29 noiembrie 2010

Orion House

Mi-a placut scurtmetrajul asta. Lumina, muzica, atmosfera, senzatia de singuratate care invaluie cele doua personaje, surprinzatorul final.. toate. Orion House e melancolic dar si optimist totodata, in genul motivational care indeamna sa nu disperi ca nu stii ce se iveste. Uneori universul chiar sta cu ochii pe noi... ori asa ne place sa credem.



Orion House from Christopher Hewitt on Vimeo.

27 noiembrie 2010

Mai un pic si-i gata

Daca v-ati plimbat prin Unirii probabil ati vazut locul. niste prieteni lucreaza la ceva misto. proiect de familie. pasiune si bun gust. mai un pic si se deschide :)

26 noiembrie 2010

SF Blogmeet

Pentru Blogmeet-ul de Noiembrie am zis sa facem o chestie mai inedita, ca trece anul imediat si n-am facut nici foc de tabara nici meci de fotbal ca anul trecut. Asa ca am vorbit cu Cristina si Dan s-o dam in science fiction si sa ne impuscam cu lasere. Unde? Pai in singurul loc in care putem, la mall, in arena Laser Land. Asa ca, dragi blogarasi, daca vreti o experienta de combat dar fara vanataile de la paintball sau airsoft, ori daca erati campioni la counter (sau pac-pac pentru astia mai varstnici) va asteptam Duminica seara de la 19 sus la ultimul etaj, in corpul nou, sa ne tag-uim cu laseri. Avem 3 ore in care sala e doar a noastra - moka - si abia astept sa va frag-uiesc. Sistemul e informatizat asa ca fiecare isi va putea afla cate kill-uri si-a luat, pe cine a impuscat (in cap :)), care l-a vanat mai des sau de ce Dan o impuscat numa fete! Anyway, locul e spatios si exista si o zona lounge unde putem face debriefing la o bere sau discuta strategii, gen. Cine se baga? Locurile sunt destule ca se joaca pe echipe, cate 20 de minute, si mai putem schimba.

Wax Tailor - Dragon Chasers

Wax Tailor mi-a intrat pe sub piele acum vreo 3 ani, de pe vremea albumului Hope & Sorrow unde avea cateva colaborari cu o voce exceptionala de frantuzoaica dragalasa - Charlotte Savary. The man with no soul, spre exemplu, imi da si acum niste stari interesante si poate fi un mic indrumar pentru ce inseamna barbatul adevarat: urechi, inima, coloana vertebrala. Albumul de anul trecut, In the mood for life, nu l-am prea ascultat dar acum am gasit proaspat clipul la Dragon Chasers si observ ca nu doar piesa e fantastica (aceeasi voce a Charlottei Savary) dar si 'filmul' e ingenios..



WAX TAILOR - DRAGON CHASERS (Officiel) from itsagoodday on Vimeo.

25 noiembrie 2010

Câinii ar trebui să fie nemuritori


El a fost Argo, cel mai iubit catel. Acum s-a dus sa moara putin. Si ducandu-se, a frant si echilibrul nostru emotional...
Prea multe lacrimi, niciodata indeajuns.

Adevaratii Mad Men ai publicitatii

Faptul ca serialul Mad Men ruleaza fin e constatat de tot mai multi amici de-ai mei care au ales sa-l vada fie datorita premiilor luate fie pur si simplu din curiozitate pentru lumea advertising-ului anilor '60. Cu toate ca serialul nu-i doar despre publicitate ci despre un stil de viata american foarte bine reflectat de lumea tipilor de pe Madison Av. - Tigari, Sex(ism) si Alchool. Daca reclamele de mai jos sunt pe bune, apoi atunci chiar ca era o lume nebuna..











restul pot fi vazute aici. Mai sunt mult :) Multumiri gogului kaizer ca ni le-a adus in atentie.

23 noiembrie 2010

Suflete pereche

It’s so easy from above
You can really see it all
People who belong together
Lost and sad and small
But there’s nothing to be done for them
It doesn’t work that way
Sure we all have soulmates but we walk past them every day.


As vrea sa cred ca azi am trecut pe langa unul dar daca ma insel si astept in van...



via spiridus

22 noiembrie 2010

Romane grafice de nota 10

Mi-am permis o 'indulgenta' mai neortodoxa in ultimele saptamani, renuntand la romanele clasice sau beletristica ce-mi sta de regula pe birou si cercetand un pic internetii ca sa-mi satisfac cativa pitici iubareti de filme cu super-eroi nascuti din universul benzilor desenate. Prin urmare am dat piept cu cateva romane grafice si daca as avea smailuri pe blog l-as pune pe ala de-i curg balele de pofta. Cam asa m-am simtit in cateva momente, indeobste cand incepeam o nuvela noua sau auzeam de alta care trebuia cautata. A fost greu, mi-a solicitat timpul si rabdarea ca si cunostintele de engleza, dar am izbutit sa trec prin cele mai reusite, zic eu, romane grafice.

Intai o mica introducere in romanul grafic. In contrast cu benzile desenate (comics) pe care le citesc amicii din Big Bang Theory, romanul grafic (graphic novel) se distinge in cateva aspecte deloc intamplatoare: tematica mai matura, lungime, fir narativ mai complex, constructie structurata in principal pe introducere, cuprins, incheiere (diferit de serializarea BD-urilor) si uneori o calitate mai buna la print (posibil hard-cover, colectabil etc). Ideea e ca, aparand ca gen distinct de benzilor desenate, romanele grafice au influentat intregul domeniu si l-au popularizat dincolo de granita pustimii. Curand multe din colectiile de povestiri aparute in serial au fost ordonate in capitole distincte si republicate in stil de roman grafic. Apogeul a fost atins in 1991 cand Neil Gaiman a castigat un premiu literar (World Fantasy Award for short fiction) cu episodul #19 din seria grafica Sandman. Teoretic ar fi epic.

