O stare absoluta de nepasare m-a cuprins de ceva vreme si nu prea da semne sa treaca curand. Nici nu sunt sigur ca vreau sa treaca, nu din cauza ca e asa fain sa fiu cuprins de ea, ci doar pt ca mi se rupe daca trece sau nu. Un mic paradox. Ma intreaba lumea ce-i cu mine, daca sunt suparat, ca nu prea vorbesc nimic, azi am pronuntat vreo 7 fraze in total. Adevarul e ca nu-mi pasa suficient de ei ca sa le zic ceva, si apoi nu-mi pasa nici daca pe ei ii deranjeaza ca nu sunt "ca de obicei". Fratilor, de unde stiti ca pana acum n-am fost decat o aparenta? Nu zic ca am fost, nici ca n-as fi, doar va pun pe ganduri, ca poate credeati ca ma stiti suficient de bine. Si sa nu va simtiti jigniti sau ceva de genu, ca nici de mine n-am mai mult chef.
Nici de revolutie nu-mi mai pasa. Ma gandeam ca ar fi bine sa scriu si eu ceva in memoria celor morti. Am facut-o anul trecut, atunci chiar am crezut puternic ca vorbele mele inseamna ceva doar prin faptul ca le-am scris. Cat de naiv eram... Mortilor nu le pasa, cei vii prefera sa uite, au altele cu care sa-si bata capul, facturi, rate, discount-uri la mall.... Treptat o sa trecem si partea asta neplacuta sub pres, cat o sa-i mai jelim pe tinerii de atunci? Cei vinovati nu vor fi in veci pedepsiti, lustratia nu se va infaptui niciodata intr-o forma cu oarecare efect, nu-i mai bine sa nu mai oftam atat si sa nu ne mai agatam de trecut? Mai bine niste vin si turta dulce, poate si un cantecel, ca doar traim vremuri interesante: stanga isi da mana cu dreapta ca sa conduca tara in buna armonie. Ce poate fi mai bine? Consens, in sfarsit!
Totusi, nu prea am dispozitia necesara pentru cantat. Sau vorbit ... nici macar scris, chiar ma intreb de ce o fac... e destul de neplacut, zau asa. Tot ce vreau sa fac e sa gandesc. Sa ma gandesc. Adica sa stau pe gandurile mele, sa meditez, cum se zice, pur si simplu sa treaca timpul in timp ce eu nu fac altceva decat sa ma gandesc cum trece timpul pe langa mine. A stat cineva vreodata o zi intreaga sa (se) gandeasca? E incredibil cat de multe nimicuri pot sa ti se invarta prin minte. M-as rusina daca le-as enumera... Ma simt ca intr-unul din filmele alea de Wong Kar Wai, cand un tip sta in fotoliu intr-o camera mica de hotel, singur, si fumeaza cu ochii fixati in gol. In acele clipe prelungite, el se gandeste. Si asa ma vad si eu: cu un pahar de wiskey in fata, meditand la trenul meu care nu mai pleaca din gara. Alte trenuri vin si pleaca, numai al meu e tras pe linie moarta. Ocazional mai palavragesc cu cei din compartimentele vecine, schimbam id-uri de mess si numere de mobil, dar apoi trenurile lor pleaca spre alte gari. Dupa cum vad eu lucrurile, am doua optiuni: astept o locomotiva puternica care sa scoata trenul asta de pe linia nepasarii, sau ma dau jos din el si o iau la pas marunt spre alta gara in care sa-mi gasesc trenul potrivit. Si mai am senzatia ca tot ce-am gasit in jur au fost dezamagiri, inclusiv eu n-am facut altceva decat sa dezamagesc, asa ca nu-i decat un lung sir de dezamagiri. Nu-i panica... Toti am lasat balta ceva sau pe cineva, ori am fost lasati asa. Numai ca ma intriga nivelul meu de toleranta. Cand o sa ma satur si o sa spun "Fcuk! I'm going myway!"? N-am nici cea mai mica idee. Deci, o absoluta stare de blazare :)!
Ps: nu va deranjati cu mesaje de incurajare ca nu e cazul :) Sunt absolut ok. Doar cateva lucruri ma sacaie, si trebuie sa le exorcizez aici. Oricum le veti uita in cateva zile, so, fara agitatie ok?
