DOMINO

Aseara m-am culturalizat un pic cu niste muzica simfonica la Filarmonica Banatul. S-a sustinut concertul pentru percutie si orchestra a lui Adrian Enescu, mare compozitor de muzica de film. Maestrul tocmai a implinit 63 de ani pe 31 martie si a tinut sa-si sarbatoreasca ziua in fata publicului timisorean. Prin urmare Zoli Toth (percutionistul de la Sistem) si instrumentistii condusi de bagheta dirijorului Horia Andreescu, au rostogolit peste noi bucatile muzicale ale Domino-ului intr-un ritm atat de sustinut incat eram in pericol sa intram cu totii intr-un film de actiune. Bubuielile sistemice ale lui Zoli, clinchetele, vijieliile, crescendo-ul viorilor si toate zgomotele alea frenetice au avut un impact extraordinar. Nebuloasa, care-mi era alaturi, zicea ca parca vede filmul. Niste copile din stanga ascultau fascinate. N-aveau mai mult de 10 ani. Adevarul e ca a venit lume foarte diversa la recital. Oameni de varsta a doua care probabil veneau la Filarmonica si acum 20 de ani, cupluri tinere imbracate la 4 ace, parinti cu copii, elevi si studenti au umplu sala Capitol. Eu m-am bucurat ca am mai prins bilete la timp.

Dupa Domino s-a mai interpretat si Uvertura Egmont si Simfonia 6-a Pastorala de Beethoven. Efectul uverturei s-a simtit pe piele. Perii mei au luat pozitia de drepti si nu s-au mai culcat pana la final. Nu sunt un consumator de muzica clasica dar viorile alea suna dumnezeieste din 5 metri. Iar Beethoven e din alta lume, asta-i clar. In vreme ce ascultam vrajit orchestratiile astea primavaresti ma gandeam cata muzica clasica am ascultat fara sa vreau cand eram pusti si ma uitam la desene animate. Tom si Jerry erau dirijorii copilariei mele.