Ca sa nu mai lungesc mult ar mai fi de mentionat ca cei mai cu mot in romane grafice sunt si cei carora industria le datoreaza cel mai mult prinos de recunostinta: Will Eisner, Frank Miller, Alan Moore si Art Spiegelman. Daca pe Miller si pe Moore ii mai stiti (primul e taticul Sin City si al celor 300 de spartani iar al doilea parintele sfintei treimi a romanelor grafice - Watchmen, V for Vendetta si Batman: The Dark Knight Returns) ceilalti doi sunt putin mai obscuri mainstream-ului mediatic dar asta nu inseamna ca nu au pus umarul la fenomen. Eisner e nasul termenului de 'graphic novel' (A Contract with God e considerat primul astfel de roman si totodata el e autorul seriei The Spirit, daca ati vazut filmul) iar Art Spiegelman si romanul sau biografic Maus (despre supravietuirea tatalui sau evreu in WW2) se studiaza in scoli si universitati la literatura engleza moderna si istorie europeana.

Cateva romane grafice recomandabile:

1. Watchmen (Alan Moore) e primul roman grafic citit (versiunea electronica desigur) si asta din cauza fenomenalului sprint mediatic pe care l-a avut filmul lui Zack Snyder in 2009. A fost musai sa citesc originalul ca sa am un punct de vedere asumat asupra controversei iscate de fani privind superioritatea filmului sau nuvelei. Eu raman la ideea ca filmul dar asta nu stirbeste valoarea nuvelei, remarcabila de altfel. Sunt 12 capitole, carora filmul le-a fost in mare masura fidel dar care contin si cateva chestiuni in plus. Se spune ca a redefinit genul super-hero introdocand o constructie labirintica a actiunii si un nivel de detaliu grafic delicios. Dar finalul insa nu prea mi-a fost pe plac din motive de ... alien octopus, FFS!!

2. V for Vendetta (Alan Moore) e pana la ora asta cea mai buna piesa de literatura colorata pe care am citit-o. In mod suprinzator e chiar mai buna decat filmul fratilor Wachowski, mult mai sinistra si cu ceva grame in plus de autenticitate in redarea statului totalitarist. Este o un studiu epic asupra pierderii libertatilor fizice si politice, asupra individualitatii, moralei si ideii de razbunare cu un personaj criptic care nu poate fi clasat nici bun nici rau (fiind un idealist/anarhist).
 
3. 300 (Frank Miller) e clasica poveste a spartanilor eroi ce s-au sacrificat la Termopile. Cred sincer ca este obligatorie pentru a intelege de ce filmul este blamat de o parte de critici ca fiind o aiureala in sange si sandale. Nuvela lui Miller, care a constituit punctul de plecare si sta la baza dramatica si stilistica a filmului, nu reprezinta o realitate documentata. E o fictiune istorica: un gen literar dealtfel demult acceptat si care reprezinta un conglomerat din diverse perspective istorice sau teorii fabulate in scop dramatic pornind de la evenimente adevarate. Nu e incercare de mistificare. Nici reprezentare eronata. E exagerare voita in scop artistic. Iar filmul e fidel acelei reprezentari. Deci sa ne scoatem capul din fund ca "300 nu e acurat istoric" pentru ca nu e o reconstituire istorica ci o adaptare cinematica a unei viziuni artistice unice -  a lui Miller! Atat.
Ok, am risipit niste aburi.. Nuvela e surprinzator de scurta (comparativ cu filmul sau cu nuvelele precedente) si contine exact aceleasi puncte de confruntare din film reprezentate insa mai schematic. Fiecare pagina de roman e insa picturala, adevarate tablouri ce reprezinta scene antice de barbatie si sacrificiu. Miller e un artist complet iar culorile lui Lynn Varley adauga o dimenisune in plus benzii desenate.

4. The Sandman (Neil Gaiman) e cred ca printre cele mai uimitoare bucati de fantasy citite, o mostra de talent a la Gaiman care iti da o mica idee despre coclaurile pe care umbla britanicul si travaliul literar la care isi supune neuronii. Am citit doar Preludes & Nocturnes, primul 'pachet' - contine 8 numere - care introduce personajul Dream aka The Sandman, unul din cei Nesfarsiti (The Endless). Aventurile sale in realitate ca si pe taramul visului si in celelalte domenii metafizice controlate de rudele sale (Death, Despair, Destiny, Desire etc) se intind pe vreo 75 de numere. Fiind realizata de un autor (si) de romane negrafice, seria Sandman abunda de o bogatie fantasy cum rar gasesti in comics-uri si de o finete a scriiturii care nu e deloc simplista.

5. The Crow. Asta a fost mai mult o curiozitate personala dat fiind ca filmul lui Alex Proyas e unul din cele mai dragi exemple de gothic pe pelicula din ultimii 30 de ani. Asa ca am mers la origini - benzile desenate de James O'Barr -  si am gasit o serie tip roman grafic refacuta in 10 parti. Destul de misto, prima jumatate acopera subiectul din film, restul sunt niste povesti secundare ce incearca sa rezolve dilema scopului lui Eric Draven.

