0.01% din biblioteca mea. Si totodata cea mai importanta carte din posesie prin simplul fapt ca dincolo de calitatea ei de lucru rar si special (cred ca are vreo 70 de ani vechime), mai are si una simbolica, aceea de amintire a unei legaturi afective care a fost "rupta" pentru ca obiectul sa ramana la mine. Unii oameni pur si simplu te lasa cu gura cascata...In fine, uite-asa imi dezghet eu cunostintele de franceza adanc ingropate in neuroni din vremea liceului..
Ps: sorry pentru lipsa de originalitate a pozelor dar eu mai mult admir decat pozez..
am si eu o carte mica care e transmisa din generatie in generatie, acuma e la fratele meu, tata a primit cartea de la bunicul cand a facut 15 ani, bunicul de la strabunicul si etc, are vreo 120 si de ani parca, e scrisa in germana veche si mi si mila sa o ating sa nu cumva sa se sfarme, nu are ceva important in ea, dar sa stiu ca a fost tinuta de bunici in mana si rasfoita o face intradevar cea mai pretioasa
RăspundețiȘtergere:) cu mare drag...
RăspundețiȘtergereIn prima poza nici nu pare a fi carticica.
RăspundețiȘtergere@adizzy: that's somethin'.. eu nu am asemenea traditii..
RăspundețiȘtergere@crisa: nu m-am indoit nici o clipa :)
@Serginho: nici in realitate..prima impresie a fost ca e o agenda. imagineaza-ti surpriza.