Invitatia la Artmania

Daca sunteti din Timisoara si va doreati cumva sa mereti la Artmania dar nu v-ati dus din motive care tin de bani in principal, un amic are o invitatie de dat moka. Sau pe-o bere si-un zambet, ca sa nu fim chiar ieftini. In weekend vor concerta Tarja, Lacuna Coil, Lacrimas Profundere, Sonata Arctica, Republica, Helloween asa ca daca aveti "filme" cu ei dati un comentariu (sa contina mailu in caz ca n-avet blog sau ceva viata sociala online :p) si io va trimit numarul de telefon al generosului sa va stabiliti detaliile. Bafta.

Cum stati cu virginitatea?

Nu, nu urmeaza niste dezvaluiri incendiare ci doar semnalez articolul asta de pe The Sexist. Io l-am scris (pe jumatate). Asa ca-i musai zic sa-l cititi, ca nu m-am chinuit degeaba..

Guest post: Şi eu sunt handicapat

*Astazi dau cuvantul tovarasului meu Luci sa va zica el niste lucruri:

Să vezi ce păţesc în drum spre District 9 (un sefeu cu alienşi mai umani, uneori, decît rasa umană). N-am să vorbesc însă despre film (deşi ar merita), ci despre rasa (in)umană.

Ajung la mall pe locul din spate al motocicletei unui camarad. Rampa de acces spre parcarea motoarelor e blocată (normal!), de o maşină. Îl rog politicos pe masculul alfa (romeo) dinăuntru să ne facă loc. „Asta-i pentru handicapaţi” zice. Apoi, în timp ce dă cu spatele, adaugă provocator: „Doar nu sunteţi handicapaţi. Sau sunteţi?” Brusc, realizez că AM UN HANDICAP. Îmi lipseşte reacţia. Îmi stă pe limbă să-i spun că există persoane cu dizabilităţi care chiar au nevoie de rampa aia. Sau că poate el e handicapatul, de vreme ce stă pe acel loc.

Dar tac. Tac şi mă uit tîmp la el timp de un minut. Masculul revine pe rampă. Vine şi un alt motociclist care renunţă repede la luptă. Un cuplu de părinţi se chinuie să-l ocolească, fără succes, cu căruciorul. Vreau să reacţionez, dar nu ştiu cum. „Ce, vrei să bage cuţitul în tine?” îmi zice amicul motociclist. Nu vreau. Nu vreau să intru prematur în statistici. Iar Poliţie ştiu că nu prea avem (şi aia pe care o avem e împiedicată şi nu ştie să ţină un pistol).

Şi atunci cum procedăm? mă întreb în timp ce urc scările spre multiplex. Am o idee: o echipă de supereroi. Nişte mascaţi cu abilităţi speciale şi costume din lycra care să vegheze asupra comunităţii. Să suni la un număr cu 0800 şi în două minute să-l ia pe mitocan cu fulgi cu tot. Ştiu, am văzut prea multe filme. Nici un supermen n-ar putea scoate din mentalul românesc obiceiul de a călca spaţiul personal al celuilalt. De a strivi cu maşina „şi flori şi buze şi morminte”. De a merge cu vehiculul personal pînă în dormitor, dacă s-ar putea.

Lumea vorbeşte tot mai mult despre o Revoluţie. Dar pentru o revoluţie trebuie să fim mulţi. Mă tem că putem încerca cel mult o Rezistenţă. Una activă. Ăştia “normali” am ajuns minoritari şi, într-un mod pervers şi paradoxal, ANORMALI. Mă tem că rolul supereroilor ne revine nouă. De fiecare dată cînd protestezi că ţi se bagă altul în faţă. De fiecare dată cînd nu accepţi să fii călcat în picioare. De fiecare dată, cînd nu treci mai departe ca şi cum n-ai fi observat. În fiecare din aceste situaţii TU EŞTI Batman.

În ziua cînd vor dispărea aceşti supereroi „normali”, vom fi murit deja. Iar ceilalţi, „majoritarii”, ne vor fi asimilat. Sincer, prefer să fim invadaţi de o rasă extraterestră, cum sunt „creveţii” ăia din District 9. Măcar aştia au o scuză că sunt inumani.

Lucian

Ps: La fel ca Luci m-am simtit si eu handicapat, adica incapabil de reactie, in destule situatii. Cunosc si pe altii confruntati cu aceeasi pasivitate nevinovata in mare provocata de surprindere. Uneori e nevoie de ceva timp pentru a ti se declansa resorturile intime ale moralei si cuviintei sociale si a striga: Gata, ajunge cu mitocania! Cred ca ar trebui sa fim mai treji un pic, mai gata de reactie, pentru ca numai prin stanjenirea cat mai evidenta a celor care o comit cu indolenta, ii putem trezi. Rezistenta pasiva nu functioneaza la noi. Clipul de la fulgerica da o idee despre ce fel de rezistenta e vorba, chiar daca e doar o campanie sociala.

