Amicul meu Bukowski

Atentie, asta e cu patratel!! Continuati pe riscul vostru...

Stiti ce-mi place mie la Bukowski? Nu e doar vulgaritatea lui, modul franc si lipsit de vreo delicatete cu care pune lucrurile pe tapet, ci umorul dezinvolt cu care foloseste aceasta vulgaritate. Vorbele licentioase vin aproape de la sine si nu mai produc nici un soc. E atata lejeritate in naratiunea lui ca-ti vine sa-l scoti la o bere si sa povestesti cu el toata noaptea. De fapt chiar asa se traduce cititul cartilor sale. Ca o seara cu baietii in care se povesteste cu perdeaua rupta despre tot si toate, femei, betii, futaiuri, masini, curve sau idioti, toate chestiile care-ti plac sau iti displac pe lumea asta. Mi-am declarat de mai demult atasamentul pentru scriitura lui Henry Miller, un alt pervers batran care impleteste betia cu futaiul la fiecare 7 pagini, mi-l declar si pentru Charles Bukowski, cu precizarea ca in fata lui Miller asta pare un pudic. Pentru cei nefamiliari cu astfel de scriitori, trebuie sa explic ca nu gustul pentru obscenitate ma determina sa-i citesc, ci umorul contagios cu care povestesc cele mai dezgustatoare chestii facandu-le sa para foarte veridice. Stai si te intrebi daca oamenii astia chiar au trait asa situatii sau e pura fantezie. Chiar e posibil sa aibe cineva atata imaginatie? Nu e mai usor sa accepti ca cele scrise au existat in realitate? Sigur ca e. Si totusi...

"Pe urmă a apărut o blondă de vreo 19 ani, surâzătoare şi cu ochelari fără rame. Zâmbetul nu i-a părăsit chipul nici o clipă.
- Vreau să te fut, a zis ea. E din cauza feţei tale.
- Ce-i cu faţa mea?
- E magnifică. Vreau să-ţi distrug faţa cu pizda mea.
- S-ar putea să fie invers.
- Nu fi atât de sigur.
- Ai dreptate, pizdele sunt indestructibile."

Replica e fabuloasa si plina de un trist adevar! U cannot break the cleft of venus, but you can try, oh.. you can try!