Stii, n-am apucat niciodata sa ne bem cafeaua impreuna dimineata... imediat dupa ce ne trezeam, cu soarele abia patrunzand prin jaluzele semn ca noaptea s-a sfarsit. Mda, n-am apucat s-o facem... E trist, intr-un fel, dar asa-i in viata.. Nu reusesti intotdeauna sa faci ceea ce-ti doresti exact cu cine iti doresti... Ajungem sa facem cele mai traznite lucruri dar nu gasim momentul potrivit pentru a bea o cafa dimineata impreuna. Si nu e din cauza ca tu nu ai fi vrut, doamne doar iti placea cafeaua la nebunie, sau ca eu n-as fi baut, fiind un impatimit bautor de ceai negru. Iubeam cafeaua chiar daca functionam si fara ea. Pentru tine era o necesitate, sau poate o dependenta minora, pentru mine era o placere vinovata, o cutuma sociala, orice in afara de necesitate, insa nu un obstacol impotriva actului de a ne bea cafeaua dimineata impreuna. Si totusi ... n-am reusit sa facem asta.
Ar fi fost frumos, doar noi doi, la masa...pe terasa la mine ... dimineata, chiar inainte de a pleca, eu la munca, tu pe unde aveai treaba... Fara vorba, doar sorbind in liniste din lichidul cafeniu, gandind aiurea, punand in miscare rotitele zilei ce urma. Ar fi fost timp petrecut cu folos. Un "nimic" zilnic capabil insa sa dainuie peste viitor, "ceva" ce mi-as fi amintit cu nostalgie. Imagini fotografice: tu mestecand cu lingurita in ceasca si tragand dintr-o eventuala tigara, dac-ai fi fumat, eu privind ingandurat la blocul de visavis si mangaindu-mi barba aspra, apoi terminand dintr-o sorbitura portia mea de cafeina. Intotdeauna am crezut ca momentul asta de dimineata are ceva magic in el. Daca e savarsit asa cum trebuie poate schimba multe. O fi puterea cafelei de vina, aerul de dimineata, razele timide de soare, toate impreuna sau niciunul din ele, ci doar simpla noastra dispozitie de a atribui o aura mistica unui moment obisnuit si a ne comporta in consecinta... cert e ca nu ajungi sa te gandesti la asemenea momente decat cand iti lipsesc.
Ar fi fost frumos, doar noi doi, la masa...pe terasa la mine ... dimineata, chiar inainte de a pleca, eu la munca, tu pe unde aveai treaba... Fara vorba, doar sorbind in liniste din lichidul cafeniu, gandind aiurea, punand in miscare rotitele zilei ce urma. Ar fi fost timp petrecut cu folos. Un "nimic" zilnic capabil insa sa dainuie peste viitor, "ceva" ce mi-as fi amintit cu nostalgie. Imagini fotografice: tu mestecand cu lingurita in ceasca si tragand dintr-o eventuala tigara, dac-ai fi fumat, eu privind ingandurat la blocul de visavis si mangaindu-mi barba aspra, apoi terminand dintr-o sorbitura portia mea de cafeina. Intotdeauna am crezut ca momentul asta de dimineata are ceva magic in el. Daca e savarsit asa cum trebuie poate schimba multe. O fi puterea cafelei de vina, aerul de dimineata, razele timide de soare, toate impreuna sau niciunul din ele, ci doar simpla noastra dispozitie de a atribui o aura mistica unui moment obisnuit si a ne comporta in consecinta... cert e ca nu ajungi sa te gandesti la asemenea momente decat cand iti lipsesc.
#Femeilor din viata mea cu care n-am apucat sa-mi beau cafeaua dimineata. Celorlalte...multumesc.
Parca imi citesc gandurile.. Foarte frumos. Ma bucur ca mai exista oameni care ma surpind in bine
RăspundețiȘtergerefrumos...latura ta romantica?..eu o vad ce ai scris ca fiind foarte romantic..gestul de a bea cafeaua cu cineva dimineata, cand esti inca ciufulit si nearanjat..are ceva special, aparte...
RăspundețiȘtergere... si cum numai tu poti sa o zici/scrii asa frumos...
RăspundețiȘtergerenu e nimic mai fain decat sa incepi o zi langa o persoana draga. magic.
RăspundețiȘtergere@Lau: ar trebui sa ti le scrii si tu, gandurile adica, nu cred ca ne-am supara.
RăspundețiȘtergere@adizzy: latura mea romantica e cea care ma pierde..
@Liz: o zici rar, dar o zici bine. mersi:)
@danutz: nimic de comentat ca sa nu stricam magia.
Din pacate gandurile mele de acum nu prea sunt de povestit. Sigur ar supara si speria pe unii.. Poate la anu'
RăspundețiȘtergereTru'. Magic.
RăspundețiȘtergere