19 septembrie 2009

O jertfa de sange

Era odata un tantar. Intr-o seara, cand afara se intunecase, in camera mea patrunse printre jaluzele un tantar. Asa se intampla daca stau cu fereastra deschisa si lumina aprinsa. Sau o fi intrat pe usa camerei in cautare de forme de viata mai inteligente, cu sange mai fierbinte si numai bune de supt? Cine stie... Cert e ca nu si-a facut remarcata prezenta decat in ultimul moment, atunci cand a venit in zbor lejer si mi s-a asezat pe burta. L-o fi indus in eroare tricoul meu rosu-aprins (ce-mi ascunde durereaaaa..) si n-a rezistat tentatiei. Momentul aterizarii sale a coincis (sau poate nu) cu o portiune foarte interesanta din cartea pe care o citeam (Zei Americani de Neil Gaiman). Pe la pagina 626 personajul principal, Shadow, tocmai se intorcea in casa unui zeu strabun pe nume Czernobog pentru a-si primi in frunte lovitura de ciocan promisa pentru jocul de dame pierdut pe la inceputul cartii. Asa se intampla cand iti joci sortii cu fiinte supranaturale. Deci o promisiune onorata cu alte cuvinte, si un act sinucigas de noblesse oblige. Dar lectura mi-a fost intrerupta de interventia tantarului care, intr-o maniera similara, se oferi ca jertfa mie, probabil cunoscandu-mi juramantul facut astavara de a inrosi peretii cu sangele lor (sange care, ce-i drept, era si al meu - deci o dubla jertfa). Am inchis deci cartea si l-am privit cum se plimba tacticos pe tricoul meu de parca isi cauta locul de sacrificu. Nu dadea niciun semn de frica, nu parea deranjat de mana mea care il ameninta de la 1 cm. Parea impacat. L-am asteptat cateva secunde lungi pana s-a hotarat unde sa moara, undeva aproape de buric, departe de imprimeul de pe piept pe care nu tineam sa-l murdaresc defel, si apoi, cu gest solemn, am indreptat degetul aratator spre el si l-am extins soptind: "Inchin aceasta jertfa lui Odin, Tatal Tuturor, slavit fie numele sau!"

6 comentarii:

  1. :) da stiu si eu ii jerfesc, numai ca problema mea e mai mult cu suratele lor mustele ...oo cate jerfe nu am adus si eu vara asta

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am trecut la o religie non-violenta. Am invatat un ritual magic de aparare, plasa de tantari.

    Atunci cand totusi ma tenteaza si indraznesc sa ma smulga cu bazaitul lor isteric din starea mea de nirvana, mai decad in vechile obiceiuri sangeroase, mai ales cand se apropie ora de somn.

    Daca mai raman treaza, ii ajut insa sa se inalte pe pe urmatoarea treapta karmica, purtati de mirosul ierburilor sacre din... aaa, pardon. Al pastilelor de tantari :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @Adizzy: mustele sunt impure, stau calare pe musuroi, jerfa ar fi cam de cacat :))

    @Arashi: bine, tu esti zen, am inteles :D but i'm a man! my daddy was a bankrobber! stii cantecul...

    RăspundețiȘtergere
  4. :))) Ohooo...câţi au murit jertfiţi pe pereţii mei albi...C'est la vie!

    RăspundețiȘtergere
  5. Oare era virgină ţânţăroaica? :) Asta ar fi făcut jertfa una cu adevărat autentică :)

    RăspundețiȘtergere
  6. La mine-n cocioabă se impune o zugrăveală. De urgenţă ! :)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?