Nici de revolutie nu-mi mai pasa. Ma gandeam ca ar fi bine sa scriu si eu ceva in memoria celor morti. Am facut-o anul trecut, atunci chiar am crezut puternic ca vorbele mele inseamna ceva doar prin faptul ca le-am scris. Cat de naiv eram... Mortilor nu le pasa, cei vii prefera sa uite, au altele cu care sa-si bata capul, facturi, rate, discount-uri la mall.... Treptat o sa trecem si partea asta neplacuta sub pres, cat o sa-i mai jelim pe tinerii de atunci? Cei vinovati nu vor fi in veci pedepsiti, lustratia nu se va infaptui niciodata intr-o forma cu oarecare efect, nu-i mai bine sa nu mai oftam atat si sa nu ne mai agatam de trecut? Mai bine niste vin si turta dulce, poate si un cantecel, ca doar traim vremuri interesante: stanga isi da mana cu dreapta ca sa conduca tara in buna armonie. Ce poate fi mai bine? Consens, in sfarsit!
Totusi, nu prea am dispozitia necesara pentru cantat. Sau vorbit ... nici macar scris, chiar ma intreb de ce o fac... e destul de neplacut, zau asa. Tot ce vreau sa fac e sa gandesc. Sa ma gandesc. Adica sa stau pe gandurile mele, sa meditez, cum se zice, pur si simplu sa treaca timpul in timp ce eu nu fac altceva decat sa ma gandesc cum trece timpul pe langa mine. A stat cineva vreodata o zi intreaga sa (se) gandeasca? E incredibil cat de multe nimicuri pot sa ti se invarta prin minte. M-as rusina daca le-as enumera... Ma simt ca intr-unul din filmele alea de Wong Kar Wai, cand un tip sta in fotoliu intr-o camera mica de hotel, singur, si fumeaza cu ochii fixati in gol. In acele clipe prelungite, el se gandeste. Si asa ma vad si eu: cu un pahar de wiskey in fata, meditand la trenul meu care nu mai pleaca din gara. Alte trenuri vin si pleaca, numai al meu e tras pe linie moarta. Ocazional mai palavragesc cu cei din compartimentele vecine, schimbam id-uri de mess si numere de mobil, dar apoi trenurile lor pleaca spre alte gari. Dupa cum vad eu lucrurile, am doua optiuni: astept o locomotiva puternica care sa scoata trenul asta de pe linia nepasarii, sau ma dau jos din el si o iau la pas marunt spre alta gara in care sa-mi gasesc trenul potrivit. Si mai am senzatia ca tot ce-am gasit in jur au fost dezamagiri, inclusiv eu n-am facut altceva decat sa dezamagesc, asa ca nu-i decat un lung sir de dezamagiri. Nu-i panica... Toti am lasat balta ceva sau pe cineva, ori am fost lasati asa. Numai ca ma intriga nivelul meu de toleranta. Cand o sa ma satur si o sa spun "Fcuk! I'm going myway!"? N-am nici cea mai mica idee. Deci, o absoluta stare de blazare :)!
Ps: nu va deranjati cu mesaje de incurajare ca nu e cazul :) Sunt absolut ok. Doar cateva lucruri ma sacaie, si trebuie sa le exorcizez aici. Oricum le veti uita in cateva zile, so, fara agitatie ok?
apropos de trenul tau, exista teoria aceea care spune, parafrazand ideea ta, ca trenul n-o sa plece pana nu-ti dai seama ca tu esti, de fapt, conductorul, nu pasagerul. :)
RăspundețiȘtergerep.s. daca teoria asta nu exista totusi, inseamna ca tocmai am inventat-o eu. :)
Daca ai fi fata, ti-as spune ca ai SPM. Daca nu sti ce inseamna, sa ma anunti!:P
RăspundețiȘtergerecarlitos: esti bun la teorie :))
RăspundețiȘtergerefalcuta: LOL! PMS! hai ca-i tare. cred ca mi-a trecuta :))
bunA! ;)
RăspundețiȘtergereSPM? Credeam ca SPM is all about feeling everything!
RăspundețiȘtergere@carlita: i stand corected :)
RăspundețiȘtergereM-a indus in eroare nick-ul si pana sa citesc mai multe posturi m-ai corectat tu singura. Asa-mi trebe'
@camelia si falcuta: fetelor va rog io sa nu continuati discutia despre PMS pe blogul meu, pliz pliz pliz. :)
nu-i bai! :)
RăspundețiȘtergeremai rau decat un individ-comentator-sopradic la mine "acasa", care m-a facut "hispanic gay si libidinos", n-ai cum sa nimeresti! :))
:)))) aici ai dreptate.
RăspundețiȘtergeredepresie
RăspundețiȘtergere