"Intr-un sistem de relatii inter-umane nu exista nici o legatura directa sau de proportionalitate intre masura lucrului mecanic depus si cantitatea de caldura receptata."
si totusi, suntem inclinati sa credem diferit... nu putem scapa de gandul ca, daca periem indeajuns marginile, lucrurile se vor incalzi. sau, din contra, daca manifestam o apatie bolnavicioasa, ele vor ingheta implicit. ca e de ajuns o miscare uniforma si unidirectionala plus o presiune psihologica constant aplicata pentru a se genera un raspuns caloric convenabil. si e atat de frustrant cand nimic nu se intampla pe fir logic mai ales ca suntem convinsi ca am actionat ca la carte. dar singura problema e aceea ca aplicam regulile fixate unei lumi fizice palpabile in chestiuni cu totul si cu totul imateriale. de ce? o proasta intelegere a cauzalitatii si o incredere oarba in pozitivitate ca element al succesului? poate si un dram de superstitie medievala? deh, rodul educatiei corecte a omului.
esti invatat de mic ca daca se depune suficient de mult efort, totul se poate materializa intr-un rezultat concret, in ceva palpabil. totul tine de pricepere, noroc si timing. nu te gandesti vreo clipa ca ideea se aplica foarte putin in cazul relatiilor cu semenii. ca totul e un haos organic care nu poate fi explicat nici statistic. ba mai apare si impresia ca exista o anumita ordine naturala a lucrurilor, ca o justitie divina care functioneaza pe principiul reciprocitatii sociale si a bonificatiilor? faci lucruri bune, primesti lucruri bune, faci lucruri rele, te ia dracu’? de ce ti-ar spune cineva asta cand esti in plina crestere? doar un naiv ar crede ca lucrurile bune vin la cei ce le asteapta, ca ce-i al tau e pus deoparte, ca fiecare primeste ce merita, ori ca ne putem lasa pe mana ‘atractiei universale’ si tot ce ne dorim va orbita intr-un final spre usa noastra ca-ntr-un eden modern in care clickui si comanzi.
devii pragmatic cand aceiasi oameni care te invatau sa fii civilizat, ascultator, decent si altruist, impartind cu aproapele tau jumate din ce-ai in farfurie, vin mai tarziu sa-ti atraga atentia ca risti sa ramai nemancat. apoi, cand incepi sa pricepi singur ca lectiile vietii nu se predau la toata lumea din acelasi manual si ca fiecare individ are mai multi ‘tutori personali’ dispusi sa-l invete bunele manevre, incepi sa te prinzi cum stau lucrurile in bucataria lumii. dar oricat de bine te-ai descurca in taiat feliute mai mari sau mai mici si tras maslina-n scobitoare afli mult prea tarziu ca impresia artistica e o tarfa si tot ce conteaza e doar care mananca primul. atunci, exact aceeasi oameni, plus inca o duzina de fosti fraieri ca tine, intorc manualul invers si-ti demonstreaza cum de fapt ‘it’s a jungle out there, eat or be eaten’. Ori mananca primul ca sa fii bine mancat.
deci tu, expert pragmatic bine-instruit in lucruri mecanice, incepi sa aplici formula ecuatiei calorice celor din jurul tau iar cand rezultatele obtinute contrazic si cele mai optimiste speculatii n-ai decat sa-ti pui mainile-n cap si sa te resemnezi. Pentru ca fara scanteia din ochii persoanelor vizate nu poti avea caldura dorita. si pentru asta e nevoie de mai mult decat efortul obisnuit al unui cunoscator al focului. trebuie sa se petreaca o intalnire de vointe in exact acele conditii optime pe care le influenteaza un numar fix de fluturasi calcati intr-o plimbare nevinovata printr-un parc pustiu. o configuratie de aur nascuta demult, cand lucrurile erau mai simple, oamenii mai sinceri iar vietile noastre nu atat de complicate.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?