21 iulie 2010

Citesc, deci?

Am inceput sa citesc destul de mult la lucru, in timpii morti cand nu-mi sufla in ceafa lucruri ce nu suporta amanare, iar asta s-a observat. Si n-a durat mult pana ce unul din colegi sa ma intrebe senin "de ce citesti?" si nu in sensul de "cum iti permiti sa citesti?" ci in cel de "cum poti sa-ti pierzi timpul cu asta?". N-am stiut ce sa-i raspund. N-am stiut. Nu mi-am pus niciodata problema asta.. adica, cum sa zic, nu m-a intrebat nimeni pana azi de ce mananc sau de ce visez... Unele lucruri le fac din necesitate altele pur si simplu dintr-un imbold inconstient. Hrana pentru trup, hrana pentru creier. Poate citesc tot din cauze asemanatoare... poate hranesc un suflet.

In fine, concluzia e ca m-a prins cu pantalonii la uscat copilul asta, care n-are mai mult de 20 de ani, si in afara de "fac asta pentru ca-mi place" n-am avut ce sa-i ofer.. Mi-a stat intrebarea asta cateva saptamani ca un ghimpe, intorcandu-se de-a dreptul impotriva mea, cerandu-mi mie socoteala - "de ce citesti ba!" - si apoi razand de impotenta mea in a-mi raspunde. Apoi am citit la husarul o chestie interesanta despre starea pura, despre cautarea ei in fiecare om, in fiecare cunostinta noua, interlocutor, adunand particule si faramituri de lume, experimentand, cunoscand intru desavarsire.

Cred ca asa ceva caut si eu in felul meu. O stare pura. Acel moment de liniste sufleteasca, de claritate a gandirii.. o concentrare absoluta care devine o fragila conexiune ce transcende timpuri si spatii, cu mintea unui om, probabil mort de veacuri, dar care-ti picura in minte stropi de intelepciune. Sau de nebunie. Iar tu aproape ca vezi lumea cu ochii lui si, mai mult, o intelegi. E ceva deosebit, pentru ca deseori nu ne intelegem nici lumea in care traim.. Nu e vorba de evadare, e o simpla cautare a aceleiasi realitati dar dintr-o perspectiva diferita. Poate vrem raspunsuri, poate senzatii.. poate sinapsele noastre tanjesc dupa un anume fel de stare cognitiva, poate pur si simplu ne pierdem timpul.. desi, timpul nu poate fi nicicand pierdut cu o activitate pe care o faci voluntar.

Spunea un personaj dintr-o carte de Eliade ca scriitorul e cel mai dedicat activitatii sale, pentru ca actul sau de a scrie nu accepta decat o daruire completa minte-trup.. Un mecanic, un agricultor sau chiar un pictor isi mai permite sa zaboveasca cu mintea si in alte locuri.. scriitorul nu. Pentru ca intr-un fel scrisul ii 'confisca' viata iar asta se potriveste surprinzator cu un gand impartasit de Paul Bowles in Ceai in Sahara: "Omul cata vreme isi traieste viata nu poate sa si scrie despre ea. Una incepe acolo unde se termina cealalta...". Acum nu stiu daca cei doi s-au citit vreodata ori pur si simplu au ajuns la aceeasi concluzie, dar logic, in momentul in care scrii viata intr-un anume sens se opreste..

Pe aceeasi linie actiunea de citi e la fel egoista si nu accepta sa te imparta cu alte activitati.. exceptie facand cartea de bucate, desigur. Asadar nefiind un act de creatie, cititul poate fi foarte bine unul de distracțieII. lipsă de concentrare, absență (DEX) - in ideea ca iti fura atentia de la cotidian sau conventional, de la 'sesizabil' si ti-o proiecteaza intr-un loc indefinit, intr-o bucla sau intr-un rift spatio-temporal (cum zic sf-istii) si te elibereaza mai plin de ceva. Poate mai plin de cunoastere, poate de emotie, in fine, un pic mai altfel..mai.. aproape de desavarsirea aia.

3 comentarii:

  1. Eu propun ca aceasta tema sa fie o leapsa pentru mai toata blogosfera, fiindca presupun ca blogherii citesc mai mult (nu doar bloguri) decat restul internautilor. Cred ca ar fi o leapsa mai serioasa si mai valoroasa decat celelalte glumite.

    Sincer, eu zic ca te-ai complicat in raspunsul tau. Eu as fi raspuns imediat cu o intrebare: "de ce asculti muzica" sau "de ce te uiti la filme", pt ca e cam la fel.

    Desigur, nu e un raspuns (tu ai oferit un raspuns), dar nu toate intrebarile trebuie sa aibe un raspuns, pt ca raspunsul se poate afla si pe cont propriu (de ce asculti muzica)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai aceleasi analogii le faceam si eu in minte, vis-a-vis de motivatiile pentru care ascult muzica sau vad filme. Eu am facu un mic exercitiu intelectual, ca sa zic asa, nu e musai sa fie valabil si pt altii.. ideea de leapsa ne-ar lamuri intrucatva :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Comentez, da!
    Eu nu cred că te-ai complicat. Eu cred că ai privit înspre interior, ca orice om cu întrebări dintre cele mai ciudate şi mai răzbătătoare. Şi bine faci. Din punctul meu de vedere orice introspecţie e fructuoasă, indiferent dacă naşte alte întrebări.

    Extrapolând, tocmai am primit, de ziua mea, un număr de 7 volume ale lui Emil Cioran. Mai frumoase ca orice alt cadou :-)

    Îmbrăţişez ideea lui Sergiu.
    La bună auzire!

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?