Ultimul post

pe anul asta. Maine dimineata la 6 plec spre Straja intr-o alta calatorie. Ultima pe anul asta, si singura cu un scop precis: Revelion Alb. Adica cu zapada. Weather report: 106 cm de zapada pe partie iar la noapte va ninge!!!! Asa ca maine 20 de petrecareti vor pleca din TM spre munte incarcati mai ceva ca Mos Craciun. O cabana goala ne asteapta si noi abia asteptam s-o vedem. Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez La multi ani si sa aveti zapada si aici in oras. Ne auzim in 2008.

So...I set the fire to the 3rd bar

and I went home. Intr-o zi va fi mai mult decat un vis. Nu stiu de ce...mi-e greu sa raspund. La fel de greu cum imi e sa descriu ce simt cand ascult piesa asta...Nu stiu, n-am nici o idee... Desertaciune? Resemnare? Dezolare? Disperare? ...A big WTF? Uff...obsesiile sunt periculoase, muzicale sau de alta natura. Ma bucur ca mi le pot controla...inca! Fara alte elucubratii , inapoi la Snow Patrol - Set the fire to the third bar. Play!

Daruri gatite

sau leapsa cu cele mai faine cadouri primita de la Ice. Din nou trebuie sa scotocesc prin sertarele memoriei back to childhood si sa dau la o parte camasile, tricourile si ciorapii primiti ca sa-mi amintesc ceva deosebit. Cred ca cel mai socant cadou a fost cand am primit de la parinti, copil fiind, 2 saci cu carti de la anticariat, numai J Verne si Dumas, Hugo, Stendhal, Dickens etc. Mi-au ocupat timpul liber vreo cativa ani :)). Un alta cadou surprinzator am primit de la un client in timp ce eram de servici. La plecare, tipul, un coreean ce lucra pt Siemens, mi-a lasat un suvenir o masca de cativa cm legata cu snur, un fel de talisman norocos ce se poarta la gat. Ce sa zic, am ramas masca :)). Chiar nu ma asteptam. O fi vreun obicei de-al lor.

In rest nu mai stiu...eu mai mult fac cadouri. Poate o sa scriu o leapsa despre cele mai faine cadouri facute :). Mai departe o dau lui Nopol, Julie si Yogi.

Si-am plecat sa colindam!!!

Cine nu a fost niciodata la colindat sa nu citeasca asta. Nu va intelege. Nu vorbesc de magia sarbatorilor de iarna sau de alte bla bla-uri. Vorbesc de obiceiul de a merge la cineva acasa, in persoana, si a-i ura "Craciun fericit" sau "La Multi ani". Aseara a fost Ajunul si nu mai pridideam cu cititul si trimisul SMS-urilor de ocazie. Acum o vreme, Inaintea Erei Digitale, cand eram un pusti, mergeam la colindat. Era felul de atunci de a spune Craciun Fericit. Normal ca era si un scop material in asta: obtinerea de bani, prajituri si alte dulciuri. Insa nu asta era ideea. Evenimentul in sine era ceva deosebit. Era o bucurie sincera sa mergi pe la straini sa-i colinzi, sa-i vezi ca se bucura, sa simti emotia si jena atunci cand te incurcai in versuri. Erai cu prietenii, inotai in zapada, alergai de la un bloc la altul. Era magnific de-a dreptul! De ce nu mai e asa de frumos acum? Pentru ca am crescut si ne-am maturizat. Nu mai suntem copii. Bullshit! Suntem comozi! Trimitem e-card-uri si SMS-uri funny si pretindem ca ne pasa! Modalitati alternative de comunicare. Mai degraba "modalitati triste de instrainare" :(. Am decis sa lupt impotriva lor(!) De doi ani, impreuna cu prietenii care suntem de Craciun in oras mergem la colindat. Ne adunam toti, invatam o colinda(atat putem :) si mergem pe rand la familia fiecaruia dintre noi. Nu cerem bani (nici nu primim de altfel) dar nu refuzam un pahar de vin sau o farfurie de sarmale or carnati. Asa se pastreaza traditia si ne bucuram de viata. Introducem o atmosfera prieteneasca intr-o sarbatoare familiala. Si mai uitam de necazurile pe care toti le avem. Macar o seara pe an.

Craciunul

De la amicul meu Luci am primit povestea Craciunului in viziunea poetului Max Jacob asa cum a talmacit-o dl. Serban Foarta. V-o impartasesc si voua :

Vin de departe, osteniţi, o jună
cu sarcină cam într-a noua lună,
călare pe un blând asin, cu cruce
pe greabănul lui sur, pe care-l duce,
de hăţuri, un bărbat cu barbă.
Ea e o tânără din lumea bună,
în vreme ce bărbatul ei cu barbă
e lucrător cu braţele: el îi
simplu dulgher, nu fără, însă, căpătâi.
Calea deschisă li-i de îngeri, ce întreabă,
din om în om, de un sălaş. Li se răspunde
cu Domnilor, vedeţi-vă de treabă!
Iar ei constată că de unde
nu e, nici Dumnezeu nu cere.
– Dacă e scris ca naşterea să aibă
loc într-un grajd ca ăsta, cu plăcere;
le-aştern un braţ de paie şi-amândoi
au un’ să doarmă, printre miei şi boi.
Trimit şi după moaşă?
– Ce te bagi?
O să-l moşească Sfântul Duh, printr-o minune!
Fă rost de trei odăi, că Regii-Magi
fi-vor curând aici, şi pune
să li se dea, pentru păstori, la butii cep;
şi-aduceţi vâsc, până nu-ncep
durerile, şi cimişir, că e de bun
augur! Aceasta-i seara de Crăciun.
Craciun Fericit!!!!

Pazea ca vine Mosu!

Libertate...si atat

Asta e tot ce am obtinut in 20 decembrie la Timisoara. Acum 18 ani eram primul oras liber din tara asta. A fost o revolutie atunci dar egalitatea nici pana acum nu a fost implementata. Iar fraternitatea? Ma faceti sa rad. Spiritul national e mai mort decat inainte de formarea statului national. Am vazut asta la Alba Iulia. Deci ramanem cu libertatea care, sincer, nu ne tine de foame. Insa ne da speranta ca poate, poate... Deci 18 ani spuneti. Mda, majoratul revolutiei, parca asa spun astia la tv. Mai degraba parastas, ca in fiecare an o ingroapa cate unii. Probabil aceeasi care o numesc lovitura de stat. Poate la voi la Bucuresti a fost ca numa niste tampiti ar organiza una la Timisoara. In esenta o lovitura de stat merge direct la inima, la Palat, la conducere, o da jos prin forta si se instaleaza in locul ei. Si cel mai important: nu-i pasa de popor. Poporul e pus in fata faptului implinit. Aici lumea s-a saturat de un mod de viata si la schimbat. Pana sa afle Bucurestiu treaba era facuta deja. Ca altii au profitat de asta si au ajuns unde au ajuns n-are a face. Nu ma va convinge nimeni ca eu cand strigam "Jos Ceausescu" in fata Operei participam la o "Lovitura". Istoria sa judece asta, dar inca e prea devreme s-o faca. Dar nu vreau sa polemizez pe chestia asta ci doar sa reflectez la niste amintiri. Mi-e ciuda ca nu mai am o memorie limpede a evenimentelor de atunci. Nu multora le este dat in viata sa traiasca pe viu adevarate "cotituri ale istoriei", iar frustrarea mea se naste cand vad cum mocirla "majorarii" acopera niste lucruri esentiale. Nu voi uita seara de 16 cand am vazut prima data un elicopter militar. Deasupra mea si a prietenilor mei. In intuneric abia il distingeai, dar era acolo. Aveam 10 ani si eram incantat de zgomotul sau. Iar in 17 m-am dus in Operei cu tata sa vad ce se intampla. Multa lume era acolo. Si foarte frig. Ma bucur ca am plecat, pentru ca jumatate de ora mai tarziu se tragea. Urmatoarele zile am stat pe burta in casa. Locuiam la parter, in Girocului. Era ireal ce se intampla. Nu-mi era frica, eram chiar bucuros ca traiesc asa ceva. Eram in Timisoara traind istoria, nu citind-o din ziare. Toate neamurile erau in Moldova si eu urma sa le povestesc Revolutia. Dimineata am fost pe strada. Camp de lupta, baricade, vitrine sparte, magazine arse, stiti voi. Apoi Balconul declara: "Suntem Oras Liber!" in vreme ce la Bucuresti "Cenusa" isi stingea focurile flamande. Apoi s-a trezit si el si a facut Istoria. Acea istorie despre care scrie cateva randuri in cartile de liceu. Asa ca unui tanar care isi serbeaza majoratul in Decembrie pot sa-i spun "Esti liber, zi mersi! Poate vom fi si egali, dar sper sa ramanem frati."

Out of work

Azi e ultima zi de lucru pentru mine. In 2007 bineinteles. De maine intru oficial in concediu. O binecuvantare nu altceva, intrucat de 5 ani de zile nu am mai avut doua saptamani de concediu in Decembrie. Mai ca-mi da o lacrima. E adevarat ca nu am lucrat niciodata de revel dar am fost la job in 30 sau in 2, iar in doua situatii am petrecut Ajunul Craciunului singur, doar cu niste colindatori rataciti. Acum insa, de maine si pan la Sf Ion nu mai dau pe la job. S-a sfarsit cu amabilitatile. "Buna ziua", "bine ati venit", "cum ati dormit" toate cu zambetul pe buze sa le spuna altcineva. Eu sunt LIBER! ....sau sunt oare? E drept ca nu ma voi mai trezi dimineata la 6.30 dar oare ziua imi va fi mai putin plina? De taiat porc nu tai. Asta e bine, o grija mai putin. Dar trebuie sa ma ocup de decorat. Eu!!?? Mai bine tai un porc sau doi. Nu, glumeam! Ce naiba...cate beculete poti pune pe o casa? Oricate, ar zice unii. Bradul! Bine ca l-am luat deja, sa nu ma car cu el prin 24. Ma mai gandesc ce pun pe el: de mancat sau de baut? Stai ca astea se pun pe masa. Si in brad ce pun? Tot ce pun si pe casa? Beculete?! La naiba! In fine sa revenim la de-ale gurii...hmm tot eu tre sa umblu prin Billa/Real/Metro. Si o sa ma izbesc de cosurile altor mii de timisoreni in "concediu" ca si mine. Sau mai rau...pensionari! In fine sa zicem ca le dau de cap si pe astea. Ce urmeaza? Daa...cadourile. Maica-mia mi l-a dat din 17 ca sa fie sigura ca am timp de gandire :)) Deci alte magazine de cutreierat. Se pare ca va fi o saptamana aglomerata. Cum ramane cu concediul? Lasa ca ma odihnesc de Craciun. La masa familiala. Cu friptane, sarmale, prajituri si cozonaci, vin, tuica, bere, colebil, spital. Razbunarea porcului! Si de Rev episodul 2, dar in ordine inversa, ca te-ai ars odata. Incepi direct cu bautura si ... termini pe afara prin zapada cantand "La multi ani". C-asai romanu'!
PS: cred ca maine ma scol tot la 6.30 si ma duc la lucru. Ma duc sa repet: "buna diminea", "bine ati venit"......

