30 iunie 2012

J'aime Le Tour

Prieteni, de azi vreme de 3 saptamani, imi pun bicicleta-n cui. Intre 12 si 18. Incepe al 99-lea Tur al Frantei. Din 30 iunie pana pe 22 iulie pedalatul va fi mai frumos la televizor. Pe Eurosport. Abia astept.



harta traseului

29 iunie 2012

The Mindscape of Alan Moore

Un documentar foarte misto despre Alan Moore. Nu trebuie sa fii amator de comics ca sa te poti uita la el. Alan Moore, pe langa faptul ca e considerat de multi cel mai mare comic artist in viata, e si un personaj neobisnuit. Vreme de 70 de minute isi descrie inceputurile carierei, cum a ajuns sa scrie comics-uri, impactul celebritatii, conceptele descrise in cele mai cunoscute lucrari ale sale (Watchmen, V for Vendetta, Swamp Thing, From Hell, Lost Girls) dar si viziunea sa despre arta si cultura, orientarea spre neopaganism, samanism, ezoterism, etc. E o personalitate cu niste cunostinte vaste si principii foarte articulat enuntate. Se discuta despre stiinta vs magie, spiritualitate, fizica cuantica si Apocalipsa vazuta ca o "revelatie" sub forma unei schimbari fundamentale de paradigma. Idei despre care n-am auzit pana acum (informatia ca substanta bizara esentiala a universului sau campul morfogenetic in care zac ideile) sunt privite prin filtrul unui saman modern, a unui scriitor care foloseste cuvantul pentru a elibera constiinta oamenilor.




Cateva citate din gura lui Moore:

"Quitting my day job and starting my life as a writer was a tremendous risk, it was a fool's leap, a shot in the dark. But anything of any value in our lives whether that be a career, a work of art, a relationship, will always start with such a leap. And in order to be able to make it, you have to put aside the fear of failing and the desire of succeeding. You have to do these things completely purely without fear, without desire. Because things that we do without lust of result, are the purest actions that we shall ever take."


"I decided that if I wanted to write about this grim present, the best way to do it, was in the form of a story set in the future, which is by no means a new trend. Most dystopian science fiction is not actually about the future, it s about the times in which it was written."


"I think that Watchmen if it offered anything, offered new possibilities as to how we perceive the environment surrounding us and the interactions and relationships of the people within it."




"I'd never signed up to be a celebrity and I came to the realization that it was nothing that I was very comfortable with. I realized that celebrities are a kind of an industry, there a kind of a crop. Media moguls like Rupert Murdoch or people who run the big networks, they need a constant stream of celebrities to fill the column space in their magazines, to fill time upon their TV shows and because celebrities tend to burn out quickly you have to constantly create new ones."


"There is some confusion as to what magic actually is. I think this can be cleared up. If you just look at the very earliest descriptions of magic, magic in its earliest form is often referred to as "the art". I believe that this is completely literal. I believe that magic is art and that art, whether that'd be writing, music, sculpture or any other form is literally magic. Art is, like magic, the science of manipulating symbols, words or images to achieve changes in consciousness.
The very language of magic seems to be talking as much about writing or art as it is about supernatural events. A grimmoir for example, the book of spells is simply a fancy way of saying grammar. Indeed, to cast a spell is simply to spell, to manipulate words, to change people's consciousness. And I believe this is why an artist or writer is the closest thing in the contemporary world that you are likely to see to a shaman."


"I believe all culture must have arisen from cult. Originally, all of the facets of our culture, whether they'd be in the arts or the sciences were the province of the shaman. The fact that in present times, this magical power has degenerated to the level of cheap entertainment and manipulation is I think a tragedy. At the moment the people who are using shamanism and magic to shape our culture are advertisers. Rather than try to wake people up their shamanism is used as an opiate to tranquillize people, to make people more manipulable. Their magic box of television, and by their magic words, their jingles can cause everybody in the country to be thinking the same words and have the same banal thoughts all at exactly the same moment."


"It is not the job of artists to give the audience what the audience want. If the audience knew what they needed, then they wouldn't be the audience. They would be the artist. It is the job of artists to give the audience what they need."


"The one place in which Gods and demons inarguably exist is in the human mind where they are real in all their grandeur and monstrosity."


"The main thing that I learned about conspiracy theory is that conspiracy theorists actually believe in a conspiracy because that is more comforting. The truth of the world is that it is chaotic. The truth is, that it is not the Jewish banking conspiracy or the grey aliens or the 12 foot reptiloids from another dimension that is in control. The truth is far more frightening, nobody is in control. The world s rudderless..."


I have two shadows

Si eu, ca fiecare om, am doua umbre: una care se rasfrange asupra lumii in care traiesc, alta care se intinde peste sufletul ce ma locuieste. Cele doua umbre sunt in permanent conflict una cu cealalta dar niciodata nu ajung efectiv sa se-ntalneasca. Locul lor de batalie sunt eu insumi, cu trupul alternand intre o stare de ofensiva la baioneta sau una de zona proaspat demilitarizata, ambele clar delimitate cu sirma ghimpata.

Uneori umbra interioara e prea slaba iar sufletul si inima imi sunt astfel usurate. In asemenea momente arunc insa o umbra intensa peste lumea inconjuratoare si toti ma admira. Alteori insa ambele umbre sunt de forte egale iar conflictul lor imi sfasie deopotriva sufletul purtator cat si lumea din jur. Astfel de umbre sunt atat de virulente incat pot sa devoreze efectiv un om.

Uneori raportul e exact invers: s-a concentrat atat de multa intuneric in interior incat umbra e gata sa ma absoarba. In acelasi timp lipsa de interes pentru lumea inconjuratoare m-a evaporat de orice urma din umbra externa, devenind aproape invizibil pentru societate. La capatul opus e cazul in care aproape m-am eliberat de orice fel de umbra, interioara sau exterioara. Conflictul lor e pe cale sa se stinga, intocmai ca un soare gol. Sun ca un pustnic, retras din lumea inconjuratoare, cu sufletul zen, inima relaxata si complet decorporalizat din societate.

