Asta e tot ce am obtinut in 20 decembrie la Timisoara. Acum 18 ani eram primul oras liber din tara asta. A fost o revolutie atunci dar egalitatea nici pana acum nu a fost implementata. Iar fraternitatea? Ma faceti sa rad. Spiritul national e mai mort decat inainte de formarea statului national. Am vazut asta la Alba Iulia. Deci ramanem cu libertatea care, sincer, nu ne tine de foame. Insa ne da speranta ca poate, poate... Deci 18 ani spuneti. Mda, majoratul revolutiei, parca asa spun astia la tv. Mai degraba parastas, ca in fiecare an o ingroapa cate unii. Probabil aceeasi care o numesc lovitura de stat. Poate la voi la Bucuresti a fost ca numa niste tampiti ar organiza una la Timisoara. In esenta o lovitura de stat merge direct la inima, la Palat, la conducere, o da jos prin forta si se instaleaza in locul ei. Si cel mai important: nu-i pasa de popor. Poporul e pus in fata faptului implinit. Aici lumea s-a saturat de un mod de viata si la schimbat. Pana sa afle Bucurestiu treaba era facuta deja. Ca altii au profitat de asta si au ajuns unde au ajuns n-are a face. Nu ma va convinge nimeni ca eu cand strigam "Jos Ceausescu" in fata Operei participam la o "Lovitura". Istoria sa judece asta, dar inca e prea devreme s-o faca. Dar nu vreau sa polemizez pe chestia asta ci doar sa reflectez la niste amintiri. Mi-e ciuda ca nu mai am o memorie limpede a evenimentelor de atunci. Nu multora le este dat in viata sa traiasca pe viu adevarate "cotituri ale istoriei", iar frustrarea mea se naste cand vad cum mocirla "majorarii" acopera niste lucruri esentiale. Nu voi uita seara de 16 cand am vazut prima data un elicopter militar. Deasupra mea si a prietenilor mei. In intuneric abia il distingeai, dar era acolo. Aveam 10 ani si eram incantat de zgomotul sau. Iar in 17 m-am dus in Operei cu tata sa vad ce se intampla. Multa lume era acolo. Si foarte frig. Ma bucur ca am plecat, pentru ca jumatate de ora mai tarziu se tragea. Urmatoarele zile am stat pe burta in casa. Locuiam la parter, in Girocului. Era ireal ce se intampla. Nu-mi era frica, eram chiar bucuros ca traiesc asa ceva. Eram in Timisoara traind istoria, nu citind-o din ziare. Toate neamurile erau in Moldova si eu urma sa le povestesc Revolutia. Dimineata am fost pe strada. Camp de lupta, baricade, vitrine sparte, magazine arse, stiti voi. Apoi Balconul declara: "Suntem Oras Liber!" in vreme ce la Bucuresti "Cenusa" isi stingea focurile flamande. Apoi s-a trezit si el si a facut Istoria. Acea istorie despre care scrie cateva randuri in cartile de liceu. Asa ca unui tanar care isi serbeaza majoratul in Decembrie pot sa-i spun "Esti liber, zi mersi! Poate vom fi si egali, dar sper sa ramanem frati."
20 decembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mda... cam asa e. Pacat ca nu isi aminteste cine trebuie de ce au murit de fapt atatia oameni aici. De ce Timisoara a fost atatea zile insangerata si inlacrimata. Am vazut insa ca multi isi amintesc ce au trait in zilele acelea, oameni care au luat parte la evenimente sau care le-au trait in spatele saltelelor de la geam, de pe covor, stand pe burta...
RăspundețiȘtergererevoluitie= bull shit, mai bine nu era..... acum banaul e plin de emigranti....poate ar mai trebuii una care sa fie reala....RAUS MITH AUSLANDERS!
RăspundețiȘtergereBanatul plin de emigranti? Ce fel de emigranti, ca nu te inteleg..
RăspundețiȘtergereNu intelegi fiule??? o fi atat de greu? emigrant= cel care nu e nascut unde se afla in momentul cu pricina(adica stabilit), sper ca ai inteles!!!
RăspundețiȘtergere"Fiule" cred ca tu nu intelegi! Emigrant=expatriat cel care se muta dintr-o tara in alta(Dex).! De ce am senzatia ca tu nu la astia te referi?
RăspundețiȘtergere