Foamy says...

Daca n-ati intrat in febra Craciunului poate va ajuta Foamy. E o veverita foarte desteapta si foarta suparata care are o gramada de spus cu privire la tot ce misca. Si nu o spune frumos :)) In special nu-i suporta pe cei care vor sa distruga spiritul Craciunului: "how can you not love a fat guy who gives away free stuff". Il puteti asculta aici .

Ziua ideala a unui barbat

Ca sa fiu mai bine inteles declam: "cele de mai jos sunt scrise cu iz de satira si au un singur scop de a provoca un zambet pe fata cititorului". In plus, nici nu pretind ca as fi eu autorul lor :), ci doar ca le-am gasit pe undeva(aici trebuia sa fie un link da nu mi-l amintesc). De asemenea, negam orice asemanare cu persoane reale: asa ceva exista doar in filme :))

06:00 Trezirea.

06:15 Sex oral.

06:30 O lunga distractie satisfacatoare in wc cu ziarul sportiv

07:00 Micul dejun: Snitel parizian si oua, cafea si toast, pregatite si servite de slugi goale si blonde.

07:30 Soseste limuzina.

07:45 Cateva pahare de whiskey in drum spre aeroport.

09:15 Zborul in avionul particular.

09:30 Limuzina cu sofer pana la clubul de golf (sex oral pe timpul calatoriei).

09:45 Golf.

11:45 Pranz: fast food, 3 beri, sticla Dom Perignon.

12:15 Fumatul trabucului.

12:30 Golf.

14:15 Limuzina inapoi pana la aeroport (cateva pahare de whiskey).

14:15 Zborul spre Monte Carlo.

15:30 Plecarea la pescuit. Toate fetele de companie sunt goale.

17:00 Zborul acasa.

18:45 Relaxare la wc, dus, barbierit.

19:00 Stiri: Michael Jackson asasinat, marihuana si filmele porno sunt legalizate.

19:30 Cina: caviar pentru aperitiv, Dom Perignon (1953), un biftec mare, inghetata servita pe sani goi.

21:00 Coniac si trabucul in fata unui televizor mare.

21:30 Sex cu 3 femei (toate trei cu inclinatii lesbiene).

23:00 Masaj si scaldatul in jacuzzi cu pizza si bere la indemana.

23:30 Sex oral pentru Noapte buna.

23:45 Intins singur intr-un pat imens.

23:50 Tragerea a 4 pirtzuri, care au schimbat 4 tonalitati si l-au alungat pe caine afara din camera.

00:00 Adormirea.

Filmele asiatice

Profit de duminica asta in care nu pot viziona filme, pentru a vorbi de ele, in special de cele asiatice, mai putin cunoscute la noi. Primul pe care l-as recomanda unor eventuali cinefili curiosi si la care m-as mai uita cel putin odata este Chungking Express(1994), un film in regia lui Wong Kar Wai unul din regizorii asiatici cult, cu un stil vizual aparte de a face film. Filmul, cu un motto "If my memory of her has an expiration date, let it be 10,000 years", prezinta succesiv 2 povesti de dragoste, ambele implicand cate un politist, insa asemanarile se opresc aici. Locatiile sunt diferite, una se petrece ziua, alta noaptea, iar sfarsitul lor este diferit.
In prima, Cop 223 parasit de iubita sa pe 1 Aprilie(ziua pacalelilor) isi da termen o luna de zile pentru a o astepta. Merge la magazin in fiecare zi si cumpara conserve de ananas cu data de expirare 1 Mai, urmand ca la ultima conserva sa expire si dragostea lui pentru ea. In ultima zi, intalneste o femeie cu o peruca blonda, care are insa o viata ascunsa. Sfarsitul il veti vedea voi singuri.
A doua poveste incepe exact in momentul si locul unde se sfarseste prima, implicand un alt politist, Cop 633, la randul sau parasit de iubita si care intalneste o tipa noua la fast-food-ul pe care il frecventeaza. Tipa face o pasiune pentru el si incepe sa-l urmareasca in secret, ii patrunde in apartament unde ii face curat si chiar il redecoreaza, acesta nebanuind nimic. In final isi da seama si o invita la un restaurant intr-o seara, dar tipa ii trage tzapa plecand intr-o calatorie prin lume. Ii lasa doar un bilet de avion cu o data de imbarcare peste exact un an. Sfarsitul merita vazut.
Pentru un film facut in 2 luni, in timp ce se afla in pauza de filmare la altul, rezultatul e impresionant. A devenit unul din cele mai populare filme asiatice, beneficiind si de o coloana sonora super, inclusiv piesa Dreams de la Cranberries cantata in cantoneza.

Ziua ideala a unei femei

Avand in vedere ca cele mai multe vizite le primesc de la bloggerite le ofer o prezentare a zilei lor ideale din perspectiva noastra, bineinteles misogina si bazata pe o gramada de stereotipuri, dar destul de apropiata de adevar, parerea mea :)). Aaa..si daca lipseste ceva, nu va sfiiti sa adaugati :-p. Deci:

08:15 - Trezire prin saruturi si gadilarea cu ajutorul unei petale de trandafir din import.
08:30 - Masurare pe cantar - 2 kilograme mai putin decat ieri.
08:45 - Micul dejun in pat (croasant, suc de portocale proaspate). Deschiderea cadoului (inel cu diamant de 5 karate ales de partenerul atent).
08:50 - Stiri la "Shopping channel" (Breakin news - Mari reduceri la "Gucci"!).
09:15 - Baie fierbinte in uleiuri mirositoare.
10:15 - Relaxare usoara prin fitness cu ajutorul unui antrenor personal amuzant si bine cladit.

10:30 - Ingrijirea tenului, manichiura, spalarea parului, coafatul.
12:00 - Pranzul cu cea mai buna prietena intr-un restaurant.
12:45 - Intalnirea fostei prietene a partenerului si constatarea ca s-a ingrasat 7 kilograme.
13:00 - Shoping cu cea mai buna prietena (carte de credit nelimitata).
15:00 - Somnul de dupa masa.
16:00 - Primirea a 35 de trandafiri de la un admirator secret.
16:15 - Masajul cu ajutorul unui maseur privat puternic dar tandru care exclama ca nicioadata pana acum nu a masat un corp atat de delicat.
17:30 - Alegerea si incercarea imbracamintii scumpe si unicate.O mica parada de moda in fata unei oglinzi.
19:30 - Cina la lumanari. Dans si complimente. Cadou scump(folositi imaginatia).
22:00 - Dus fierbinte (singura).
22:50 - Purtata in brate pana la pat. Cearsafurile proaspat spalate si parfumate.
23:00 - Giugiulire.
23:15 - Adormirea in bratele partenerului.

Noapte buna tuturor fetelor. Maine ca tot e duminica va fi ziua ideeala a barbatului.

My Golden Compass Daemon

Carina vrea sa stie ce fel de daemon am. Se numeste Olyandra.
Sunt curios si ce demoni ii ocrotesc pe Trifoi, Adeline si Nopol.

Esti asa cum scrii?

Am primit pe mail un link spre un test interesant care iti interpreteaza felul in care scrii. In mare s-a cam potrivit cu ce stiam despre mine dar au mai fost si surprize ;). Daca sunteti curiosi il gasiti aici.

12+1 decembrie

Nu sunt eu superstitios, am mai zis asta cu alta ocazie , dar cand vine ziua Z deschid ochii mari si ma uit atent in jurul meu sa prind o sclipire a ghinionului care-i urmareste pe altii si sa exclam: el e! Doua faze nasoale am de reprosat sortii. Prima, ca aseara a facut ca o amica cu care m-am intalnit sa-si piarda telefonul intr-un taxi, iar soferu sa nu stie nimic de el, of course(!). A doua, pentru ca a permis sa-i fie furat telefonul altei prietene azi dimineata, de catre un mic dracusor(nedovedit, dar banuit). Iar ultima faza a venit acum de pe mess din toata tara cum ca ninge :/ Si ce daaacccaaa!!!. La noi e soare si facem plaja!!! La naiba cu ziua de 13.

Cold Waves

Nici ca se putea alege un loc mai bun pentru proiectia filmului Cold Waves decat frigiderul de la Studio. Cei care inca mai merg la cinema stiu despre ce vorbesc. Filmul, in regia lui Alexandru Solomon, "este o neasemuita poveste de dragoste si ura tesuta in jurul a ceva ce nu poti vedea, atinge sau cantari: undele radio"(cinemagia). Nu orice radio, ci chiar Radio Europa Libera. Yep, inca un film despre epoca de aur, razboiul rece, propaganda, comunism, terorism, manipulare etc prezentate in maniera documentaristica. Vineri, 14.12 de la ora 19.

No happy-end :( ??!!

