E trist cand sufletul apune
Lasand in urma casa goala.
La fel e cand te strig pe nume
Si umbrele doar dau navala!
O amintire-ndepartata
A inimii bune si calde,
De zece ani nevizitata
Asta e tot ce tin in palme.
Usor te duci acolo unde
Se duc toti cei ce trec pe punte.
Cobori un deal, strabati o vale
Si regasesti casa matale...
Cu bine, bunico...
Acush am ajuns si eu pe blogul tau, si mi se pare un blog cat se poate de okay, deci cred c-am sa mai revin. :)) Fotografiile imi plac deosebit de mult, mai fac si eu de-astea, poate ar trebui sa le postez si eu...
RăspundețiȘtergereMultam de vizita si te astept se alta data:). Apropo de poze, nu toate imi apartin. Cochetez si eu cu pozatul dar nu am inca experienta si talentu pt a gasi un cadru exact pe placul textului postat.
RăspundețiȘtergerePoezia e minunata!
RăspundețiȘtergereMi-ai adus aminte de Buni a mea... Nu ca as fi uitat-o vreodata... Nu cred ca ma voi lasa vreodata s-o uit. A fost ingerul care mi-a luminat viata, in fiecare clipa, neconditionat...