Acestea sunt, aproape toate, cazuri in care umbrele sau eu am castigat, intr-un fel sau altul. Ultima situatie, a cincea, e cea a echilibrului fragil in care umbrele - interioara si exteriora - sunt controlate. E un armistitiu temporar, rupt doar de limitarile biologice ale propriului trup. In final, cand insusi acest teren de lupta s-a dezintegrat, umbra interioara este eliberata si astfel se poata intinde linistita peste sora ei exterioara, imbratisate intr-un somn de veci.

25 iunie 2012

Ps-uri (IX)

Stii, daca cineva ar veni la mine purtand intr-o mana eternitatea iar in cealalta persistenta memoriei as alege-o pe cea din urma. As fi mai implinit revizitand o serie finita de momente unicat decat sa vad cum dispar una dupa alta si cele mai banale amintiri cu tine... lasandu-ne instrainati in infinit.

............................


intotdeauna am crezut ca nemurirea ar fi ceva dezirabil pentru o sumedenie de motive, de la dorinta de a vedea viitorul pana la frica de moarte, de a pierde sau parasi pe cineva. Am realizat ca sunt lucruri mult mai teribile decat non-existenta. Cum ar fi spre exemplu sa-ti pierzi mintile? Sau amintirile? Memoria mea face deja eforturi in a tine laolalta perioade de cativa ani. Ce m-as face daca as avea nevoie sa pastreze 5 secole? La ce-as renunta? Inchipuie-ti dilema unei fiinte nemuritoare pusa in fata nevoii de a-si uita propria copilarie. Propria tinerete. Nu e o certitudine faptul ca o viata indelungata, chiar nesfarsita, ar veni la pachet cu capacitate mai mare de stocare a amintirilor. Ai putea ramane cu acelasi creier bun sa inmagazineze doar ultimii 50 ani. Cum ramane cu sentimentul identitatii? Ce ma va mai defini atunci afara de o existenta indelungata? Regenerarea tesuturilor face ca peste 7 ani sa ai un trup nou la nivel celular. Totusi constiinta isi pastreaza un anumit simt al identitatii. Dar daca peste 70 de ani se reinoieste si dansa la randul ei, pe baza celor mai recente experiente? Mai sunt eu acelasi eu?

24 iunie 2012

God hates us all, Hank Moody

Imi place Californication. E scris inteligent, jucat impecabil si reflecta exact imaginea pe care ne-au servit-o de-a lungul timpului americanii: sex, drugs and rock-n-roll. Sau o combinatie toxica de vulgaritate, istetime si probleme mentale. Desigur ca e o imagine distorsionata. Statele sunt mult mai banale decat le prezinta media. Revenind insa la Californication trebuie sa admit ca imi place personajul Hank Moody. Imi place atat de tare incat atunci cand ma gandesc la David Duchovny nici macar nu-l mai asociez cu agentul Mulder. Imaginea aia e din era VHS... Acum, in era digitala, nu mai vizualizez decat scriitorul. Si pentru ca-mi place atat de mult i-am citit si cartea atribuita in biografia inceputului de serial (God hates us all), carte care bineinteles ca nu e scrisa de Moody (personaj fictiv), nici de Duchovny (he’s a fucking actor, and a good one) nici macar de Tom Kapinos, creatorul serialului si, implicit, al personajului, ci de un ghost writer angajat pentru chestia asta pe nume Jonathan Grotenstein.

Chiar daca e doar o miscare de marketing - destul de inspirata, dealtfel - asta nu inseamna ca romanul de 200 de pagini e lipsit de reale calitati. Daca i se poate reprosa ceva ar fi ca-i prea scurt. N-are legatura cu Moody ci e o poveste despre maturizare setata prin anii 80 in New York. Personajul e un tanar de 21 de ani care si-a abandonat studiile ca sa lucreze intr-un restaurant iar apoi intr-un mod accidental ajunge traficant marunt de iarba in slujba unui distribuitor pe nume Pontiful. Prin urmare cunoaste oameni noi - afaceristi, vedete rock, fotomodele, etc - si are parte de cateva experiente ‘interesante’. Adaugate la bagajul deja acumulat (un tata demn de dispret, o mama suferinda si o iubita psihotica si piromana) toate astea il conduc spre un fel de revelatie personala. Cum era de asteptat, cartea e scrisa in acelasi stil succint si istet in care e conturat si Moody, dar atmosfera e ceva mai cinica chiar daca sexul sau drogurile nu lipsesc. Cateva fraze cheie care mi-au placut:



If you're anything like me, the idea of being surrounded by supermodels might be something you’ve dreamed about. If you’re the kind of person who likes your dreams intact—i.e., free of puncture holes—you probably don’t want to read what’s next: The experience is overrated. 

I’m not saying the models are overrated. Anything but. You might wonder if up close they’re just regular gals with decent bone structure and expert hair and makeup artists. They aren’t. They’re perfect, or close enough.

And it’s not that they’re stupid, or insecure, or vain, even though some of them are. Maybe most of them. But beauty forgives intellectual shortcomings. No, what’s overrated is the experience of meeting a supermodel. Because deep down, you’re hoping that you and she will fall in love. Or lust. Or just find something to talk about for more than thirty seconds. But you won’t. 



Supermodels are like professional athletes or violin prodigies: brilliant but limited in worldview. Maybe you’re the kind of guy who knows a lot about strappy shoes or applying foundation. But if you’re dreaming about bedding supermodels, you’re probably not that guy. You tell yourself that you can overlook this lack of connection. And you’re right. You can. But she can’t. Women are all about connection. Or connections. And unless you can bring at least one of those to the table, you might as well be speaking Martian.



