19 ianuarie 2008

Parcul fara banci

- Ma scuzati, ce faceti aici?
- ...
- Alo, domnu, ce se intampla aici?
- Ce vrei si tu?
- Intrebam ce se intampla!
- Pai nu se vede? Taiem bancile! ...Hai, mai repede si cu asta odata!!
- Asta vad. Dar de ce?
- Ordin de la primarie!
- Primaria a dat ordin sa taiati bancile? Dupa ce tot ea le-a montat?!
- Da.
- Ce motiv ar avea?
- Nu stiu. Cica au fost sesizari ca se aduna boschetarii si dorm pe ele!
- Si asta e masura luata? Sa taie bancile!
- ...
- De ce nu aduna boschetarii in adaposturi?
- Nu stiu dom-le! Nu-i treaba mea. Eu execut ce mi se spune.
- Iar eu contest ce se dispune! E o decizie stupida!
- Zi asta la primarie nu mie.
- Ii ard eu la vot de nu se vad!
- Degeaba, oamenii se schimba dar Primaria tot aia ramane.
- ...
- Hai baieti, mai avem una si gata! ...Auzi tinere, da ce esti atat de afectat?
- Amintirile!
- Cu parcul asta?
- Da...prima mare dragoste a inceput aici!
- Ehe... tineretea asta. Frumoase vremuri!
- Intradevar. Stiti, asta era banca noastra...
- Aha...
- Da, aici m-a asteptat la prima intalnire. Plouase si era toata uda, dar m-a asteptat. Eu am venit intr-un suflet!
- Erai indragostit nu-i asa?
- Pana in varful urechilor...
- Si ce s-a intamplat?
- Au urmat 2 luni minunate...
- Doar atat?
- Exact 62 de zile...atat a durat!
- Ce s-a intamplat?
- Intr-o seara cand pleca de la mine a asteptat-o fostul. Nu stiu cum a convins-o sa se suie in masina!?
- ...
- Pe drum au avut o cearta, si ... masina a scapat de sub control. Un stalp era pe dreapta...
- Stii, nu e nevoie...
- Ea nu purta centura si a zburat prin parbriz...
- ...
- A stat 6 luni in coma, iar cand s-a trezit isi pierduse memoria...
- La naiba!
- Nu-si mai amintea de mine. Nu m-a recunoscut...uitase totul...parcul, banca...
- Lasa, nu te mai gandi.
- Il tinea minte doar pe el, din cauza caruia ajunsese asa...Am vrut sa-l omor...ma crezi?
- Hei nu vorbi asa. Viata e nedreapta, stim cu totii...
- Da. E ticaloasa...
- O sa iti revii tu. Esti tanar doar!
- Asa zic toti...
- Acum, daca nu te superi, eu tre sa termin cu astea pana la 12!
- Da, sigur, scuze de intrerupere.
- Stai linistit.
- Atunci va las. Spor la treaba!
- Auzi tinere...Asta e banca cu pricina?
- Da...
- Stii ce...ia-o cu tine. Oricum o aruncam la fier vechi.
- Se poate?
- Sigur ca da...ia-o linistit.
- Bine, aduc masina imediat!
- Hai.
- Auziti...dar totusi, ce puneti in locul bancilor?
- Scaune. Din fier forjat! Sa-i vad atunci pe boschetari!!

5 comentarii:

  1. :( Pai si eu voiam sa-mi fac amintiri acolo...

    Povestea e fictiune sau 'istorie'? Daca e fictiune, trebuie sa te felicit! :) Daca nu... wow!

    Sad story, either way... :-<

    RăspundețiȘtergere
  2. E aproape in intregime un dialog fictiv :p

    RăspundețiȘtergere
  3. 1. te felicit pentru naturaletea dialogurilor tale. pentru redarea povestii prin ele. la fel ca la teatru.
    2. povestea e intr-adevar trista, si sper sa n-aiba nici o farama de adevar. ;)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?