Guest post: O altă faţă a Barcelonei

In urma articolului in care imi exprimam visul de a vedea Barcelona gratis castigand niscai bilete de avion la un concurs, am primit un mail consistent de la o veche si buna prietena, Deea, rezidenta in Spania de 2 ani, insa pe cealalta coasta, in A Coruna.

"Am citit ce scriai pe blog despre Barcelona si respectivele comentarii si ma gandesc sa-mi spun si eu parerea, poate mai gasesc pe cineva de acord cu mine. Ce e de vazut in Barcelona: cele cateva cladiri ale lui Gaudi si poate Montjuic. ATAT. Timp necesar, maxim o zi. Si eu sincer cred ca te bucuri mai mult de ele vazandu-le pe internet decat calcandu-te in picioare cu celelalte mii de turisti si platind taxe de intrare exorbitante, plus ca majoritatea sunt intr-o faza de reconstituire permanenta si te lasa sa vezi doar o parte din ele fiind acoperite de schele.
Marea Mediterana … hmmm poate pe vremuri. Acum e o cloaca, apa e asa de calda ca un te racoresti de cele probabil 40 de grade de afara, e plina de meduze si alge moarte. Litoralul Marii Mediterane … hotel langa hotel la cativa metri de plaja.
Cat despre paella si sangria hmmm un sunt rele da, fuck, sangria in fond si la urma urmei ii un vin prost amestecat cu fructe, eu totusi as recomanda un vin adevarat spaniol, un Rioja de exemplu, asta daca se poate trece peste eternele clisee turistice.

Daca vreti sa cunoasteti Spania profunda evident nici o sansa in Barcelona pentru ca orasul e asa de plin de turisti ca nu veti avea ocazia nici macar sa auziti vorbindu-se spaniola, birturile si restaurantele sunt super turistice, nimic autentic, singurul lucru autentic sunt preturile, cam de trei ori mai mari decat in alt oras mare din Spania. Ca sa nu mai spun ca totul e super full si astepti dupa un blid de mancare o ora in fata gheretei ca sa-ti aduca in final in scarba o mancare nashpa. Discotecile la fel, nu va ganditi la cluburile cool, underground pe care le merita un oras de tipul acesta, veti gasi doar discoteci de plaja cu stripteoze care danseaza pe masa. Poate daca cunosti vreun bastinas te poate duce prin ceva locuri mai faine dar daca mergi in trupa numai de romani sau staini esti pierdut.

Bine bine si atunci de ce e asa faimoasa si renumita si de ce mere toata lumea daca ii nashpa?? Pentru ca se vinde o imagine diferita, imaginea unui oras cool prin excelenta. Exista un cult a tot ceea ce poate fi mai extravagant si mai diferit si mai modern, ceea ce in fond si la urma urmei nu e asa de rau dar in Barcelona oboseste, ajunge sa fie hilar si ridicol. Ce oameni o sa intalniti in Barcelona in afara de turisti si tigani romani care fura din buzunare?? Imaginea tipica ar fi: un gay care se freaca cu perechea lui oriunde si oricum pe principiu ca lui nu ii e rusine ca ii gay, genii neintelese, eterni studenti de 30-40 de ani care se tarasc pe jos in miezu zilei drogati si beti si mandri de asta, iar putinii oameni normali care munceste pentru banu lor sa-si faca o casa si o familie sunt vazuti ca nishte burghezi de mierda si care ar trebui exterminati. Asta apropos de cat de liberali si open minded suntem.

Ca sa nu mai vorbesc de problemele de nationalism din Cataluña. Te astepti ca intr-un oras asa de turistic sa gasesti placutele cu informatii in engleza, franceza sau alte limbi de circulatie internationala??!!! Gresit! Vei gasi multe locuri in care totul e scris in Catalan, asta deoarece principalul rol al acestor placute un este de a informa ci de a protesta impotriva regimului de opresiune spaniol. Principala ocupatie a barcelonezilor fiind de altfel aceea de a protesta impotriva a tot si a toate, doar se poarta.

Eu ca recomandare generala v-as zice: mai lasati dracu miturile turistice si orasele “must see”, parerea mea e ca daca cineva vine de la Barcelona si zice ca a fost fain, minte, ii e rushine sa zica ca o cheltuit o groaza de bani aiurea sau ii este frica sa nu creada cineva ca un e destul de cool ca sa aprecieze un oras ca Barcelona."
Andreea