Despite our reputation for insensitivity and emotional retardation, we men have a surprisingly rich nonverbal vocabulary. Especially when there’s a lady present. 

K. emerges from the bedroom in a robe. Her eyes plead for forgiveness. Everything else about her screams freshly fucked.

When it comes to emotions, women know how to paint with the full set of oils, while men are busy doodling with crayons.

“You know why love stories have happy endings?” I shake my head. “Because they end too early,” she continues. “They always end right at the kiss. You never have to see all the bullshit that comes later. You know, life.”


Cartea se gaseste in format electornic prin diverse surse :).

22 iunie 2012

Hunter S. Thompson's Muse

Awake, my fractured mind
deserted in the valley
floats hopelessly
between the left and the right
hemisphere.
I scream with anguish and spite
but the words are dead quiet;
no human ear to listen my despair.

So far my spirit was
so disconnected from my head and from my heart..
a drifter in the summer of our discontent.

Suddenly -
a fleet of foxes arrive
from the city of colour and lights.
And on their furry backs
she makes her vivid appearance.
my bloody heart starts pumping in her sight,
oxygen swirls through my head and right
there, my new found muse shreds the veil of fear
and blind delay -
the wordy tongue though resurrects.

19 iunie 2012

Everybody is somebody's fool

Stiu sau banuiesc ce cred unii dintre voi... Unii mi-ati spus-o in fata, altii ati tinut-o pentru voi.. N-are a face. Suntem indreptatiti la propriile noastre opinii. Dar ce va face sa credeti ca sunteti mai buni cu ceva decat mine? Mai putini fraieri... Ati stat vreodata sa va ganditi daca nu cumva atitudinea mea e asumata? Daca nu cumva sunt constient de o anumita naivitate in modul in care privesc si abordez lucrurile? Daca e doar felul in care aleg sa las viata sa ma surpinda? N-o sa ma schimb doar ca sa va linistesc sufletele... Sa aveti voi inima impacata. Nu e vorba de voi. E vorba de mine. Fac lucrurile in concordanta cu propriul meu cod valoric iar daca, uneori, ele nu se finalizeaza intr-un mod pozitiv nu e pierderea nimanui. Nici macar a mea.

Ar trebui sa stiti pana acum ca ce valorizez eu in viata e mai mult decat rezultatele finale. E o serie de experiente. Nu sunt o fiinta curajoasa si nu cred ca las impresia asta. Ma tem de esecuri la fel ca oricine altcineva. Nu-mi stabilesc teluri si nu-mi asum riscuri - decat foarte rar - intrucat asta ar presupune planuri delicate si firea mea din ce in ce mai pesimista cuplata cu experientele deloc incurajatoare nu-mi ofera prea multa motivatie pentru asta. Ceea ce fac, fac uneori din entuziasm, provocare, curiozitate sau prin renuntare in fata propriei nechibzuinte. 'Taking a shot' poate fi la fel de bine si o alegere negativa ca si una de espectativa. Ambele pot fi la fel de gresite, nu trebuie sa fie conjugate intotdeauna unui principiu activ.

Admir oamenii pragmatici si bine organizati care-si pot duce planurile la bun sfarsit. Nu sunt intotdeauna de acord cu metodele lor, ce-i drept, dar nici nu intervin ca sa-mi impun propriile mele convingeri - care pot fi, desigur, la fel de gresite... Astept rezultatul. Nu cer decat acelasi lucru. Iar in cazul meu deseori rezultatul nu tine de implinirea unui scop - desi el exista - ci de trairea si savurarea experientei. In cele mai multe cazuri lupt impotriva sanselor pentru ca e cel putin la fel de greu sa fii surprins de rezultat. Nu inseamna ca sunt naiv, fraier sau rupt de realitate ci chiar foarte constient si alert, absorbind tot ce mi se intapmla cu aviditatea unui fumator de narghilea. Imi ofera ocazia sa reflectez, sa-mi decantez starile, sa apreciez oamenii si lumea din care fac ei parte. Sa-i sondez ca pe niste fiinte complexe si bizare ce sunt, inregistrand reactiile lor la stimulii pe care-i aduc intre noi. Sunt, oricat de clinic ar suna, un colectionar de momente curate, unicate.

Drogul meu e viata, buna sau rea, cum o fi si chiar daca nu-mi ofera placere tot imi ofera ceva. De ce si-ar dori cineva sa ma lipseasca de portia mea din bucuria sau tristeatea globala? De ce ar vrea cineva sa-mi calc “judecata cea buna” pentru a fi mai putin vulnerabil? Inima mea e in locul potrivit si pe baza ei iau deciziile pe care le iau. Da, uneori nu sunt cele mai fericite dar nu le-am regretat niciodata. Sigur, rezultatele puteau sa ma scuteasca de anumite dezamagiri - personale ori profesionale, proprii sau exterioare mie - dar, tragand linie, toate au avut o anumita substantialitate. Au fost reale! Au avut sens! Indiferent daca la ora aceea l-am perceput sau nu. Uneori propriile emotii sunt blocaje in calea filtrului rational al memoriei. Alteori sunt chiar suspensia animata care le capteaza pe veci. De asta mi-e imposibil sa urasc ceva sau pe cineva mai mult de 5 minute sau pot aprecia ceva sau pe cineva tot restul vietii. Asta nu ma face o persoana buna. De fapt sunt chiar opusul. Dispretuiesc in egala masura si las foarte greu si putini oameni sa treaca de anumite bariere. Dar le ofer si eu aceeasi intimitate. Iar daca dezamagirile merg in ambele sensuri pe autostrada asta a comunicarii personale, pai, nu vreau decat un lucru sa spun: nu caut oameni care sa-mi ofere raspunsuri, doar parteneri in pus aceleasi intrebari.