Cam atat am citit eu pana acum dar abia am prins gustul si planuiesc sa continui cu seria Sin City (festin vizual) si Batman: Dark Knight Returns - chipurile cel mai bun intr-un top al celor mai bune romane grafice evar. Si daca-mi ramane timp o sa arunc o privire asupra From Hell (crimele lui Jack the Ripper) si Maus-ul lui Spiegelman. Si apoi o sa ma odihnesc pentru ca cititul pe monitor provoaca dureri de cap, ochi, spate and so on. Interested? :))

Tribut Jimi Hendrix

Nu stiu exact cati fani Jimi Hendrix citesc blogul asta, probabil nu foarte multi, dar pentru aia care sunt si prietenii celor care nu sunt, anunt un concert special. Pe 27 noiembrie se implinesc 58 de ani de la nasterea celui mai versat manuitor de chitara electrica evar, ocazie cu care niste preteni buni - Effect Band - fac concert aniversar in cinstea lui Jimi. Profit de eticheta de "voce reprezentativa" (atribuita de cercetatorii mediului online timisorean :p) si transmit mai departe invitatia la concert. Daca vreti Jimi Hendrix Experience treceti prin Daos pe 27 noimembrie de la 22 sa ascultati niste 2 ore de rock and blues cu trupa Effect si invitatul lor, Arpy Kajtar. Intrarea 10 lei.

20 noiembrie 2010

White Lies - Bigger Than Us

White Lies scot album nou. In ianuarie. Primul single are clip proaspat si chiar suna misto, daca va plac "alternativele". Mie unul imi plac, pe baieti i-am vazut si la B'est Fest anul trecut - in ceea ce numesc eu cel mai ud spectacol la care am participat vrodata - si am senzatia ca ma vor atinge la sentiment si cu noul album. Bine ei erau mai depresivi asa, cantau despre moarte si toti prietenii ei, acum parca si-au mai revenit.. or fi descoperit iubirea. Sau ... nu?

I don't need your tears
I don't want your love
I just gotta get home.

And I feel like I'm breaking up, and I wanted to stay,

Headlights on the hillside, don't take me this way,
I don't want you to hold me, I don't want you to pray,
This is bigger than us.


Clipul rejoaca scena din ET. Stiti voi care.


white lies - bigger than us from EL NINO on Vimeo.

19 noiembrie 2010

Draga, nu suntem prieteni

Draga, nu suntem prieteni.
 
Si nu cred ca vom fi niciodata. Nu, nu esti tu de vina. Sunt Eu(sic!). Sentimentele mele n-ar incapea intr-un cuvant atat de uzat si golit de sens. E mai bine sa stii asta din timp ca sa evitam discutiile de mai incolo. In felul asta, cand ne vom trage draperiile de pe frunte, nu vei putea sa-mi spui ca preferi sa ramanem prieteni. Ar fi ilogic sa ramanem ceva ce n-am fost vreodata. Nu, vom fi intotdeauna doi oameni ce se vor cauta la infinit. Neingraditi de tipologii si bariere sociale, liberi unul de imbratisarea celuilalt dar, in acelasi timp, fiecare dependent de prezenta aluilalt. Dependenti de atingerea sau vorba rostita intr-un anume fel, de ticurile si de micile imperfectiuni ale celor doua firi, de marile repercusiuni ale incrucisarii celor doua drumuri. De coerenta gandurilor lor. 

Nu-ti voi fi prieten. As fi unul ipocrit. Nici tu nu-mi vei fi prietena pentru ca nu te-as accepta intr-un mod asa ciuntit. Nu voi fi nici cel care s-a indragostit pentru ca apoi sa afle ca nu este iubit. Patetic si finit. Ieftin fel ca sa ma deprim. Asa ca, daca m-am indragostit, daca m-a prins 'flama' si ma arde incet prin coaste, lucrul asta inca e pe cale de a fi constientizat. Caci deocamdata suntem nimic. Sau putem fi orice. Daca tu esti punctul fix eu sunt parghia si impreuna om rasturna lumile vizibile construind orice in loc. Caile sunt asezate dar nici un zar n-a fost inca aruncat. Si din punctul asta e asa placut sa privesc. Sa te privesc. Doi straini in contemplare. Un anonim si-o invizibila ce-n fiecare zi se intalnesc din nou intaia oara. Retraind imaginar in fiecare bataie de inima o bucatica a viitorului lor nescris.

18 noiembrie 2010

Evobook - un Ecititor pentru romani

Avand in vedere ca in cateva zile se lanseaza primul e-reader romanesc sunt curios daca cei de la Evolio si-au propus vreo campanie de popularizare a jucariei, care la 150 de euro e mai ieftina decat altele dar nu e chiar chilipir. Adica sa contacteze niste cititori SF, o tomata, un cinabru ori altii ca ei (si aici evident ca ma gandesc la mine!), oameni care citesc bine, mult si structurat (aici m-am gandit doar la ei), si sa-i oferteze cu un readtest la noua jucarie.. Ma gandesc ca ar fi mai interesant sa afli de la niste oameni ce rasfoiesc toata ziua hartia tiparita primele impresii legate de cerneala electronica 'romaneasca'. Nu sa-i bata la cap pe aceeasi amatori de gadgeturi ai caror cititori nu prea pun mana pe o carte reala. Zic si eu.. nu asa ar fi normal?

Cat priveste Evobook-ul asta impresia mea e ca intotdeauna. De entuziasm. L-as butona de numa si la cate e-books am strans acasa pana la urma o sa trebuiasca sa-mi fac rost de unu. Ce comod ar fi sa sed in pat 'rasfoind' niste nuvele grafice si ascultandu-mi biblioteca muzicala in casti (da, stie si mp3). Anyway, vin sarbatorile... faceti niste blogari fericiti, evolistilor!

