13 decembrie 2008

Cosmarul perfect


Mi se intampla uneori, foarte rar ce-i drept, sa mai si visez atunci cand dorm. Din nefericire, aproape de fiecare data, uit ce visez. Uneori insa, se petrece ceva atat de ciudat si de marcant in procesul de trezire incat imi ramane mult timp intiparit in memorie. Numai anul asta s-a intamplat de 2 ori deja. Am ajuns chiar s-o numesc "starea de groaza perfecta" si sa-i apreciez intensitatea la fel ca in cazul altor emotii extrem de puternice: ura sau fericirea. Nu as putea spune cum incepe totul pentru ca nu stiu. Doar se intampla. Probabil e vorba de un vis urat, un cosmar, o suferinta atat de grea in timpul somnului incat creierul mi se zbate sa se trezeasca, sa redevina constient. Partea proasta e ca trupul nu-l asculta. E sub imperiul socului fizic resimtit in somn, pe care cosmarul i l-a produs deja. De regula e vorba de o lovitura extrem de durerosa, o frica intensa de ceva nedeslusit, o senzatie de sufocare, cadere, inecare sau orice alta cauza teribila. Efectul lor e acela ca mintea mea sare ca o siguranta decuplata din lumea onirica direct in starea de veghe si devine constienta. Corpul insa mi-e paralizat. Realizez ca sunt in camera mea, in pat, dar nu pot deschide ochii si nu ma pot misca. Simt in continuare durerea provocata in vis si groaza ma cuprinde. Vreau sa strig dar gura nu se deschide si tot ce pot face e sa gem, sa mormai ceva indescifrabil, un fel de mmmmmm.... cat mai puternic, ca sa fiu cumva auzit de ceilalti adormiti mai linistiti ca mine. Desigur ca tot ce povestesc eu aici dureaza cateva secunde, intre 5 si 10, dar sunt teribile. Iar in clipa cand trupul prinde din urma mintea, revenind la normal, sunt pus intr-o dilema: sa scol toata casa in picioare, sau sa indraznesc sa adorm din nou. Aleg insa o a treia cale, cuibarindu-ma sub plapuma in pozitia fetus, cu mainile intre picioare, incercand sa-mi amintesc ce anume a provocat senzatia de groaza. Si, ce e si mai important, oare or mai pati si altii asa ceva, sau sunt unicul defect?

sursa foto

11 comentarii:

  1. N-am mai avut un cosmar adevarat de mult. Visele urate nu sunt chiar cosmaruri, daca nu mori de frica in ele si chiar daca mi se intampla ceva neplacut, nu frica e sentimentul cel mai puternic ci dezordinea si mai rar, tristetea

    RăspundețiȘtergere
  2. Tristetea inteleg, ... dar dezordinea?

    RăspundețiȘtergere
  3. E greu de descris, e confuzie si luare prin surprindere intr-un mod neplacut... dar nu e frica

    RăspundețiȘtergere
  4. well eu am visat ca era un atac terorist la metrou si veneau sa ne omoare cu topoare si drujbe :))
    a si aseara am visat ca prietenul meu ma paraseste pentru andreea marin :)) asta DA! cosmar! :))))

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) ce sa zic..atac la metrou cu topoare!! in Bruxelles ;)) Chiar ca e cosmar...De prietenul tau nu comentez, nu stiu cat de fan AM e..

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu eşti singuru' defect. Eu păţesc chestia asta de câteva ori pe an. N-aş zice lunar, dar nici că e numai de 2-3 ori. Dacă e cineva lângă mine, trebe să se aştepte să fie pus la ţinut în braţe, dacă nu....e mai nasol. N-o să fug în pat la mama, dar am dormit de câteva ori cu becu' aprins. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. man, n-are treaba cu cosmarul, etc. e un vis firesc, care e both ways - fie te ridici intr-o ascensiune verticala si ai senzatia de imponderabilitate, fie ai senzatia de cadere, picaj si atunci apar chestiile gen - incerci sa te agati de ceva, dai din picior ca si cand ai vrea sa urci o scara, sa inoti sau ceva similar.

    Totul dureaza cateva secunde si apare intotdeauna dupa 4-5 AM. don't worry, sfatul meu - nottin' bad's gonna happen. E un vis normal, si aproape toata lumea il are one way or another.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ooh, cosmarele.
    Firesc nu prea e Petre, really.
    Le experimentez destul de des, cu trairi incredibil de veridice. Ma trezesc aproape sufocat de durere sau in culmea panicii, dureaza minute intregi sa imi dau seama ca it was 'just' a dream.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce-am descris eu nu e doar un cosmar dupa care te trezesti "maama ce vis naspa". E un pic mai intens :) senzatia de prizonier in trup nu prea e placuta. Iar visele apar la orice ora din noapte, la intervale de 90 de min si dureaza in medie 15-20 min.

    RăspundețiȘtergere
  10. Simti cum vrei sa iti pui trupul in miscare si iti repeti intruna "e doar un vis", si totusi nu reusesti sa deschizi ochii, corpul nu reactioneaza, si vrei sa spui ceva, sa urli, si la exterior se aude doar un mmmm sau geamat inperceptibil. Eu una cand am parte de asa cosmar, simt cum as fi prizoniera in lumea de acolo si cel mai des visez ca ma innec si nu pot sa respir sau cad de la inaltime. Simt aerul rece ce-mi trece pe langa ureche, simt apa care imi intra in gura si atunci urlu, simt gura cum mi se deschide dar nu aud sunete, si atunci incep sa imi repet "trezeste-te, visezi, nu e real". Si deschid ochii si simt inima cum imi bate nebuneste si la fel ma gandesc ce sa fac si adopt calea ultima. Ma cuibaresc in acea pozitie care imi confera siguranta si protectia primordiala, dar nu mai adorm. Cand inchid ochii inca mai simt acea senzatie de prizoniera.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?