Am trait s-o citesc si pe asta. Cica un galatean a facut plangere la OPC impotriva unei "linii fierbinti" dupa ce a sunat si nu a fost satisfacut cum trebe. Mai mult a fost jignit si tratat drept minor :-p. Eu nu inteleg. E asa de greu sa gasesti o profesionista care sa-ti sopteasca vorbe dulci in vreme ce-ti goleste cartela telefonica? E bine stiut ca la noi multe lucruri se fac superficial, dar nici macar linia erotica nu poate presta ca la carte? Adica fata(sau barbatul, dupa caz) poate sta cu Kamasutra pe birou si sa-i citeasca din ea naravasului in calduri sau sa-i recite o poezie de-a lu nenea Emil Brumaru, nu trebuie sa inventeze nimic. Talk about easy money! Dar nu. Mai plictisita decat dispecerele de la taxi, doamna fara inima l-a lasat pe sarmanul excitat fara finalizare si cu cardu gol :)). In fine, partea buna e ca OPC-ul a reactionat prompt si s-a pus pe treaba. Un inspector a sunat si el la linia buclucasa pentru a verifica declarand ulterior ca totul a fost in regula si ca reclamatia e nefondata. Concluzia e ca OPC-ul e mai usor satisfacut decat omu de rand :)).

Mai jos un mic filmulet-parodie MadTv care cred ca i se potriveste ca o "manusa" nemultumitului.

De ce sa gandim frumos?

De la Ama am primit o leapsa in semn de scuze ca nu a raspuns la a mea :). Leapsa filozofica "care ar fi cele trei motive pentru care sa gandesc frumos" m-a lasat o vreme in stand-by pana sa ma decid sa raspund. Nu vroiam sa par flushturatic sau grabit dar nici s-o las pe Ama sa se supere ca imi ia atat sa raspund la o intrebare in esenta simpla (cel putin asa ar trebui sa fie). Asa ca, fara alte intarzieri, cele trei motive ale mele sunt tot atat de simple:
1. gandesc frumos pentru ca e in natura mea sa gandesc asa.
2. gandurile urate lasa urme mult mai urate in suflet.
3. potrivit legii atractiei universale, daca gandesti frumos atragi lucruri frumoase spre tine, daca nu...sa te ajute D-zeu!

Astea fiind zise pasez gandurile mele bune lui Nopol, Clovershaped si Tomatei. O zi buna tuturor!

Petitie pentru U2

Anul asta a fost foarte darnic cu concertele din tara noastra. Au venit multe trupe mari si late: Stones, Muse, Deep Purple, Manson, Scorpions, Black Eyed Peas, Faithless, Pink, Prodigy, Alice Cooper, Reamonn. Anul trecut Depeche Mode :). N-am vazut pe nici unii. Dar m-as duce la U2 daca ar veni. Altii la fel de doritori au initiat o petitie cu semnaturi iar pana acum au semnat-o vreo 6000 de romani. Inclusiv subsemnatul. Semnati si voi Petitia pentru U2 ca poate poate...

De ce inca vorbesc cu tine?

De ce inca vorbesc cu tine?

Ce ma retine?

De ce nu pot sa ma desfac

Din latu-n care m-ai legat?

Strig in zadar -

Raspunsul inca nu e clar.

A fost doar un moment intens,

Poate prea scurt si fara sens.

Un vis frumos, dar delicat

Acum insa s-a terminat.

Si iar ma-ntorc la intrebare

De ce vorbesc cu tine oare?

Sunt un naiv batran si prost -

Imi place viata s-aiba rost.

Refuz sa vad ce altii stiu.

Ma doare

Si m-apuc sa scriu.

Astern durerea pe hartie,

Din muza storc o poezie.

Ce vorbe reci tasnesc afara!

Mi-e mintea clara?

Din disperare

Vreau sa vorbesc cu tine oare?

Din teama de singuratate

Ma multumesc cu jumatate?

Cand am avut aproape tot

Acum mai bine n-am deloc.

"Ce prieten? Ce amic? Nu-mi trebe

Relatii false; cin' se crede?"

Asa gandeam cand m-am intors

Si-am vrut sa ies;

Sa n-o mai vad.

Dar trupul nu gandea la fel.

"Ce trup misel"!

In ce capcana am intrat?

Ce cursa mi s-a-ntins? Sunt beat?

Al cui e latul ce ma strange;

I-al meu? Al ei nu pare-a fi!

Si nu-i la gat; e-un pic mai jos

In piept, in jurul inimii -

Un sarpe gros si nemilos.

Ah..e-amorul, dragostea fierbinte,

Iubirea neimpartasita ce ucide

Pe cei care se avanta fara minte...

Acuma stiu de ce vorbesc cu tine!

Privirea mi-o arunc incet in sine
Sufletul il cern ca printr-o sita fina,
Sughit amar, oftatul m-il inabus fara vina,
Inchid ochii, ma intind pe sina: trenul vine...
Ce viata chinuita e in mine...
Oare dincolo e un pic mai bine?

......................................................

As vrea sa te urasc,

Ar fi firesc sa scap de tine,

Dar sunt pierdut, doar... te iubesc,

Si astfel ma urasc numai pe mine!

Daca as fi japonez tineti minte...

My Japan name is Shikimirikiku.
And yours?

Inspirat de El si Ea .

Leapsa Instrumentala

A doua leapsa vine de la Clovershaped care vrea sa-i spun ce muzica instrumentala imi place. M-am gandit prima oara sa-i nominalizez pe Portishead, Massive Atack, Hooverphonic si altii ca ei, doar ca astia sunt mai degraba cu muzica electronica. Asa ca m-am orientat si eu spre coloanele sonore favorite si mi-am gasit-o pe cea de suflet. Inama Nushif, din soundtrackul miniseriei Children of Dune, film inspirat din cartile lui Frank Herbert. Piesa e compusa de Brian Tyler si cantata in graiul fremen, limba inventata de Herbert pentru locuitorii planetei Dune(la fel ca limba elfa a lui Tolkien). Vocea ii apartine unei cantarete iraniene, Azam Ali, iar revista Billboard o asemuia cu un "instrument de neuitat", asa ca iata piesa mea instrumentala.

Brian Tyler - Inama Nushif(Children of Dune OST)

Mai jos aveti si versurile acestui adevarat imn, in fremena si engleza:
"Inama Nushif", Music and Lyrics by Brian Tyler

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)
Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Hatt al-hudad (Through the tempest)
Al-maahn al-baiid (be it deluge or sand)
Ay-yah idare (A singular voice)
Adamm malum (speaks through the torrent)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)
Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali (one that cannot be equaled)

Inama nishuf al a sadarr (Forever her voice sings)
Eann zaratha zarati (through the ages eternally bound)
Kali bakka a tishuf ahatt (Sacrifice is her gift)
Al hudad alman dali alia (that Alia will one day equal)

Inama nushif (She is eternal)
Al ­asir hiy ayish (No malice can touch)
Lia-anni (Singular and ageless)
Zaratha zarati (Perpetually bound).

O alta instrumentala faina e tot dintr-un film, de data asta coreean, Sympathy for Lady Vengeance, iar piesa este Main Title cantata de Mo Ho Baroque Ensemble:

Pasez leapsa mai departe lui Nopol si Amei.

Da-mi-o mie na-ti-o tie

Prima mea leapsa vine de la Tomata cu scufita careia ii multumesc insa i-as sugera sa inceapa cu ceva mai simplu data viitoare. Introspectiile in viata mea personala nu sunt punctul meu forte :). In fine sa ma apuc de lucru. Deci pentru inceput daca imi dai si mie pestisorul de aur cele trei dorinte in acest moment ar fi:
1. sa-mi iau "masina mica"; tot zic ca-mi iau si nu ma mai hotarasc odata. Bani ar fi, initiativa mai lipseste.
2. sa am o vacanta de vis la munte de revel cu zapada si toate alea.
3. sa pot citi gandurile femeilor; daca nu se poate macar ele mie pentru o zi. Asa usor am comunica apoi! :))
Acum sa trecem la CV-ul alternativ:
a)Oamenii de care imi pasa cel mai mult: desigur familia si prietenii, cei carora le pasa cat de cat de mine, colegii de munca si cam atat...Hmm, ce putini:(
b)Sunt mandru de mine pentru ca: am ajuns pana aici si ca fac bine ceea ce fac.
c)Oamenii pe care ii admir: cei care si-au depasit conditia, cei care si-au asumat responsabilitatea unor decizii grele. De asemenea pe parintii mei.
d)Imi place mult sa: calatoresc, sa vizionez filme cu prietenii, sa ma plimb cu bicicleta prin padure, sa ascult muzica, sa citesc...
e)Imi doresc sa: intemeiez o familie inainte de a fi prea tarziu;
f)Unele dintre cele mai bune lucruri facute de mine: mi-am pastrat in mare aceeasi prieteni, am reusit sa nu las balta blog-ul asta la fel ca alte hobby-uri.
g)Mi-ar placea sa devin: patronul unui barulet in Unirii.
h)Imi propun sa: imi fac viata mai buna in anul care vine.
i)Prefer sa: urmaresc un film decat sa citesc o carte.
j)Stiu ca pot sa: nu ma apuc de fumat vreodata.
Gata asta a fost. A mers mai repede decat ma asteptam. O dau mai departe lui Nopol, Trifoi, Psiheei, Amei si oricui si-o doreste si n-a primit-o inca de la altii.

My december

Una din lunile mele preferate. Luna de concedii, de prime, de sarbatori. Luna in care vine frigul, zapada, in care scoti manusile, fularele, caciulile si alte lucruri bune de infofolit. Luna cadourilor si a bucuriilor de tot felul. Si ca tot am vorbit de cadouri eu as vrea de la Mos sa-mi aduca doar o veste buna: ca la anu vor veni in Romania baietii de mai jos, Linkin Park. As fi cel mai fericit. Atat si mi-e deajuns.

Si cand vom fi pamant...

...nu vom fi in pamant pentru ca uitati ce valoare are trupul nostru. Asa ca vom fi scosi pe piata. Un test morbid dar destul de interesant. Eu valorez cam 4575 de $ daca as pleca acum. Ma bate careva?
$4575.00The Cadaver Calculator - Find out how much your body is worth.

Festivalul Filmului Francez

A venit. Centrul Cultural Francez ne-a adus filmele frantuzesti de la Bucuresti si ne asteapta in congelatoarele de la Studio si Timis. Va incumetati? Daca da, imbracati-va gros.

PROGRAM
5 decembrie

19.00 - Seara de deschidere :Hors de prix / Nepretuit; Cinema TIMIS

6 decembrie

19.00 - Persepolis

21.00 - Nathalie; Cinema STUDIO

7 decembrie

19.00 - Hors de prix / Nepretuit

21.00 - Je vous trouve très beau / Va gasesc fermecator; Cinema STUDIO

Pret bilete : 5 RON(in vanzare la Cinema STUDIO)

Traiasca Romania Dodoloata!!

