Pe strada unde lucrez sta un betiv. Un scandalagiu. Un om cu un comportament dezgustator, genul de fiinta careia ii dai cu piciorul si-l bagi in "mortii masii de jegos". Cazut in patima alcoolului, nu de putine ori a creat probleme vecinilor si implicit noua. A fost certat, amendat, chiar batut de unii, tolerat sau batjocurit de altii. Unii i-au dat sa bea in vreme ce altii l-au dat dracu'. E atat de usor sa te declari scarbit si sa actionezi in consecinta.. Inclusiv subsemnatul l-a etichetat ca pe-un gunoi si-l baga si-l scotea cand era deranjat de prezenta lui, ce-i drept, destul de agasanta..
Dar azi.. a venit la mine la munca, in holul hotelului, si nu l-am recunoscut din prima. Era un om, in primul rand. Curat, barbierit, cu privire clara de om sincer, respectuos si marcat de oarecare stanjeneala. Primul lucru pe care mi l-a spus cred ca a fost "nu am baut" dar poate din superficialitatea cu care ma pregateam sa-l primesc mi s-a parut ca zice "am baut". Nu sunt un tip violent si prin urmare nici nu m-am repezit la el ci l-am privit calm sa vad ce are de spus..Reamintesc, nu-l vazusem in ani de zile o data treaz iar acum avea ochi limpezi si nu mirosea deloc a alcool..
Venise sa-si ceara scuze. Noua, sefilor si intregului stabiliment.. prin intermediul meu. Devenisem un duhovnic fara sa vreau.. Imi spunea ca nu e un om rau dar viata l-a cam calcat in picioare.. ca e singur, nefericit si ca bea.. nevasta si copiii au plecat si ca ea-i trimite la cersit.. Ca el e un om mandru si ca nu vrea pomana.. ca si-a gasit un servici si ca vrea sa se tina de el.. Mi-a spus de modul in care a fost tratat, de conflictele avute, de bataile luate.. problemele erau vechi, nici el nu mai stia de cand incepuse razboiul lui cu strada.. Omul era plin de regrete.. si m-a rugat printre lacrimi sa transmit scuzele sale.. Un om de 50 de ani plangea in fata mea.
Stiti cum arata mainile unui om muncit? Aspre si butucanoase. Iar cand le strangi simti ca ai in palme un manunchi de smirghel. Apoi te gandesti ca la desprinderea mainilor pielea ta va ramane ca o manusa-n mana lui. Omul, al carui nume nici nu m-am caznit sa-l aflu, ma privea si-mi spunea ca sunt un om bun. Ca am o inima mare. Iar eu eram stanjenit.. caci stiam cat de mic devenisem dintr-o data.. Eu pe omul ala nu l-am privit niciodata peste conditia lui si uite ca in fata mea statea cineva care folosea cuvintul "supliciu" intr-un sens potrivit - suferinta sa. Un om care obisnuia sa picteze... un miniaturist care petrecuse zeci de ore cu panzele sale pentru ca-i placea sa redea cat mai realist un obiect. A vandut un singur tablou iar pe restul le facuse cadou..
Cand a plecat mi-a spus ca se duce sa-si vada copiii iar apoi merge la psiholog.. dar ca seara probabil o sa fie din noua beat.. Optimismul lui era mancat incet de deznadejde.. lucru cu adevarat trist.. Sper doar sa gaseasca puterea sa se abtina.. si poate sa-mi arate candva un tablou nou pictat.
Dar azi.. a venit la mine la munca, in holul hotelului, si nu l-am recunoscut din prima. Era un om, in primul rand. Curat, barbierit, cu privire clara de om sincer, respectuos si marcat de oarecare stanjeneala. Primul lucru pe care mi l-a spus cred ca a fost "nu am baut" dar poate din superficialitatea cu care ma pregateam sa-l primesc mi s-a parut ca zice "am baut". Nu sunt un tip violent si prin urmare nici nu m-am repezit la el ci l-am privit calm sa vad ce are de spus..Reamintesc, nu-l vazusem in ani de zile o data treaz iar acum avea ochi limpezi si nu mirosea deloc a alcool..
Venise sa-si ceara scuze. Noua, sefilor si intregului stabiliment.. prin intermediul meu. Devenisem un duhovnic fara sa vreau.. Imi spunea ca nu e un om rau dar viata l-a cam calcat in picioare.. ca e singur, nefericit si ca bea.. nevasta si copiii au plecat si ca ea-i trimite la cersit.. Ca el e un om mandru si ca nu vrea pomana.. ca si-a gasit un servici si ca vrea sa se tina de el.. Mi-a spus de modul in care a fost tratat, de conflictele avute, de bataile luate.. problemele erau vechi, nici el nu mai stia de cand incepuse razboiul lui cu strada.. Omul era plin de regrete.. si m-a rugat printre lacrimi sa transmit scuzele sale.. Un om de 50 de ani plangea in fata mea.
