20 ianuarie 2012

Analogii vicioase

"Trebuie sa-ti porti viciile ca pe o mantie împărătească, fără grabă. Ca pe un nimb pe care-l ignori, prefăcându-te că nu-l observi..
Nu există decât fiinţe cu vicii ale căror contururi nu se estompează în mocirla străvezie a atmosferei.
Frumuseţea este un viciu, minunat, al formei."


Cesar Moro, Iubirea până la moarte


Prin analogie:

Iubirea e un viciu, minunat, al naivitatii.
Alcoolul e un viciu, minunat, al cumpatarii.
Fericirea e un viciu, minunat, al ratiunii.
Moartea e un viciu, minunat, al eternitatii...

etc..


4 comentarii:

  1. Atunci iubirea e viciul meu...pe care il ignor prefacandu-ma ca nu-l vad intr-o lume atat de vicioasa...o lume ce are ca unic viciu "negarea sentimentelor"...

    RăspundețiȘtergere
  2. Azi am luat in mana Elogiu mamei vitrege de Mario Vargas Llosa si citind motto-ul cartii m-am oprit automat la postarea ta pe care am citit-o in urma cu cateva zile. Ciudat..si Elogiul nebuniei am citit-o cam in acelasi timp.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Gabriela: Sunt un influencer sau e pura coincidenta ;)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?