Pe 1 Noiembrie lansam o invitatie prin care cautam amatori pentru o calatorie la Alba Iulia de 1 Decembrie. Nu vazusem orasul decat pe geamul masinii aflat in trecere spre alte destinatii, asa ca imi doream sa-l vizitez. In decursul lunii am reusit sa adun doar 4 prieteni la fel de dornici si de "patrioti" cu care am pus la punct detaliile calatoriei. Asa ca in seara de 30 nov. m-am intalnit in Irish House cu Adina, Cami, Ionut, Dia si Daniela(care nu a putut sa ne insoteasca desi ar fi vrut), pentru o portie de curaj intr-o cana de vin fiert sau pahar de bere. Dupa ce am batut traditionalele cuie in butucul Pub-ului, am plecat spre gara. Trenul ne astepta, biletele erau luate, totul era pregatit. Mai putin pregatiti eram noi sa mergem 4 ore cu un tren inghetat. Daca acceleratul de Iasi e Foamea, asta de Sighetu Marmatiei e Frigu. Fara sa dam jos nimic de pe noi, ne-am inghesuit unii in altii cu manusi, caciuli si fulare. Traiasca CFR-ul masii care scumpeste biletele la fiecare 3 luni. Am ajuns inghetati in Alba Iulia pe la 3 dimineata si la vederea zapezii(nu prea multa) am tras o scurta bulgareala. Sa ne incalzim. Apoi am intrat, evident, in birtul garii sa le terminam provizia de cafea si ceaiuri. Acolo numa specimene de indivizi cu ochi bulbucati sau de adormiti pe mese, fauna specifica garilor romanesti. Am rezistat pana cand niste "cocalari" au inceput sa fie prea "prietenosi" cu fetele. Era vremea sa plecam cat inca ne mai puteam abtine. Si oricum nu avea sens sa ne provocam soarta. Autobuzele incepusera sa circule, asa ca dupa ce am inconjurat o data Alba Iulia cu unul dintre ele(am adormit ce sa-i faci!) cu al doilea am ajuns la locul dorit - Cetate.

Era o dimineata frumoasa. Se crapa de ziua si cerul era senin. Insa era un frig! Asa ca am gasit repede un birtulet calduros, cu lume ok la mese si care servea vin fiert. Da stiu, la ora 6 dimineata...dar nu suntem alcoolici. Vinu si-a facut repede treaba si toti am intrat intr-o stare de relaxare placuta. Asta pana ne-a trezit foamea din visare. Ne-am amintit de o shaormarie in statia de autobuz si ne-am indreptat spre ea sa ne potolim foamea. Am ras o tura de fetele care mai ieri isi duceau zilele cu cate un pachet de biscuiti iar azi se infruptau cu o pofta de speriat :))) din shaormele uriase cu cartofi(carnea cam lipsea). In fine, dupe ce am baut si am mancat, urma distractia, nu? Am cumparat steaguri tricolore, ne-am pus flori in piept, am patruns in Catedrala Reintregirii(unde cred ca l-am vazut pe Malaiele!), am fost pana la statuia lui Mihai, la cea a lui Avram Iancu, am stat de vorba cu jandarmii(eh ... fetele si uniformele!!) si in final ne-am ocupat un loc pe bulevardul paradei.

La 12 a inceput parada, cu Furdui Iancu si mai 2 cantand Noi suntem romani apoi urmand sa defileze fanfara militara si trupele de vanatori de munte, jandarmi, academia militara etc. Vreo 200 de soldati insa fara tehnica militara. Buni si astia tinand cont ca era cat pe ce s-o anuleze de la Bucuresti. Din partea oficialitatilor a fost doar Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputatilor. A urmat parada porturilor populare, o adevarata procesiune de cai, carute si oameni imbracati in haine specifice zonelor din care proveneau, fiecare cu instrumente muzicale si dansuri traditionale romanesti. O bogatie de sunet si culoare incercand sa mai alunge din frigul ce ne punea stapanire pe oase. Eram de-a dreptul intepeniti si lipiti de gardul protector dupa doua ore de stat nemiscati. La final ne-am dezlipit cu greu si am taiat-o spre un loc mai calduros. Am ajuns intr-o autoservire unde se bea un vin cald si prost si o cafea pe masura. Nu mai conta, cald sa fie, sa putem gandi mai departe. Foamea ne dadea ghes din nou si frigul si oboseala probabil aveau acelasi efect, asa ca am plecat spre o pizzerie din aceeasi statie de autobuz:). Acolo ne-am petrecut restul zilei cu pizza, bere si cafea pana la ora plecarii spre gara. Trenul era la 18. Din nou am luat autobuzul aiurea, ocolind tot orasul si ajungand chiar la fix. Noroc cu biletele dus-intors care te scapa de o gramada de stres inutil. Alergat dupa tren, urcat in vagoane diferite, cautandu-ne apoi pe mobil, chestii obisnuite noua, s-au intamplat si acum. Ne-am acomodat tocmai in compartimentul in care nasii isi imparteau partea, rugandu-i respectuos sa o faca in alta parte :)). De data asta am avut bafta: acceleratul de Galati baga caldura de parca era pe gratis. Era sufocanta, dar asta nu ne-a oprit sa nu adormim imediat si sa motaim impacati tot drumu spre Timisoara. Ne-am trezit in gara cu angajatii cfr-ului gata sa ne mature din compartiment crezandu-ne boschetari. Calatoria s-a incheiat in acelasi Irish, dupa o plimbare cu steagurile prin oras ca sa simta lumea evenimentul. O ultima bere asa de noapte buna si ne-am carat. La iesire o intrebare care ne-a readus pe pamant: - A jucat Romania cumva? - Nu, a fost 1 Decembrie!! :((

And the winners are...

Acum exact o luna va invitam pe toti sa votati la sectiunea Votul Publicului din cadrul Premiilor Academiei Europene de Film, mai precis Oscarul European. Si mai toti cu care am vorbit, inclusiv eu votasera filmul A fost sau n-a fost (12:08 EAST OF BUCHAREST) a lui Porumboiu. Din pacate nu el a castigat ci altul : La Sconosciuta , de G. Tornatore. Nu face nimic, nu ne suparam noi pe italieni pentru asta. Important e ca Marele Premiu l-a inhatat la Berlin tot Cristi Mungiu si al sau 432 atat pentru cel mai bun film cat si cel mai bun regizor. Se pare ca dl Mungiu se apropie cu pasi mari spre Oscarul adevarat. Bafta in continuare!

Dai carte ... iei carte

Auzisem de Schimb de Carti de mai demult citind Bookblog-ul. Incepuse in Bucuresti si urma si la Timisoara sa aiba loc. Zilele astea insa am dat peste afisul cu Schimbul timisoarean nr. 4 in vreme ce studiam blog-ul Tomatei. Nerabdarea cu care abia astepta sa ajunga si sa puna mana pe niste carti ca si curiozitatea de a vedea oameni noi m-au convins ca astfel de oameni trebuie sa-i cunosc personal, nu doar virtual. Asa ca m-am decis sa vin neaparat la Old Boy`s , mai ales ca stiam barul. Din pacate nici una din cartile solicitate de Andreea nu se gaseau in biblioteca mea asa ca am pus mana pe Letopizdetul lui Al Vakulowski sa vad ce impresie fac :).
Chiar de la intrare m-am intalnit cu Ana Maria- organizatoarea evenimentului - si prietenul ei Dan. In clipa prezentarii, Ama a reactionat imediat "hei, tu esti cu blogu!" Placuta surpriza :D Inauntru erau deja Adelina, Carina, Iulia si Tania si domnul Ioan Sorin, scriitor, un om de o tristete uriasa(dupa vorbele sale) dar un glumet fara pereche(tot dupa vorbele sale). Pe masura ce sosea lumea locul deveni neincapator. Impreuna cu Dan am adus inca o masa ca sa facem loc si Rebeccai, lui Ionut si Tomatei, pe care am recunoscut-o dupa outfit :)! Era rosie si, culmea, avea si "scufita" roz :D. Mesele s-au umplut de carti si incepeam sa ma simt prost ca venisem doar cu una. Fac o paranteza. Eu crezusem ca schimbul e "de tot", dai cartea si nu o mai vezi. Nu ca m-ar fi deranjat, dar nu ma asteptam sa vad asa organizare serioasa, cu evidenta cartilor aduse si imprumutate cu liste si numere de telefon toate inghesuite in laptopul Amei. Ce fain e la oras!
Au mai sosit apoi Dan De Ce?(care dupa ce l-am ajutat sa duca o masa a renuntat sa ma mai inchida in baie pt a ramane singur cu fetele :)) si colega lui Ana, apoi Marius al carui Imn al Trifoiului reprezinta o sursa de incredere privind noutatile din underground-ul muzicii indie,Camelia, care a plecat insa destul de repede, Timea, Marius si Snejana, cu care nu prea am apucat sa conversez. Ultima a venit Alina, care insa a adus o carte ce luna asta va sta la mine, Ryu Murakami - In supa miso. Atmosfera a fost destinsa, s-a discutat despre cartile aduse si despre cele ce se doresc aduse. Mi-au placut recenziile facute Ama si Rebecca. Se vede ca se pricep sa vorbeasca despre carti. Iar verva lui Dan De Ce? e molipsitoare. Mai ales cand isi lanseaza peroratiile cu "Cartea asta e foarte proasta!!!"
Am plecat de la Schimb dupa 2 cani de vin fiert si cu inca 2 carti in brate: Cea mai frumoasa istorie a iubirii, desfiintata de Dan si Autoportret cu Basca - de Constantin Mateescu scrisa in perioada comunista si recomandata de acelasi Dan. Pana in ianuarie spor la citit tuturor!

Are Americans Stupid?

Raspunsul il stie mai toata lumea. Ce e bine insa e ca si unii dintre ei constientizeaza acest lucru asa cum sunt cei de la CNN care au realizat seria asta de interviuri pe strada. No comment!

