Stiu sau banuiesc ce cred unii dintre voi... Unii mi-ati spus-o in fata, altii ati tinut-o pentru voi.. N-are a face. Suntem indreptatiti la propriile noastre opinii. Dar ce va face sa credeti ca sunteti mai buni cu ceva decat mine? Mai putini fraieri... Ati stat vreodata sa va ganditi daca nu cumva atitudinea mea e asumata? Daca nu cumva sunt constient de o anumita naivitate in modul in care privesc si abordez lucrurile? Daca e doar felul in care aleg sa las viata sa ma surpinda? N-o sa ma schimb doar ca sa va linistesc sufletele... Sa aveti voi inima impacata. Nu e vorba de voi. E vorba de mine. Fac lucrurile in concordanta cu propriul meu cod valoric iar daca, uneori, ele nu se finalizeaza intr-un mod pozitiv nu e pierderea nimanui. Nici macar a mea.
Ar trebui sa stiti pana acum ca ce valorizez eu in viata e mai mult decat rezultatele finale. E o serie de experiente. Nu sunt o fiinta curajoasa si nu cred ca las impresia asta. Ma tem de esecuri la fel ca oricine altcineva. Nu-mi stabilesc teluri si nu-mi asum riscuri - decat foarte rar - intrucat asta ar presupune planuri delicate si firea mea din ce in ce mai pesimista cuplata cu experientele deloc incurajatoare nu-mi ofera prea multa motivatie pentru asta. Ceea ce fac, fac uneori din entuziasm, provocare, curiozitate sau prin renuntare in fata propriei nechibzuinte. 'Taking a shot' poate fi la fel de bine si o alegere negativa ca si una de espectativa. Ambele pot fi la fel de gresite, nu trebuie sa fie conjugate intotdeauna unui principiu activ.
Admir oamenii pragmatici si bine organizati care-si pot duce planurile la bun sfarsit. Nu sunt intotdeauna de acord cu metodele lor, ce-i drept, dar nici nu intervin ca sa-mi impun propriile mele convingeri - care pot fi, desigur, la fel de gresite... Astept rezultatul. Nu cer decat acelasi lucru. Iar in cazul meu deseori rezultatul nu tine de implinirea unui scop - desi el exista - ci de trairea si savurarea experientei. In cele mai multe cazuri lupt impotriva sanselor pentru ca e cel putin la fel de greu sa fii surprins de rezultat. Nu inseamna ca sunt naiv, fraier sau rupt de realitate ci chiar foarte constient si alert, absorbind tot ce mi se intapmla cu aviditatea unui fumator de narghilea. Imi ofera ocazia sa reflectez, sa-mi decantez starile, sa apreciez oamenii si lumea din care fac ei parte. Sa-i sondez ca pe niste fiinte complexe si bizare ce sunt, inregistrand reactiile lor la stimulii pe care-i aduc intre noi. Sunt, oricat de clinic ar suna, un colectionar de momente curate, unicate.
Drogul meu e viata, buna sau rea, cum o fi si chiar daca nu-mi ofera placere tot imi ofera ceva. De ce si-ar dori cineva sa ma lipseasca de portia mea din bucuria sau tristeatea globala? De ce ar vrea cineva sa-mi calc “judecata cea buna” pentru a fi mai putin vulnerabil? Inima mea e in locul potrivit si pe baza ei iau deciziile pe care le iau. Da, uneori nu sunt cele mai fericite dar nu le-am regretat niciodata. Sigur, rezultatele puteau sa ma scuteasca de anumite dezamagiri - personale ori profesionale, proprii sau exterioare mie - dar, tragand linie, toate au avut o anumita substantialitate. Au fost reale! Au avut sens! Indiferent daca la ora aceea l-am perceput sau nu. Uneori propriile emotii sunt blocaje in calea filtrului rational al memoriei. Alteori sunt chiar suspensia animata care le capteaza pe veci. De asta mi-e imposibil sa urasc ceva sau pe cineva mai mult de 5 minute sau pot aprecia ceva sau pe cineva tot restul vietii. Asta nu ma face o persoana buna. De fapt sunt chiar opusul. Dispretuiesc in egala masura si las foarte greu si putini oameni sa treaca de anumite bariere. Dar le ofer si eu aceeasi intimitate. Iar daca dezamagirile merg in ambele sensuri pe autostrada asta a comunicarii personale, pai, nu vreau decat un lucru sa spun: nu caut oameni care sa-mi ofere raspunsuri, doar parteneri in pus aceleasi intrebari.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?