17 iunie 2012

Statusul saptamanii: Idle

Today is a good day for science. Abia ce-am aflat ca Voyager 1 e gata sa iasa din sistemul nostru solar. Cine stie, poate a si iesit. Nu e ca si cand ar fi un marcaj de no man’s land pe-acolo. Afara de … lipsa efectiva a oamenilor. 18 miliarde de km distanta. Tre’ sa fie al naibii de multa singuratate acolo... chiar si pentru un obiect. In fine, azi la masa cu ai mei -ziua soramii- ma simteam cam la 18 miliarde de km de ei... that's not a nice thing to say, right?

***
Terminat ultimul sezon Californication saptamana asta... uneori nu pricep rostul anumitor obscenitati. Dar citesc God Hates Us All de Hank Moody... se cheama aprofundare. Merge de minune impreuna cu Insula doctorului Moreau a lui Wells. Una in format electronic cealalta pe hartie. Make the best of two worlds.


Cineva m-a intrebat acum o saptamana daca nu traim deja “o minunata lume noua”. Am infirmat in mod vehement. Lumea aia e prea fuckedup ca sa nu se observe. Apoi am inceput sa ma uit la The Trap - What happened to our dreams of freedom. S-ar putea sa fim deja pana la glezne intr-o distopie doar ca ne miscam atat de aproape de sol incat n-avem cum sa privim imaginea de ansamblu.


Cea mai misto carte citita in ultimele 6 luni e una de Roger Scruton despre “Cultura moderna”. Era o chestie acolo care a ramas cu mine: ..“suntem liberi doar sa renuntam la libertatea noastra”...
Tot de-acolo am inteles ca “alunerea constanta in cliseu ca si teama permanenta de el sunt semne ale unei culturi inalte intrate in declin.”


Recomand descoperirea si folosirea podcasturilor. Saptamanal ascult cate unul, pe tema mea preferata - literatura SF&F. Sursa principala e Geek’s Guide to the Galaxy dar fara indoiala ca orice domeniu are posturi audio interesante. Ma salveaza de timpi morti cand pedalez... Incerc sa fiu consecvent regulii “nu-ti irosi timpul, e pretios”. Merge deocamdata ok. La fel si “nu-ti vinde sufletul, inchiriaza-l.”


Revelatia saptamanii: fiecare femeie are cate-o eticheta muzicala. You can hear it in the distance, as she walks alone...

Statusul saptamanii: Idle.

Am gasit asta... e mai buna decat originalul. Miles Kane, y u no make more last shadow puppets?

Are you hipster enough for this?

16 iunie 2012

Ps-uri (VIII)

Te-ai gandit vreodata la situatia asta: doi sau mai multi oameni la o masa, intr-o cafenea, brusc surprinsi de un dezastru cataclismic - a apocalipsa neasteptata - murind pe locurile lor si fiind astfel ingropati in uitare laolalta cu restul lumii. Iar sute sau mii de ani mai tarziu vizitatori necunoscuti le descopera ramasitele, in acelasi loc, langa aceeasi masa dintr-o daramatura de cafenea si tot ce mai pot recupera pentru a afla cine erau acei oameni sunt telefoanele lor mult prea inteligente. Te-ai gandit vreodata cate poti afla dintr-o verificare atenta a SMS-urilor? Nume, relatii, intimitati, clisee verbale, obsesii muzicale, preferinte recreationale, locuri si paturi frecventate, reflectii nocturne, saluturi matiale, typo-uri si limitele patetice ale sensibilitatii fiecaruia. Short message life. O viata scurta si intens redactata...

14 iunie 2012

Muzica noua: Pistol cu capse

Suna bine baietii astia. Merita verificati. In special piesa asta "Ea crede..." cred ca are destula forta reflexiva incat sa intre in heavy rotation pe la 12 noaptea cand bei un pahar de vin in fata monitorului si duci lipsa de inspiratie. Ma intreb cate fete s-or regasi prin versurile astea... cel putin una stiu eu.




Ea crede ca stie 
Tot ce-i bine sau ce-i rau si
N-are incredere in nimeni 
Pe nimeni nu asculta cand e greu
Si nu ii pasa...


Bonus: concert 30 de minute Guerrilive Radio Session. In caz ca v-a prins.

Experienta Street Delivery

Tema celei de-a 6 editii Street Delivery este in acest an "Experiente" si vine ca un bobarnac in nasul finut al celor care plang pe interneti ca-n "orasul asta nu se-ntampla (aproape) nimic." Eu sunt tare curios ce experiente transfigurante au suferit ei prin alte parti de sunt atat de incredintati ca orice se intampla in Timisoara e submediocru. In ce ma priveste, cred ca inainte sa te oftici, trebuie sa te bagi la intimitati cu experientele astea locale - cate-or fi ele - si sa le gusti peindelete, pentru ca apoi, satul de ele si dorind ceva mai mult, sa ceri sau sa cauti sa le faci sa devina realitate. Nu mi-s "banatan fudul" si nici nu cred ca optiunile culturale sau recreative din oras sunt extraordinare insa stiu ca sunt macar constante. Da, se poate si mai bine, dar se putea si mai rau... vezi la orasele din jur.

Asa, revenind. In weekend: Street Delivery.

Din 15 până în 17 iunie lansăm invitaţia de a trăi intens, diferit, prin „Experienţe” – tema din acest an a festivalului Street Delivery. Pe parcursul celor trei zile cei care vor ajunge pe strada Mercy vor avea ocazia să se bucure de ateliere care mai de care, filme documentare unul şi unul, premiate la Festivalul Internaţional de Film Documentar Astra – Sibiu, guerrilla tango – tango în stradă, dans contemporan, teatru de la Hooleelogans, poezie în stradă de la Iv cel naiv sonorizată de Ovidiu Zimcea şi de invitaţii săi în cadrul proiectului ambiental Basme şi concerte la ceas de seară.
Amenajarea strazii va fi facuta dupa o idee a Teatrului Maghiar din Timisoara. Vor fi ca de obicei o gramada de ateliere si workshopuri de pictat si confectionat tot felul de nebunii dar ce mi-a atras atentia este prezenta celor de la Revista Comics, a prietenilor de la MokumCafe (cu o instalatie Mokumophon) si a unui atelier de caligrafie araba.
Nu se poate o editie Street Delivery fara seri de concerte in strada: vineri ambianta e asigurata de StikeTM, Anonim TM si trupa TAPS, sambata Rubik's Cube deschid seara pentru The Amsterdams iar duminica Brazda lui Novac si PNAL inchid festivitatile.


