06 ianuarie 2008

Revelionul Strajerilor

Stiti sentimentul ala de impacare si multumire pe care il ai atunci cand ti-a iesit ceea ce ai intreprins? Asta simt eu acum dupa ce m-am intors in TM cu trupul obosit si mintea proaspata si cu chef de munca. Dap, n-a trecut mult si sunt iar pe baricada. Asta nu inseamna ca nu am timp sa stau si sa rememorez momentele "deosebite" din vacanta. Ziceam ceva de impacare si multumire. Asta din cauza ca de mult nu am mai intreprins asa o actiune "elaborata" care sa se finalizeze asa cum imi doream. Dupa doi ani de revelioane esuate prin apartamente de bloc in acelasi cadru "familiar" de care eram deja suprasaturati, venise vremea sa luam problema in mana, sort of, si sa facem (alt)ceva. Un singur cuvant era pe buze: Munte. De data asta ne-am pus pe treaba din timp. Inca din octombrie am cautat cabane si destinatii. Am pus ochii pe Straja si am maturat netu cu cautari. Prima alegere am pierdut-o la mustata, intrucat am stat o clipa pe ganduri. Cu a doua n-a mai fost la fel. Sunat, vorbit si cumparat. Banii jos si cheia pe masa. Astfel incat cu 2 luni inainte de event, Cabana Claudiu de 17 locuri era a noastra. TOATA!!! Bed & no breakfast, lunch or dinner, asa cum ne doream. Doar urma Craciunul si stim ce face romanu de Ignat. Primul pas fiind facut a urmat o lunga si laborioasa cautare de "strajeri" dispusi sa pazeasca alaturi de noi granita dintre ani. Eram doar 9 la inceput cei care fara a sta prea mult in cumpana ne-am aruncat cu ochii inchisi si-am dat banu. Deh...ne place riscu ce mai!! Ideea e ca pe masura ce saptamanile treceau, "strajerii" se adunau si asa am facut o mica armata de 20 de oameni :)) cu care imediat dupa Craciun am plecat sa cucerim partiile. Ca arme aveam un munte de doze de bere si alte cele iar drept munitie, ce are porcu mai bun si mai gustos de oferit.
Pentru mine drumul e intotdeauna o aventura. Nu stiu cum fac ca de fiecare data gasesc cea mai lunga ruta spre destinatie, care insa pe final se dovedeste si cea mai frumoasa. Sapte dintre noi, probabil bolnavi de "sindromul omului cu rucsac", ne-am hotarat sa mergem cu autobuzul si sa cedam locurile noastre din masini bagajelor (a se citi beutura si potol) ca astea nu circula singure. In mod normal pt. a ajunge la Straja sunt suficiente un autobuz si un telescaun. Noi am gasit 3 microbuze si un Aro la acelasi pret :)). Traseul: Timisoara - Deva - Petrosani - Lupeni - Straja. Si la ora 13 eram in cabana inaintea tuturor masinilor. Cine se scoala (foarte) de dimineata, ajunge primul obosit. Cabana era asa cum speram: curata si calduroasa. Insa nu ne asteptam ca bucataria sa fie asa mica. In fine in ochii mei s-a compensat cu regula "Interzis Fumatul" pe care multi au contestat-o dar au acceptat-o in final. Ziua am petrecut-o carand "bunatatile" de la masini pana in "frigiderul fara fund", o adevarata munca herculeana. Imaginati-l pe Sisif tragand pe gheata o saniuta cu un bax de bere, unu de suc si o oala de sarmale, peste care troneaza 2 cofraje de oua :)). Iar cu 10 pasi in fata cabanei magaoaia se rastoarna. Din fericire nicio sarmaluta nu s-a trezit si niciun ou n-a fost ranit in accident. Cineva acolo sus ne iubeste ... cand ne facem de ras :)) Travaliul odata sfarsit, unii s-au dus la ski altii s-au retras la bucatarie ;).