Intre prieteni

M-am gandit deseori daca ne-ar filma cineva pe ascuns facand ceea ce facem zi de zi, oare ce film ar iesi. Unul romantic, unul de actiune sau unul de groaza :). Raspunsul mi l-am primit in timp ce priveam miercuri seara filmul proiectat in cadrul Zilele Filmului Spaniol abia incheiate ieri. A fost singurul vazut din pacate din cauza conditiilor inumane de vizionare (sala veche a cinematografului Studio, neincalzita in vreme ce afara erau -5 grade) care te fac sa nu mai revii vreo luna la cinema. O patura groasa ar fi fost o solutie desi mai util era un sac de dormit. S-ar fi potrivit perfect cu aventura in care te imbarcai. Nici vajnica portareasa nici chiar adormitul Cerber - paznicul cavoului (care avea si el o patura!) nu ma vor impiedica data viitoare sa vin in echipament de ski complet, bocanci de iarna si o caciula cu ciucurei (de care avea tipu din fata mea din cauza caruia am pierdut jumate din subtitrare).
Sa revenim insa la film. Este vorba de “En la ciudad” un film din 2003 in regia lui Cesc Gay care mi-a lasat o impresie deosebita in sensul ca la final m-am bucurat ca l-am vazut chiar daca tremuram si picioarele imi erau inghetate. Filmul ofera o felie din viata de zi cu zi a unui grup de prieteni de peste 30 ani, fiecare cu jobul sau, partenerul sau de viata, cu momentele de ratacire si singuratate. Nu e un film de actiune, nu are intamplari deosebite, este atemporal, chiar si locatia e greu de dibuit (Barcelona). E insa un film de dialog, despre relatii umane si privindu-l te simti ca si cum ai fi unul din membrii invizibili ai grupului luand parte atat la momentele placute cat mai ales la cele neplacute. Pentru ca participantii acestor scene de viata au defecte: mint, inseala, parasesc. Insa toate sunt prezentate intr-un mod decent, aproape “politicos”, fara a judeca, iar lucrul asta pe mine cel putin m-a facut sa-i iert si sa-i accept asa cum sunt, ca niste prieteni apropiati. In definitiv nici noi nu suntem perfecti, si daca calitatile sunt cele care ne apropie, in defecte ne regasim cu totii. Nu cred ca vreunul din spectatori nu a gandit la un moment dat, zambind usor, “hmmm…da, stiu cum e, mi s-a intamplat si mie”! Eu chiar m-am amuzat copios. "Stii, nu te iubesc. Aseara n-am venit pentru ca am fost cu cel pe care il iubesc. S-a intors in oras. Nu s-a intamplat nimic, insa amandoi ne doream foarte mult sa facem dragoste. Dar n-am facut. Pentru ca te respect prea mult. Dar pe el il iubesc. Zi ceva!!!" Baietii buni tac si asculta. La asta se pricep cel mai bine. Cam atat despre prieteni si filmele cu ei. Mai povestim dupa Festivalul Filmului Francez care se desfasoara in 5-7 decembrie!

Klaxons - Golden Skans

Asnoapte m-a obsedat piesa asta pana tarziu. V-o pun s-o ascultati si voi. Poate se ia! Uuuuuuuu...aaaaahhh :)) Sa sune klaxoanele!!!

Unii dorm, altii viseaza

Asa m-am saturat de tara asta de oameni lenesi sau hoti si de conducatori incompetenti. Sau hoti. S-a vazut si la vot ca doar ceva mai mult de un sfert s-au deranjat sa iasa din casa duminica. Restul ori au fost prea lenesi ori nu le-a pasat. Sau poate liderii nostri tembeli nu sunt in stare sa mobilizeze lumea sa-i sprijine in demersurile pe care le fac. Asa ca au aruncat un sac de bani pe un referendum ca sa afle cata lume iese din casa. Nu-i nimic, bani sunt destui nu-i asa? Economia merge mai bine ca niciodata, salariile si pensiile cresc. Tara prospera! Sau e doar o iluzie?! Ma uit la mine in oras. Se tot chinuie autoritatile sa faca o centura. Sau o autostrada. Sau sa repare o sosea. Si nu-s in stare. Nu cred ca banii lipsesc. Problema e ca gandesc la scara redusa. Mai stie cineva cum inaugura Basescu sau Tariceanu nush ce podulet peste un raulet. Le luase vreo luna sa-l faca si era eveniment national. Pai ce ar trebui sa mai zicem de arabii din Dubai care creeaza paradisul pe pamant. Eu nu incetez sa ma intreb ce mananca aia acolo? S-au nascut cu singurul scop de a soca lumea cu ideile lor nebunesti. O sa ziceti ca au bani. Pai nu au avut tot timpul. I-au facut. O sa spuneti ca au petrol. Aiurea. Doar 6% din economia lor estimata la vreo 40 miliarde $ (de cinci ori mai mica decat a noastra) se bazeaza pe petrol. Mult mai mult scot din turism. Dar la naiba sunt o tarisoara mica. Au, pardon, aveau un litoral de 60 de km, dar vor avea datorita proiectelor impresionante peste 2000 de km de coasta. Asa ca dupa o introducere mai lunga decat mi-as fi dorit sa vedem unde s-a ajuns:

1. The Palm Trilogy and The World. Toata lumea a auzit de insula palmier din Dubai. Daca nu stiati, una e aproape gata - Palm Jumeirah iar alte doua sunt in lucru, mult mai mari decat prima - Palm Deira si Palm Jebel Ali (ca o idee, prima are peste 30 de hoteluri de 5* si cateva mii de apartamente si vile). Nu discutam de investitii ca nu-mi incap zerourile. Insa si profitul va fi pe masura.

The World e "Lumea" formata din 300 de insulite, fiecare cu o viloaca pe ea asa cum e cea de mai jos, prima terminata si probabil deja vanduta:

2. Cata senzatie a facut primul hotel de 7* din lume, Burj al arab, construit si pe apa pe deasupra. Ce o sa mai zicem de primul hotel subacvatic - Hydropolis. Construit in Germania cu 500 de mil $ urmand a fi scufundat in apele Golfului pe la anu, ne ofera 200 de camere de 5* in care poti dormi cu pestisorii (la geam)!

3. La sfarsit, nici mai mult nici mai putin decat "cea mai inalta cladire din lume" - Burj Dubai. Mai aproape de cer cu 800 de metri, va fi gata la anu dupa 4 ani de munca. Hehe, noi facem poduri intr-o luna, ce stiu ei?!

Viitorul, dar la altii

@ surse: http://www.thepalm.ae/ , http://www.funonthenet.in/content/view/127/31/

Elodia mania

Isteria asta cu Elodia o sa intre in istorie brat la brat cu Otv-ul cel "senzational". Mi se face greata numai cand ma gandesc nu alta. Noroc ca-i avem pe baietii din Baia Mare cu "unguru bulan" sa mai alunge din scarba. Urmeaza 2 scenete tari de tot:


Elodia the game

Sa am o zi buna...

Ma gandeam dimineata inainte de a merge la somn ca ziua asta n-are nici o perspectiva de a deveni ceva mai mult decat o sambata "ordinara". Cat de mult m-am inselat! Dupa 3 ore de somn mi-am si primit vestile care sa-mi schimbe parerea. Asa ca in ordinea sosirii lor:
1. Vine iarna (again!) de saptamana viitoare cu zapada, frig, inghet si toate alea care au lipsit anu trecut, cu stiri la TV ca ne-a luat prin surprindere, cu salvari spectaculoase si reportaje riscante de te miri unde. Tineti aproape!
2. Se deschide Multiplexu' la Timisoara in sfarsit. La Iulius Mall de vineri, 30 nov. ne asteapta 7 sali de cinema de 5 stele. Gata cu tremuratul la Timis si Studio inveliti in paturi. O sa merg si eu dupa ce le inaugureaza "rezidentii" cafenelelor din preajma.
3. Parazitii si-au scos album nou. Am si uitat de ei de cand nu i-am mai ascultat. Piesa "Concentrati in Metropole" chiar te pune pe ganduri. Spicuiesc din versurile lor: "vom lega prietenii on line bazate pe transfer de mega", "o sa stam cu laptopu-n wc in era digitala". Hmm...cred ca stiu pe cineva :)).

Asa ca cred ca voi avea o zi buna azi, si probabil si voi pe langa mine...

Poftiti la masaj

In meseria mea se intampla sa dau si peste oameni cu nevoi mai "speciale". Dinalea ce se spun zambind pe sub mustata. In fine, toata lumea care citeste un ghid de activitati saptamanale gen Zile si Nopti, Sapte seri, 24Fun nu poate sa nu observe uriasele reclame la masaj erotic. Asa s-a intamplat si cu eroul povestirii mele, in speta un turist grec. Normal ca i-au lucit ochii la vederea frumusetii care-l imbia din anuntul publicitar. Si la fel de normal ca a venit la mine, singurul cu obligatie profesionala de a-l ajuta. Deh, clientul nostru stapanul nostru! Asa ca dupa o balbaiala englezo-romano-greaca plus gesturi am inteles ca tipu vrea sa incerce stiinta maseuzelor romance. Ok. Pun mana pe telefon si sun. O voce zglobie la celalat capat: - Poftiti va rog! - Pai...in legatura cu masajul, zic eu. Faceti si la domiciliu? - Nu, doar la noi la sediu, imi raspunde vocea suava. - Pai unde e sediul d-voastra, ca in anunt nu aveti adresa? - Va dam adresa cand sunteti in taxi. Ok, pana aici. Deja incepea sa sune dubioasa toata chestia. Imi si imaginam niste namile dornice sa-ti maseze scafarlia printr-o scara de bloc neluminata. Multumesc politicos si incep sa-i explic grecului nabadaios care-i treaba. Ii atrag atentia ca chestia e ciudata si cam riscanta dar nu-l conving. El vrea sa se duca :)). Bine prietene, du-te cu D-zeu. Ii chem un taxi si ma duc sa vb cu soferu. Ii explic ca destinatia e invaluita in mister si trebuie s-o afle singur dupa ce pleaca. Adica sa sune de pe drum si sa afle indiciile care il vor conduce la "palatul placerilor". Noroc ca era un tip de treaba si i-a placut aventura de transporter. I-am luat indicativul si l-am avertizat sa nu-mi duca omu in zone dubioase ca-l are pe constiinta. Apoi i-am zis curajosului grec ca daca nu vine intr-o ora inapoi chem politia, jandarmii, DIAS-ul si comunitarii daca e nevoie. Si s-a dus. Nu stiu unde a fost dar dupa vreo ora si ceva s-a intors relaxat si parfumat si bineinteles f multumit. L-am intrebat doar "cu sau fara finalizare?" N-a inteles nimic. Nici nu mai conta...Anyway asta a fost tot, hai ca plec ca mi-am facut rezervare...