Sa nu uitam ca tot vineri vor fi la Carturesti Mercy de la 18:30 si cei de la byron, la povesti, autografe si proiectii dvd cu concertul lor din salina Turda, asteptand startul celui din Life!Pub, de la 21:30. E de mers, parerea mea. Concertele lor sunt chiar reusite.



Conteaza daca mentionez ca toata experienta Street Delivery se intampla in Bucuresti si in Timisoara?

Emotionally damaged for dummies


a fi damblagit emotional e identic cu a avea o ciorna goala-n word cu titlul damblagit emotional. ca asta in care scriu acum. o tii cateva luni bune si nu esti in stare sa pui doua vorbe-n ea. la fel e si damblagitul emotional. o ciorna goala in care sentimentele nu mai sunt capabile sa dea o forma carnoasa dialogului conventional. o pagina alba in care nimeni nu mai poate citi nimic decat, eventual, titlul ingrosat. “damblagit emotional”. accidentat in miezul sinelui tau. temporar lipsit de cerneala-n obraji sau partial analfabetizat. tablita de ceara alb-galbuie, lipicios-bolnavicioasa, pe care nici o palma calda nu mai poate scrijeli o istorie comuna... dar ce s-ar mai putea scrie intr-o ciorna ca asta cand insusi izvorul cuvintelor a secat. muza si-a facut bagajele si a plecat fara sa priveasca in urma, luand cu ea si dictionarul vostru biling. writer’s block de o alta factura. din fericire sufletul e echipat cu circuite de redundanta emotionala fiind astfel rebutabil. ce sa-i faci, mecanism de autoconservare si propagare a iubirii de gen si specie. doar in cazuri extreme se poate incerca un by-pas, exportand efluviul sentimental catre medii noi de propagare. medii mai soft. ca pagina de word, spre exemplu...

13 iunie 2012

Stimate dom' primar, internetul nu uita

La Timisoara avem dupa 12 ani un alt primar. Fost rector al Universitatii Politehnice si senator de Timis, Nicolae Robu a strans aproape 50% din voturile exprimate duminica. Totusi, prezenta la vot a fost extrem de slaba (23%), ceea ce ma pune in fata unei dileme: doar 11,5 % din timisorenii cu drept de vot il cred pe omul asta in stare sa "aduca schimbarea". Celorlalti ori nu le pasa cine e la carma, ori nu au nevoie de schimbare ori nu-l cred in stare. Irelevant. Ceea ce e intr-adevar relevant este ca dl Robu are un program concis si deloc irealizabil cu care sunt sigur ca a convins niste oameni sa-i dea votul. Acum eu sunt foarte hotarat sa-l vad cat de bine se tine de cuvant sau cat de eficient se dovedeste a fi in fotoliul de primar. In urma alegerilor pentru prima oara Timisoara are o "singura" culoare politica la Primarie, CJT si CL. Deci bete-n roate, tehnic, n-ar fi foarte simplu de bagat. Asa ca vreau sa vad dupa 6 luni ca macar jumatate din prioritatile astea s-au realizat. Chit ca o parte din ele nu ma supara asa de mult. E o chestiune de cuvant.

Pentru arhiva le salvez aici:

1. Mutarea/demolarea monstruoasei cladiri din sticla din P-ta Victoriei.
- sa fiu drept, acvariul ala nu-mi aduce nici o ofensa. plus ca de-acolo imi iau covrigi si alte chestii. am o problema doar cu mirosul de smecherie ilegala care pluteste in jurul sau.

2. Repararea trotuarelor din centrul istoric (str. V. Alexandri etc) si a aleilor de pe malul Begai.
- din cate stiu eu ambele treburi sunt incluse in proiecte mai ample de refacere a centrului si a cursului Begai. Deci nu va fi posibil sa le finalizazi in 6 luni daca proiectele au termene pe 3-4 ani.

3. Desfiintarea cvasigenerala a fasiilor de pamant (pretinse "spatii verzi") dintre trotuare si carosabil - principala sursa a prafului si noroiului din Timisoara.
- cu asta sunt de acord. chiar si acoperirea lor cu dale ecologice ar fi o solutie. sper sa nu fie insa doar o "factura electorala" pentru niste baieti destepti de la asfaltari.

4. Transformarea in spatii verzi a tuturor spatiilor virane din oras care se preteaza la asa ceva.
- ok, e de bun simt. dar ultima chestie care ne lipseste sunt parcurile. nu m-ar deranja mai multe dar daca-i vorba de pus tuia si arbori exotici intre doua blocuri mai bine ma lipsesc.

5. Curatarea orasului de caini fara stapan, prin prinderea, sterilizarea si tinerea lor in adaposturi.
- foarte bine, nimic rau in asta, dar cate adaposturi sunt in Timisoara si cat timp vor putea sa-i tina pe cei sanatosi?

6. Eradicarea cersetoriei si vagabondajului in oras.
- hmm asta ar fi posibila in 6 luni doar cu "solutia finala". vise. totusi, reducerea impactului lor ar fi realizabila daca s-ar intensifica eforturile celor de la ordine publica. daca s-ar mai infiinta niste adaposturi, s-ar finanta cele existente, gasi niste solutii pentru acesti pierde-vara ca sa-i integrezi in campul muncii...