Stiti cum arata mainile unui om muncit? Aspre si butucanoase. Iar cand le strangi simti ca ai in palme un manunchi de smirghel. Apoi te gandesti ca la desprinderea mainilor pielea ta va ramane ca o manusa-n mana lui. Omul, al carui nume nici nu m-am caznit sa-l aflu, ma privea si-mi spunea ca sunt un om bun. Ca am o inima mare. Iar eu eram stanjenit.. caci stiam cat de mic devenisem dintr-o data.. Eu pe omul ala nu l-am privit niciodata peste conditia lui si uite ca in fata mea statea cineva care folosea cuvintul "supliciu" intr-un sens potrivit - suferinta sa. Un om care obisnuia sa picteze... un miniaturist care petrecuse zeci de ore cu panzele sale pentru ca-i placea sa redea cat mai realist un obiect. A vandut un singur tablou iar pe restul le facuse cadou..
Cand a plecat mi-a spus ca se duce sa-si vada copiii iar apoi merge la psiholog.. dar ca seara probabil o sa fie din noua beat.. Optimismul lui era mancat incet de deznadejde.. lucru cu adevarat trist.. Sper doar sa gaseasca puterea sa se abtina.. si poate sa-mi arate candva un tablou nou pictat.
Sa stai fata in fata cu un alcoolic este una dintre cele mai dificile situatii in care te poti afla. Am prins si eu cativa pana acum, nu intr-o situatie ca cea descrisa de tine, dar parca imi imaginam o poveste de genul asta la fiecare dintre ei.
RăspundețiȘtergeresa stii ca astfel de povesti sunt destul de uzuale. Ai putea sa il motivezi, cerandu-i sa iti picteze un tablou, ii va face mare placere. Contra cost bineinteles, oricum suma care ti-o va cere va fi modica.
RăspundețiȘtergereAm vazut si eu astfel de oameni care m-au inspirat si am creat (demult) un personaj pe nume Lom Lom.
RăspundețiȘtergerehttp://blog.sirg.ro/lomlom/category/romancieristica/lom-lom/
Intr-adevar, sub acea imagine de degradare sociala se afla un om, de regula un om invins de probleme si care e coplesit de regrete si remuscari. De regula mai toti alcoolicii beau din cauza auto-culpabilizarii.
Mersi de oferta dar nu fac schimb de link. Bafta.
RăspundețiȘtergerela spital vin tot timpul, boschi si alcoolici. iarna ii si tinem la noi, ca daca ii gonim vin inapoi in coma cu hipotermine
RăspundețiȘtergeremie mi-e mila de ei, dar probabil o sa ajung ca si colegii mai mari, indiferenta. sunt multi, si la un moment dat te saturi, ca sunt unii car vin in coma alcoolica, la un pas de moarte, noi ii salvam si cand se trezesc ne injura si sar la bataie (mi s-a intamplat si mie o data), dar na, inca ii compatimesc, si nu mi-e scarba sa-i tratez... desi de la ei am pureci.
@boghi: stiu, te lasa un pic descumpanit. incepi sa te gandesti cum si-au putut unii rata viata in felul asta si apoi incepi sa te temi de pasul gresit care asteapta probabil pe undeva..
RăspundețiȘtergere@Sirg: din nefericire intr-o comunitate oricat de mica exista si un astfel de LomLom. e un arhetip. cel care atrage frustrarile celorlalti..
@Dani: chiar la asta m-am gandit.. ca as vrea sa vad tablourile, sa le arat la oameni.. n-am apucat sa mai vb de asta.
@Anda: povestile tale sunt uneori horror sau funny, cum ti-e norocul. E drept ca o sa te obisnuiesti in timp sa nu-ti mai pese de dansii dar sunt sigur ca indiferenta nu te va marca complet. O sa-i tratezi cu sau fara pureci :) ca si pana acum.. Daca nu voi, cine?
Anda, cum scapi de purici? Eu am avut demult cand eram mic, ii luasem de la tara de la ceva animale cred si cand am ajuns in Timisoara parintii m-au spalat in fel si chip, de atunci imi e groaza de ei.
RăspundețiȘtergereE minunat daca mai poti avea empatie fata de acesti oameni pierduti, pt mine e ingrijorator sa stiu ca medicii devin insensibili, pt ca ma pun in situatia unui bolnav care ajunge pe mana lor, sau poate mai dureros, in situatia in care am pe cineva drag care depinde de serviciile medicilor. Empatia presupune o uzura psihologica interioara destul de mare, dar altfel cum poti fi responsabil fata de un bolnav?
Cum sa scap altfel de pureci, decat prin anihilare totala!? :) Dar cand ai o sursa nelimitata, tot degaba. Ar trebui sa nu mai merg la lucru.
RăspundețiȘtergere