16 noiembrie 2010

Gauri negre si revelatii


Presupun ca pana la ora asta a aflat si ultimu' suflet de romanas cu tv despre descoperirea celor de la NASA - o gaura neagra la "cativa" pasi de noi. Problema cu NASA e ca intr-un fel sunt o gasca de oameni cu niste Iq-uri de un ordin un pic superior celor masurate la profesionistii media de pe la noi. Plus ca la ei termenul de senzational are o cu totul alta factura decat in televiziune. Astfel ca atunci cand ei fac conferinta de presa cu surle si trambite ca sa anunte o descoperire epocala stiristii vibreaza la gandul ca macar de data asta ne vom sfarsi intr-un fel sau altul. Dar nerds-ii de la Nasa sunt doar niste copii mari care jubileaza in fata minunatiilor Ultimei Frontiere: Spatiul.

Universul e un lucru misto. E minunat. E mare si misterios si plin de lucruri interesante si uneori inimaginabile. E atat de cool incat nu poti sa-l compari cu nimic. Si in acest univers baietii de la Nasa au descoperit acum 30 de ani un 'obiect' astronomic interesant aflat la o distanta de 50 de milioane de ani lumina fata de Pamant.
50 000 000 de ani lumina. Adica 50 x 9.46 x 1021 km. Un numar din 24 de cifre.
Iar ei cred acum, dupa 30 de ani de observatii, ca se naste acolo o gaura neagra, mititica de ea. cum era de asteptat oamenii din televiziune au strans din buci si-au cautat repede prin arhive wtf iz a black hole, iar la rubrica cu chestii care ne pot f**e viitorul au gasit-o, saracuta: gaurica ce inghite totul, si lumi si vise si cuvinte. Si fuga cu ea la prompter >zbang< am pus-o fratilor, imediat e 2012, e clar, Nostradamus a avut dreptate, Soarele deja se coace mai intens, uite poze, vin radiatii, cat timp mai avem... HOoo. Chill the fuck out!

Nu e deloc aproape. Nu e deloc impresionant la scara cosmica, nu e fatidic, nu e periculos. Dar e important pentru umanitate. Aia care viseaza dincolo de stele, dincolo de "papusha hai sa-ti arat caru mare.." Nasterea unei gauri negre inseamna ceva pentru oamenii de stiinta intrucat restul celor studiate sunt destul de vechi, au miliarde de ani de functiune. Iar asta mica e si mai atipica ea, pentru ca nu se comporta ca o supermassive black hole care sa improaste convingator suvoaie de raze gama (trademark-ul ce insoteste transformarea unei supernove intr-o gaura neagra). E mai tacuta, radiand doar raze X si stralucind asa misterios de parca i-ar lipsi forta. De aceea observatorii inca nu stiu daca e doar o stea neutronica sau o gaura neagra mai modesta. Chiar merita ascultata explicatia tipilor de la Nasa, arata de fapt cat de putine stim despre ce se intampla acolo. Insa ceva se intampla si e minunat.

Bottom line, descoperirea asta e de mare impact pentru comunitatea stiintifica dar n-are nimic de-a face cu scumpirea painii sau reducerea pensiilor. Pentru omul de rand e doar o stire de ultima pagina a ziarului. Nici macar titlurile bolduite "cea mai apropiata" nu au vreo relevanta fiind complet inselatoare: avem o gaura neagra la nici 6000 de ani lumina de noi, Cygnus X-1 ii zice. Iar "tineretea" celei anuntate ieri e foarte relativa daca ne gandim la scara Universului. Eminescu ne-a invatat bine astronomie: "azi o vedem si nu e". 50 000 000 de ani e un timp lung, zic..

15 noiembrie 2010

O oaza de liniste

Maine ma duc la lucru. Dupa 10 zile libere si irosite in mondenitatile-mi caracteristice. Nimic de pierdut nimic de castigat. Iar cand vad asemenea imagini ma lovesc cu o forta dureroasa de zidul propriei mele neimpliniri. Iubesc oamenii dar mai mult decat atat imi iubesc unicitatea si libertatea. Si daca printr-un accident cosmic voi gasi pe cineva care sa iubeasca aceeasi unicitate si libertate, a mea, o voi purta in brate pana-n Bali! Pentru ca e liniste. Si nu ma stie nimeni. Si pot sa scriu vederi in orice parte.

Postcard from Bali (Canon 5d MkII) from Stephan Kot on Vimeo.

11 noiembrie 2010

Masuri

Bancul zilei, doar pentru ca nu-l stiam eu :))

Intr-un sat de munte, din Ardeal, era mare agitatie in fata primariei. Iese primarul si intreaba:
- Ce s-a intamplat?
- Apai dom' primar s-o pripasit un negru pe la noi prin sat si ne reguleaza toate femeile.
- Si....n-ati luat masuri?
- Apai, am luat la toata lumea, dar tot a lui e cea mai mare.

10 noiembrie 2010

Bula misoginului (15)

"Desconsiderarea nutrită de bărbat pentru inteligenţa femeii este contrabalansată de dispreţul femeii pentru gândirea bărbatului."
Jules Renard

Festivalul Eurothalia

Sper ca suntem la curent cu evenimentul asta nu-i asa? Sambata, 13 noiembrie, incepe a doua editie a Festivalului de Teatru European Eurothalia organizat de Teatrul German de Stat din Timisoara, ocazie de neratat ca sa vedem niste piese de prin tara (Bucuresti, Arad, Cluj, Ploiesti) si strainatate (Germania si Polonia). Programul festivalului oferă prilejul întâlnirii cu creaţiile câtorva dintre cei mai apreciaţi regizori din România şi din străinătate, precum Radu Afrim, Alexandru Dabija, Alexander  Hausvater, Radu Alexandru Nica şi Andrei Şerban, alături de spectacole ale Teatrului de Animaţie Waidspeicher din Erfurt (Germania) şi Teatrului din Opole (Polonia). Intrucat eu n-am timp sa ajung decat la una...maxim doua, ma gandeam ca poate cititorii astia ai mei, printre care banuiesc a fi si niste devoratori, or merge si-or povesti apoi cum au fost celelalte piese. Ia uite ce nume in program aici.

