18 iulie 2010

Romeo si Julieta in aer liber

"Romeo e mort! Julieta e insangerata!" se striga aseara de pe scena ad-hoc amenajata in fata Salii 2 a Teatrului National Timisoara la finalul piesei facute cadou timisorenilor. Gestul a fost primit cu aplauze la caderea cortinei (intunericul caci nu exista o cortina propriu-zisa) si tratat cu o cumintenie exemplara de publicul venit sa asiste gratuit la teatru in aer liber. Pe durata celor 2 ore de joc actoricesc eu unul n-am auzit un psst, un chiot sau o duma aruncata infantil in tacerea noptii de sambata seara, nimic. Mai era o chicoteala sau o soapta din cand in cand dar in rest mult bun simt. Si a fost lumee, cateva sute bune de oameni, atat pe scaune cat si in picioare inconjurand scena, ceea ce ma face sa cred ca s-a venit special pentru actul artistic nu s-a trezit lumea in parc cu un eveniment la care sa caste gura. Bravo lor.

Despre piesa spun ca era bine s-o vedeti. Cunosc faptul ca nu toti sunt incantati de povestile clasice prezentate in haine moderniste dar mie unul imi place sa vad o abordare mai fantezista, o evadare in imaginatie ca sa zic asa.. La fel ca la fantastica Poveste de Iarna montata de Al Hausvater intr-un decor fascist-totalitar si tragedia romantica Romeo si Julieta a aceluiasi Shakespeare e pusa in scena de Rahim Burham cu  stralucirea unei prezentari de moda. Jocul se desfasura pe un catwalk intins intre resedintele celor doua familii, Capulet si Montague, iar confruntarile lor au aerul unui show modern. Tinute din piele, bling-bling, neoane violet, bastoane cu maciulii argintate contrastau placut cu decorul vegetal al balconului de tip solariu al Julietei sau cu rochia sa de driada. Nimfele cantatoare, care apareau cand si cand purtand rochii si cununi de frunze, ca si mastile de frunze purtate de toti actorii la balul mascat din debut, au fost niste adaosuri originale. Chiar parintele Lorenzo parea un alchimist si nu un preot.

Cei doi protagonisti, Catalin Ursu si Diana Praskott (eleva de 16 ani cu o coafura rasta), au avut farmecul necesar pentru a forma un cuplu usor de indragit si-au intrat in rol cu mult entuziasm. S-au pupat cu foc, s-au tavalit pe jos, si-au jurat iubire vesnica apoi si-au plans sperantele neimplinite, pentru ca, intr-un final, sa-si duca rolul pana la capat intr-o dubla sinucidere romantica. Doamne, bine ca n-a strigat nimeni Madalina..

As avea si ceva comentariu negativ.. sunetul a fost cam incet, lipsind microfoanele era greu de distins ce se vorbea normal si doar replicile cu mult patos erau clare. La fel cu muzica, prea timida..flautul, fagotul si viola erau mai discrete decat cred ca era necesar.. poate locul meu era nepotrivit din cauza ca ajunsesem la fix si ramasesem intr-un colt in picioare. Probabil pentru cei privilegiati de scaune a fost exact cum trebuie. Cred ca piesa merita revazuta in Sala. Dar ideea de aer liber a prins bine. A mai fost cineva? Cum i s-a parut?

poze aici
video aici

9 comentarii:

  1. am vrut si eu sa vad piesa, din pacate sonorizarea a fost foarte proasta, au fost mult prea putine scaune, si din zona din spate scaunelor se vedea foarte prost. Ideea de teatru in aer liber a fost buna, dar implementarea lasa mult de dorit.

    RăspundețiȘtergere
  2. In privinta locurilor nu cred ca se asteptau la atatia oameni iar sonorizarea o vad cam dificil de solutionat, e o problema de ordin tehnic. In sala sunt microfoane atarnate peste tot. Poate se invata data viitoare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sonorizarea o rezolvi cu microfoane de genul celor folosite de prezentatorii tv, discrete. Pui 4 boxe şi ai terminat discuţia.

    Cât despre scaune .. eu am ajuns la 10 fără vreo 15 minute şi deja erau ocupate toate, iar lumea tot venea. Am plecat. Chiar dacă participarea era gratuită, o idee bună ar fi fost spre exemplu rezervarea telefonică a locurilor, s-ar fi ştiut foarte repede că e nevoie de o suplimentare.

    Nonetheless, thank you for the review :) Pariez că iarăşi o să fii singurul care scrie despre eveniment.