7. Simplificarea birocratiei si scurtarea drastica a termenelor de acordare a diverselor avize si, in general, de raspuns la demersurile cetatenilor.
- daca reuseste asta nici nu mai conteaza ca restul si-au depasit termenul.

8. Curatarea orasului de buruieni (multe dintre ele -de ex ambrozia- datatoare de alergii).
- as vrea sa inceapa de ieri.

9. Reducerea timpului pierdut de cetateni in asteptarea mijloacelor de transport in comun, prin imbunatatirea frecventei de circulatie a acestora.
- doar unele linii au asemenea probleme si cred ca se poate lucra la optimizare. deci o chestiune rezolvabila.

10. Plombarea tuturor gropilor din asfalt.
- oricat le-am plomba pana nu stam cu biciul pe constructori sa-si faca bine treaba tot or sa ne tot pice plombele.

11. Infiintarea Directiilor de Educatie si Sanatate la Primarie.
- nu sunt sigur daca asta inseamna mai multa sau mai putina birocratie. oricum pare a fi cea mai usoara prioritate. probabil ca prima ciorna de deja gata.

Mi-as fi dorit sa fie incluse in prioritati urgente si accelerarea/fnalizarea centurii Timisoarei plus inceperea unor lucrari la niste parcari noi sub/supraterane in zona centrala ca asta ne omoara incet si sigur.

In fine, ceasul ticaie. Vedem ce si cum in 6 luni...

11 iunie 2012

Ps-uri (VII)

Un prieten mi-a spus odata:
“Stii, intotdeauna poti sa-ti dai seama cand un barbat vorbeste la telefon cu o femeie pe care o place.” Cum asa, l-am intrebat. “Are o anumita expresie tampa pe fata.”
Avea dreptate. Tocmai vorbeam cu o femeie pe care o, oarecum, placeam.
Femeia a plecat, expresia a ramas.


08 iunie 2012

Noul Parc al Copiilor

Am dat ieri o tura prin noul Parc al Copiilor din Timisoara profitand de faptul ca era zi de munca, amiaza si puteam sa pedalez prin el fara teama de a accidenta niste pusti prinsi in jocurile copilariei. N-am de zis decat atat: niste bani (2 milioane de euro) cheltuiti cu folos. Nu mi se pare o suma chiar asa de mare. Am un parc in zona modernizat de Petrom cu vreo 100.000 de euro si e o zecime din Parcul Copiilor. Deci, alei retrasate, arbusti noi plantati, locuri de joaca pentru toate varstele si care solicita imaginatia, carusel, trenulet electric, pista de minigolf, traseu de barcute pe apa, labirint verde (ce-i drept mai tre sa creasca), trambuline, tobogane si hutulusuri plus multe locuri de odihna: banci, hamace etc. Probabil cea mai utila investitie sunt cele doua toalete noi si ultramoderne instalate in parc... din punctul meu de vedere atentia pentru igiena e etalonul de civilizatie al unei societati. Am inteles ca se mai deschide si o cofetarie, se repara tunelul groazei si mai sunt niste instalatii de adus si montat. Presimt ca Parcul redevine un loc potrivit ca sa-ti duci odrasla in timpul liber... Nu comentez deschiderea lui chiar in campania electorala intrucat nu-mi pierd vremea cu discutii lipsite de valoare. Indiferent cine a luptat sa fie gata, parintii copiilor ii sunt recunoscatori...












06 iunie 2012

A life worth living


Cele trei lucruri care fac viata sa merite a fi traita sunt somnul matinal, cafeaua de dupa-amiaza, aspru-aromata si musai de la espressor si conversatiile la ore tarzii din noapte cand limba-i sloboda, mintea usor amortita iar principiile isi testeaza limitele.
De ce? Toate trei sunt savurate in mod deplin constient.

Luna rockului la Timisoara

Luna trecuta am avut parte de un mic ambuteiaj in zona culturala timisoreana axata pe teatru si film: Timishort, Festivalul Filmului European, Tres Court, ZFANG, FEST-FDR si TESZT s-au cam calcat pe picioare sa ne aduca in salile lor. Dar a fost frumos. Luna asta se pare insa ca vom vedea mai multe concerte rock decat in tot anul.

Fundatia Jazz Banat reinvie TimRock, un festival iubit inainte de '89 care iata vrea sa repuna orasul nostru pe harta concertelor de rock autohnton. De azi pana vineri (6-8 iunie) la Muzeul Satului Banatean vor zdrangani chitari si vor rupe tobe peste 20 de trupe de rock hard, heavy, alternativ sau psihedelic plus un pic de jazz/blues si, de ce nu, folk cu Mircea Baniciu. Concertele incep de la 17, biletele costa 30 de lei pe zi, iar elevii de liceu intra gratis.
Programul pe zile l-am vazut aici. Contine Iris, Vita de Vie, Kripton, Bio, Toxic, Implant Pentru Refuz si multi altii iar vineri canta Coma! Tot ce-mi doream acum 2 luni era sa-i vad live la Timisoara. Mno...

Pe 15 iunie Byron se reintorc in Timisoara cu un concert de lansare a DVD-ului Live Underground ce cuprinde doua concerte ale baietilor tinute in salina Turda. Muzica si dansul se vor petrece in LifePub de la ora 21:30.

Proaspat iesita de la tipar e stirea lui Zoli Varga cum ca un nou festival de rock se naste la Timisoara, sub patronajul Scotish Pub-ului. I.Rock Festival se va intampla in 22 iunie la Centrul de Afaceri si va aduna intr-o singura seara si pe o singura scena niste trupe foarte misto de rock-indie-pop. Deci in schimbul a 30 de lei ii vedem si auzim pe Phaser, Toulouse Lautrec, The MOOod, Travka, Les Elephants Bizarres, Grimus, Furio Snails si din nou Vita de Vie. Fain, zic. O sa fim varza dupa dar nu-i bai.