09 noiembrie 2010

Grimus de Salman Rushdie

M-am pus sa citesc Grimus, primul roman al lui Rushdie, din pura curiozitate. Eram intrigat de titlu si de alegerea baietilor alternativi din Cluj de a-si numi trupa tot Grimus. Raspunsul l-am gasit evident in paginile cartii alaturi de un bagaj impresionant de referinte culturale, religioase, filozofico-fantastico-stiintifice. Ca sa fiu sincer, eu n-am mai gustat un asa 'ghiveci' delicios. Exponent al realismului magic sau un roman fantasy pentru oameni mari, Grimus incepe ambiguu cu esuarea unui personaj bizar, Vultur-In-Zbor, pe tarmul unei insule la fel de ciudate numita Calf, unde este scos din valuri de un cuplu caraghios: Virgil Jones si Dolores O' Toole. El e batran si gras, ea urata si cocosata. Si mai incolo fac dragoste sub luna plina... ca tot vorbeam de realism. Dar pana la povestea lor interesanta e cea a Vulturului. Indian axona nascut dintr-o mama moarta la nastere si avand inclinatii transsexuale, pe la 21 ani Joe-Sue alege definitiv sa fie barbat si-si ia un nume pe masura, Vultur-In-Zbor. Sora lui, Prepelicarul, dupa ce-l initiaza in tainele incestuoase ale iubirii, ii prezinta un personaj misterios pe nume Sipsi care aduce cu el daruri minunate: viata vesnica si moartea vesnica, la fiola. Parasit de sora-sa si izolat de trib datorita felului sau "diferit", Vultur-In-Zbor alege si el imortalitatea si pleaca sa cutreiere lumea esuand dupa 7 secole, 7 luni, 77 zile şi 7 ore pe insula Calf, ultimul refugiu al nemuritorilor.

Mi-a placut Grimus pentru ca are structura unei carti de aventuri. E construita cu migala si plina de elemente fantastice care par inexplicabile si promit a se revela pe deplin la sfarsit. Fiind vorba de un drum, de o cautare initiatica, personajul trebuie sa treaca prin diferite probe care constau in cunoasterea unor personaje care sa-i lumineze drumul. Cautarea lui e motivata in principal de nefericirea pe care i-a adus-o nemurirea, deci cu alte cuvinte isi cauta moartea. In al doilea rand isi cauta sora si pe netrebnicul de Sipsi, vinovat de a-i fi rapit gustul pentru viata. Insula Calf pare a fi destinatia lui finala intrucat este resedinta lui Grimus, fiinta cu aer supranatural ce promite a oferi raspunsurile cautate. Doar ca pana la ea Vultur-In Zbor mai are de depasit niste obstacole. Si aici fantasicul devine un pic mai stiintific, Rushdie recurgand la teoria universului multidimensional si introducand "gorf"-ii, creaturi de o inteligenta infinit superioara care traiesc in universuri paralele, ordonand materia dupa reguli stricte. Pe principiul gandesc deci exist, orice poate fi constientizat rational devine realitate. Astfel ca exista o infinitate de dimensiuni, exterioare si interioare, ce nu trebuie lasate sa se intrepatrunda. Gorfii astia sunt si niste observatori/filozofi ocupati sa inventeze anagrame complicate. Insusi Grimus ni se releva astfel ca fiind tot o anagrama a mitului creatiei lui Simurg, Pasarea Paradisului, Pasarea cea Mare, Adevarul, Absolutul etc. ceea ce sugereaza o relatie de cauzalitate intre gorfii atotstiutori si misteriosul 'zeu' de pe insula Calf. Asta cauta deci Vultur-In-Zbor.

Numai ca eroul asta pare destinat altor lucruri. In afara de a fi "insemnat" - un albinos intr-un trib de piei-rosii - el s-a nascut si dintr-o mama moarta, cu alte cuvinte din Moarte, si cam toti cei din jur au avut ceva de suferit de pe urma spectrului sau. De asta a si fost izolat/alungat de trib. Chiar din momentul in care soseste pe insula incepe sa-i afecteze pe cei din jur.. Povestea Ingerului Mortii pe care o rosteste un personaj mai incolo are o semnificatie adanca atunci cand finalul ei descrie un dumnezeu care hotaraste sa moara inghitit de propriul sau inger. Adaugand la asta si subitele aparitii ale Prepelicarului, vise ori halucinatii, te gandesti ca poate cineva chiar il ghideaza pe Vultur spre cuib, stiut fiind ca prepelicarul e un servant de incredere al vanatorului. Asadar o carte cu extrem de multe ramificatii, foarte bogata stilistic si usor de lecturat, care include mitologii crestine, hinduse, sufi si nordice, cu referinte la Divina Comedie (personajul Virgil care-l calauzeste prin dimensiunile interioare catre propriul infern al sufletului) sau la Utopia lui Morrus (organizarea comunitatii de imortali de pe varful muntelui Calf). Nu cred ca ma insel daca o compar cu Zeii Americani a lui Neil Gaiman. Oricum merita (re)citita.

