09 septembrie 2008

What does an angel feel?

"The last thing an angel feels is falling". Nu stiu de ce dar fraza asta mi s-a incalcit printre neuroni si nu mai pot sa mi-o scot din cap. Tot stau si ma gandesc la ea. De ce ultimul lucru? Se presupune ca ingerii sunt eterni, nemuritori etc, cum e posibil ca ceva sa fie final pentru ei? Si apoi imi pica fisa. Finalitatea e o consecinta, deci ceva s-a intamplat inainte, ceva rau... Atunci unde ar putea gresi un inger, atat de groaznic, incat sa sufere o consecinta de genul asta? O cauza ar fi iubirea, vezi City of Angels, dar acolo nu era o pedeapsa propriu-zisa, mai degraba liberul albitru. Apoi caderea in ispita si pierderea favorii divine, see Constantine, are aceeasi consecinta - pierderea aripilor si picajul. Totusi, ingerii aveau reputatia de incoruptibili, imposibil de ispitit. Si atunci cum... Adica, ei chiar sunt creaturi divine, neprihanite, cum ar putea cadea in felul asta? Il stiti pe Iisus, half god half man, a rezistat de 3 ori ispitei. De ce o fiinta intru-totul divina ar fi mai slaba? Nu inteleg...
No, cam asta ma sacaia pe mine azi dimineata. Oi fi sub influenta filmului de aseara, Gabriel, un amestec de Equilibrium si Constantine, cu actori quasi-anonimi... sau poate mi-a placut prea tare melodia de mai jos, cine stie. Si daca tot sunt pe subiect, s-a gandit cineva vreo clipa de ce numai ingerii sunt supusi ispitei(!), iar demonii nu pot fi convinsi sa ascende spre slava divina. I mean, com'on, coruptia functioneaza in ambele sensuri :D.


Lamb - Gabriel

5 comentarii:

  1. Stiu si eu Gabriel, e tare. And yes people, Angels do kill ! >:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acum, nu vreau sa stric distractia acestui discurs cu privire la mitos.ul angelic in cultura actuala dar... aaa... Ingeri (in teologia Crestin-Ortodoxa) sunt fiinte celeste cu o gandire intuitiva si nu discursiva ca a oamenilor astfel ca, orice act de gandire duce la cunoasterea scopului final... bla bla (pentru mai multe detalii "Dogmatica Ortodoxa" Pr. Prof. Dr. Todoran&Zagrean, Ed. Renasterea p. 142 (editia V)). Deci... el cand isi gandeste fapta o si simte o si vede o si infaptuieste si ajunge in acelasi timp la finele ei, fiind astfel irevocabil inger sau demon. De aia nu se fac mutatii la ora actuala ;)

    P.S. Imi pare rau c-am stricat distractia, mi se mai intampla :(

    RăspundețiȘtergere
  3. N-ai stricat nimic, nu-ti fa sange rau! Multam de clarificare, vad ca esti in tema. Eu m-am referit mai degraba la modul cum e vazut acest subiect in cinema, unde tot timpul ispita vine dintr-o singura directie. De ce n-ar explora si cealalta ipoteza, a urcarii spre lumina.

    RăspundețiȘtergere
  4. Vazut. Placut. De vazut din nou ca sunt replici inteligente. Singura chestie care nu mi-a placut a fost ca de cateva ori am iesit din atmosfera filmului, adica am simtit ca e film, nu m-a captivat intr-atat incat sa uit de realitate. Alte filme au reusit asta. Dar asa cum am zis: de vazut din nou.
    Aaaah si acum urmaresc pe youtube: Gabriel - Behind the madness, documentarul despre film. Daca te intere. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. O sa caut si eu documentarul. Mersi :)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?