Raiuri artificiale! Voi, pâcle aurii,
Visări divine, acru iz, moarte vie, blândă
Uitare a femeilor ce prea mult le-ndrăgii
Şi-a chinurilor duse ruinându-ne încă.
Perfecte vă credeam, amante de-altădată,
Monştri calini, iubire, cruzimea desfătării,
Drogul e pentru mine tot ce-aţi fost voi odată,
Dar fără-ntunecatul mâine al trădării.
O viaţă prefăcută reverşi tu, drog, şi viciu,
Somn aţâţat de-atîtea minciuni tulburătoare,
Suflet beat, nimicit, robit doar de Capriciul
Visării ce-l răpeşte şi-apoi, la deşteptare,
Neputincios asistă tăcuta moarte-a unei
Iluzii; revăzându-se, crede că a visat.
Şi atunci realitatea îi pare-a fi minciună.
Voi sunteţi resturi dintr-un vis neterminat.
de Charles Baudelaire
*imi place poezia asta si cum pe net n-am gasit-o nici macar in original o bag eu aici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?