Reteta perfecta

Se ia cea mai frumoasa si talentata actrita a momentului, Nicole Kidman, i se pune alaturi un adevarat macho brazilian, Rodrigo Santoro, se dau pe mana unui regizor original si oscarizat in acelasi timp, Baz Lhurman (Moulin Rouge, Romeo + Juliet) si se stropesc din belsug cu parfum Chanel de 42 000 000 de dolari asa incat sa iasa o reclama de mai mare dragu sa te uiti la ea (sau un film mai scurt, cum vrei). Totul pe muzica lui Claude Debussy - "Clair de lune".

Remediu anti-tristete

Cand esti "blue" si deprimat si n-ai chef de nimic (cum sunt unele persoane din jurul meu), arunca o privire la filmuletul asta si pe loc iti schimbi culorea si-ti dispare deprimarea. Parol!

De ce scurt-metraj?

De ce ma uit la film in loc sa citesc cartea? De ce citesc in carti in loc sa merg sa vad si sa experimentez cu propriile simturi. Viteza e raspunsul. Viata de azi se petrece la viteze aproape luminice. Abia reusesti sa tii pasul cu ea. Te dai jos din pat si nici nu realizezi ca se intuneca deja. Stai si te intrebi cum au trecut 8 ani de zile atat de repede. Totul e parca un vartej ametitor si se succede intr-un ritm ce pare imposibil de oprit. Si peste tot acest haos guverneaza timpul. Mai precis lipsa lui. De cate ori pe zi nu spunem sau auzim "n-am timp, n-am timp!" Nimeni nu mai are timp, parca ne scapa printre degete. Nu mai avem rabdare sa decelam - vrem sa ajungem direct la miez. Vrem sa ne satisfacem pasiunile in cat mai scurt timp. Si asa imi explic eu succesul pe care il au short-urile, intrucat ofera cinefilului exact ceea ce-si doreste in cel mai scurt timp posibil. O singura idee, bine transportata pe pelicula, fara bagaje inutile, dialoguri de umplutura sau twist-uri fara sens, ascutit ca un spot publicitar dar fara mercantilismul din advertaizing. Asta e ceea ce iubesc la scurt-metraj. Libertate de expresie in cea mai pura forma. Incercati sa desprindeti ideea centrala din Tricko (T-shirt), un scurt-metraj sloven (ca tot au fost Zilele Culturii Sarbe) pe care l-am vazut prima data la Anonimul 2007 in Delta. Enjoy!

Ce extensie mi se potriveste?

Incercand sa trasez Conturul infinit am gasit o "leapsa" cu un test curios pe care m-am gandit sa-l fac si eu (pe principiul daca nu o primesti ti-o iei singur): cica ce tip de extensie mi s-ar potrivi daca as fi un fisier? Rezultatul e .swf - adica "Lucesti dar n-ai substanta. Iti place sa te joci, dar deseori devii enervant. Maturizeaza-te!" Pai sa wa f*t nervii atunci! :))

Voi ce draq de extensie sunteti?

Un sut in fund pentru Becala!

Am gasit un joc care da "dependenta" prin practicare intensa, exact ceea ce iti trebuie dupa o zi de munca. Poate fi practicat numai de cei care nu se tem de sabia razboinicului luminii, patriarh al Stelei si voievod peste latifundiarii din Pipera. Jocul il gasiti aici. Imi bateti recordul?

Pauza de reclame

Nostalgia Noptii devoratorilor de publicitate nu m-a parasit inca asa ca raman in registrul celor mai "bune" (a se citi: funny) reclame din US si va indemn sa vizionati o parte din colectia 2007. O savoare deosebita o au cele la chipsurile Doritos si bineinteles berea Budweisser. Enjoy!

Cireasa de pe tort e cea mai misto reclama la Bud vazuta pana acum - Borcanu cu injuraturi:

Charme la Timisoara

Trei motive m-au decis sa postez aici urmatoarea reclama: o idee funny, o muzica placuta si cea mai frumoasa...piata din oras, Piata Unirii, toate intr-un singur spot publicitar la lenjerie intima. That`s amore!

K1 la categoria ... pitic!!?

In sport nebunia nu cunoaste frontiere. Nu de alta dar circul s-a mutat din cort in ring si la televizor. Ala mic, albastru, ce respira greu...pe ala pun toti banii :))

Abonament...la fetitze

"Valabil la d-ra Miti Vasilescu de la Hotelul Minerva. Tarif 50 de lei. Noaptea intreaga se socoteste 2 numere. La mai multe numere se face rabat. Duminica si de sarbatori visitele se primesc numai dimineata din cauza aglomeratiei". Ce vremuri!!! Ce inima , ce caracter!!! Nici nu-i de mirare ca se inghesuiau barbatii duminica, cand nevestele erau la biserica...
@sursa: http://patrasconiu.blog.cotidianul.ro/2007/11/08/de-colectie-no-comment.html

40 000 de ani...in zadar

Justitia chiar e oarba

Am urmarit saptamana trecuta finalizarea procesului teroristilor care au spulberat gara Atocha din Madrid in 2004 ucigand vreo 200 de persoane si ranind alte aproape 2000, noi romanii fiind a doua natiune ca numar de victime dupa spanioli. Deci aveam un interes sa-i vad pedepsiti pe autori cat mai dur. Rezultatul insa mi-a provocat un suras amar. Trei dintre plasatorii bombelor au "capatat" cate 40 de ani pentru fiecare mort si 18 ani pentru fiecare ranit. In total 40 000 de ani. Simbolic pentru ca in Spania pedeapsa maxima ce poate fi executata de o persoana e 40 de ani de puscarie. Asta inseamna ca peste 40 de ani ii vom vedea din nou prin metrouri. Daca nu mai repede, pentru buna purtare :)). Te face sa te intrebi ce rol mai are sistemul punitiv intr-o tara democratica. Suntem civilizati si incercam sa respectam drepturile omului chiar si in cazul celor care nu dau doi bani pe ele. In facultate am fost rugati o data sa ne manifestam opinia in ceea ce priveste pedeapsa cu moartea tinand cont ca la noi ca si in alte tari europene a fost abolita, doar cateva state mentinand-o si fiind aspru criticate de UN. Imi amintesc ca m-a pus serios pe ganduri, asupra moralitatii "crimei legale", ideii de D-zeu pe pamant, calau atotputernic decizand probleme de viata si de moarte. Tocmai finalitatea acestui tip de condamnare, imposibilitatea de a se reveni la starea dinainte in cazul unei erori m-a facut sa nu sustin justetea aplicarii ei. Noi suntem civilizati, noi nu ucidem, noi indepartam dusmanii societatii. Ii punem la pastrare. Dar parca orice infractiune se judeca dupa gradul de pericol social pe care il aduce. Adica daca un om ucide alt om si face 20 de ani, unu care ucide 200 de ce sa faca numa 40? Macar detentiune pe viata! 40 000 de condamnari pe viata! Si sa faca numai una era de ajuns. Dar n-a fost sa fie. Si cireasa de pe prajitura asta invechita e ca abilul orchestrator al atentatelor a fost achitat din lipsa de probe. Baiat destept. Sper sa imparta o pestera cu Bin Laden. Asa ca voi arunca chifteaua asta juridica in sertarul cu batranica care a furat o paine si a facut 1 an sau tipul care a fumat ceva nepotrivit intr-un loc nepotrivit si a facut 3 ani. Astia sunt dusmanii societatii :(! In fine, ubi lex non distinguit ... pai ar trebui sa distinga la naiba, doar noi o facem!

Schweppes Film Festival

Este vorba de o serie de scurt-metraje care fac parte din campania de comunicare Schweppes, initiata la sfarsitul lunii octombrie, "o campanie originala care incita, da indicii si implica inteligent consumatorul in dezlegare de mistere". Filmuletele sunt realizate de cunoscuti regizori europeni, care plecand de la un mesaj specific, au avut liberatea de a aborda diverse genuri cinematrogafice: romance, drama, thriller, comedie, actiune etc. Asa ca nu mai asteptati si intrati in cinematograful virtual pe http://www.schhh.ro/ . Acum ruleaza primul film din campanie - Magnifique, o comedie delicioasa de 7 minute. Atentie, e pentru un public matur :))!

Iepurasul

Cum mergeam eu prin oras
Am vazut un iepuras.
Zambaret si optimist,
Cu blanita de artist.
Avea ochi frumosi si blanzi
Si mustatile plapanzi.
Imi purta noroc mereu,
Era, iepurele meu...

Aseara l-am cautat
Pan-aproape a inoptat,
Dar nicicum nu l-am gasit;
Unde oare a fugit?
Dimineata l-am zarit
Pe o banca - adormit;
Era galben de vopsea
Si-o labuta-i sangera.

Unde-ai fost mai iepuras?
Tare m-am ingrijorat!
Dar el trist si fara glas:
A fost Paste - ai uitat?

Jape - Floating

Studiu asupra mecanicii impactului. Asa se putea intitula videoclipul asta al carui scenariu consta in aruncarea a cat mai multe legume si fructe catre un nefericit. Pare plictisitor dar nu e. E chiar interesant sa privesti cum se striveste o tomata sau un gogosar de fata lui. Stau si ma intreb: daca il nimerea o nuca de cocos? Presupun ca in spatele camerei se afla o prietena furioasa!?

Alba Iulia...here I come

Peste exact o luna se intampla ceva in tara asta. Si nu ma refer la alegeri, europene sau cum or fi, nici la ziua protv-ului, nici macar la venirea iernii pe care o astept de 2 ani (!) ci la Ziua Noastra Nationala - 1 Decembrie. Iar anul asta chiar vreau sa ma sarbatoresc alaturi de alti romani decat cei peste care dau zilnic in TM. Asa ca vreau sa merg la Alba Iulia. Nu dintr-un exces de zel patriotic sau din convingeri nationaliste ci dintr-o curiozitate si o dorinta puternica de a strabate acest oras la pas si nu in goana masinii in drum spre alte destinatii. Si NU, nu m-as duce ca sa mananc fasole cu carnati gratuit, cum vor spune la stiri. Vreau sa vad parada militara, sa ascult fanfara militara, sa ma inchin in Catedrala Reintregirii, sa-i salut pe veterani si sa le multumesc jenat. Nu vreau insa sa merg singur. Asa ca dragilor, care vreti sa ma insotiti, da-ti un semnal. Iar daca curiozitatea nu va convinge, poate filmuletul de mai jos va avea ceva efect. La mine stiu c-a avut. Nu degeaba a primit mentiunea juriului la Festivalul Filmelor de 1 Minut!