Tonight's favorite movie line (13)

"Voilà! In view, a humble vaudevillian veteran, cast vicariously as both victim and villain by the vicissitudes of Fate. This visage, no mere veneer of vanity, is a vestige of the vox populi, now vacant, vanished. However, this valorous visitation of a by-gone vexation, stands vivified and has vowed to vanquish these venal and virulent vermin van-guarding vice and vouchsafing the violently vicious and voracious violation of volition. 
The only verdict is vengeance; a vendetta, held as a votive, not in vain, for the value and veracity of such shall one day vindicate the vigilant and the virtuous. 
Verily, this vichyssoise of verbiage veers most verbose, so let me simply add that it's my very good honor to meet you and you may call me V."

05 noiembrie 2010

Leapsa filozofica, gen

Din ciclul cand ne plictisim mai facem lepse am dat o privire la Tomata si am gasit grozavia asta:


1. Esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. Trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?
Bataia! Ca-i rupta din rai. Plus ca umilinta ma face sa plang de nervi.

2. 3+4=5 este posibil?
Hmm.. e vreun triunghi implicat?

3. Daca cineva maine iti pune pe masa 1 milion de euro si iti spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?
Da respectivu stie care e cel mai bun prieten al meu? Ca daca nu... gasim o solutie :)

4. Spui intotdeauna adevarul?
Da, atunci cand sunt singur. In rest incerc sa nu mint prea mult.

5. Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca daca nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci? 
Pentru fiecare vis, exista cate un compromis. Cu cat visul e mai mare, cu atat compromisul e mai mare. Cred ca in definitiv e o chestiune care tine de momentul respectiv.

6. Ai inselat, furat vreodata?
Da, am furat cand eram mic o doza de bere si niste baterii, uneori sucuri, erau chestii de afirmare sociala in gasca. Intram in curti la oameni dupa cirese, castraveti, rosii.. De inselat n-am inselat pe nimeni dar mai e timp :)). Glumesc, e josnicie si m-as umili singur..

7. Ce parere ai despre zicala: Creeaza-i unui om DORINTA si se va fute pe ele principii, vise, etc.
Uneori dorinta coincide cu niste vise asa ca daca e niste futai implicat zicala e corecta. Cat despre principii.. mai greu le bati cu o DORINTA.

8. Ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? Daca da care a fost aceasta.
... ceva legat de muzica. Si, in plus, if you switch, the negative can turn posive..so.. read more silly

9. Esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea unui milion de oameni pentru a salva alte 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta? 
Ok, stiu ca aici e ceva filosofie dinaia cu alegerea raului celui mai mic ca sa arati ca esti uman dar putem totusi sa nu lasam in seama mea chestii ca salvarea speciei? Pentru ca e bine sa stiti ca cele 5 miliarde de necunoscuti nu inseamna nimic daca alea 1 milion de fane Victoria's Secret ar fi in pericol. Zic doar..

10. Ce aplicatie/formula matematica ne poate da raspunsul =123456789 ?
Google?

11. Pentru ce suma ti-ai inchiria timp de o saptamana partenera/ul?
Nu inchiriez, dau doar la schimb.

12. Dacă nu ai avea ce mânca, ai da în cap cuiva?
Hăhă, dar cum nu? I-as da una in cap cocosului si l-as face supa. Acum serios, voi chiar n-aveti preteni?

13. Când ai făcut ultima oară sex și cu cine?
Imi rezerv dreptul de a nu raspunde la asemenea intrebari insinuante si as dori sa stiu cine a facut acesta leapsa ca sa-i pot arata cu cine am facut ultima oara sex si de ce e considerat anormal de biserica.

14. Îți prinzi partenerul în pat cu o altă persoană, în timp ce fac sex. Cum ai reacționa?
Dumnezeule! Tarfa ordinara! Japita ce esti. Cum ai putut sa faci una ca asta cand eu eram la bere? Nu puteai sa-mi spui ca vine prietena ta pe la tine?.... [stati o secunda... partenerul? baaa cine a facut aceasta leapsa?]

15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?
1. as rescrie Biblia scotand niste chestii vechi si bagand niste chestii noi.
2. as spama masiv infidelii
3. l-as binecuvanta pe Mos Craciun
4. as face niste minuni in direct la tv, de ex l-as invia pe Michael Jackson si pe Dinica, odihneasca-se in pace.
5. as salva delfinii dandu-le picioare si indemnadu-i sa manance japonezi.
6. as scoate cancerul din tigari, colesterolul din junk food si sexul fara SIDA.
7. m-as odihni.

16. Dai bani la cerșetori?
Le dau doar idei.

17. Maine e sfarsitul lumii. Ai 24 de ore la dipozitie. Ce-ai face in aceste 24 de ore?
Ideea e ce n-as face :))


18. Esti intr-o celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. In tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa toate acestea. Trebuie doar sa-i oferi cele mai goznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi?
o.O intuiesc o intrebare cu un psiholog in spate.. care-i cealalta optiune?

19. Intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai groaznic secret al tau. Daca nu-i dai ce si cat vrea va spune tuturor. Daca s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. Ce vei face in continuare?
Facem sa fie bine... sau vezi intrebarea 3.