05 iunie 2012

Inspectia tehnica periodica

In ce ma priveste am ajuns la concluzia ca o vizita la ITP e foarte asemanatoare cu o vizita la ginecolog. Iti duci nevasta masina la medic si astepti rezultatul.. Ii verifica astia seria de sasiu, franele, luminile, gazele, kilometrajul, ii testeaza motorul etc, toate astea in vreme ce tu stai pe tusa incercand sa ghicesti ce rezultate vei primi in final... Mai e buna de calarit sau tre sa mai bagi bani in ea... Pe bune ca nu poti sa-ti dai seama daca e totul in ordine sub capota sau ti-ai cam facut de cap cu ea. Si nici nu poti sa-l iscodesti pe maistru cu intrebari de genu “merge bine maistore?” sau “cum is franele?” “vedeti, azi i-am schimbat uleiu’!” ca nu primesti decat mormaieli si raspunsuri vagi. Si daca i s-aprinde o lampa e bine sau rau si daca i se stinge una e probabil rau (si-atunci ii pocnesti una discret) iar de ti-o suie pe cric e mai bine sa parasesti sala... Nu vrei sa vezi ce se ascunde pe sub dansa. Asta-i riscul sa ai o masina “tinerica” de vreo 16 ani care de-afara zici ca-i buna de scos la plimbare dar care prin acte miroase a jailbait. Ca doar timpul trece atat de repede... cine mai tine scorul inspectiilor tehnice periodica? Afara de doamne, desigur...

03 iunie 2012

Timperfect

Exista oare un timp perfect ales pentru ceva? Un moment precis de confluenta in care hazardul si predestinarea sa se completeze reciproc intr-o situatie perfecta? Am dubii ca asa ceva se poate intampla. Si totusi n-am incetat vreodata sa ratez sau sa aman repetat oportunitati cu scuza “nu e momentul potrivit.

Cred ca, intr-un final, momentul potrivit e acela in care iei efectiv o decizie. El nu exista dinainte si nici nu te asteapta undeva pe linia vietii. Se cristalizeaza instantaneu ca marcaj temporal pentru o hotarare personala. Privind in urma il poti identifica cu exactitate ca “acesta fiind momentul in care a pornit totul”. Sigur, consecintele pot fi mai mult sau mai putin placute, dar de aici nu poti specula ca daca mai asteptai o ora, o zi, o saptamana, rezultatele ar fi fost altele. Timpul potrivit sau perfect ales apare astfel doar privit retroactiv.

Pacatul nostru e ca ne-am apucat sa masuram, clasificam, eficientizam timpul. Sa-i acordam diverse grade de importanta, atribute si epitete, sa-l personalizam, sa ni-l apropriem, cand el nu-i decat o idee abstracta prin care sa ne tinem sub observatie propria efemeritate. Noi nu intarziem ci “pierdem notiunea timpului”, nu ajungem mai devreme ci “am avut timpul de partea noastra”, nu pierim ci, pus si simplu, “timpul ni s-a terminat”. La fel, avem parte de timpuri extraordinare, nesemnificative sau pur si simplu jalnice. Iar intotdeauna pe timpul meu era 'mai altfel' decat pe timpul tau.

Ne-am pus asadar in slujba timpului si l-am lasat sa preia fraiele existentei noastre. In loc sa-l folosim doar ca unitate de masura a propriei istorii, ne bizuim pe el ca sa ne punem la indoiala propriile actiuni. Ca si cand ar fi un sfetnic bun care ne poate garanta justetea hotararilor noastre de moment ori cu care vom imparti raspunderea pentru erorile comise. E ridicol. Suntem proprii nostri stapani. Noi le rezolvam pe toate chiar daca ne place sa spunem ca “timpul le rezolva pe toate”. Timpul e doar martorul mut al propiilor noastre reusite. Sau insuccese, dupa caz.

Perfectiunea nu e caracteristica nici timpului. Perfectiunea e un mod euforic si exclusivist de a considera lucrurile, inclusiv timpul. E un fel de a face pace cu tine insuti admitand ca, in ceea ce te priveste, mai bine de atat lucrurile nu au nevoie sa fie. Nu trebuie cautat un consens general asupra a ce poate fi perfect sau in ce fel. Consensul e doar personal... intre tine si constiinta ta.

Drept urmare, timpul perfect potrivit e cel in care tu decizi ca e momentul sa faci ceva pentru tine. E un act de curaj. Ca o zbatere de aripi peste o culme sau peste marginea unei prapastii. Indiferent daca te inalti spre cer sau te prabusesti in adancurile propriilor temeri si deziluzii, nimeni nu va putea spune ca zborul tau nu a fost ceva absolut unic. E pana la urma un risc asumat pentru o sansa incerta.

02 iunie 2012

Originile grecesti ale culturii europene

Mi se pare ironic cum roata istoriei se intoarce ciclic si-i rastoarna pe cei mari in mizerie, ii ridica pe cei oropsiti in pozitii de invidiat si-i pune pe copii in situatia de a lua decizii lucide spre a-si renega parintii, bunicii, stramosii... Din ratiuni economice suntem destul de aproape sa-i dam pe greci afara din Europa uitand ca, daca nu erau ei, nu aveam o "Europa" de care sa vorbim. Nu comentez daca e bine sau rau insa am profitat de ocazie sa citesc cartea unui amic timisorean, Dan Ungureanu, despre Originile grecesti ale culturii europene. Pare-se ca totul de la democratie la cutura urbana, arte, stiinte (mai putin medicina egipteana si matematica babiloniana), teatru, filosofie a fost mai intai initiat de greci si apoi exportat pe cale romana sau orientala in restul Europei.