Zilele de pana la Rev au fost de-a dreptul superbe. Un soare orbitor, frig deloc, zapada pe toate partiile, multa lume vesela. Unii au schiat altii s-au plimbat toti insa am baut si am mancat. Unii prea mult chiar:)) Printre picanterii: doua "veveritze" - Adina si Simo - care radeau sincronizat pe la usi, karaoke fara microfon, mai mult zbierat decat cantat, aruncatul din pat in miez de noapte (probabil un vis urat, ca sa nu zic mai mult :D) si alte asemenea. Punct culminant: petrecere MTV pe partie intr-un fel de club de lemn(!). Aproape c-a meritat sa urcam numai ca sa vedem pipitele in geaca de fis, cu tocuri si poseta pe umar dansand in zapada pe muzica de club. Haida de!! Fetelor ati gresit Poiana! Nici cu baetashii catarati pe capriori si dand din cap nu mi-e rusine. Adevarati reprezentanti ai sexului tare (de cap). Oricum, si noi ne-am luat portia de ridicol cand ne-am catarat pe senila ce curata partia rugandu-l pe sofer sa ne duca jos :)). Noroc ca tipu era cu capu pe umeri si nu s-a lasat convins de o gasca de 10 inconstienti!!
Noaptea dintre Ani am petrecut-o in fum de gratare (unii mai mult decat altii) si stropi de sampanie in vreme ce o ninsoare fina incepea sa prevestesca viscolul de a doua zi. Dupa ora 12 si o ora de cantece de "La Multi Ani" am inceput o batalie ca la Posada cu bulgari de zapata(mai mult gheata) cu o alta trupa . Ei pe deal, noi in vale. Pe la jumate ne-am prins ca sunt tot de-ai nostri si lupta a devenit si mai apriga. Pana la urma a ramas indecisa si cu mainile inghetate am dat pace - mai bine bem! Alt eveniment notabil a fost sarbatorirea zilei de nastere a unui prieten, prilej de a glumi pe seama girafelor sculptate primite cadou si botezate imediat "capre". Acum Silviu poti sa mergi linistit cu Capra!!! Ninsoarea care a inceput in noaptea de An Nou a asternut pana dimineata peste jumate de metru de zapada. Iar viscolul n-a contenit nici a doua zi, desi mai slabise din putere. A fost o zi perfecta: nu se prea schia, asa ca loc berechet pentru sanii. Intreceri, accidente, unele chiar spectaculoase si din fericire fara oase rupte intre ai nostri(Cami ce-ti face vanataia ca celalalt inca-si cauta dintii prin zapada?), o partida de bulgareala cu nefericitii de pe telescaun care nu puteau riposta decat cu cuvinte grele sau cu zambete indulgente. Daca cititi aceste randuri sa stiti ca n-a fost din rautate, era doar o gluma nevinovata, un mod hilar de a ne bucura de zapada si de a va ura "La Multi Ani". In consecinta it was one hell of a rich day!! De departe eroul cu cele mai multe peripetii a fost Emi, zis Ben Gay, care dupa un accident la sanius care l-a scos din competitie era cat pe ce sa fie calcat de ATV-ul Jandarmeriei, normal, pe aceeasi saniuta :)). In rest, ce sa va mai povestesc? Ca se poate comanda pizza pe partie si ti-o aduce cu ATV-ul. Tre sa vezi ca sa crezi.
Intoarcerea a fost lipsita de peripetii si caracterizata de melancolia tipica sfarsitului de vacanta/concediu. Numai fete(adica chipuri :-p) apatice in fiecare masina, insufletite din cand in cand la scurtele opriri de prin benzinarii. Demn de remarcat au fost copacii incarcati cu zapada dintre Petrosani si Hateg care ne ofereau o imagine parca din alta lume, exact ca in felicitarile Hallmark. Am ajuns acasa exact de ziua mamei si la timp pentru a prinde masa festiva - o pizza in oras.
Cam asta a fost aventura la Straja de care eu sunt multumit in mare. Asa ca, vorba celor de pe sanie: ne mai dam o data?

2 comentarii:

  1. :(( ce frumoooooos. Chiar te invidiez mai mult. De cand imi doresc si eu asa o vacanta, dar eu n-am asa prieteni de treaba si de pusi pe distractie, numai fete care se lamenteaza si care nu se mobilizaeaza deloc. :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Va trebe o mana de barbat acolo, care sa ia fraiele :). Sau poate tu ar trebui sa o faci. Bate-le la cap pana le convingi...

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?