03 noiembrie 2010

Cu afectiune, al vostru...eu

Gasesc ca mi-e tot mai greu sa fiu liber cugetator la mine pe blog, sa scriu pur si simplu, fara retineri, acele decantari sentimentale care-mi vin in minte in momentul cand ies pe usa. E ca si cum s-au inmultit cei din afara care ar recunoaste despre ce vorbesc, ori s-ar regasi intr-un fel sau altul in gandurile mele si ma stanjenesc. Nu-mi e deloc confortabil sa stiu ca sunt straniu de straveziu, ca se vede prin mine si ca nu mai pot jongla cu realitatile mai mult sau mai putin fictive ce-mi compun marunta existenta. Ma simt destul de mult ca un supravietuitor ce-ar incerca sa-noate gol prin apa inghetata a propriei incertitudini doar pentru a ajunge pe malul celalalt ca sa descopere ca nu i-a mai ramas nimic ca sa starneasca un foc. Problema lui n-ar fi rusinea goliciunii si nici singuratatea malului opus ci simpla lipsa a caldurii. Cum sa pot vorbi despre asta fara sa trezesc vechii demoni ai frustrarilor trecute. Fara sa-mi hranesc strigoii din prezent. E de domeniul tragi-comic cum pasesc afar' din propria piele si ma privesc pe cale sa fiu inghit de gurile flamande ale arogantei, geloziei, gandirii fataliste sau perpetuei ezitari. Sa-mi spun in sine: "Dumnezeule, asta sunt eu? Cum am putut sa ma insel in felul asta?"
Noroc insa ca-mi observ obsesia. Nu mi-e specifica doar mie, o vad la multi altii. Tanjim dupa afectiune. Asta-i tot ce vrem. Noi, intr-o lume atat de aglomerata, suntem mai singuri decat cel ce striga-n pustie. Noi strigam intr-o mare de alte strigate iar strigatul nostru e doar galagie. Ori o mica soapta. Fie ca e vorba de compasiune, intelegere, confort psihic, sustinere morala, socializare, totul se reduce in fond la un dram de afectiune. Si e atat de multa distanta intre noi... Aceleasi lucruri care ar trebui chipurile sa ne apropie devin, in multe cauze, bariere, din simplul motiv ca ne-am specializat in asa masura gusturile incat abia mai acceptam puncte de vedere diferite. La fel si in privinta modului in care percepem afectiunea... Uneori nici macar n-o sesizam, alteori o interpretam complet aiurea si cream prapastii acolo unde in mod normal s-ar impune niste poduri.. Ajungi astfel sa consolezi oameni care plang dupa o afectiune fara sa realizeze ca alta e la o intindere de mana departare... niste bieti orbiti de propriul lor sistem de valori. La fel ajungem sa descalificam niste reactii de apropieri stangace ca fiind ridicole si nepotrivite. Noi, in aroganta noastra de indivizi individualisti, redesenam panza sociala in care traim fara a privi din perspectiva. Si ne adaptam, mai mult sau mai putin constienti, in timp real.

Habar n-am unde merg cu rationamentul asta... Doar ca, la fel ca destula alta lume, ma simt deconectat de la prezent... nu cred ca mi-apartine.. Nu vreau sa contribui la mersul lucrurilor si-mi lipseste vointa si viziunea de a ma opune mersului acelor lucruri, asa ca sfarsesc prin a ramane un pasiv prins in valtoarea evenimentelor, asteptand naufragiul. Pe care il vad destul de aproape. Sunt generatii de oameni care traiesc niste frustrari permanente. E o nesiguranta la nivelul catorva categorii sociale care ar trebui sa dea de gandit. Si nu e vorba de romani sau europeni. Suntem atat de inghesuiti incat ne calcam pe picioare iar competitivitatea aia adanc infipta in sistemul genetic urla sa iasa la lumina. Va fi rau chit ca suna pesimist. Va fi rau si daca lucrurile raman asa.. si daca se schimba. Inainte de a fi mai bine va fi mai rau. Totul din cauza ca ne lipseste afectiunea.. cand o dorim n-o gasim, cand o avem o ignoram.

Dar nu trebuie sa luati in seama ce aiurez eu. La ora asta impart afectiune unei sticle de Heine si-mi primesc dusul meritat din boxele laptopului (you're so naive). I know... am fost, sunt si voi fi un naiv in multe situatii pentru ca e singurul mod de a ma bucura de viata.. Uneori sunt atat de serios in ganduri ca-mi dau palme mentale cateva ore mai incolo, alteori gandesc atat de nesincron incat par ca-mi regizez viitorul dupa o reteta de popcorn-movie.

Dar poate suntem toti actori in propriile noastre filme. Atat. Si ne pacalim unii pe altii ca suntem si regizori uitand insa ca unu, nu cunoastem destule despre mecanica vietii pentru a ne-o face asa cum vrem si, doi, cand e vorba despre noi insine ne lipseste de multe ori simtul artistic. Asa ca suntem "redusi" la rolul interpretativ in mod benevol si sa te fereasca sfantul sa ajungi actorul secundar din piesa altuia. Pentru ca se intampla.. Si cum te descurci cu sentimentul ca esti doar parte dintr-un peisaj? Ca faci figuratie intr-o piesa ce nu-ti apartine? De cate ori n-am pomenit despre cineva ca "asta nu-i pe filmul lui!" Contextual ma refeream la ceva diferit, stiu asta, dar folositi-va imaginatia si priviti lumea ca o sala de cinema, o sfera imensa in care fiecare individ isi proiecteaza propriul film.. Cadrele se mai suprapun, nu-i asa? Uneori se compun intr-o armonie superba, alteori produc dezastre post-moderniste iar cateodata mai suntem si orbiti. Dar...

