B'estFest 2009: Harder, louder, faster

*post aparut cu intarziere din motive tehnice, gen lipsa internetului

Sa punctam pe repede inainte ca am intalniri de onorat. Deci a doua zi. Pai i-am pierdut pe Elefantii Bizari pentru ca stau la mama dracu in Titan si merg 9 statii cu metroul si inca 6 cu tramvaiul deci am ajuns pe la 19 la Romexpo cat sa prind hit-ul baietilor de la Grimus (In A Glimpse) si momentul de omagiu adus MJ-ului - un dans sincron pe Thriller. Dupa romanasi au inceput strainii si, lucru bun, n-a mai plouat :D. Se pare ca lamentatia mea de ieri a fost auzita.
Ayo, care am inteles ca era gagica lu' Patrice ne-a rasfatat cu ceva asemanator cu muzica lu iubi' ei cu chitari si tobe africane, apoi ne-am impartasit ca are sange de tiganca in ea conchizand ca "your blood is my blood" si sarbatorind acest fapt cu niste afro-beat(sic!). Dupa ne-am mutat la scena din dreapta ca sa-i vedem pe Polarkreis 18. Sase pustani, toti in alb vorbind in miez de vara despre Colour of Snow cu o vlaga parca inghetata de iernile polare. M-au enervat pentru ca pe disc suna atat de bine si in forta muzica astora. In timp ce solistul lor se catara pe stalpii de sustinere la scena de langa ei se instala un munte de boxe: veneau Motorhead. Fanii roackeri deja faceau un vacarm scandandu-le numele. Ce s-a gandit puberul in alb? Ia sa mearga el pe scena aialalta sa le cante si la bikeri ceva indie-pop... Au zburat niste sticle dupa el, baiatu a replicat ceva "smart" si s-a intors sa-si termine albumul.

Bai cand au intrat cei trei Motoristi in pita mi-a crapat tricoul pe mine. Half the number, double the power, ten times the noise!! Tobarul statea pe muntele de boxe inconjurat de alamuri si batea frenetic de-ti "deranja" stomacul!! Era vibrant, asurzitor si foarte foarte misto. Eu nu i-am ascultat niciodata pana acum dar m-am simtit excelent. Solistul Lemmy are o voce atat de groasa la cei 63 de ani ca te sperie. Chitaristul avea stativul mic-ului sau tixit cu pene de chitara pe care le zbura in public la fiecare 5 minute. Tobarul Mickey Dee a slabit de cateva ori snare-urile alea si tot venea unu sa le stranga. Ori le rupea ori le slabea, nu stiu exact. Fanii faceau crowd-surfing pana in mijlocul "securistilor" de la BGS care-i culegeau repede si-i duceau probabil intr-un loc "special" de unde sper ca reveneau intregi. Era isterie in primele randuri iar un solo de tobe de vreo cinci minute mi-a amintit de un experiment vazut la tv cu very fast bpm. :O Dementa totala.

Cand a venit Moby pe scena era deja intuneric. M-am inghesuit in primele randuri si am asteptat. A intrat band-ul: niste d-re cu viori, o blonda cu chitara, una din soliste, Joy, apoi cealalta solista care-i canta piesele de pe ult album si in sfarsit Moby insusi cu ... chitara. Lucrurile deveneau interesante. A inceput cu Extreme Ways si Porcelain apoi a trecut la primul single - Go! Cum naiba sa nu te dezlantui cand iti canta cineva o piesa atat de tare la sapte metri in fata ta. Ce amintiri din perioada mea BK (before killers and alternative rock, that is) cand ascultam compilatii de dreamdance si futuretrance si traiam la fel de psihedelic ca tipu de pe scena. Primesc un telefon de la dece, il pun pe speaker, apoi un mesaj ca cica sa-i zic lu' Moby sa cante mai incet. Right :)) Tipu a fost generos in seara 2 oferind o gramada de piese arhicunoscute intr-o ora si jumatate de prestat: Why does my heart feel so bad, Natural Blues, We are all made of stars, ne-a speriat cu Raining again, ne-a pus pe dansat cu Lift me up si Disco Lies si a tras o ironie subtila referitoare la marturisit(dupa cum am aflat urterior) onoarea de a fi cantat pe aceeasi scena cu Motorhead bagand apoi un solo de chitara pentru rockeri. In final ne-a oferit o piesa din perioada lui rave care ne-a bagat direct in febra musculara. Extraordinar omuletul asta in blugi care cand apare pe scena nici nu stii daca e solist sau membru al stafului tehnic. Ii raman dator pentru o seara superba.