Felicitari Catalin Leescu pentru About Time.

Votul publicului

Pe 1 Decembrie 2007 se va acorda la Berlin People`s Choice Award de catre Academia Europeana de Film ocazie cu care cinefilii vor putea sa-si aleaga filmul european preferat din acest an. In anii trecuti printre castigatori s-au numarat: Volver, La vita e bella, Amelie. Anul asta e nominalizat si filmul lui C. Porumboiu - A fost sau n-a fost. Puteti sa-l votati aici! Sau, daca nu v-a placut(ori vazut) puteti vota altul fara nici o problema, lista cuprinde numai filme bune: The Queen, Last King of Scotland(Oscar pt rol principal), Black Book, Perfume etc. Aveti de unde alege, doar sa votati ca e in ograda noastra - UE.

X-Prize World Cup

Intre 26-28 oct 2007 se desfasoara Cupa Mondiala de premii X. Nu, nu e vorba de industria cu 3 de x, aia isi are propriile oscaruri, ci de un eveniment stiintific in care se anunta niste premii eXtraordinare pentru eXcelenta in inventivitate acordate de Fundatia X-PRIZE. Primul premiu, Ansari X Prize, anuntat in 1994 si castigat in 2004, consta in 10 mil. de $ acordati unei organizatii neguvernamentale care reusea sa lanseze un vehicul reutilizabil cu pilot de 2 ori in 2 saptamani pana la 100 Km in spatiu, stimuland astfel initiativa privata. Nu le-a trebuit decat 10 ani, insa asteptarea s-a dovedit de bun augur intrucat acum vorbim de calatorii turistice in spatiu :).

Al doilea premiu, Archon X Prize, anuntat in 2006, provoaca echipele de cercetatori in genetica sa realizeze un dispozitiv capabil sa descifreze 100 de genomuri umane in mai putin de 10 zile si la un cost de utilizare sub 10.000 de dolari. Daca te gandesti ca Proiectul Genomul Uman a fost completat in 2003 la un cost de 3 miliarde $ incepi sa realizezi ce sarcina imposibila li s-a dat. Dar poate peste 10 ani cineva va lua premiul de 10 milioane!!

Al treilea premiu, Automotive X Prize, ofera 10 mil. $ acelei organizatii neguvernamentale care reuseste sa creeze, produca si comercializeze un automobil care sa consume 2,35l de benzina la 100km. Perfect realizabil zic eu. O sa cumpar doua!

Ultimul premiu pana la ora asta e si cel mai mare dar si cel mai fantastic. Goggle Lunar X Prize anuntat in 2007, ofera 30 mil. de $ primelor 2 echipe de oameni de stiinta care reusesc sa lansesze, aterizeze si opereze un rover pe Luna, deplasandu-l vreo 100 de m si facand niste poze de calitate.

Toate aceste premii au drept scop atragerea sectorului privat in initiative de interes general pentru societate folosind spiritul lor chibzuit de antreprenoriat pentru a dezvolta tehnologii inalte la costuri cat mai "mici" posibile, in contrast cu mana larga a unor guverne putred de bogate si de risipitoare. Altfel cum s-ar explica proiectul Fortelor Aeriene ale SUA de a produce "bomba cu homosexualitate", o arma chimica menita sa-i faca pe militarii inamici sa vrea sa faca sex, pe loc, imediat cu camarazii lor :)). Nu e gluma deloc. Au fost chiar premiati de revista Annals of the Improbable Research. Oare chiar se acorda fonduri pentru astfel de cercetari? Alte exemple: un studiu dovedeste ca soarecii indopati cu Viagra fac fata mai bine zborurilor pe distante lungi, adaptandu-se mai usor la schimbarea de fus orar(Argentina); un studiu asupra cutelor de pe cearsaf arata ca au corespondentul lor in natura(Bolivia); un studiu din Spania arata ca uneori soarecii nu fac diferenta intre o persoana care vorbeste japoneza invers si una care vorbeste olandeza invers, sau altul care arata de ce ciocanitoarea nu are dureri de cap(USA), ori cum sa scapi de sughit prin metoda masajului rectal. Now that`s really funny!! Oare cu ce se ocupa cercetatorii nostri?

@
surse: www.wikipedia.com, http://improbable.com/

30 seconds to Mars

Cine a vazut Requiem for a dream stie cu ce se mananca filmu asta. E un film halucinant despre efectele drogurilor asupra a 4 tineri curiosi(2 tipi si 2 tipe) care odata intrati pe drumul asta nu se mai pot opri. Surpriza mea a fost sa aflu ca unul dintre tipi, Jared Leto, nu e doar actor ci si muzician, fiind solistul unei trupe de alternative rock pe nume 30 seconds to Mars. Trupa e bine pusa la punct, are 2 albume la activ, iar piesele suna "beton". Mai jos am gasit un videoclip, de fapt un adevarat film avand vreo 10 minute, al uneia din cele mai faine piese de-a lor. Enjoy!

@multumiri Adinei pentru ca se mai uita si la TV :)

Radiohead ruleaza!!

Pentru ca ceea ce fac ei e un afront adus marilor case de discuri, producatori ahtiati dupa dolari care in ultimii 10 ani au promovat mai mult trupele "fabricate" dupa retete bine testate( boy bands, girl power, hot chicks, cool rockstar si alte cacaturi dinastea) in dauna muzicienilor talentati, anonimi dar "indie". Totul in scopul de a vinde cat mai mult discuri la cat mai multa lume ignoranta redusa la o masa de consumatori care inghite cu pofta orice mizerie ambalata frumos in "advertaizing" si promovata pana la un obscen de gretos de catre media. Numai asa pot sa-mi explic cum un proiect imbecil ca cheeky girls ajunge pe locul unu in UK. Marea Britanie!!! Si mai sunt si romance. Asta nu o s-o uit niciodata.

In fine, sa revin la Radiohead, ca de ei vreau sa vorbesc. Baietii astia, care nu sunt printre favoritii mei, au gasit o idee misto de a-si lansa noul album In Rainbows. Exclusiv pe internet, de pe propriul lor site. Ati spune si ce-i cu asta? N-ar fi primii! Numai ca asta nu e tot. Deci intri la ei pe site, alegi varianta Download album, si se deschide fereastra cu finalizarea tranzactiei unde la pret e loc gol si scrie "it's up to you". Cum adica cat vreau eu? Sa pun eu o suma? Oricat de la 1 cent pana la 10 lire sterline? Nu se poate. Dau clik pe "?" sa ma lamureasca. Raspunsul: "no really it's up to you"( pe bune cat vrei tu). N-am finalizat ca n-am cont dar am aflat din alte articole ca e "pe bune" si chiar daca pui 1 pence(sutimea lirei) tot il cumperi. La final se adauga un comision de procesare a comenzii de 0,45 lire( adica vreo 2 lei) si gata. Un fel de cutia milei. Da si tu cat te lasa mana sau constiinta!

Acum, daca descarci legal muzica de pe net, de pe Itunes de ex., te costa vreo 99 de centi piesa. Deci scump. Daca descarci ilegal risti ceva banuti, nu la noi, evident :) pentru ca in minunatele State instanta a decis in favoarea asociatiei puternicilor producatori de continut protejat prin copyright, condamnand-o pe o femeie care a sheruit 22 de melodii pe Kazaa la o amenda de 222 000 de dolari. Asa ca exemplu , sa se invete minte. Asta in timp ce in fiecare an 22 de miliarde de piese sunt ilegal partajate prin retele. Deci alaturi de noi "pofticiosii ilegali de continut digital" lupta impotriva tiraniei "label-urilor" chiar autorii acestui continut, in speta melodiile, multe trupe punand la dispozitie pe propriile situri piese gratis. Radiohead au dus mai departe trend-ul punandu-si intreg albumul pe masa. Excelenta idee de marketing tinand cont ca destui fani dornici sa cumpere albumul vor comanda cdbox-ul prin posta la pret de 40 de lire iar cei curiosi vor pune un pret rezonabil in cosul milei si nu se vor zgarci ca mine la 1 cent( sau pence, cum dracu s-o numi).

Coming soon...

Decembrie e luna in care se lanseaza o multime de productii hollywoodiene cu bugete uriase si pleiada de actori cu nume grele. Asa ca m-am interesat si eu sa vad cam ce ne asteapta la iarna, daca avem pentru ce sa iesim din casa si sa inghetam prin cinematografe.
1. The Golden Compass . Un epic-fantasy care se vrea noul Lord of the Rings. In sprijinul sau vin aceiasi producatori - New Line Cinema, aceeasi reteta - trilogia lui Philip Pullman intitulata His Dark Materials (deci se mai anunta 2 filme), si un buget urias de 150 de mil $ suficient pentru a realiza cele mai uluitoare efecte speciale. Peste toate astea ii avem pe Nicole Kidman, Daniel Craig si Eva Green. Trailerul il gasiti aici!

2. Youth Without Youth . Francis Ford Coppola vine si el in Romania sa filmeze. Si nu orice ci chiar nuvela lui Mircea Eliade - "Tinerete fara tinerete" aducand pe ecran alaturi de Tim Roth, o buna parte din actorii romani: Marcel Iures, Adrian Pintea(RIP), Mircea Albulescu, Alexandra Maria Lara, Anamaria Marinca(432), Florin Piersic Jr, Dragos Bucur etc. Un teaser gasiti aici!

3. Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street . Johnny Depp si Helena Bonham Carter sunt preferatii lui Tim Burton in materie de cuplu "ciudat" (vezi Corpse Bride si Charlie`s Chocolate Factory) si unii din putinii actori care il ajuta sa-si satisfaca pofta de "creepy". Ultimul lor film e povestea unui barbier, Depp, care urmareste sa se razbune pe toti cei care l-au nedreptatit si l-au despartit de fiica-sa. In misiunea lui e ajutat de patroana unei placintarii - H.B. Carter, la fel de psycho ca si el. Filmu se inspira dintr-un musical de pe Broadway :)). Trailer aici!