    RăspundețiȘtergere
  4. Au fost cateva microfoane si niste boxe dar insuficiente in momentele cand se vorbea domol. Ideea cu microfoane hi-tech si wirelessi mi-a sclipit si mie in cap.. sper sa vedem asa ceva si pe la noi.

    Legat de locuri eu am stat in picioare. a fost obositor dar a meritat. Si am fost singur, asa ca nu stiu daca va mai scrie vreun blogger. In presa insa a fost tratat subiectu. Asa au aflat si ai mei parinti care mi-au facut scandal ca nu le-am zis sa mearga..patesti

    RăspundețiȘtergere
  5. am semnat si eu condica, ca reprezentant al clasei privilegiate (am ajuns la 9 jumate, cu 2 locuri rezervate, restul tot ocupat - stiind ca urmeaza sa soseasca si invitate "din provincie" m-am mai invartit de 4 locuri pe scaune).
    feed-back'ul tau negativ din final il vad neintemeiat, sunetul a fost ok, NATURAL, ce-i drept cam dificil de receptat daca actorul statea cu spatele.
    dar a fost cel mai bun posibil, la miscarile ce le faceau actorii (imbranceli, rostogoliri, ...) nefiind loc pt lavaliere; nici din copaci nu se puteau suspenda microfoane.
    ma incanta sa vad ca mega evenimentul e semnalizat si de catre un coleg de blogosfera, dar puteai sa dai titlu prea simplu pe unul mai ... ARTISTIC (ca tot a fost un eventiment de arta).
    *vezi adevarul: "Romeo şi Julieta şi-au pus capăt zilelor în Parcul Civic din Timişoara"
    numa' bine.

    RăspundețiȘtergere
  6. de laudat semnalizarea aspectului cu linistea, am ramas si eu surprins sa vad cat e lumea de civilizata la Timisoara.
    la vederea scenelor pline de tandreturi dintre cei doi indragostiti ma asteptam sa aud de undeva un raget cu "PENSIONARII FAȚA LA PERETE!".
    dar nu, numai lume buna ... cum ziceai.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Nixi: da exact, sau Pup-o ba!! mersi de feedback-ul legat de titlu :)) Poate ca decizia mea de a nu baga SENZATIONAL in text a fost neinspirata.. puteam sa spun si eu "Sange si poezie in Parcul Civic" sau "Shakespeare coboara in strada". Data viitoare.
    Te invidiez pentru locurile bune si o iau drept invatatura de minte sa nu mai stau la bere inainte de teatru..

    RăspundețiȘtergere
  8. Am fost si eu... Am stat pe jos, in fata scaunelor... asa ca am prins fiecare detaliu legat de bocancii protagonistilor... :)

    N-am apucat sa mai scriu despre asta asa cum nu mai apuc sa scriu nimci despre mine, de cand sunt mamica la dublu.

    Insa iti pot divulga cateva detalii backstage inedite, aflate de la unui din protagonistii piesei, actor: piesa este probabil cea mai scumpa din istoria TNT-ului (insumand constructia scenei de plexiglas cu 1600 neoane parca, a decorurilor, plus costumele); costumele si incaltarile au fost realizate manual, de mana unui designer, pe masurile fiecarui actor, din piele naturala, pictata si lucrata manual etc. La fel si sofa-ua din balconul Julietei, piesa veritabila ce ar putea sta in orice catalog de design interior. La fel copaceii din balconul Julietei, adusi cu mari eforturi din nush ce tara...

    Nu-ti spun aceste lucruri ca sa para ca ma intereseaza aspectele de ordin financiar gen "Ui' cati bani are ala!" :), ci doar ca sa atrag atentia ca industria teatrala din Timisoara incepe sa se miste... si se misca bine! De aceea merita sa reintre in vizorul timisorenilor, e nevoie ca oamenii sa fie reeducati sa mearga la teatru...

    Sunt piese noi, moderne, chiar si cele clasice au un ambalaj usor de digerat pentru publicul larg... se investeste din ce in ce mai mult in teatrul timisoarean (atat financiar, cat si actoriceste), avem actori tineri ce au nevoie deopotriva de aplauze sau de critici si, pentru a putea exista ca si institutie de cultura, au nevoie nevoie de public, de sali pline...

    RăspundețiȘtergere
  9. Multam pentru detaliile din backstage.. nu stiam ca s-a investit atat de mult. Oricum era de asteptat, era un eveniment special, trebuia sa iasa bine. Sper sa fie de bun augur, sa convinga lumea sa intre si in sala. Pentru mine acolo e magia.. evident cand piesa e pe masura :)

    Sanatate tie si fetitelor tale. Sa ajunga niste consumatoare avide de teatru.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?