pornesti de-acasa cu un scop precis: sa bei o cafea si sa mai citesti un capitol din fantezia inca unui romancier decedat. pe drum te abati si intri intr-o librarie desi ti-ai promis sa nu mai cazi in astfel de ispite. uneori promisiunile nu au nici o legatura cu realitatea. le faci pentru bunastarea ta launtrica. in librarie un roman stingher iti atrage atentia... ceva de Eliade. e negru si are un titlu intrigant... Isabel si apele diavolului. nu stii din ce cauza dar simti ca ai vrea sa stii ce involburare-i acolo. ce se ascunde sub un asemenea titlu. te gandesti instantaneu la un alt Eliade care-ti sade pe noptiera. ai promis cuiva ca-l citesti. inca una din promisiunile facute poate prea usor. amintirile-ti aluneca spre alte momente conexe, cutreieri nopti de sanziene fara sanziene catre ilare ipostaze de adolescent miop. alungi fantomele propriilor amagiri si pui mana pe noul roman. incepi sa citesti din el chiar in librarie. citesti din el asteptand la casa. librara iti da emotii cand declara ca eticheta cartii e bizara... de unde o fi aparut Isabel asta? “Nu-mi trebuie bon, d-ra, eu vreau doar cartea”, spui cu hotarare. lumea zambeste... literatura simte si ea momentul prielnic. insfaci cartea si pleci din librarie... Isabel, ce nume... Fantana lui Aronofski ti se revarsa in minte... te inunda metafizic...e un moment special, unic, aproape mistic. poate ca trebuie s-o salvezi pe aceasta Isabel... poate ca trebuie s-o cunosti. citesti in statie, citesti in autobuz, in timp ce intri pe usa, pe canapea, devorezi cuvintele, unele iti sunt atat de familiare si nu in sensul ca le-ai fi auzit sau citit inainte ci pur si simplu pentru ca, intr-o forma haotica, le-ai gandit... deodata nu mai simti nevoia sa-ti pui intrebari. deodata... primesti raspunsuri.
Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează.
In sfarsit ai un criteriu de selectie.
Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează.
In sfarsit ai un criteriu de selectie.
Hm. De vreo două-trei zile, de la Heinrich încoace, încerc să definesc schimbarea de stil în vorbitul tău singur. Încă nu i-am dat de capăt. Ceea ce cred că e de bine :)
RăspundețiȘtergere@Arashi: trebuie sa evoluez si eu cumva.. in bine sau in rau. nu suport sa fiu tern. in plus, sunt inflentabil si supuz zilnic factorilor de influenta.. probabil ceva s-o prins.
RăspundețiȘtergere