"Educatia, grecii au inventat-o. Numele scolii e grec: scholé avea insa la inceputuri sensul de timp liber, ragaz, loisir, hobby. Era timpul cand nu se lucra.
La evrei, la care educatia a aparut mai tarziu, dar independent de greci, ea s-a nascut din studierea textelor sfinte, a Thorei si a Thalmudului. Educatia ebraica se naste din religie. Cea greaca se naste din exercitiile gimnastice, din instructia militara obligatorie pentru tineri. Puternic marcata religios, educatia ebraica nu putea sa se exporte, ea ramane un pur produs iudaic. Educatia greaca, mai pragmatica, a putut sa treaca granitele Greciei. 
Modelul educatiei este instructia militara. In Sparta, ea constituia o preocupare a statului, si cruprinde toti copiii peste 7 ani. Paradoxal, in acest stat inapoiat si conservator, fetele sunt educate impreuna cu baietii si fac aceleasi exercitii. In Europa moderna, abia dupa 1945 baietii si fetele au putut invata in aceleasi scoli si aceleasi clase." 
"Civilizatia greaca era o civilizatie esentialmente urbana. Aproape toata lumea stia sa scrie si sa citeasca in Grecia clasica. In Evul Mediu, scrisul si cititul redevin, ca la evrei, apanajul clerului, iar societatea, din urbana cum fusese in Antichitate, devine rurala. Predominanta culturii religioase asupra celei laice sau pragmatice, a vietii rurale asupra celei urbane explica suficient regresul real al educatiei. 
In afara de gimnastica si scris, grecii mai invatau si muzica la scoala, si probabil si dansul. Mai conservatori, romanii au abandonat cantecul si dansul sclavilor si sclavelor, excluzandu-le din educatie, si atitudinea fata de cele doua (considerate pe nedrept frivole) s-a perpetuat pana tarziu in Europa. Renasterea, o data cu recuperarea textelor grecesti antice, recupereaza si educatia muzicala, ideal pur grec." 
"Alfabetul grec a fost preluat de catre greci de la fenicieni (sec IX-VIII i Hr.). Grecii cunoscusera scrisul chiar inainte de adoptarea alfabetului si folseau silabarul inventat de un popor necunoscut care locuise in Grecia inaintea lor. Ei au instituit insa notarea consecventa a vocalelor (alfa, iota, epsilon, eta, omicron, omega si ypsilon indica nu doar sunetele a, e, i, o, y, ci si lungimea lor) o cucerire extrem de importanta care a facut ca scrierea alfabetica sa se generalizeze.  
"Din alfabetul grec provine alfabetul etrusc si alfabetul latin, acesta din urma imprumutat dintr-o varianta a alfabetului grec din sec VI i Hr. Tot din alfabetul grec provine si alfabetul copt, in care sunt scrise textele crestine egiptene din sec IV-X. Ele au permis cunoasterea limbii egiptene, cu lexic si gramatica, inainte sa fie descifrate hieroglifele. Champollion, atunci cand a descifrat piatra de la Rosetta, cunostea limba copta, stia ce sa caute. Din alfabetul grec provine si alfabetul slavilor. El a fost numit in mod abuziv chirilic, dupa Chiril si Metodiu, apostolii slavilor. Alfabetul slav n-a avut nevoie sa fie inventat de nimeni, fiind o simpla varianta a alfabetului grec, a minusculelor din sec VIII. Slavii i-au adaugat semnele pentru ş si ţ, pentru č si j, sunete pe care grecii, peltici si sisiiti, nu le aveau ." 
"Greaca era la Roma limba de instructie, limba retoricii, limba celor educati, ca franceza in Rusia secolului XIX. Era, cum este engleza azi printre liceeni, argoul intimitatilor de indragostiti, limba de familie." 
"Polis e numele grecesc al orasului. Orasul grec s-a nascut din sedentarizarea de tip agricultural a unui popor indo-european nomad, crescator de animale. Orasul e inventia popoarelor din Orientul Apropiat si s-a nascut datorita agriculturii. Primele orase mari din istorie apar in Mesopotamia. Orasul grec e sinteza dintre orasul vechi, oriental, si un sistem de conducere nou, inventat de greci, democratia. Grecii se ocupau, desigur, si cu agricultura - destul de putin de altfel - dar aveau putine sate. Existau orase mici si foarte mici, insa sate nu; in istoria mai recenta avem ca exemple mai la indemana Italia medievala, Galitia secolelor XVIII-XIX si exemplul american - Statele Unite n-au sate." 
"Exista in istorie fluxuri si refluxuri. Antichitatea e in primul rand dominata de o civilizatie urbana, iar evul mediu e predominant rural. Este un reflux clar dar in Occident miscarea se inverseaza destul de devreme, din fericire, in favoarea oraselor. In Imperiul Bizantin, dimpotriva, miscarea de ruralizare e durabila. Din sec III e.n. pana azi poporul grec a devenit dintr-un popor urban, cu cultura scrisa laica, un popor rural. In aceasta rezida esentialul decaderii grecesti. Poporul roman si cel rus au fost si ele rurale si acesta e motivul inapoierii lor culturale pana in modernitate." 
"Conceptul de societati urbane/societati rurale se suprapune intrucatva pe perechea Gesellschaft/Gemeinschaft (“societate/comunitate”) a lui Tonnies. Una din ideile fecunde ale lui Tonnies e corelarea dintre diferitele grade de toleranta a celor doua tipuri de colectivitate. Orasul e tolerant iar satul intolerant, si asta indiferent de religia poporului respectiv, de traditii, situatia economica, conjunctura istorica sau alte criterii."

01 iunie 2012

Loveblood

Look at the mess we made!
This is a miracle
Like falling from your treehouse
In a wintersleep
and waking up inlove all summerlong.

Don’t run
I promise  you the best days of your life.
Nothing is like anything you’ve seen
in the capital cities you’ve always dreamed at
Yes, the brightest lights come from my bad veins
It is the perfect colour of the loveblood.

How do I know?
Unfold this origami.
Watch out:
it’s slipping away...