Proper Education

"You don`t need an education to save the planet" e mesajul ce ni-l arunca in fata Eric Prydz remixand arhicunoscuta piesa a celor de la Pink Floyd. Switch Off!! Nu mai consumati aiurea curentu'. Opriti tv-ul cand nu va uitati la el, treceti la becuri ecologice, etc. Problema incalzirii globale atrage multa atentie, ceea ce e bine zic eu. Cand un subiect devine atat de notoriu incat nu trece o zi fara sa-l auzi, e clar ca ceva se intampla. Sper doar ca lucrurile se vor misca in directia care trebuie si as vrea ca peste 50 de ani sa ne uitam inapoi cu nostalgie la Marea Miscare Impotriva Incalzirii Globale din anii 2000, sau ceva de genu, si sa urmaresc documentare pe Discovery asa cum vad acum despre WW2. Iar un pas micut il face si videoclipul de mai jos, cel putin in randul tinerilor de azi, marii consumatori de maine! Au nevoie insa de o educatie potrivita, nu de una cu televizorul!

13

Eu nu sunt un tip superstitios insa pot fi convertit foarte usor intr-unul. Mie superstitiosii mi se par cool. Interesanti. Cum sa nu-i indragesti cand ii vezi cum lustruiesc potcoava de pe grila mertzanului din 77? Sau cand isi agata la retrovizoare zeci de matanii? Ori cand leaga o funda rosie la copilas. Imi amintesc de cand eram copil si ma feream sa calc pe capacele de canal cu numar impar de gauri impingandu-i pe altii sa calce. Sau de mata neagra care daca ne taia calea era jale. Ori mama care striga: sa nu versi sarea, sa ne versi piperu, sa nu lasi in farfurie, sa nu deschizi umbrela in casa, sa nu fluieri, sa nu ... etc. Acum la 28 de ani si neinsurat, stau si reflectez: oare de ce am stat la coltul mesei? Si cate stele cazatoare am vazut, si cate papadii am suflat, cate farfurii, pahare, cesti am spart, intentionat sau nu. Tot degeaba! Imi vine sa rad. Eu cred ca superstitia e mai degraba un mod de a-ti justifica o neplacere. Ca de exemplu azi e 13 octombrie. Ieri nici nu stiam ca azi va fi 13, asa ca imi vedeam linistit de treburile mele. Probabil nici azi n-as fi stiut ca e 13 daca nu eram la lucru, iar ziua ar fi trecut fara evenimente deosebite. Dar in momentul in care mi-am luat o teapa de cateva sute de mii, din vina mea bineinteles, am gasit imediat si motivul: azi e 13 deci e normal sa am ghinion. Bine ca nu a fost ieri, vineri, 13. Eram falimentar acum :)).
Dar daca eram un superstitios feroce si tineam calendarul in portofel? Ieri as fi dat telefon la servici si mi-as fi luat o zi libera.

Budai Beer...indubitabil

Ii mai stiti pe betivanii de la Budweisser cu wassaaap-ul lor? Cine poate sa-i uite? Iata insa ca avem si noi bautorii nostri de bere si vorbele lor "minunate": shi faaaashi?? Doua spoturi la Budai Beer care circula pe YouTube:


@multumiri Simonei, care sta la panda pe YouTube :))

Puneti mana pe carte

foto: www.galeriafoto.ro

Salutare. De data asta am ceva pentru voi. Umbland eu pe net aiurea am dat peste saitu lu domnu Pruteanu si ceea ce m-a oprit acolo a fost lista CELOR (circa) 100 DE CĂRŢI DE CITIT PÎNĂ LA 35 DE ANI. Tinand cont ca nu mai e mult pana atunci, si cum la prima numarare mi-au iesit doar vreo 19 titluri(cu tot cu Miorita, doamne ce incult sunt :)) mi-am pus in gand sa ajung macar la jumatate din ele, ca nu stii niciodata cand te intalnesti cu dom' profesor si te faci de cacao. Asa ca mai lasati mausu din mana si luati cartile, stergeti-le de praf si rasfoiti-le. Dar mai intai verificati lista si raspundeti la intrebare: cate ati citit voi din lista lu Pruteanu?

Dupa...Dupa Ea

Am postat cu ceva vreme in urma trailerul la un film romanesc "Dupa Ea". Acum 2 zile l-am si vazut. M-am dus cu aceeasi curiozitate cu care ma duc la toate filmele romanesti: sa vad pe ce drum mergem, mai ales ca era vorba de un debut al unei regizoare romance, Cristina Ionescu. Conditii deloc incurajatoare: aceeasi sala Studio friguroasa in care stai cu geaca pe tine, aceleasi proiectoare vechi si zgomotoase care pe la jumatatea filmului acopereau dialogul, cei 10 spectatori fideli de la ora 19, care mai un pic si petrecem sarbatorile impreuna la cat de bine ne stim. Toate astea n-ar fi fost o problema daca filmul ar fi fost cel putin interesant. Dar n-a fost. Pe scurt, Dragos Bucur, sef la o agentie de publicitate, cu vila si jeep, nevasta fotomodel (Anca Florea) si fetita la gradinita plus 2 gemeni pe drum, devine obsedat de o misterioasa femeie vazuta pe strada si incepe s-o caute peste tot riscandu-si cariera, mariajul si chiar viata. Pare un thriller obsedant in stilul hollywood. Dar nu e. Dragos e ok in rolul sau, nu impresionant dar isi face treaba. Insa nevasta nu m-a convins in scenele dramatice. Artifical, fara suflet, ca in telenovelele americane. Nici dialogurile n-o ajutau insa. Dana Nalbaru in rol de secretara a lui Dragos( in realitate nevasta-sa) la fel de "invizibila". Femeia misterioasa nici nu trebuia sa zica nimic, doar sa arate ca din alta lume si sa ramana inabordabila pana la sfarsit. Singurul care mi-a placut a fost Victor Rebenciuc, in rolul portarului Nea Petrica pe care Dragos il chestioneaza in legatura cu fata morgana, insa nu fara oarece cheltuiala:

"- Nea Petrica, mai o bere?
- Da! Si niste mici!
- Chelner! Zece mici!
(Nea Petrica) - 15!"
Un zambet, atat. In rest mai nimic. Chiar si sfarsitul care ar fi trebuit sa imi explice una peste alta dupa cine alearga obsedatul de Bucur e jalnic, sau nu e deloc de fapt. Te lasa in ceata. Eu ma asteptam la un thriller mai alert, obsesiv - deci psihologic, in care personajele sa fie mai "implicate" in film, dar am primit o chiftea de film la care nu te uiti nici duminica dimineata. "Femeile nu stiu sa faca filme" zice o buna prietena de-a mea. Si are dreptate. This movie has no balls!!

Un singur lucru bun de remarcat - nu e un film despre comunisti. Asa ca daca ma detasez de starea care mi-a lasat-o si analizez la rece, orice tentativa sau proiect care are un dram de originalitate e un lucru bun, chiar daca realizarea e "subtire".

Fapte din viata sau lucruri pe care nu le stiam

De curand am inceput sa ascult Lazyboy ( sau Lazy B, cum mai isi zice). Asta e un fost membru al trupei Aqua, aia cu stupizenia numita Barbie Girl de a avut un succes nemaipomenit. In fine ce face tipu acuma e total diferit. El ii zice Rhythm'n'Speak , un amestec de vorbareala recitata, sfaturi, discutii cu lumea de pe strada, totul pe un ritm hip hop break beat. Chestia e ca suna binisor. Insa ce mi-a placut si mai mult au fost versurile din piesa Facts of Life, o insiruire de statistici interesante spuse de o voce impersonala ca in documentarele BBC. Radeam singur ascultandu-le. Le-am reprodus mai jos intr-o romana neaosa ca sa mai rada si altii.


Lazyboy - Facts of Life



Versuri:
Stiati ca 1 din 4 americani a aparut la TV?
Stiati ca 61% din paginile incarcate pe net sunt cu sex?
In fiecare zi 21 de nou-nascuti ajung la alti parinti
In medie o persoana inghite 8 paianjeni anual
Cannabis-ul e cel mai raspandit drog din lume
In medie o persoana rade de 13 ori pe zi
Elvis la inceput era blond
Varsta medie a primului act sexual e 15,3 ani
In medie un penis in erectie are 13cm - unul circumcis 10cm
Eskimosii folosesc frigiderele ca sa nu le inghete mancarea
41% din oameni nu prea ii iau in serios pe cei cu paru cret
20% din femei au avut cel putin o experienta homosexuala
Stiati ca nu exista cu adevarat o crema Anti-riduri.

In UK, in 22% din cazuri o pizza ajunge mai repede decat o ambulanta
96% din femei au simulat cel putin odata in viata orgasmul
3 oameni mor in fiecare an testand cu limba o baterie de 9V
Cartea Guiness a Recordurilor detine recordul de a fi cea mai furata carte din biblioteci
Fluturii gusta cu picioarele
5% din populatie e homosexuala
Cel mai cunoscut cuvant din lume e "okay", al doilea "coca-cola"
Girafa isi curata urechile cu limba
Charles Chaplin a castigat locul 3 intr-un concurs "Cine seamana cu Charlie Chaplin?"
In 1930 un remorcher japonez s-a scufundat lovit de o vaca cazuta de la 10000 de m dintr-un avion rusesc de marfa
O singura carte a fost tiparita in mai multe exemplare decat Biblia - catalogul IKEA

O tigara ii rapeste unui om 5 minute din viata
In 1950 eram 3 miliarde de oameni pe lume - azi suntem 6 miliarde
Donald Duck a fost interzis in Finlanda pentru ca nu purta pantaloni
74% din femeile nudiste fac nudism pentru ca barbatii lor sunt nudisti
Mai multi oameni mor din cauza unui dop de sampanie decat din cauza unui paianjen otravitor
21% din accidentele de circulatie au loc din cauza ca soferul a adormit
Stiati ca initial un danez a inventat alarma impotriva hotilor. Din pacate a fost furata!