Arsurile se vindeca. In timp, ce-i drept, dar asta-i realitatea. Indiferent cat de tare te-ai ars, cat de neasteptat a fost socul, cat de lunga ti-a fost agonia, in cele din urma te-ai ridicat si ti-ai vazut de viata. Normal ca n-ai invatat nimic, ai doar impresia ca in conditii asemanatoare vei fi mai destept si vei pricepe mai repede semnele, dar e numai iluzie calduta.. experienta te invata doar sa recunosti arsurile si sa le contabilizezi la final, nu sa le previi. Pentru asta probabil ca trebuie sa te schimbi fundamental. Cine stie, poate e nevoie de mai multe arsuri...sau de un transplant de piele. Dar, ce-i bine la ele e ca se vindeca. Fac coaja, dau o sensibilitate nasoala intregii zone pentru un timp, dar apoi se rup si in locul lor raman niste cicatrici asa misto de zici ca-s licurici captivi sub piele.. Invizibili cum sunt, deseori uiti de prezenta lor; dar ei fac parte din tine. Si prin ei iti reconsideri vechile sentimente atunci cand dai nas in nas cu vreo tigara reaprinsa, cu mana care-o tine, cu buzele care o ating.. Si te trezesti ca nu te temi de ea, ca n-o detesti, ca nu-i porti pica ba chiar te bucuri de apropiere iar licuricii de sub piele zumzaie placut si calduros in ritmurile unor amintiri vechi pe care memoria ti le dezgroapa. Si e un sentiment placut, chiar benefic. E o multumire de sine. Te gandesti ca ai ramas un om bun dupa atatea arsuri neplacute.. ca tot nu te-ai schimbat. Mai important, ca nu esti indiferent. Ai putea fi.. dar nu esti. Nu-ti mai pui problema "ce-ar fi fost daca..." sau "ce-ai facut de..." ci esti patruns de o nostalgie romantica si stii ca vrei sa simti aceleasi lucruri de demult din nou, cu alticineva.. indiferent de riscuri.
Da-i sa cante:
one day you're gonna ride ahead of yours
that day you're gonna rise above of the occasion
hurt - you know it comes like this, it goes like this
hurt - you know it goes like this it comes like this
i guess the pills don't work and the drinks don't work
in the morning it hurts like cigarette burns
the summer's daft and winter's long
Numai să rămâi și să te porți ca un om după arsură, chiar dacă ai avut parte de una de gradul 3.
RăspundețiȘtergereDe încercat tot timpul o vei face, oricât de tare te-ai arde de nenumărate ori.
Poate asa suntem noi, oamenii, mai masochisti de felul nostru. Cautam sa ne ardem, desi poate nu o facem intentionat.
RăspundețiȘtergereMultumesc ca mi-ai amintit de Flunk.
Arsura, probabil, nu te va ajuta sa o previ pe viitor, dar te face face sa incerci sa o previ. :)
RăspundețiȘtergeremereu ma intreb doar de ce eu reusesc sa-i gasesc pe cei care nu raman oameni dupa arsuri, de ce dau de ei tocmai dupa ce au avut deja arsuri prea mari si nu mai vor sa ramana oameni.
RăspundețiȘtergerecitesc ce zici si e exact ce vorbeam zilele astea cu fetele mele, noi cum putem? ne ardem, ne chinuim, ajungem ca niste legume si apoi iar si iar ne ridicam si incercam. poate asta ne este unora menirea, poate cand va fi sa fie vor fi prea multe cicatrici si prea putin om
Ma bag si eu in discutie ca tot am venit pe aici cu o mica completare:
RăspundețiȘtergereTe arzi cu tigara si apoi duci repede mana pe lobul urechii. Acela este locul secret care iti fura toata durerea. Acela este locul secret care iti retine toata durerea si atunci cand cineva trece pe langa lobul urechii tale si ti-l saruta, durerea se transforma intr-un geamat de placere. Deci concluzia e ,ca te poti arde oricand. Durerea se transforma,numai tu sa stii smecheria :) (ok,scuze daca am aberat..dar pur si simplu asa mi-a venit. Numai bine )
@diana: stiam eu ca-i ceva special cu lobul ala :) mersi de comentariu, e foarte binevenit, deloc aberant.
RăspundețiȘtergereSuna surprinzator de natural piesa, nordica sau nu. Nice one :)
RăspundețiȘtergere@krossfire: da nordica, si eu incep sa ascult tot mai mult dinastia.. sunt chiar perfecti dupa miezul noptii..
RăspundețiȘtergeresuperb
RăspundețiȘtergereabia acum am vazut/ auzit si eu clipul.(asa e cand ai net la job. ;) ) dar acum constat ca e chiar faina trupa
RăspundețiȘtergere