văd cadre reuşite, în somnul de la amiază: doi îndrăgostiți, un decor cu stil, iz de trandafir şi o masă într-o mansardă.
văd umbre alungite, un perete scorojit abil; lumânări aprinse, o sticlă roșie de vin şi-o muzică de coarde.
mici scântei în vatra veche pocnesc disonant, apoi, discret, se disipă-n armonia notelor medievale.
văd flăcări încetinindu-şi dansul şi murind în nemişcare, spectre colorate tremurând ritmat în sunetul de harpă.
văd o mână mică, albă, cuprinzând o alta, mare, caldă, aşezată mai devreme pe-un obraz de porţelan.
guri amuțite, întredeschise, buze roșii umezite cu roua unei răsuflări cărnoase
văd priviri. aud gânduri. simt emoţii şi le ştiu că-mi aparţin.
sunt treaz.
*inspirat de crisalida
auzi... tu ai tras cu ochiul în visul meu? :))
RăspundețiȘtergeremă refer la primul rând scris aici de tine. cu excepţia trandafirului e fooarte asemănător cu ceea ce scrisesem eu ieri şi după un minut am şters.
ai scris frumos, lăsând la o parte că ai "trişat" un pic...;)
mulţumesc.
Cam asa ceva ;). Din fericire ceea ce tu ai sters a ramas la mine in reader suficient cat sa ma inspire de la prima lectura.
RăspundețiȘtergereFrumos textul si frumos sentimentul pe care ti-l lasa dupa ce il citesti. Parca n-am mai visat nici eu de mult...
RăspundețiȘtergereMultumesc.. poate ar trebui sa incerci somnul de dupa-amiaza ;)
RăspundețiȘtergere