Sa "joc" in propriul meu film inseamna cel putin un lucru. Am capacitatea de a-mi explora simtul dramatic intr-un mod constient, renuntand la spontan si gandindu-ma "cum ar fi daca as reactiona asa?" Daca e bine sau rau nu prezinta neaparat importanta, cel putin nu pentru mine ca subiect, fiind vorba de acele cateva momente cand realizezi ca propria persoana se afla atat in fata cat si in spatele camerei de inregistrat amintiri. Atunci decid ca poate o scena trucata ar fi mai memorabila decat una reala. Si astept exact momentul cand lumina cade asa, mai feeric cumva, cand vantul adie intr-un fel mai special asa, cat sa-ti fluture o suvita pe fata ca tu sa faci gestul ala iar eu sa ti-o indepartez usor cu mana dreapta in timp ce gandurile se involbureaza sa tasneasca printre buze intr-un strigat 'doamne cat de faina esti' si apoi sa strig CUT exact inainte sa-mi raspunzi. Sa chem echipa foto sa surprinda un instantaneu perfect cu chipul tau uimit care ar da genial pe afisul nuntii noastre... de naivi.

Doar ca in viata reala nu ai parte de prea multe duble. Si de cele mai multe ori prima e ratata din simplul fapt ca, hmm.., tu esti singurul care-a citit scenariul. Si, cu toate ca el continea destul de multa afectiune, era prezentata intr-un fel nepotrivit cu lumea celor ce-ar fi trebui sa o primeasca. Asa ca, what a waste...

Advertising for dummies

Tuesday, a bad experience every week.
When it's Wednesday, work can wait.
Smooth your day, every Thursday.
Friday. Slow down. Pleasure up.
Try Saturday, to be consumed after eleven.

Enjoy Sunday, best served chilled.
If the pills don't work, then it's Monday.

02 noiembrie 2010

Pizza Richiozza

Mai in gluma mai in serios, m-am inscris acum o saptamana la un atelier de pizza. Workshop gastronomic, gen. Adica o chestie care ia barbatii din fata calculatorului si-i baga in bucatarie sa-si suflice manicile si sa-mbrace sort dinala cu pupa bucataru. Cu organizarea se preocupa Ama si Camelia, doua fete cu idei generoase pe care tin sa le impartaseasca unei comunitati in formare. Au mai fost si alte ateliere inainte, imi amintesc ca am vrut sa ajung la unul de facut paine dar n-am reusit. Totusi cand am vazut ca-i rost de pizza n-am stat pe ganduri. Asa ca duminica asta ne-am intalnit niste foarte multi oameni necunoscuti mie si am aglomerat Pizzeria La Maria dornici sa etalam necunostintele noastre la-nvartit aluatu'.

Ce s-a intamplat de fapt. Au fost una, doua, trei degustari de pizze facute de Cosmin, bucatarul/proprietarul locului, punctate de explicatii si sfaturi despre pizza, intre care o constatare foarte realista cum ca la noi, spre deosebire de italieni, pizzele se vor cat mai 'bogate'. Stiti voi, ca shaorma, cu de toate. Sfatul lui era sa nu arunci mai mult de 3-4 ingrediente pe blat. Si o alta chestie buna de stiut e ca bucatarii isi pregatesc aluatul cu o zi inainte pentru a lasa timp drojdiei sa respire, sa faca treaba ca lumea, ca daca manci o pizza din aluat proaspat facut iti cam cade greu la stomac. Sortimentele degustate au fost Margueritta (legat de care ne-o povestit Ama un pic de istorie), Pizza lu' Sefu, mai exotica ea, cu carciofi si zucchini si mai o chestie ce-i zice 'speck', f buna si asta, s-apoi o Taraneasca de-a noastra.

Dupa ce ne-am starnit foamea cu ele ne-a venit randul sa ne umplem de faina. Deci mi-am suflecat mainile, mi-am tras sort si-am pus mana pe aluat. L-am turtit, l-am lungit, l-am invartit, l-am tavalit prin faina si chiar l-am un pic plesnit de masa, pana s-a facut subtire si destul de lat ca sa-mi incapa tot ce-aveam de gand s-arunc pe el. Nu, nu l-am luat pe sus si nu l-am invartit pe-un deget pentru ca nu eram singur si nu eram acolo ca sa show-off. Plus ca aveam un singur aluat de caciula, cred, si n-aveam de gand sa-l arunc prin restaurant pe-al meu :)). Anyway, ca sa stiti ce pizza mi-am creat, va spun ca ea contine niste mozzarella, sunca, salam picant, ardei gras, ciuperci, masline si a dash of oregano ca sa fie cu gust. Cuptorul cu lemne a copt-o in 2 minute si cred ca cei care au mancat-o au avut orgasme palatine (am hotarat ca e mai safe s-o incerc pe altii decat sa mananc io dintr-insa :p).




Ps: e prima data cand ajung La Maria si cred ca o sa ma mai duc, ca au atmosfera misto si locul e primitor. Iar pizza chiar e buna, gustoasa si la pret f ok (ex: prosciuto-funghi 15 ron). Atelierul a costat 30 de lei (pentru cine e curios de actiuni viitoare se anunta unul de facut cozonaci) acoperind degustarile si pizza realizata de fiecare singur.

01 noiembrie 2010

Miami Horror

Am dat peste niste australieni simpatici, Miami Horror, ce au o inclinatie evidenta spre sonoritatile electro-pop-ului si disco-ului modern. Prin urmare au niste muzichii care suna binisor si ma indeamna la facut playliste de mers la drum cu versurile lor in boxe. La drum lung, gen, vara pe langa plaje fierbinti sau noaptea prin paduri pustii. Clipul de la Moon Theory chiar merita vazut.