezie l-am avut pe tot in minte, dar asa de-a valma, inghesuit intre peretii cutiei mele craniene ca intr-o oala sub presiune care odata explodata isi risipeste tot continutul. Tot asa s-a risipit si continutul visului meu de asnoapte ramanandu-mi doar momentele importante din el si impresia ca acest vis a fost cea mai realista incursiune in taramul oniric pe care am experimentat-o.

Era reala pentru ca la un moment dat m-am intalnit cu tine si am vorbit asa cum n-am facut-o niciodata in realitate. Am vorbit mult, ti-am spus tot ce aveam pe suflet si mi-ai explicat tot ce era pe dos in sufletul tau, si ne-am certat asa cum n-am facut-o niciodata desi poate am fi meritat...si apoi te-am inteles, si in cele din urma m-am inteles si pe mine... Era ceva uimitor, acea senzatie de intelegere deplina, de constientizare a propriului tau sine... ca o revelatie. Si m-am bucurat ca un copil, mai ales ca toata discutia se petrecea intr-un parc de distractii in vreme ce noi ne dadeam in carusel (nu imi explic de ce, n-am porniri dinastea infantile nici regrete ale unei copilarii tarzii, dar asa era in vis). Cred ca ne-am dat sute de ture in timpul conversatiei, si in mod ciudat nu am ametit nici care. As vrea sa stii ca la final eram unul in bratele celuilalt, ochii tai erau un pic umezi dar zambitori iar eu te strangeam tare la piept si-ti spuneam ce rau imi pare ca n-am vorbit mai de demult. Eram asemeni unor vechi prieteni regasiti ce parca isi promiteau sa nu se mai desparta niciodata.

Stiu ca exista o mare sansa ca aceasta conversatie sa se fi desfasurat intre mine si subconstientul meu imbracat in chipul cel mai drag mie intr-o vreme, astfel ca eu imi puneam intrebarile care ma sacaiau si tot eu imi dadeam raspunsurile, ca un fel de reflectie interioara mai deghizata, dar, totusi, nu e si o mica sansa ca si tu sa fi visat acelasi lucru asnoapte si, poate, doar sa nu-ti amintesti? Pentru ca eu simt ca ceva e altfel dintr-odata...ca sunt cumva, mai linistit...

8 comentarii:

  1. da visele, de ce nu sunt unele reale?..si subconstientul meu are obiceiul de a rezolva problemele in vis, dar cand ma trezesc totul dispare si intrebarile sau lucrurile nefacute si de care imi e frica sunt tot acolo..dezamagitor acest taram al viselor cand iti revii din el..

    RăspundețiȘtergere
  2. Citind postul tau mi-am amintit cumva de Jeux d'enfants. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Hehe, ce bine te simti dupa asa un vis. Imi amintesc ca si eu voiam sa visez ceva frumos, coerent, real, ceva care sa se intample numai in vise, macar acolo sa am parte de o poveste pe care mi-o doresc si in realitate nu pot sa o am. Si am visat un singur vis in care totul se lega, totul era asa cum imi doream sa se intample, si cand m-am trezit... m-am resemnat mai usor, m-am impacat cu gandul ca macar in vis mi-am trait fantezia. a ajutat mult. sper ca si pe tine te-o ajutat visul asta. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu ce are blogul tau, dar se incarca extrem de greu in ultima perioada.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Inka si eu patesc la fel ..greu se incarca..

    RăspundețiȘtergere
  6. Pana azi si mie mi se incarca groaznic de incet..fara sa am habar din ce motiv.. acum insa imi merge binisor si am mai rugat oameni sa incerce si le mergea ok. O fi niste probleme din cache.. sau poate netu...

    RăspundețiȘtergere
  7. de ce crezi ca dorm eu cate 10-12 ore? :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Tu ai vise porno Dane, stiu eu. Si oricum esti pe alt fus orar :))

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?