04 iulie 2010

Ultimul barbat american

Vine o tipa* la SdC si tam-nisam imi spune: “Richie tre sa citesti cartea asta! Pentru tine am adus-o. Cred ca o sa-ti placa.” Pai daca asa pui problema cum sa refuz. Si-am pus mana pe Ultimul Barbat American chiar daca mie autoarea, Elizabeth Gilbert, nu mi-e deloc familiara desi am auzit de best-seller-ul sau Mananca roaga-te iubeste. Ala, best-seller-ul, e despre o femeie aflata in cautarea fericirii si daca quest-ul in sine e ceva la care m-as putea raporta totusi parca am nevoie de o experienta masculina pentru edificare. Asa ca Ultimul barbat american a fost destul de acaparanta in aceasta privinta oferindu-mi tot o cautare, a comuniunii cu natura, o redescoperire a ingeniozitatii, rezistentei, tenacitatii spiritului uman al “omului de frontiera”.

Titlul suna un pic apocaliptic ce-i drept, asa ca, pentru a lamuri mai adaug de la mine epitetul “veritabil” pentru ca, in principiu despre asta e vorba. Acel “Barbat Adevarat” exista si se numeste Eustace Conway iar cartea este biografia lui un pic romantata dar in acelasi timp fascinanta, plina de invataminte, povesti amuzante sau triste si mici analize antropologice asupra degradarii culturii nord-americane. Lectura acestei carti s-ar putea compara cu vizionarea simultana a unui film western si a unui documentar cu Bear Grylls in timp ce fumezi o pipa-pacii pe prispa unei cabane.

Eustace Conway e prin excelenta “ultimul om de munte”, un Davy Crockett contemporan care dintr-o varsta frageda a descoperit ca lumea “civilizata” in care se balacesc compatriotii sai nu-i pe placul sau astfel ca a pornit pe propriul sau drum, unul de invatare si perfectionare a vechilor indeletniciri umane ca vanatoarea, pescuitul, cultivatul - o intoarcere la salbaticie daca vreti - insa in paralel cu o educare a mintii si trupului pana la cele mai inalte culmi. Drumul sau insa a fost unul dificil, cu multe peripetii, o evadare din sanul familial si o cursa nebuna pentru a scapa de umbra tatalui sau. Eustace Senior era un om nemilos si autoritar, un perfectionist cu afinitati in stiintele exacte care nu suporta dragostea pentru natura pe care i-o insuflase juniorului mama sa, astfel ca de cele mai multe ori il batjocorea. Emanciparea s-a produs la 17 ani cand tanarul a parasit definitiv casa plecand sa locuiasca intr-o tepee (cort indian) pe care si l-a fabricat singur.

Era un iscusit vanator, mestesugar, naturalist si explorator. Inca de copil prindea serpi si broaste testoase pe care le crestea apoi in gradina. La 7 ani arunca cutitul si pironea veverita in copac. La 10 ani o sageta din fuga. La 12 ani s-a dus singur in padure si a supravietuit o saptamana cu ce ii oferea natura. A devenit maestru desavarsit in taxidermie si se imbraca cu piei de cerb cusute manual si cu mocasini facuti de mana lui, abilitati deprinse prin studiu si practica neobosita. Era un autodidact iar mama sa ii spune ca are calitatile pentru a deveni un Om al Destinului, cineva care sa poata influenta mase de oameni prin convingerile sale aratandu-le drumul gresit pe care au apucat-o. E si o interesanta analiza a modului cum spiritul american al “omului de Frontiera”, neobosit, curajos, autodidact si inventiv, care a dominat secolele 18-19, a disparut odata ce Frontiera a ajuns la Pacific si tot ce a ramas e o viziune romantata a eroilor din romanele si filmele western.

Am citit fascinat episoade de necrezut in care tanarul de 18 ani a strabatut Mississippi-ul intr-o canoe facuta de el, apoi la 19 ani a traversat Apalasii impreuna cu un prieten, 3500 de km pe jos, traind doar cu ce veverite sau serpi capturau, mancand din gunoaie, dormind pe unde apucau.. o adevarata aventura a supravietuirii. Alaska a strabatut-o in caiac deasemenea. Impreuna cu frate-sau si inca o amica, in 1995 au traversat Statele Unite de la Est la Vest, calare in 103 de zile; erau singuri, fara sprijin sau sponsorizari, dormind sub cerul liber sau in hambare si mancand animale lovite de masini. Oamenii ii priveau ca la cinema spunand “ce n-as da sa pot face si eu asta”. Iar Eustace le zicea “Poti”.

Cartea e rodul unor numeroase discutii avute de autoare cu acest tip, contine multe citate din jurnalele lui, scrisori, discutii cu familia si prietenii sau cu cei care-l cunoscusera. Eustace Conwey e omul care a avut un vis utopic, acela de a vorbi si arata oamenilor beneficiile unei vieti in natura, ordinea fireasca a lucrurilor, dorind sa-i invete tot ce presupune acest mod de viata pentru ca ei la randul lor sa-l comunice mai departe si astfel sa se schimbe o mentalitate dubioasa. El era extrem de mahnit cand vedea ca omul de azi nu mai stie sa “faca” nimic pentru ca nu mai are nevoie, fiind redus la o rotita, dezumanizat. In aceasta privinta are o interesanta teorie, a cercurilor si a cutiilor, care pune in contrast foarte bine cele doua tipuri de existenta. A incercat sa schimbe asta dar perfectionismul sau si uneori lipsa de toleranta i-a indepartat pe multi dintre ucenicii sai facand ca visul sa i se cam spulbere. 

3 comentarii:

  1. pfoai... deci nu am reusit sa trec de capitolu 2... imi pare rau. failure

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca la fel as fi patit si eu la 'Mananca-te Roaga-te Iubeste-te' :p E gender related!

    RăspundețiȘtergere
  3. Americanii au cultura umblatului dintr-un capat in altul al tarii, apoi peste hotare...

    Intr-un alt registru si "predicand" o (un pic) altfel de cunoastere, e "On the road" al lui Jack Kerouac - carte care, pe langa ca "a vandut miliarde de Levi's" (citat aproximativ dintr-o recenzie) a trimis pe drumuri nenumarati pushtani care incercau sa ii imite pe Sal Paradise si Dean Moriarty.

    ...Din cate imi dau seama, "Ultimul barbat american" are inca, in 1995, ceva din spiritul anilor '50.

    Lectura placuta,
    C.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?